Secolul XX este un secol al ' extremelor' , datorita izbucnirii celor doua razboaie mondiale ( 19141918 si 1939-1945), si aparitiei regimurilor

totalitare de stanga, comunismul si de dreapta,

nazismul si fascismul.
Democratia este un regim politic care se bazeaz pe vointa poporului. Principiile de baz ale
democratiei sunt votul universal si suveranitatea natiunii. De esenta democratiei moderne tine
respectarea drepturilor omului (egalitatea n fata legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul,
limitarea si separarea puterilor n stat. Principiile democratiei sunt: autoritatea, libertatea,
responsabilitatea, dreptatea, proprietatea, pluralismul politic, separarea puterilor in stat si
reprezentativitatea.
Totalitarismul este este un regim politic n care puterea apartine n mod total unei persoane sau
unui grup de persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absolut sau dictatur,
n regimurile totalitare distanta ntre stat si societate este practic anulat, n sensul c puterea
ntrupat de stat, prin partidul unic, ptrunde pn si n viata particular a fiecrui cettean.
Principalele trasaturi ale totalitarismului sunt: existena unui sistem politic bazat pe un partid unic,
cultul personalitii, existena unei organizaii de poliie politic secret ( K.G.B., Gestapo, S.R.I.) ,
lipsa drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Totalitarismul se imparte in totalitarism de stanga ( comunismul) si totalitarism de dreapta
( fascism si nazism).
Comunismul i are originea n operele lui Marx care a fundamentat teoria "luptei de clas". El
susinea c societatea comunist se va edifica mai nti n rile dezvoltate n care proletariatul va
prelua pe cale revoluionar puterea de la burghezie. Lenin a dezvoltat teoria marxist, susinnd
c revoluia proletar poate s ias victorioas i ntr-un stat mai puin dezvoltat cum era Rusia.
In concepia lui Lenin comunitii reprezentau "avangarda" proletariatului. Ideologia
comunista promitea oamenilor o schimbare totala a modului de viata prin realizarea unei societati
fara clase, in care sa fie instaurate egalitatea si dreptatea. Teoria marxista sustinea ca in prima
etapa, cea a construirii socialismului, era necesara mentinerea statului, ca instrument al dictaturi
proletariatului, necesar reprimarii oricarei forme de rezistenta a dusmanilor clasei muncitoare.
Primul regim comunist s-a instalat in Rusia, in octombrie 1917, sub conducerea lui Lenin.
Reformele adoptate de bolevici au fost: naionalizarea fabricilor si bancilor, naionalizarea
pmntului, proclamarea dreptului la autodeterminare a naiunilor. Intre anii 1918-1921 s-a
desfurat un rzboi civil ntre partizanii vechiului regim (albii) si susintorii bolevicilor (roii).
Mai multe state europene au intervenit militar impotriva Rusiei Sovietice. Bolevicii au dezlnuit
teroarea: au nfiinat poliia secret (CEKA) cu misiunea de a-i lichida pe toti cei care se opuneau
noului regim, a fost suprimata libertatea presei, ranilor le-a fost rechiziionat recolta, a fost
decretat munca obligatorie, a fost nfiinat Armata Roie. Cu ajutorul acesteia s-a asigurat
ordinea interna si a fost respinsa interventia straina. In 1922 s-a format Uniunea Republicilor
Sovietice Socialiste (URSS).
Totalitarismul si teroarea s-au consolidat in timpul conducerii lui Stalin. Economia URSS a
inregistrat unele progrese mai ales in domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor de masini. Sa lichidat analfabetismul, au fost adoptate unele masuri de protectie sociala. Activitatea culturala
a fost insa treptat subordonata slvirii lui Stalin, intr-un cult al personalitii de proporii
nemaintlnite.
Dupa al doilea razboi mondial, comunismul s-a aflat in ascensiune devenind mondial, dar in
ultimul deceniu al secolului al XX-lea el s-a prabusit, iar statele respective au optat pentru
democratie.
Fascismul a aparut n Italia i a mbrcat forma corporatist. Acesta preconiza o societate
organizat n grupuri profesionale, numite corporaii. Pe plan politic corporatismul urmrea
nlocuirea Parlamentului cu o Adunare a delegaiilor corporaiilor, noua organizare urmnd, n
concepia iniiatorilor ei, s asigure prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Fascitii au pus mare
accent pe naionalism si pe promisiunile de restaurare a "onoarei naionale". Ei considerau ca
statul naiune avea viaa sa proprie, diferit de vieile fiinelor umane care-1 compuneau. Regimul
fascist a fost instaurat n Italia de Benito Mussolini. Deceptionat n privina ambiiilor sale
teritoriale, zguduit de ample micri sociale, provocate si susinute de stnga socialist, care
amenina cu instaurarea dictaturii proletariatului, democraia liberal italian a devenit incapabil

s rezolve problemele rii. In faa acestor primejdii fascismul a aprut ca singurul capabil s
apare ordinea n stat.
Fascitii organizeaz marul asupra Romei, determinndu-1 pe regele Victor Emanuel al
III-lea, care se temea de tulburri sociale, s demita guvernul si sa accepte numirea lui Mussolini
ca prim-ministru la 29 octombrie 1922. O lun mai trziu Parlamentul i acord puteri depline, iar
n urma alegerilor din 6 aprilie 1924 Camera Deputatilor devine majoritar fascist, asigurndu-i lui
Mussolini toate prghiile puterii.
Mussolini a organizat statul dup principiile corporatismului. Activitatea sindicatelor a fost
redusa la tcere, libertarea presei a fost suprimat, activitatea partidelor politice a fost interzis.
Adversarii politici ai regimului au avut de nfruntat represiunea miliiilor fasciste "Ovra" si rigorile
Tribunalului special nfiinat n 1925, care stabilea ani grei de nchisoare mpotriva adversarilor
politici.
Propaganda fascist susinea c a luat natere "statul corporatist" care asigura
prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Pentru atragerea maselor Il Duce a impus adoptarea
unor masuri si programe care s-au bucurat de sustinere popular: a ncercat sa controleze
marele capital, sa stavileasc abuzurile si corupia, a luat masuri mpotriva Mafiei. Printr-o
propagand abila fascistii au urmarit sa redetepte n sufletul italienilor mndria de a fi demni
urmai ai Romei.
Antrenarea Italiei in agresiuni externe si in al doilea razboi mondial a determinat scaderea
popularitii lui Mussolini si retragerea sprijinului popular. A fost nlaturat de la putere in iulie 1943.
Nazismul ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler in lucrarea Mein Kampf. La baza acestei
ideologii au stat naionalismul exacerbat, rasismul si antisemitismul.
Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana. Germania care fusese
nvins in primul razboi mondial s-a considerat umilit prin prevederile Tratatului de Pace de la
Versailles. Germanii considerau ca li s-a impus un "dictat". Nazistii au pus un mare accent pe
nationalism si pe promisiunile de restaurare a onoarei naionale. Hitler considera vinovat pentru
problemele economice si sociale ale Germaniei, sistemul democraiei parlamentare. Singura
soluie pe care o sustinea Hitler era dictatura unui singur partid condus de un lider providential
care s supun naiunea n numele binelui general. El urmrea crearea unui imperiu (reich) care
sa-i cuprinda pe toi germanii. Justifica expansiunea germana prin nevoia de "spaiu vital" pentru
rasa arian, considerat superioar. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a fcut din rasism si in
special din antisemitism, o component esenial a programului su. Evreii erau gsii vinovai de
toate relele societii germane si de aceea nazitii susineau eliminarea lor prin exterminare.
Preluarea puterii de catre naziti are loc in ianuarie 1933 cnd, pe baza rezultatelor
alegerilor din 1932, presedintele Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler,
conductorul Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania. Avnd majoritatea in
Parlament, Hitler a obinut puteri dictatoriale, in martie 1933. Acest fapt semnifica sfritul
republicii de la Weimar si instaurarea dictaturii naziste in Germania. Primele msuri luate de
Hitler i-a vizat pe adversarii politici: toate partidele au fost scoase in afara legii cu exceptia
Partidului National Socialist, micarea sindical a fost distrus, au fost eliminai advesrarii din
propriul partid. In anul 1934, dup moartea preedintelui Hindenburg, a preluat si atribuiile
acestuia proclamndu-se "Fuhrer ".
De la inceput evreii au fost inta predilect a persecuiilor naziste. Pn la sfrsitul anului
1934 cei mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul
de a-si practica meseriile. Prin Legile de la Nurenberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate
drepturile civile in cadrul statului german.
Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. Tineretul era educat in spiritul unui
devotament fanatic fa de regim si nregimentat n organizaii precum "tineretul hitlerist".
Controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii. Aceasta a fost supus persecuiilor din
cauza valorilor promovate de cretinism - iubire i respect fa de aproapele tau - care constituiau
contrariul valorilor promovate de naional-socialiti.
In sistemul politic din Romania interbelica partidele politice aveau un rol esential, dar Constitutia
din 1923 nu continea nici un cuvant despre acestea. Totusi legea fundamental prevedea
anumite drepturi si libertati care pentru a putea fi exercitate, presupunea existenta partidelor

politice.
Se inregistreaza, intre anii 1918-1921, o maxima proliferare a partidelor politice "unele
intitulndu-se agrariene" sau "rniste " cu scopul de a atrage electoratul din mediul rural,
majoritar, altele nationaliste care urmarea atragerea celor sensibili la ideea de patriotism.
Scena politica interbelica a fost dominata de doua partide: Partidul National Liberal si Partidul
National Taranesc care au guvernat tara in cea mai mare parte a perioadei interbelice.
Liberalismul punea in centru societatii individul, teorie care a fost sustinuta pana la primul razboi
mondial. Dupa razboi au loc modificari in ideologia liberala, aparand neoliberalismul care pune
accentul pe interventia statului, apreciind ca interesul general prima asupra celui individual.
Aceasta conceptie a fost dezvoltata de personalitati de marca, precum: tefan Zeletin, Mihail
Manolescu, Vintil Brtianu, Victor Slvescu .a. Ei au adus importante contributii la teoria si
practica industrializarii, punctul esential al doctrinei neoliberale. Viitorul era, in conceptia lui St.
Zeletin - cel mai de seama teoretician al neoliberalismului - in industrializare si urbanizare. Ei au
accentual rolul industriei si au ntrevzut o strns legatura intre industrializare, modernizare si
consolidarea independentei politice.
Reprezentantii neoliberalismului au dezvoltat teoria privind ,,protecionismul, concretizat in
formula "prin noi nine" prin care se putea asigura o valorificare superioara a resurselor
naionale, in primul rnd prin fore proprii. Deviza "prin noi nine" nu trebuie interpretat ca o
atitudine exclusivist, de nlturare a capitalului strin, ci ca o colaborare cu acesta in condiii mai
avantajoase ca pn atunci.
rnismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in societatea romneasc.
Aceasta conceptie a fost promovata de Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gh.
Zane .a. Ei susin c Romnia - ca si celelalte state agrare - evolua pe o cale necapitalist,
ntemeindu-se pe mica proprietate rneasc. Spre deosebire de poziia proindustrial, puternic
susinut n plan politic de Partidul Naional Liberal - care considera problema agrar rezolvat, n
linii generale, prin aplicarea reformei agrare dup primul razboi mondial - Partidul rnesc si,
apoi Partidul Naional rnesc, au acordat o atenie sporit gospodariei rneti i
agriculturii.rnismul susinea primatul rnimii, ca o clas omogena si independent, cu un rol
deosebit in evolutia ulterioara a societatii romanesti. Se afirma ca prin aplicarea doctrinei
taraniste si apoi a "statului rnesc - ca cea mai autentica expresie a democratiei - se putea
realiza gospodaria taraneasca trainica, bazata pe "proprietatea de munca". Taranistii sustineau
cresterea rolului statului in economie, considerand-o chiar o necesitate. Pornind de la conceptia
ca Romania trebuie sa ramana un stat preponderent agrar, reprezentantii taranismului n-au negat
necesitatea dezvoltarii unor ramuri industriale, in mod special a celor care valorificau produsele
agricole si bogatiile subsolului. In schimb ei se impotriveau protectionismului vamal ridicat,
sustinut de liberali.
Extremismul. Alturi de cele dou concepii - liberalismul si rnismul - in perioada interbelica au
aparut si curente extremiste de dreapta si de stnga. Cea mai importanta grupare extremist de
dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu care, in 1927, se desprinde din Liga Aprrii
Naionale Cretine i ntemeiaz Legiunea Arhanghelul Mihail, iar in 1930 i constituie o secie
politic numit Garda de Fier.
Doctrina legionar se proclam, nainte de toate, cretin, element menit sa sublinieze att
orientarea antisemit, ct si condamnarea moral a oamenilor politici din partidele democratice
acuzai de materialism, de lips de credin n Dumnezeu. Legionarii au lansat teoria purificrii
prin moarte, exacerbnd misticismul, promovnd ura, intolerana si apologia morii. In viziunea lor
democraia parlamentara era condamnata la pieire, fiind socotita vinovata de scindarea natiunii
prin lupta dintre partide, de slabirea autoritatii statului, saracirea populatiei, lipsa de moralitate,
facilitarea acapararii avutiei tarii de catre politicieni si evrei si subordonarea Romaniei marii
finane internationale evreieti. In locul sistemului democratic de alegere a conductorilor rii,
legionarii sustineau teoria elitelor. In planul politicii externe micarea legionara a acionat pentru
aliana Romniei cu Germania si Italia afirmnd c eful lor, Corneliu Zelea Codreanu va face din
Romnia o ar mndr ca soarele de pe cer". Legionarii au ajuns la putere in septembrie 1940.
Ei au instaurat un regim dictatorial, au promovat o politica profund antidemocratica, de teroare.

Extrema stng din Romnia este reprezentat de Partidul Comunist, nfiinat in 1921 care a
aderat la Internaionala a III-a comunist. Concepia comunista (marxist-leninist) aprecia c
ornduirea capitalist e perimat din punct de vedere istoric si trebuia lichidat pe calea
revoluiei. Esena doctrinei comuniste se afla in documentele Partidului Comunist, care apreciau
ca Romnia era o "veriga slab a lanului imperialist" i c de aceea trebuia pregtit revoluia in
vederea nlturrii de la putere a burgheziei si moierimii, instaurrii puterii proletariatului,
naionalizrii principalelor mijloace de producie in scopul edificrii societii socialiste.
In anul 1923 comunitii romni au adoptat si susinut teza cominternist privind dreptul
popoarelor la autodeterminare, mergnd pn la desprirea de stat. Astfel Romnia era
considerat "stat multinaional", creaie a "imperialismului apusean" si trebuia dezmembrat.
Orientarea antinaional a P.C.R. a dus la scoaterea lui n afara legii, in anul 1924. In august
1944, n condiiile nlturrii regimului antonescian, PCR participa la guvernare i treptat
reueete s preia ntreaga putere.