Sunteți pe pagina 1din 10

Adrian Punescu, rapsodul comunismului dinastic (Vladimir Tismneanu)

Incetarea din viata a unei personalitati publice ne obliga sa analizam, cu argumente


precise, meandrele si
implicatiile unei biografii. Despre morti, ca si despre vii, trebuie spus adevarul. Cine
citeste cartea de
convorbiri cu Petru Dumitriu Pactul cu Diavolul de George Pruteanu, stie ca autorul
Cronicii de familie s-a
cait cu durere si smerenie pentru exaltatele sale romane sale staliniste Pasarea furtunii si
Drum fara pulbere.
Anii de exil au fost ani de necontenita sfasiere interioara in care apropierea de Dumnezeu
a fost o incercare
de a rascumpara, de a expia un trecut culpabil. Marele poet care a fost A. E. Baconsky a
regretat deschis
versurile comuniste de tinerete, si-a redobandit onoarea si a devenit un critic necrutator al
utopiei totalitare.
Generatia mea a invatat din scrierile lui A. E. Baconsky ce inseamna poezia autentica pe
plan
mondial (Sandburg, T. S. Eliot, Frost, Tvetaieva, Ahmatova, Pasternak, St John Perse,
Rene Char, Gottfried
Benn etc). Dan Desliu, dupa ce scrisese balade proletar-revolutionare gen Lazar de la
Rusca si Minerii din
Maramures, s-a despartit de realismul socialist, apoi de socialismul stiintific, de
marxism, de PCR, de trecutul
sau stalinist, si a devenit, in anii 80 un veritabil disident si un poet remarcabil. A
colaborat, in tara fiind, cu
toate riscurile stiute, la revista alternativa de cultura Agora, condusa in SUA de poetul si
jurnalistul disident
Dorin Tudoran. I-a scris o biciuitoare epistola lui Ceausescu, citita la Europa Libera. A
incetat din viata tragic
in anii 90 fara ca Ion Iliescu, Razvan Theodorescu, Sergiu Nicolaescu, Fanus Neagu, C.
V. Tudor ori Adrian
Nastase sa-l omagieze cucernic. Fara ca televiziunile sa transmita non-stop programe in
care sa fie comparat
cu Eminescu si Balcescu. Et pour cause
Vocile semnificative au tacut dezgustate, scena a fost ocupata, prin decizie patronala, de
jurnalisti ignari si
politicieni cu nostalgii comuniste. Nu trebuie sa faci extenuante cercetari arhivistice
pentru a afla cat de mult a
contribuit raposatul la idiotizarea tineretului si nu doar a sa prin emisiunile-mamut gen
Antena va apartine,
cum a compromis valorile patriotice pe care se jura ca le slujeste.
Observ, in cazul lui Adrian Paunescu, o bizara cvasi-unanimitate encomiastica, un
consens al jelirii provenit nu
din pietate (lucru firesc atunci cand cineva inceteaza din viata), ci din admiratie (reala ori
contrafacuta) pentru

meritele culturale, atatea cate au fost, ale persoanei defuncte. Vocile semnificative au
tacut dezgustate, scena
a fost ocupata, prin decizie patronala, de jurnalisti ignari si politicieni cu nostalgii
comuniste. Nu trebuie sa faci
extenuante cercetari arhivistice pentru a afla cat de mult a contribuit raposatul la
idiotizarea tineretului si nu
doar a sa prin emisiunile-mamut gen Antena va apartine, cum a compromis valorile
patriotice pe care se jura
ca le slujeste.
http://traianungureanu-tru.blogspot.com/2010/11/daunescu-dumnezeu-sa-l-ierte-si-arece.html
Ecou al dramaturgiei cinice de tip paunescian, televiziunile dominante au construit in
aceste zile o psihodrama
a marii tragedii nationale:
http://cornelcaruntu.blogspot.com/2010/11/tembeliziunile-mogulilor-si-moartea-lui.html
Canonizarea lui Paunescu face parte din actiunea de reabilitare a regimului comunist si de
decredibilizare a
democratiei. Daca Paunescu ar fi fost cel portretizat acum drept un cavaler al dreptatii,
inseamna ca oameni02.12.2014 Adrian Punescu, rapsodul comunismului dinastic
(Vladimir Tismneanu) - n Linie Dreapt
http://inliniedreapta.net/adrian-paunescu-rapsodul-comunismului-dinastic-vladimirtismaneanu/ 2/6
precum Monica Lovinescu si Virgil Ierunca sunt exclusi din panteonul demnitatii
nationale. Oameni despre
care, pe buna dreptate, matematicianul Imre Toth scria ca au restabilit binele atunci cand
un stat intreg se
ocupa cu organizarea raului. In curand, la Humanitas va apare, in colectia Zeitgeist,
Jurnalul esential al
Monicai Lovinescu. O carte-document despre care scrie Ioana Parvulescu inRomania
Literara:
http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/ip41112010Pages%20from%20romlit
%2041-2.pdf
Canonizarea lui Punescu face parte din actiunea de reabilitare a regimului comunist si de
decredibilizare a
democratiei. Daca Paunescu ar fi fost cel portretizat acum drept un cavaler al dreptatii,
inseamna ca oameni
precum Monica Lovinescu si Virgil Ierunca sunt exclusi din panteonul demnitatii
nationale.
Update: Decorat in 2003 de Ion Iliescu cu ordinul Steaua Romaniei, Adrian Paunescu a
fost inmormantat cu
onoruri militare la Cimitirul Bellu (se pare ca este privilegiul celor care au primit aceasta
decoratie). Citesc pe
forumul Hotnews:
Oare romanii au uitat cine a fost Paunescu? Si de ce onoruri militare? A fost cumva vreun
erou al neamului?

Ori vreun general cu merite deosebite??? Romania nu s-a vindecat de trecut si continua sa
traiasca in el.
Trist. Foarte trist. Un spectacol grotesc care jigneste iremediabil memoria celor care au
murit in decembrie
1989. Traim intr-o anormalitate incredibila. Intr-o anormalitate in care slujitorii fostului
regim comunist
beneficiaza de onoruri de tot felul, onoruri absolut sfidatoare. In viata si dupa. O
nerusinare fara margini.
P.S. Singurul care poate sa-l ierte e numai Dumnezeu.
Pe forumul de la contributors.ro:
Domnule Tismaneanu,
am urmarit astazi funeraliile lui AP, remarcand intai de toate emitentul informatiei in sine:
televiziunile lui Vantu
si antenele celuilalt personaj, Voiculescu. Nu am cautat sa-mi pun inutila intrebare cati
din jurnalistii
televiziunilor respective au citit opera lui Paunescu, asa cum e ea, mai mult cantitativa.
Insasi Aleea Scriitorilor
din Cimitirul Bellu era, potrivit Realitatea TV,cand aleea poetilor, cand aleea
actorilor. Sau: Ion si Aldea
Teodorovici. Se demonstreaza , daca mai era nevoie, ca, fara comenzi, jurnalistii
mogulilor bat campii.
Moartea lui Paunescu a picat manusa pentru mogulasi: doar doar o intoarce decesul unui
om in favoarea
unicului lor demers: jos cu Basescu. Ba la un moment dat, corespondentul Antenei vorbea
despre spirite
agitate, jandarmi care cine stie cum vor face fata mutimii.In fine, discursul lui Vadim
Tudor, tot cu Basescu in
catare..Ce vreau sa remarc dincolo de acestea. In timp ce goarnele mogulilor scoteau din
palarie zeci , sute,
mii de personalitati din cultura, politica samd care veneau in valuri sa-l conduca pe AP
la locul de veci, in
realitate colegii de breasla ai lui Paunescu au lipsit in corpore, sa zic asa. Politicieni:
Nastase, Ponta,
senatorul Bideu si cam atat. Actori, doar Piersic. Folkisti: Socaciu, Vintila si alt folkist
Gh Gheorghiu, care
mesteca gumaIn rest asistenta era copios reprezentata de varsta a treia, nu din generatia
cenaclurilor
Cam subtire pentru un poet national
Se sterge cu buretele ce a insemnat Cenaclul Flacara al Tineretului Revolutionar, faptul
ca prin acest fals
debuseu se urmarea deturnarea energiilor si intereselor juvenile intr-o directie deliberat
autarhica, sovina si
anti-occidentala. In timp ce Paunescu putea calatori oriunde in lume, sarmanii sai
spectatori, hipnotizati de
acest magician cu voie de la partid, nu puteau nici macar visa la asa ceva. Despre ce a
fost Cenaclul

Flacara scrie cu onestitate Sorin Iliesiu:


Am filmat aproximativ 25 de spectacole din cadrul unui turneu al Cenaclului Flacra.
Spectacolele aveau loc
pe stadioane sau, dac vremea nu permitea, n marile sli ale Caselor de cultur a
sindicatelor. Audiena era02.12.2014 Adrian Punescu, rapsodul comunismului dinastic
(Vladimir Tismneanu) - n Linie Dreapt
http://inliniedreapta.net/adrian-paunescu-rapsodul-comunismului-dinastic-vladimirtismaneanu/ 3/6
incredibil. Spectatorii care nu mai aveau loc pe scaune sau pe bnci, stteau pe jos sau n
picioare. Datorit
harismei de necontestat a poetului de curte al dictatorului, n contiina pervertit i-n
sufletul hipnotizat al
spectatorilor nghesuii pn la refuz, se ntea realmente cte ceva din omul nou
comunist. Nu-mi venea s
cred c acesta era chiar omul nou din viaa real, nu omul nou din ficiunea
cinematografic despre viaa
real.
Filmnd zeci de mii de spectatori naivi, netiutori, nspimntai, nfrigurai, nfometai,
ndoctrinai, lipsii de
speran, venii de bun-voie i nesilii de nimeni n tribunele arhipline ale stadioanelor
fr instalaie de
iluminare nocturn dar iluminate de ctre noi (echipa de filmare) cu o sut de mii de wai,
spectacolele
prelungindu-se pn n zori, am fost realmente uimit s vd cum n aceti oameni, aflai
parc n trans, se
ntea cu adevrat ceva din esena sufletului corupt al omului nou.
Povestea omului nou povestit nefiresc n filmele de ficiune de fals actualitate, se
derula n faa ochilor mei
nu ca o poveste inventat i comandat politic, ci ca o poveste ireal i totodat un
neverosimil comar
preschimbat ntr-o realitate uimitoare n nopile Cenaclului Flacra.
http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/36950-Comunicat-de-presSorin-Ilieiu.html
()In fapt, postura de non-conformist a junelui poet Paunescu, reala in anii 60, a disparut
fara urme apoi.
A ajuns condotierul osanalelor logoreice, dirijorul unei asurzitoare fanfare a minciunii.
Asemeni idolului sau,
avea o nevoie insatiabila de a fi vazut, auzit, aplaudat, adulat. La un pas sa fie linsat,
scapat de pedeapsa
multimii, a devenit mana dreapta a fostului prim ministru ceausist Ilie Verdet in cadrul a
ceea ce s-a numit
Partidul Socialist al Muncii. In august 1991, acest partid saluta lovitura de stat de la
Moscova.
Europarlamentarul Gigi Becali depune marturie pentru marele suflet al gloriosului sau
amic: Pentru mine era

omul care m apra tot timpul, care tot timpul vorbea despre mine i cnd aveam
probleme. Mi-a srit public
n ajutor.
A fost un sacerdot entuziast al religiei politice a ceausismului (spre a relua formularea
profesorului Eugen
Negrici). A exprimat nu doar paseismul tribalist al regimului, pretentiiile neo-feudale, dar
a contribuit cu sarg la
plasmuirea vulgatei sale xenofobe. Este cat se poate de normal sa-l regrete astazi toti
fostii politruci, membrii
profitocratiei regimului totalitar si urmasii lor, toti cei care se obstineaza sa creada ca
Nicolae Ceausescu,
omul care a infometat si a ofensat un popor intreg, a fost un veritabil patriot.
Candidatul prezidential al PSD la alegerile de anul trecut, Mircea Geoana, anunta ca nu a
pierdut doar un
coleg de partid, dar si un bun prieten (de ce nu l-o fi invitat la Washington pe vremea
cand era ambasador?
Ma rog, pe-atunci MG sprijinea PNT-CD-ul si pe Emil Constantinescu) Fostul ministru
ceausist al tinetetului,
presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, il omagiaza, desi chiar el a fost printre cei
indignati candva de
mascaradele gigantomane ale bardului de serviciu. Alt fost candidat prezidential, Adrian
Nastase, pluseaza
si el cu hiperbole de inspiratie paunesciana: Dac zeii din Olimp puneau s triasc
printre oameni i geniile
probabil fac lucrul acesta din cnd n cnd Adrian Punescu a venit s stea o vreme cu
noi. Nu am tiut
s-l preuim, din pcate, aa cum trebuia, nvm acum, se pare, s citim n sufletul lui,
prin poeziile pe care
le-a scris. Am pierdut un prieten, dar sunt convins c rmne alturi de noi i vom ti s
alegem dintre
lucrurile pe care le-a fcut n via ceea ce poate s ne ajute, s ne dea curaj, s ne
mbrbteze i s ne
nvee ce nseamn s-i iubeti ara i oamenii. Printre putinii care spun adevarul este
Corneliu Vadim
Tudor atunci cand se declara fratele siamez al lui Paunescu. Chiar au fost siamezi, bardul
si tribunul
Putinii care indraznesc sa reaminteasca cine a fost Paunescu sunt taxati drept straini de
neam si lipsiti de
respect pentru morti. Cam la fel s-a vorbit si cand s-au dus pe cealalata lume un Mihai
Ungheanu ori un Paul
Niculescu-Mizil. Cu exceptia Hotnews,din ratiuni care se cer examinate atent, pare sa
domneasca un doliu
universal care interzice echilibrul evaluativ si aboleste referintele la rolul sau politic
(catusi de putin neglijabil02.12.2014 Adrian Punescu, rapsodul comunismului dinastic
(Vladimir Tismneanu) - n Linie Dreapt

http://inliniedreapta.net/adrian-paunescu-rapsodul-comunismului-dinastic-vladimirtismaneanu/ 4/6
si, din punctul de vedere al valorilor democratice, nu unul fast, lucru afirmat si
demonstrat in Raportul Final al
Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania). Este un nou
exemplu din seria
acelora care l-au facut candva pe Paul Goma sa scrie, cu obida si disperare, cartea
Amnezia la romani.
Despre Adrian Paunescu sunt multe de spus. A intrat triumfal in literatura, a beneficiat de
laude din partea
unor critici redutabili. Ani de zile insa Paunescu a acompaniat si a justificat prin versurile
sale ideologia oficiala
a regimului comunist. A fost un sacerdot entuziast al religiei politice a ceausismului (spre
a relua
formularea profesorului Eugen Negrici). A exprimat nu doar paseismul tribalist al
regimului, pretentiiile neofeudale,
dar a contribuit cu sarg la plasmuirea vulgatei sale xenofobe. Este cat se poate de normal
sa-l
regrete astazi toti fostii politruci, membrii profitocratiei regimului totalitar si urmasii lor,
toti cei care se
obstineaza sa creada ca Nicolae Ceausescu, omul care a infometat si a ofensat un popor
intreg, a fost un
veritabil patriot. Nu i-a fost suficient cat l-a cantat pe Ceausescu, cat a venerat-o rimat pe
Elena, la moartea
lui Nicu Ceausescu a produs un poem interminabil menit sa-l imortalizeze pe printisor.
Sfanta Treime a comunismului dinastic si-a aflat in Adrian Paunescu trambitasul
privilegiat. In 1978, dupa ce
generalul Ion Mihai Pacepa a ramas in Occident, Paunescu a publicat in Flacara (feuda sa
culturala) un poem
de o rara vehementa intitulat Blestem tradatorului de tara. A fost un tobosar neobosit al
Epocii de Aur. Un
talent real a disparut in abisul servitutii voluntare.
Iata un fragment din Raportul Final direct legat de rolul lui Adrian Paunescu in anii
dezonoarei, spaimei si
infamiei:
Cenaclul a nceput n curnd s semene, prin rnduial i gestic, cu svrirea unui
ritual:
modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare cnd vrea s aib succes.
Poetul nu
uita, ns, niciodat s aminteasc tuturor celor ncntai de ce vd i de ce simt c
datoreaz
Conductorului suprem care vorbete prin gura lui supunere i iubire, cci numai El le
poate
asigura, n vremurile acelea tulburi i n colul acesta de lume, linitea i stabilitatea.
Nimeni nu a

fcut un mai mare serviciu propagandei i regimului lui Ceauescu. Acest scriitor, prin
aciunile lui,
prin personalitatea lui care fascina i descumpnea, a prelungit existena comunismului
naionalist-ceauist, precizndu-i,
cristalizndu-i i ntrupndu-i doctrina. n schimbul serviciului fcut conductorului,
Adrian
Punescu un nume pe buzele tuturor a devenit indispensabil i puternic n ierarhia
propagandei, slobod s nfptuiasc, s ndrepte erori, s fac numeroase fapte bune, s
acioneze peste limitele tiute. A fost citit cu pasiune, versurile lui i-au fost recitate i
cntate cu
vehemen, cum nu tim s fi fost vreodat recitai i cntai poeii neamului. Dar nu
putem uita c
a atras ntr-o curs propagandistic sufletele candide ale adolescenilor, izbutind s
deverseze
energiile lor explozive n numele supravieuirii unui regim odios. Din perspectiva
dinuirii
acestuia, se poate spune c interzicerea Cenaclului Flacra la insistena unor membri ai
clanului
care au profitat de moartea unor tineri n timpul reprezentaiei a fost cea mai mare
eroare
tactic a Seciei de Propagand a partidului.
Adrian Paunescu nu a fost doar un om pe niste scari. A fost un om incercand (si
reusind) sa se catere pe
scara puterii, sa obtina un statut unic in Romania mizera a acelor ani, sa invaluie o
realitate sordida si
umilitoare in vestmintele metaforelor initial seducatoare, ulterior gongorice si
pompieriste. Talentul i s-a stins
pentru ca si l-a abandonat. Oricum, Adrian Paunescu nu a fost doar poet (bun sau rau,
dupa gust), ci si un
infocat publicist, sef de reviste, animator de spectacole publice in care se facea elogiul
dictaturii. A fost unul
dintre arhitectii utopiei ceausiste, a fost el insusi o institutie in acea dictatura. Am scris un
text pentru
www.contributors.ro02.12.2014 Adrian Punescu, rapsodul comunismului dinastic
(Vladimir Tismneanu) - n Linie Dreapt
http://inliniedreapta.net/adrian-paunescu-rapsodul-comunismului-dinastic-vladimirtismaneanu/ 5/6
[...]
La intalnirile lui Ceausescu cu scriitorii era printre cei care nu ezitau sa puna intrebari
incomode. Totul insa
sub semnul devotamentului pentru socialism, revolutie si partid. Paunescu din acea
perioada reproducea
iluziile revizionismului est european din perioada revolutiei maghiare si a liberalizarii
poloneze. Era tarziu, dar
nu era nici inutil, nici absurd. Ar fi putut merge mai departe in acea directie, ar fi putut
coagula un grup de

actiune intelectuala care sa sfideze dictatura. Nu a facut-o, a preferat pactul cu puterea si


avantajele ce
decurgeau din el. S-a mutat intr-o vila superba pe strada Sandu Aldea, se intanea cu
odraslele potentatilor
epocii cu care juca ping-pong si punea tara la cale. Le dedica poeme adulatoare.
A ajuns in Statele Unite cu o bursa in cadrul programului international de la Universitatea
Iowa. Din jurnalul
poetei Constantei Buzea (prima sa sotie), reiese ca America l-a nelinistit, l-a speriat, i-a
creat un profund,
irepresibil disconfort., A facut un interviu cu Mircea Eliade care a provocat multe discutii.
Dupa ce i-a promis
profesorului de la Universitatea din Chicago ca acel interviu (primul, dupa stiinta mea,
acordat de Eliade unui
scriitor/jurnalist din Romania comunista) ca textul ori va apare integral, ori nu va apare,
si-a incalcat
angajamentul. Nu si-a cerut niciodata scuze (Monica Lovinescu a comentat acid in epoca
episodul). Discutia a
aparut ciuntita, fara semnalarea pasajelor ce lipseau. Paunescu se transforma nu doar fizic
(devenea obez
vazand cu ochii), dar si psihologic. Relatiile cu puterea ajunsesera simbiotice. I s-a pus la
dispozitie revista
Flacara (l-a debarcat repede pe H. Dona, prietenul fostului sau protector Gogu
Radulescu) si a tranformat
acel saptamanal pana atunci insipid intr-o tribuna propagandistica de reala eficienta. A
sustinut impostura
protocronista. Avea jurnalismul in sange tot asa cum avea si cinismul oportunist. A
inceput sa scrie penegirice
tot mai desantate pentru conducatorul care-a stiut si stie/ca sufletele noastre nu-s niste
vami pustii. L-a slavit
pe Ceausecu in metafore pe cat de grandilocvente, pa atat de buimacitoare. Nu mai avea
limite in dorinta de
afi trubadurul Epocii de Aur. Nu-i ajungea sa-l glorifice pe Ceausescu, a inceput sa o
preamareasca si pe
savanta de renume mondial. In chip ironic, pamfletul lui Eugen Barbu publicat prin
1980 ca prefata la
antologia Paunescu din BPT surprindea personajul in enormul sau baroc caracterial.
Paunescu si Barbu si-au
unit fortele in lupta impotriva directiei lovinesciene din lumea culturala. Isi ofereau fara
rusine serviciile ca
hingheri ideologici. Sigur, nu a fost un versificator de duzina precum Vadim Tudor, dar
textele sale ajunsesera
ilizibile, labartate, dezgustator de lingusitoare. Era greu sa se imagineze o mai penibila
degradare.
A fost rasplatit cu Cenaclul Flacara, platforma propriei ascensiuni mediatice. A rapit si
a mistificat fenomenul

folk pentru a atrage tineretul nonconformist. In acelasi timp, Cenaclul era locul unde se
rosteau ode isteroide
pentru Ceausescu. Transmis la Televiziune, era un instrument de imbecilizare nationala.
Cultul personalitatii
lui Ceausescu s-a bazat pe asemenea actiuni cu efecte toxice de lunga durata (dovada
omagiile ce i se aduc
in aceste zile!) Dupa accidentul de la Ploiesti, Paunescu si-a pierdut acest vehicol de
participare la jocurile
simbolice ale puterii. I-a trimis lui Ceausescu (dar si delfinului Nicu Ceausescu) texte
in care il implora sa-l
ierte, sa-l readuca in universul puterii. A scris el insusi ori a patronat pamflete abjecte
impotriva marilor
intelectuali ai exilului. In Flacara paunesciana a aparut o infamie semnata de Dinu
Sararu (un pseudointerviu
cu mama lui Virgil Ierunca) menita sa-i compromita pe Ierunca si pe Monica Lovinescu.
Agonia terminala si prabusirea a dictaturii l-au surprins pe Paunescu pe post de lacheu
dispretuit si de
stapanii invinsi si de sclavii revoltati. Urmarit de multime pe strazile din centrul
Capitalei, a incercat sa se
refugieze la Ambasada SUA. A scapat fara o zgarietura. A revenit in registrul public fara
ca vreodata sa-si
exprime vreun regret. Acelasi Ion Iliescu care candva, ca prim secretar al Comitetului
Judetean Iasi al PCR,
refuzase sa permita performantele grotesti ale Cenaclului Flacara al Tineretului
Revolutionar l-a acceptat si
l-a incurajat ca politician in cadrul PDSR (azi PSD). A devenit senator, a scos revista cu
numele incredibil
Totusi, iubirea. Literar vorbind, Adrian Paunescu a incetat din viata cu decenii in urma.
Moral, la fel.
[...]02.12.2014 Adrian Punescu, rapsodul comunismului dinastic (Vladimir Tismneanu)
- n Linie Dreapt
http://inliniedreapta.net/adrian-paunescu-rapsodul-comunismului-dinastic-vladimirtismaneanu/ 6/6
Iata concluzia:
Agonia terminala si prabusirea a dictaturii l-au surprins pe Paunescu pe post de lacheu
dispretuit si de
stapanii invinsi si de sclavii revoltati. Urmarit de multime pe strazile din centrul
Capitalei, a incercat sa se
refugieze la Ambasada SUA. A scapat fara o zgarietura. A revenit in registrul public fara
ca vreodata sa-si
exprime vreun regret. Acelasi Ion Iliescu care candva, ca prim secretar al Comitetului
Judetean Iasi al PCR,
refuzase sa permita performantele grotesti ale Cenaclului Flacara al Tineretului
Revolutionar l-a acceptat si
l-a incurajat ca politician in cadrul PSDR (azi PSD). A devenit senator, a scos revista cu
numele incredibil

Totusi, iubirea. Literar vorbind, Adrian Paunescu a incetat din viata cu decenii in urma.
Moral, la fel. A fost un
instrument benevol si primejdios al unui regim criminal pe intreg parcursul existentei
sale. Efemera sa
rebeliune morala din anii 60 a fost o revolta in genunchi. S-a emasculat etic si a capotat
estetic. Am scris
despre el in acesti termeni de-a lungul anilor. Nimic din ce s-a petrecut in ultimii ani nu
ma face sa-mi schimb
punctul de vedere. Dimpotriva.
Recomand articolul lui Dan Tapalaga:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8008079-mortul-invingator-bulversarea-valorilor.htm
Iata opinia poetului Viorel Padina, autorul Apelului catre Europa, text semnificativ al
disidenei romanesti:
A inceput judecata de apoi a poetului Adrian Paunescu
De asemenea, pe Hotnews:
http://think.hotnews.ro/impostorul-moare-impostura-continua%E2%80%A6.html