ELIMINAREA MEDICAMENTELOR DIN ORGANISM

1)Eliminarea medicamentului pe cale digestiv

Cuprinde 2 situaii distincte
a) Eliminarea medicamentului administrat pe cale intern i neabsorbit
b) Eliminarea medicamentului administrat pe orice cale i care ajunge la ficat i este eliminat prin secreia biliar
Eliminarea se poate face att pentru medicamentul nemetabolizat ct i pentru cel modificat chimic n organism
Circuit hepato-entero-hepatic:
Medicamentul administrat pe o cale oarecare ajunge in ficat secretat parial n bil- bila ajunge n duoden de unde se
elimin prin fecale iar alt parte este reabsorbit i ajunge din nou n ficat
Ex. de medicament pentru care exist un circuit hepato-entero-hepatic : tetraciclinele

2)Eliminarea renal a medicamentului

Este calea pe care se pot elimina medicamente, indiferent de calea pe care acestea au fost administrate.
Medicamentele se pot elimina:
metabolizat;
nemetabolizat;
complet metabolizat.
Medicamente eliminate renal aproape complet nemetabolizate:
Furosemid;
Amilorid;
Medicamente eliminate n proporie predominant (70-90%) nemetabolizate:
Digoxin;
Practolol;
Polimixina B.
Eliminarea renal se poate realiza:
prin filtrare glomerular:masa moleculara<40kDA
prin secreie tubular;
prin ambele mecanisme.
FACTORI care influeneaz eliminarea renal a medicamentului
Eliminarea renal a medicamentelor este n general direct proporional cu clearence-ul de creatinin.
n cazul scderii acestuia (insuficiena renal acut sau cronic), trebuie redus intervalul dintre doze.
Ex:
n mod normal, intervalul dintre administrrile de amoxicilin este de 8 ore.
Dac clearence-ul de creatinin = 50-10 mL/min,administrarea e la 12h
Daca clearence-ul de creatinin e sub 10 mL/min, intervalul e la 16-24h.
n mod normal, intervalul dintre administrrile de metronidazol este de 8-12 ore
vascularizaia rinichilor;
pHul urinar;

existena unor obstacole la nivelul cilor urinare;

valoarea presiunii arteriale
starea funcional a parenchimului renal.

Excreia medicamentelor in laptele matern

Este influenat de urmtorii factori:
1. medicamentele trec din singe in lapte prin difuzie directa a moleculelor hidrofile prin pori
2. difuzia pasiva a moleculelor lipofile prin membrana lipidica (a moleculelor puin sau deloc polare)
3. exista si transport activ
Laptele este mai acid decit plasma, in lapte unele molecule se vor ioniza ceea ce va impiedica revenirea lor in
plasma.
Excreia in lapte este dependenta de legarea de proteine. Cele mai puin legate trec mai uor, cele mai legate trec mai
puin.
Nivelele unor chimioterapice antibacteriene in laptele matern
Medicament
Plasma
Lapte
Ampicilina
82 g/ml
14 g/ml
Doxiciclina
2,42 g/ml
3,8-77 g/ml
Penicilina G
2,74 g/ml
2,7 g/ml
Trimetoprimul Conc tot timpul mai mare in lapte
INFLUENA SARCINII ASUPRA FARMACOCINETICII

In timpul sarcinii organismul reprezint o unitate MULTICOMPARTIMENT construit din MAM -PLACENT FT.

Principalii factori care influeneaz farmacocinetica in timpul sarcinii sunt:

creterea volumului de distribuie

creterea fluxului sanguin renal

modificarea capacitii hepatice de metabolizare a medicamentului

- modificarea vitezei tranzitului intestinal

- creterea cantitii de esut adipos

- hiperventilaie pulmonar

- prezena placentei

Reducerea cu 40% a secreiei acide gastrice n sarcina

- existena lichidului amniotic

Reducerea cu 40% a secreiei acide gastrice n sarcin

- pH plasmatic mai mic decit cel matern

- eliminarea unor medicamente prin laptele matern

TRECEREA PRIN PLACENT A MEDICAMENTULUI

se face mai uor dac GM < 500
este mai mare dac coeficientul de partiie LIPIDE/APA este mai mare
moleculele neionizate trec mai uor prin placent
cu cit fluxul sanguin uterin este mai mare cu atit va crete i transferul placentar
VOLUMUL APARENT DE DISTRIBUTIE= este un termen farmacologic i msoar volumul lichidului total n care are loc
difuzarea unui medicament administrat, aa cum rezult din concentraia pe care o realizeaz n plasm

Vd=Doza/Concentratia plasmatic
Se exprima in l/kg

BIODISPONIBILITATEA

Se consider a fi unul dintre cei mai importani parametri ce caracterizeaz un medicament.

Biodisponibilitatea a fost definit in mod variabil. Dou definiii sunt cele mai utilizate.
A) BIODISPONIBILITATEA este fracia dintr-o cantitate de medicament care a fost absorbit, a scpat
de efectul primului pasaj i se regsete in singe
B) BIODISPONIBILITATEA este aria de sub curba concentraiilor sanguine dup administrare
intravenoas a medicamentului.
A doua definiie ofer o imagine dinamic, in timp, a biodisponibilitii, deoarece curba concentraiilor sanguine are
o EVOLUIE IN TIMP.
FACTORII CE POT INFLUENA BIODISPONIBILITATEA
I. FACTORI FIZICO-CHIMICI
pH
pKa
mrimea particolelor
polimorfismul formelor moleculare
hidro- sau liposolubilitatea
starea amorfa sau cristalin
II. FACTORI CE IN DE FORMA MEDICAMENTOAS
natura excipientului
tipul formei medicamentoase
III. FACTORI CE IN DE CALEA DE ADMINISTRARE
efectul primului pasaj
particulariti ale absorbiei prin diferite mucoase sau prin tegument
IV. FACTORI CE IN DE PACIENT
a) Normali
b)Patologici
-virsta
-afeciuni hepatice
-sex
-afeciuni cardiovasculare
-graviditatea, etc.
-boli intestinale
-factori farmacogeneticE

Farmacodinamia
MECANISME DE ACIUNE ALE MEDICAMENTULUI
Prin mecanism de aciune se nelege o succesiune de modificri la nivel molecular sau submolecular n urma crora
rezult un efect farmacodinamic.
Exist urmtoarele mecanisme principale de aciune:
la nivelul receptorilor
asupra enzimelor
la nivelul canalelor ionice
prin stimularea sau inhibarea eliberrii de substane endogene active
mecanisme fizico-chimice relativ simple.
Exist i alte mecanisme de aciune mai puin cunoscute cum ar fi:
Aciune direct asupra citoscheletului
Aciune la nivelul jonciunilor intercelulare
Aciune la nivelul glicocalixului
Aciune direct asupra proteinelor G de cuplaj (fr a exista aciune iniiat la nivelul receptorilor) .a.

MECANISME DE ACIUNE LA NIVELUL RECEPTORILOR

Receptorii farmacologici
Sunt molecule proteice (uneori i glicoproteice sau lipoproteice) a cror sintez nscris n codul genetic al celulei,
molecule ce se cupleaz specific i reversibil cu o molecul informaional numit agonist-> lan de evenimente
celulare .

Receptorii sunt traductori de informaie

Toi receptorii sunt FIZIOLOGICI (sunt codai genetic)
Dup distribuia la nivel celular receptorii sunt:
a) Receptorii membranari (cei mai numeroi)
b) Receptori citoplasmatici
c) Receptori nucleari
Receptori membranari
Sunt pri din molecula proteinei receptoare (care totdeauna este mult mai mare dect receptorul propriu-zis).
Fiecare receptor este compus din:
Un situs de afinitate care are o structur complementar electrostereochimic unei pri din structura agonistului i
care asigur cuplarea foarte specific
Un situs de activitate n urma cuplrii cu care se declaneaz un lan de evenimente moleculare la nivel celular
Principalele grupe de receptori membranari sunt:
receptori cuplai cu proteine
receptori cuplai cu enzime
receptori cuplai cu canale ionice
Numrul de receptori membranari de un anumit tip nu este constant i variaz n funcie de:
specie;
sex;
vrst;
stare fiziologic;
prezena sau absena terapiei cu agoniti sau antagoniti.