84. M.

biceps femural
O: tuberozitatea ischiatic, linia aspr
I: capul fibulei
A: extensie, adducie, rotaia extern a oldului, flexia
genunchiului
85. M. semimembranos
O: tuberozitatea ischiatic
I: condiliul medial tibial
A: extensie, adducie, rotaia intern a oldului, flexia
genunchiului
86. M. semitendinos
O: tuberozitatea ischiatic
I: condiliul medial tibial
A: extensie, adducie, rotaia intern a oldului, flexia
genunchiului
87. M. adductor lung
O: pube
I: treimea mijlocie a liniei aspre
A: adducie, flexie i rotaie extern a oldului
88. M. adductor scurt
O: pube
I: treimea proximal a liniei aspre
A: adducie, flexie i rotaie extern a oldului
89. M. adductor mare
O: pube, tuberozitatea ischiatic
I: linia aspr, tuberculul adductorilor
A: adducie, flexie i rotaie extern a oldului
90. M. gracilis
O: ramura inferioar a pubelui
I: condiliul medial tibial
A: adducie, flexie i rotaie extern a Imobilizarea se caracterizeaz
prin meninerea si fixarea artificial, pentru anumite perioade de timp, a corpului n ntregime
sau doar a unui segment ntr-o poziie determinat, cu sau fr ajutorul unor instalaii sau aparate.
Imobilizarea suspend, n primul rnd, miscarea articular, ca si contracia dinamic
voluntar, dar permite efectuarea contraciilor izometrice a muschilor din jurul articulaiilor
respective.
Imobilizarea poate fi total, dac antreneaz ntregul corp, sau poate fi regional,
segmentar, local, dac implic pri ale corpului.

Imobilizarea total are ca scop obinerea repausului general n: politraumatisme, arsuri

ntinse, boli cardio-vasculare grave, paralizii etc.
Imobilizrile regionale, segmentare sau locale realizeaz imobilizarea complet a unor
pri ale corpului, concomitent cu pstrarea libertii de miscare a restului organismului. n
funcie de scopul urmrit, pot fi:
- imobilizare de punere n repaus indicate n: traumatisme craniocerebrale, medulare, toracice,
procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite, miozite, arsuri, flebite etc.) precum si alte
procese ce determin algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru segmentul respectiv
si se realizeaz pe pat, pe suporturi speciale, n esarfe, orteze etc.
- imobilizare de contenie const n meninerea cap la cap a suprafeelor articulare sau a
fragmentelor osoase; blocheaz un segment sau o parte dintr-un segment ntr-un sistem de fixaie
extern (aparat gipsat, atel, plastice termomaleabile, orteze, corsete etc.). Tehnica este utilizat
pentru consolidarea fracturilor, n luxaii, artrite specifice, discopatii etc.
- imobilizare de corece const n mennerea pentru anumite perioade de timp a unor poziii
corecte, corective sau hipercorective n vederea corectrii unor atitudini deficiente: devieri
articulare prin retracturi (genu flexum, recurbatum etc. posttraumatic, paralitic, degenerativ etc.)
deviaiiale coloanei vertebrale n plan frontal sau sagital (scolioze, cifoze etc.).
Imobilizarea de corecie se realizeaz cu aceleasi sisteme ca si cea de contenie.
Nupot fi corectate dect posturile defectuoase, care inde esuturi moi(capsul, tendon,
muschi etc.). Doar cnd osul este n cretere, anumite tipuri de imobilizare pot influena forma
sa. Imobilizrile de contenie si corecie urmeaz n general unor manevre si tehnici fie ortopedochirurgicale, fie kinetologice (traciuni, manipulri, micri pasive sub anestezie etc.).
b. Posturarea

Posturrile corective sunt cele mai utilizate n kinetologia terapeutic sau de recuperare.
n multe cazuri se recomand preventiv n boli a cror evoluie este previzibil, determinnd
mari disfuncionaliti (de exemplu spondilita ankilopoietic). Din patologie amintim cteva
afeciuni n care posturarea reprezint o tehnic de baz a kinetoterapiei: reumatismul inflamator
cronic si n general artritele, indiferent de etiologie, coxartroza, lombosacralgia cronic de cauz
mecanic, paraliziile de cauz central sau periferic, deviaiile de coloan sau ale altor segmente
etc.
Posturrile corective se adreseaz doar prilor moi, al cror esut conjunctiv poate fi influenat.
Corectarea devierilor osoase nu este posibil dect la copii si adolesceni n crestere. Uneori se
recomand ca postura (mai ales cea liber) s fie adoptat dup o nclzire prealabil a
respectivei zone sau, eventual, s fie aplicat n ap cald.
Un mare interes n recuperarea funcional l reprezint posturile seriate care se fixeaz cu orteze
amovibile, pe msur ce se cstig din deficitul de corectat. Se consider c noaptea este cel mai
potrivit interval pentru posturi imobilizri n diverse aparate, n scop corectiv sau de pstrare a
amplitudinilor de miscare cstigate prin kinetoterapia din timpul zilei.

Din punct de vedere tehnic, posturile corective pot fi:

- libere (posturi corective) sau autocorective; Acestea sunt atitudini impuse pacientului si
adoptate voluntar de acesta, pentru corectarea progresiv a limitrilor amplitudinilor articulare.
Sunt indicate, mai ales, n hipertonii reversibile. Posturrile autocorective folosesc greutatea unui
segment sau a ntregului corp, realiznd posturri segmentare, meninute prin greutatea unui
membru sau a unui segment al acestuia.
- liber-ajutate (prin suluri, perne, chingi etc.) sau realizate manual;
- fixate (posturi exterocorective; instrumentale) cu ajutorul unor aparate sau instalaii. Acestea
restabilesc mobilitatea articular utiliznd greuti (ncrcturi): directe (sculei de nisip, suluri,
perne) plasate proximal sau distal de articulaia mobilizat; indirecte, aplicate prin intermediul
montajelor cu scripei.
Aceste posturri solicit intens articulaia, de aceea se folosesc mai ales pentru articulaiile mari
genunchi si sold, pentru celelalte putnd fi chiar nefaste. Meninerea nu depseste 15-20 de
minute.
Posturri de facilitare: Posturrile induc efecte de facilitare asupra organelor interne. n
vederea facilitrii unui proces fiziologic perturbat de boal, poziionarea corpului ntr-o anumit
postur poate reprezenta un tratament de mare valoare.
Posturrile cu efect asupra aparatului cardiovascular:
- Antideclive (proclive) faciliteaz circulaia de ntoarcere venoas si limfatic la nivelul
extremitilor si au rol profilactic sau curativ n edemele de staz.
- Declive (antigravitaionale) faciliteaz circulaia arterial n capilImobilizarea se
caracterizeaz prin meninerea si fixarea artificial, pentru anumite perioade de timp, a corpului
n ntregime sau doar a unui segment ntr-o poziie determinat, cu sau fr ajutorul unor
instalaii sau aparate.
Imobilizarea suspend, n primul rnd, miscarea articular, ca si contracia dinamic
voluntar, dar permite efectuarea contraciilor izometrice a muschilor din jurul articulaiilor
respective.
Imobilizarea poate fi total, dac antreneaz ntregul corp, sau poate fi regional,
segmentar, local, dac implic pri ale corpului.
Imobilizarea total are ca scop obinerea repausului general n: politraumatisme, arsuri
ntinse, boli cardio-vasculare grave, paralizii etc.
Imobilizrile regionale, segmentare sau locale realizeaz imobilizarea complet a unor
pri ale corpului, concomitent cu pstrarea libertii de miscare a restului organismului. n
funcie de scopul urmrit, pot fi:
- imobilizare de punere n repaus indicate n: traumatisme craniocerebrale, medulare, toracice,
procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite, miozite, arsuri, flebite etc.) precum si alte

procese ce determin algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru segmentul respectiv
si se realizeaz pe pat, pe suporturi speciale, n esarfe, orteze etc.
- imobilizare de contenie const n meninerea cap la cap a suprafeelor articulare sau a
fragmentelor osoase; blocheaz un segment sau o parte dintr-un segment ntr-un sistem de fixaie
extern (aparat gipsat, atel, plastice termomaleabile, orteze, corsete etc.). Tehnica este utilizat
pentru consolidarea fracturilor, n luxaii, artrite specifice, discopatii etc.
- imobilizare de corece const n mennerea pentru anumite perioade de timp a unor poziii
corecte, corective sau hipercorective n vederea corectrii unor atitudini deficiente: devieri
articulare prin retracturi (genu flexum, recurbatum etc. posttraumatic, paralitic, degenerativ etc.)
deviaiiale coloanei vertebrale n plan frontal sau sagital (scolioze, cifoze etc.).
Imobilizarea de corecie se realizeaz cu aceleasi sisteme ca si cea de contenie.
Nupot fi corectate dect posturile defectuoase, care inde esuturi moi(capsul, tendon,
muschi etc.). Doar cnd osul este n cretere, anumite tipuri de imobilizare pot influena forma
sa. Imobilizrile de contenie si corecie urmeaz n general unor manevre si tehnici fie ortopedochirurgicale, fie kinetologice (traciuni, manipulri, micri pasive sub anestezie etc.).
b. Posturarea

Posturrile corective sunt cele mai utilizate n kinetologia terapeutic sau de recuperare.
n multe cazuri se recomand preventiv n boli a cror evoluie este previzibil, determinnd
mari disfuncionaliti (de exemplu spondilita ankilopoietic). Din patologie amintim cteva
afeciuni n care posturarea reprezint o tehnic de baz a kinetoterapiei: reumatismul inflamator
cronic si n general artritele, indiferent de etiologie, coxartroza, lombosacralgia cronic de cauz
mecanic, paraliziile de cauz central sau periferic, deviaiile de coloan sau ale altor segmente
etc.
Posturrile corective se adreseaz doar prilor moi, al cror esut conjunctiv poate fi influenat.
Corectarea devierilor osoase nu este posibil dect la copii si adolesceni n crestere. Uneori se
recomand ca postura (mai ales cea liber) s fie adoptat dup o nclzire prealabil a
respectivei zone sau, eventual, s fie aplicat n ap cald.
Un mare interes n recuperarea funcional l reprezint posturile seriate care se fixeaz cu orteze
amovibile, pe msur ce se cstig din deficitul de corectat. Se consider c noaptea este cel mai
potrivit interval pentru posturi imobilizri n diverse aparate, n scop corectiv sau de pstrare a
amplitudinilor de miscare cstigate prin kinetoterapia din timpul zilei.
Din punct de vedere tehnic, posturile corective pot fi:
- libere (posturi corective) sau autocorective; Acestea sunt atitudini impuse pacientului si
adoptate voluntar de acesta, pentru corectarea progresiv a limitrilor amplitudinilor articulare.
Sunt indicate, mai ales, n hipertonii reversibile. Posturrile autocorective folosesc greutatea unui
segment sau a ntregului corp, realiznd posturri segmentare, meninute prin greutatea unui
membru sau a unui segment al acestuia.
- liber-ajutate (prin suluri, perne, chingi etc.) sau realizate manual;

- fixate (posturi exterocorective; instrumentale) cu ajutorul unor aparate sau instalaii. Acestea
restabilesc mobilitatea articular utiliznd greuti (ncrcturi): directe (sculei de nisip, suluri,
perne) plasate proximal sau distal de articulaia mobilizat; indirecte, aplicate prin intermediul
montajelor cu scripei.
Aceste posturri solicit intens articulaia, de aceea se folosesc mai ales pentru articulaiile mari
genunchi si sold, pentru celelalte putnd fi chiar nefaste. Meninerea nu depseste 15-20 de
minute.
Posturri de facilitare: Posturrile induc efecte de facilitare asupra organelor interne. n
vederea facilitrii unui proces fiziologic perturbat de boal, poziionarea corpului ntr-o anumit
postur poate reprezenta un tratament de mare valoare.
Posturrile cu efect asupra aparatului cardiovascular:
- Antideclive (proclive) faciliteaz circulaia de ntoarcere venoas si limfatic la nivelul
extremitilor si au rol profilactic sau curativ n edemele de staz.
- Declive (antigravitaionale) faciliteaz circulaia arterial n capil103.M. solear

O: linia solearului de pe tibie, capul i faa posterioar a fibulei

I: tuberozitatea calcaneului
A: extensor, supinator, adductor a piciorului
104.M. plantar
O: condilul lateral al femurului
I: calcaneu
A: nensemnat sau inexistent