'i

PARTEA

II

Nemurirea sufletului

CAPITOLUL I

Despre natura omului - Dualismul antropotogic

Unul din cei doi termeni, care exista in raportul ,religie"
fost dovedit, ca real i personal existand. Existenta lui Dumnezeu
.a fost argumentata rational, iar rezultatul acestor argumentari
este deplina certitudine religioasa.
S'a dovedit, deci, eli existli un Dumnezeu personal, cu care
este posibil ca omut sa tntretinii un raport bilateral: in care
Dumnezeu sa conduca, iar omul sli se supuna, con tient
liber.
Posibilitatea acestui raport este dovedita, pana acum, insa,
numai unilateral: diuin. Omul, fiinta aceasta, aparent, atat de
-cunoscuta noua, ridica probleme dintre cele mai variate
complexe, referitoare Ia originea, natura
destinul sau.
Pentru solutionarea i din punct de vedere ttmiin a poslbilitafii, dt i a necesitafii religiei - orMll are datorii de implinit
fat'a de Creatoru l sau - va trebui sa ne ocupam i cu rezol- .,.
varea tuturor problemelor umane, ce se ridica rn calea acestu\..
raport.
Omul va trebui dovedit ca o fiinta person ala, i adependenta
con tienta de sine. Ca fiinta personala, omul este compus din
doua substante: trupul muritor sufletul nemuritor. Sufletul
cuprinde in sine toate virtualitatile, care fac posibil un raport
spiritual, independent i continuu cu spiritualitatea absoluta Dumnezeu.
;a

7 .

16*

244

TEOLOGIA FUNOAMENTALA

==== == = = = :::::

Omul, ca fiinfa personala, va trebui, deci, dovedit ca proprletar al acestel substante, iar aceasta substanfil va trebul
dovedita ca real existand, ca real independenta, splrituala
nemuritoare.
Sistemul de cugetare care susfine, cil omul este compus
din trup i suflet, deci din douil substante, radical deosebite
intreolalta, se nume tc! dualismul antropologic .1 lntrucat in aceasta.
compunere antropologica predominil sufletul, dualismul antropologic se mai nume te spirilttalism psiltologic, sau simplu spiritualism.i Contra dualismului antropologic se ridica: mouismtd
a1tlropologic materialisl, 8 care susfine numai existenfa substanfiala a trupulu i , sau a materiel, I neaga substantialitatea sut'etului monismttl attlropolo,f!ic spiritualistic {idealistic), care
sustine numai existenta substantial:! a sufletului, neaga substantialitatea trupului. 6 Ambele aceste sisteme noetice sunt sisteme
unilaterale exlremlste, care fac imposibil orice raport al omului
cu Divinitatea. Materialismul aotropologic, astfel, neagil substanfialitatea sufletului face imposibilli continuarea acestui raport
dup:i tnoarte, precum incoronarea sa; spiritualismul antropologic neaga substanfialitalea trupului, deci face imposlbil acest
raport inca in viata de aici, de pe pa.mant.
Din ambele lagare se ridicil aflrmafii dlntre ccle mai grave:
omul este format numai dintr'o substanta, fie materiala, fie spirituala; intre om animal sau nu exista nicio diferenfa (materialism), sau este o adevarata pdipastle (monismul spiritua l istic};
sufletul este sau numili o ipotez , necesarl\ pe:olru a explica
unele fenomene care par streine materiel (materialismul),
sau
formeazli intreaga perso p/1 a omului (m. spiritualistic); g1ndirea
1 Contra dualismului se declRr!l i psihologul romSn C. Rddultscu -Motru.
Dupl el: Psihologia sii evite a II spiritualistft, sau materialistll, i sa ramiina
simplu realistii in !n elcsul strict al cuvantului. Explicarea ei sll se ridice deasupra
dualismului dintre sunet i matcric, pcntruca acc t .dualism nu exist11 in experienta.
reolii, ci este un produs al culturii timpulu1, ie it din innuentc cu totul extra.
[ li!ntilice. Cr. Curs de psillolog,e, Bucure ti, 1923, p. 28.
cr. R. Eisler, Ltib Utili Stele, Leipzig, 1906, p. 5sq.
3 lb., p. 32 sq.; 67 sqq.
4 Vezi i: N. TerchilA, ldt<Jiismul 1110dtn1, in .Omagiu Mitropolitului N.
Blinn, Sibiu, 1940, p. 75 1 sq.
5 Cf. Gutberlet, Der necllanischt Jlo tiSIIIIIS, Paderbo1n, 1893.

\?
:

245

'NEMURlREA SUFLETULUI

este sau un produs al materiel cenu ii cerebrate (materialism),

sau omul este pura gandirt;_ (m. spiritualistic); i, in sfar it,
-liberfatea voii, sau este o impll\ iluzie (materialism), sau om
este l1bertate pur! (m. spiritualistic). 1 Extreme noetice pe cat de
eadev rate, tot pe atat de periculoase.
Mai ales, materialismul antropologic exceleazl\ in a rezolva
ioate fenomenele suflete ti pe cale materialistll. Un exemplu cu
explicarea gandirii este edlficator: ,Gand l rea este o se r:tiune a
creerului (Cab(mis). Gandirea este o mi care a matenet, sau a
substantei cerebrate (Biiclmer). principiul gandirii, este fosforul
.(Mol schott). Creerul secret gandirea, dupa cum ftcatul secreta
bila sau rinichli: urina (Karl Vogt). Sufletul este rezultanta maieri i, a a cum un concert rrzultl\ din instrume.ntele de muzic
(Littre). Sun Lul este suma functiunilor fiziolog1cc ale creerulu1
(Haecltel}".2

Conseciotele unor astfel de lnvlitilturi, daca ar fi ad vilra e,

ar tt dintre cele mai dezastruoase. Dupa monismul matenallshc,
nu ar mai f i intre om i animal decaf o diferenta de progres,
sau grad, pe treapta evolutiei; omul nefiind dotat cu suflet spiritual
liber, raportul cu fiinta personal:! absoluta: Dumne7eu
-ramane suspendat in gol
nu e mai mult posibll. Omul flmd
.numai materie oarba
un produs progresat mecanic al ei,,..!!.lQ:_.
rata nu este dec.at o inventie umana, deci nu e mai mull loc
.p pentru datorie, lege, merit, virtute, rilsplatil, sau pedeapsil.
Toat.e
suot cantitati inventate deci.: neglijabile, a a dupa cum neglljabill\ devine viata pamanteasca, odatil ce nu mai exista o
continuare a ei dupa moarte.s
Contra diferitelor fete ale acestor periculoase sisteme ni
laterale extreml ste, noi vom trebui sli aparam de atacun
1 Cf. Gutberlet, Der Kampf

utlt

die Seelt, 11 Aun., Mainz, 1903, p. 6 sq.;

.;;o sq.

.
2 Cr. Duplessy, o. c, 1. I, p. 165. Cf. C. Vogt, LeUres pl1ysiologiques, Pans,
1875, p. 34 sqq.; L. Biicbner, Force et Matiire, Pa.r;s, 1862, p. 218; I. N..Lun.gulescu, Energia. spiritualii, R.-Vii!cea, 1931, p. 94 sq.; E. Haecl<el, Lts et11gmes
.de l'univers, trad. par Camile os, Paris, 1924, p. 210 sqq.
3 cr. Geyser, Die Setle, Leipzig, 19 14, p. 14 sq. ln fata acestei situalii, cu
drept cuvint observl teologul N. Terchilii: .E o art! grea de a fluri o once ie
!proprio i de a privi cu dispro spre crc tinism ca spre o putcre sdrob1tli, ca ta

246

r
TEOLOGIA

NEMURIREA

FUNDAMENTALA

SUFLETULUI

247

trupul i sufletul om enesc, dispunzand cre?tine te intreb rii atat

de des repetat : nCe este omul ?"t
Vom trebui s demonstr m bazele temeinice ale dualismului
antro.pologic, care sisfem noetic st ca piatr de bolt exist:ntel personate deplin conturate, din punct de vedere trupesc
1 sufletesc, a omului. Spiritualitatea omulul va forma centrul,
Inspre care se vor tndrepta toate argumentll.rile noastre antropo-
logice. Vom impllrfi, astfel, intreg materialul antropologic tn.
doua pilrfi:

A. Despre sufletul omului

A. Despre suftetul omului.

B. Despre corpul omultti.

Dualismul antropologlc invatl1 ca sufletul este o substanfa

spiritualll, simp!
necompusl:i, deci unitar , complet deosebita
de substanta corpor l , principiu superior al cunoa terll gandiril l continuator al fiintei omene tl, prin nemurirea sa. Acest
suflet nemuritor face puntea de legl1turl1 intre spiritul absolut al
lui Dumnezeu omul ml1rginit. Exlstenfa, spiritualitatea, libertatea
nemurlrea acestui suflet garantead omului primatul sau
in lntreaga creatie, cat depllna stl1panire peste destinul s u,
asupra C:.\ruia este liber a hotl1rl.
De aceea, In jurul acestui suflet s'au dat, i se mal dau,
cele mai aprig sustlnute lupte, cu scopul de a-1 desflinta cu
desl1var ire, fiindc . prin desfiiofarea lui, i se rl:ipe te omului
toate drepturile sale legitime, ee-l inalFl din animalltate spre
spiritualitatea sa relativl1 sufleteasc , iar prin ea, spre nemurire
I 1mpreunarea cu Dumnezeu - spiritualitatea absoluta. 1
In cele ce urmeaz , a a dar, ne vom ocupa cu ;remise
substanfialit tii distincte a sufletului de substantialitatea tru ului,
dove ind in mod pozltiv:
Cap. I. Existeuta sf'jlett,l11i,
Cap. II. Spiritttalilatea su.jletului,
Cap. III. Libertatea sujlet1tlui
Cap. IV. Nenmrirea .sujlettdui.

rem !e. hra_ne ti in aduva lui morala i e ti inconjurat de 0 societete cre tina,..
1a z1donle 11 le .a gun ca pe un puternic ncoperemant pentru orico cventualitate.
CaUi vreme mom hlor le este dat sl\ !r iascli din bunul cretinesc i s"-1 c '!'

, u
n 1ce
t d'

P0 aces a
n1na1tul lor punct do vedero, tolul este in ordino. IMli lndata se'
va in reba.cmeva, care sunt puterile activo, creatoare, sociale, ale monismului,
uma1 decat apare toatli goliciunea i sllbiciunea concepflei .ctTei noua Jdeallsuml modern, p. 754.

1 Th. Haecker, Was ist der .\lettsch :t Leipzig, 19313.

Toate aceste premise ale substantialitl1tii sufietului, care

sunt ,heile psihologiei rationale",' sunt pentru filosoful I. Kant:
nerori logice" sau nparalogisme ale raJitmii pure, sau forme ale
I cr. Gutberlet, Der Kampf Ul/l die Stele, II Aufl., Mainz, 1903, p. 4 sq.
In timpul mai nou i se acordll problemci suflctului de c1itrc filosof\ foarte multa
atenfje. 0 parte intreagll a 1\losofiei, denumitli nmdaflzica Sttjlelului", se ocupl!. cu
el, mai ales cu chestiunile ce nu apar in psihologici, anume cu : originea, Obtura,
caracterul, scopul sll.u, etc. Vezi a: Fr. Seifert, Metaplsysik der Sul r, Miinchen
und Berlin, 1928, p. 6, 12 sq.
2 Cf. Schill, PriH zipltHith rt, p. 95.

l.
TEOLOGIA FUNOAMENTALA

sofismel oumlte qHalet'11io Lerwinortuu, sau jigurae dictiouis:

simpla reprezentare farli niciun confinut a ettlui, despre care
nici m car nu pot spune c e uo concept, pura con tiinf de
sine ce lnsote te reprezcot rile mete, este transformaUI lntr'o
existenf . Prin urmare, eul (termenul rnediu) e luat in cele doua
premise In dou:i lnfelesuri diferite, odat ca realitate (substanta),
alta data ca simpla condifie logica, sau subiect vid at gandurilor
mele. Rationameotul are dar patru termeni in toe de trei" .1
,Paralogismele transcendentale sunt in numl.lr de patru:
a) Fiindca eu sunt subiectul tJiuror gandurilor mete. urmeaza
ell sunt subiect necondifionat, sau substantll: sujletul e o s"bsla1t/ri. Din substantiahtate decurge imaterialiialea
sujletului,
deoarece sufletul e dat direct numai simfului intern. b) Filndca
multiplul reprezentlirilor mele e imbrliti at de unltatea apercepfiei, sttjlelttl e calitativ simpltt. Din simplic tate decurge incoruptibilitatea, sau nemurirea lui; numai compusul se distruge.
c) Filndca apercepfia sau con?tiinfa de sine este identic numeric, in orice limp, sufletul este o unitate, sau identltate cu sine.
Din identitatea numerica decurge personalitatea sufletului.
d) Fiindca eu ma cunosc nemijlocit, existenfa mea e sigura, pe
clind exlstenfa lumil externe e problematic o cunosc indirect,
prin reprezentarile mele. Decurge de aiel o actiune reciproca a
sufletului cu corpurile. E problema raporturilor dintre suflet
(spirit)
materie".
Kant se stradue te a arllta complet lips de baz a dualismului aotropologic, care este un dualiStiL fJ1W je11ommal. Contra
lui MeJtdelsolm, care in Iuerarea SJ: ,Phaedou san despJ'e 11emttrirea sttjlett lui", se ocupa cu suspnerea nemuririi sufletului
combaterea ipotezei, c sufletul ar putea pieri prin anihilare
stingere treptatll, nu prin descompunere, Kant remarca c , de i
sufletul nu are o mi\rime extensiva descomponibila, nimic ou ne
opre te a-i atribui o marime i1ttet1sivii, sau grade de con tiinfli
(realitate), care pot scadea treptat paoli Ia zero. Astfel, pretiosa
.substantA e redusa Ia nimlc, nu prin descompuoere, ci prin
.consumare. 3
I Florian, Kaul, p. 110. Cf. Negulescu, 1st. filos. cont., vol.f, p. 246-248.
2 Florian, [(ant , p. 110. Cf. Negulescu, [st. filos. cout., vol. I, p. 248.
3 Florian, Ka11t, p. 111.

L
I
'

I
r

NEMURIREA SUFLETULUI

249

Nemurirea sufletului o acord Kant, mai tarziu, numai ca

m poslulat, sau o trebuinfa a ratiunii. Problema sufletului, imposibila de rezolvat cu rajiunea teoretica, este rezolvatii cu
ajutorul rafiunii practice. Legea moralli impune uemurirea sufletului ca uo corolar indispensabil. 1
Kant se indreaptl!, astfel, dela aspafialitatea sufletului spre
periculoasele extreme ale monistilUiui materialist. El sustine o
aoihilare intensivA a sufletului o disparifie a lui, deci o
existen!li special:! a sa, numai temporata, precum o substanfia litate deosebita paralogica. 2 Teoria kantiana ne apropie de
ge11era(ia11ism, sau trad11ciauism, care susfine cA sufletele ar
decurge ca trupunle din parin . Aceste suflete ar diminua
Ins treptat, In intensltatea lor, pan Ia disparitie.
lnl tud.lnd c1eationismttl divi1 , dup care teorie Dumnezeu
creazA sufletele, Ia conceperea fiedruia dinlre noi, refuzand
ocazioualismul (asislenta supranatural )
atmouia prestabilitii a
1J1i L ibniz, Kant se pronuntti numai pentru fenomenal. Era na
tural ca sufletul s fie o entitate de care s caute a se sc pa,
inainte de-a ajunge Ia dovedirea nemurirli sale.
Teoriile paralogiste ale lui Kant sunt !usa, ontrazise
desfiintate de realitatea existentiall:l a sufletului, pe care noi o
vom dovedl, premis .cu premisll, in cele ce urmeaz .

..
I Pclro"ici, Via/a i opua lui 1\aHt, p. 187 sq.
SuOetul s'ar reduce, astfcl, Ia ingratul rol de a fi un fcl de .ideo regu- .
Jativll." pentru fenomenele psihice ce se petroc numai in limp, dcoarece ele nu au
--: ox:tindere, ci numni duraia. Contra aceslor sustineri l<antienc, astiizi s'a desvoltat
o adevlratA ramura a psihologiei, a a numita ]>Sihornctri , care se ocupa cu ma:surarea fenomenelor psihice. Cf. M. Rdlen-St. Barsancscu, Psihologi , Craiova,

..

1938, p. 8, II.

TEOLOGIA FUNDAMENTALA

250

NEMURIREA

SUFLETULUI

251
CAPITOLUL I

efectele fiziologice, attul care cauzeazll efectele psihologice, fapt

care 1-a determinat pe marele filosof roman I. Petrouici, s
spunli eli: "Omul 1'eprezi11lii apogeul loviira$iei spirilului en
corpttl" .1

Existenta sufletului
Omul nu este compus numai din trup, sau din substantli
materiala I nici nu dispare deodatli cu ea. Al turi de trup,
omul este compus din suflet, sau substanta spiritualll, care,
existli real, de i intra in compozitia unitarli a omului. Acest
suflet este ,priJtcipiul vital" al materiel, organizatli in forma de
trup omenesc, sau "enlelecltia tr1tp11lui", a a cum spunea Arisiolel; el interplHrunde 7ntregul trup, atlandu-se ega! repartizat
peste tot; el nu este compus insli din plf;ti, nici intins; el este
simplu, dP.ci indiviz.ibil; el este spiritual, deci invizibil.1
Dar, de i este un principiu vital, spiritual
invizibil, el
totu i exist:! real. Existenta real:! a sufletului se poate argumenta, prin dovezi oferite de experienta
prin dovezi oferite
de con tiinf:l. Fiecare dintre noi, astfel, deosebe te douli feluri
de fenomene, ale cl!ror principii sunt complet deosebite unele
de allele.
Un fel de fenomene, cele fi-:-iologice, ca: nutritia, digestia,
circulafia sangelui, etc., apartin trupului; ,alt fel de fenomene,
cele psihologice, ca: gandirea, con tiinta de sine, judecata, etc.,
apartin altui principiu: sufletului. Fenomenele suflete ti sunt
attlo11ome, Hir:l nicio legl!turl!, sau o ioc:ltu are a lor, de conditlunile materiale ale trupului. Nimeni nu va raporta ambele
feluri de fenome ne aceluia i principiu, - acum i'nsa i deosebirea
lor se opune -, flecare tel apartlnand altul principiu cauzal.
Deci, trebue sli existe dou:l principii: unul care cauzead
J In felul acesta se pronunlli o serie dintre cei mai renumili lilosofi. Vom
considera i'nsii, numai puerile catorva dintre cei mai de seaml. A a: Filosoful
francez H. Btr!fson deuume te sufletul .tlau vital" . Vezi: L 'tvolulioH Cf"eatrice, p.
9:i sqq. Descartes afirmi!. tare, ell sufletul este o substantii .care cugetii" (ns cogitans, ln raisouHtlble) . Psihologul l<iilpc se fere te de-a defini, dar afumii eli
sufletul este ,substf"ahtl necunoset<t nl 111a11t'festiiilor psihice. Dar aceste sustineri
nu sunt noui, deoarece le aflam, striilucit expose, i de eei veehi. A a: Pytagora
spunea ci\ sufletul este 1armonia frttpului", iar Ari51otel eli este ,principitd vie/it"
etc. etc. Cf. Ra'ea-Bil.rsllnescu, Psi1wlogic, p. 8, 13; Em. Vasilescu, Pf"obleme de
psihologie rtligioasa # filosofie mot ala, Bueure ti, Cugetaren, IG41, p. 169 sq.

Dar, nu numai din comparatia acestor deosebite feluri de

fenomene, ce se petrec in om, se poate constata existent3 a
douli substante dlstincte : trup
suflet. Ins:l i con tiinta noastrll
ne aratli clar, di omul dupli trup, dei se schimba necontenit,
de i se preface, de i lmblitrline te, de i sufere lntr'un cuvant
rigorile evolufiei materialiste, el totu l rlimane acela i; acela i
eu se reglise te i'n omul de 20 ani i'n eel de 50, acela i principiu, deci, insote te trupul In tot decursul vietii sale pllmftnte ti.
Trebue, deci, ca, peste vremelnicia material! a trupului, sl! existe
permaumta tenitalea unui principiu aparte, deoseb!t de materle, nesupus varlafiilor ei, deci neschimbabil, imaterial, perpetuu
oemuritor.t
Aces! principiu nu poate fi un principiu corporal aparte, o
manifestare oarecare a trupului, un epifenomen, sau un efect al
materiel (Vogt, Biiclwer, etc.), sau ceva intrinsec materiel {Li!lre,
Moteschott, etc.), deoarece materia este vremelnic:l, instab illl, 1n
necontenita transformare
rnuritoare. Acest principiu este un
principiu complet deosebit de trup, cu exislen/ii subsltmtiala
aparte i independent:! de materie; el este sufletul omenesc. 3
Acest principiu lnsli, nu este nicl un principiu cu o existent:! numai actualli, cum susfine teo1i:z actualitdtii Sljletnltti,
care a fost cfttva limp destul de populara.

Dupi1 aceasta teorie, sufletul nu e cauza eficienta a gandirii a voinfei, ci se confundi1 cu insl! i actele de gandire i
voinf:l. ,Ga!tditorul e gfmdirea" {the lhinki?Jg is the tlzougltl), zice
1 Dincolo de zare. Pf"oblemn supravit/nirii i11 cadnd crilicii filosojice, in
Gdndire , An. XVUI, Nr. 7, Septemvrie, 1939, p. 365.
2 Cf. Heio, Altlunliliit otler Snbstat linlitlit du Seele? Paderborn, !Olfl, p.
24 sq.; 48 sq. Vezi i frumoasele sustioeri ale tezei spiritualiste, cat i eorectele
argumentiiri, deJa: V. Runcanu, Sujletul omentsc estc o na/italc spirit11alii distinctii de corp, R.-Vrucea, 1933, p. 5 sqq.; 22 sqq .; 41 sqq.
3 Cf. N. CoUarciuc, Das Problem IUr ""malerirllm gmligen Sulensubslan!'
Paderborn, 1915, p. 16 sq.

NEMURIREA

-=
FUNDAMENTALA

252
TEOLOGIA
filosoful .wzeri.:an TVtliiam .T
.w1::s (t 1910). Deci, cand incetea1.l1

deci, clar, atat contra mooismului materialistic, cat i contra

monismulul spiritualistic, eli omul este f0rmat din doua substante
d istincte
radical deosebile intreolalta. Una: sttbstauta material a este dotatli cu toate atributele contlngentel: intindere,
compunere, schimbare, transformare, etc. etc., aceasUI substanta
este trupul. Alta: subsla11{a spiritualti,l dotat cu toate atributele
unei spi ritualitllti relative: unitate, simplitate, necompunere, imalerialitate, etc., aceast substant:l este sufletul. 2

activitatea sufleteasca, inccteaza i sufletul. 1

Aceasta teorie cu totul perimatl! astllzi, din punct de vedere psihologic, este repudiata de insa i con tiinfa noastrll, care
ne aratl1 ca ,eul" nostru e ceva permanent, nu schimbAtor.a
Acest suflet, decsl!bit substantial de trup, i totu i permanent legat de trup, nu numai actual accidental, nu se poate
constata ca existent, lntr'un mod palpabil, prin simfuri, din
cauza ca el este spirit1tal. Contra materiali tilor, care, bazati in
argumentele lor numai pe simturi, resping existenfa sufletului,
deoarece nu este vizibil, sau palpabil, 8 ri\spundem ca
ei sustin unele maoifestiiri, proprii materiel, ca: gfmdi.ren, etc., care Ia
fel ou se vlid
nici nu se pot demonstra experimental, ceea
ce nu tnseamna tnsa ca nu existll. La fel cu sufletul manifestarile sale, care nu inseamnll d1 nu exista, daca sunt spiritttale, ci numai ca mijloacele trupe li ale omului nu pot satisface decat pretenfiile materialiste, dovezile spiritualiste tnsa, vor
fi admise numai dupa criterii splritualiste.a
Experienta spiritualistll con tiinta spiritualist!! ne aduc
dovezi serioase in spri.iinul existentei reate a sufletului. 6 RezuiH!,

In cele ce urmeaza, ne vom ocupa cu:

I. Raporittl di11tre sujli!lul omttltti i sujletttl a11imalelor.

2. Raport11l diutre tntpul i sttjletul omului.

1. Raportul dintre sufletu/ omu/ui i

sujletul animalelor
Al:ituri de principiul vital sufletesc al omului existll un
principiu vital sufletesc i al at imatelor. lntre un suflet i altul
au intervenit apropleri i comparatii, pe care materialismul le-a
folosit Ia cllldirea ipotezei sale transformiste. Se impune, a a
dar, o co ectli raportare intre aceste doua prtriCi pii, pentru deplina conturare a sulletului omenesc.

1 I. Georgescu, Apologttica rtlrtittnir crc$ii11e C<tlolicc, Bucure ti, 1932,

p. 62 sq.
?. lb., p. 63.
3 Materialislttl L. Btichntr admite, nstfel, existcnta a ceva imaterial, dar
acesta nu estc sunetul. ci numai ni te fenomene, sau efecte ale materiei. Cr. Fottt
el Maliirt, Paris, 1862, p. 218
4 Boulenger, o. c, p. 100.
5 Cf. N. Cotlarciuc, o. c., p. 34 sq.; Hein. o. c., p. 164.
6 Un atac destul de serios, qat contra substanlialillllii sunetului, a fost eel
al fiiosofului J. Kattt. Dupa acest filosof, fenomenele sunete ti sunt aspalialt, iar
sunetul este numai o idee regul.tivli a lor. In condiliilo acestea nu s'ar mai putca
vorbi desprc o substanlinlitate a sunetului, aceasta substantialitale presupunand pe
lnnga durata temporalll i intind11re spalialli, greutate, etc. etc.
Nici aceastil teorie nu pare cu totul just!; azi fenomentle psihice, mai
nles cele periferice, suot supusc milsurlirii ; azi exish chiar o ramurl a psiholo- -

grot

pSJilblitdrf.a

care arc accst obte t. Fenoroenele

SUFLETULUI
253

I Despre aceasta" substa.,IJi sc exprimll., in termeni a'decvafi, apologdul rt.s

Ro..'tlesf.ve tslti, Apologtlica, p. 442: .subt numelc de srlbslan/0., noi intelegem o
esentti mic4, care zace in fundamcntul unor fenom-:na dcosebite, care substanlll
so consenll permanent, cu toata schimbarea fonomenelor. Aceste semne caracteristice Je unitate i pem1aoeotli dofinesc destul de bine substanta . Oar asemeoea
semoe so apli.ii. mai mult dedit Ia oricc Ja sunet, care raporteaza Ja sine toate
manifestarilo sale, cum le-ar raporta catre o substanta unicll, care nclntrcrupt ! i
pastrcazli constiiota de sine, cu toatil schimbarea reprczentArilor, sensatiil:>r i
doriotelor salo.
2 Descar!es ocupandu-se in.M tditala a $aSta desrre dualitatea substan
lelor care compun fiiofa noastrli, denumia substanta spiritualli: t'tS co!fitans, cu
componenta csentiala din rafiune flirll materie, ior pe cea materinlli: rts e: .lrosa,
cu componenlli esential3 din materie fAra ra une. Asupra dualismului aotropologic
cartesian, consultli: M. l"lorian, Dmslismrtl carltsi(ln, in Rev1sla de filosofie, vol.
XXI!, Nr. 4, Octomvue-Decemvrie 1937, p. 300.

psihice sunt deci nlli.Su-

nbile. Totu i ele rAman fenomene care au numai durata. Pe de altli parte ;;i
fenomenele biologice, fenomenele de viatJI, dureazli i ele in timp, se desfli url
-in succesiuoc de momente. Vegctalele ca i animalele imbatranesc. Ralea-Birslnescu, Psihologie, p. ll.

I.

TEOLOGIA FUNDAMENTALA

NEMURIREA

SUF:..ETULUI

25

Sufletul omenesc este radical deosebit, prin 1'a/itt}te

libtrlate, de sufletul animalelor, a a d1 nicio ipotezl! lransformistli nu se poate sustine, dupli care omul, dupli tr: p
suflet,
ar proveni, pe cale de evolutie, din animal. Sufletul animal este.
at at de tnll!nfult de materie, !neat, de i este imaterial
principiu
vital totusi el moare deodata cu trupul, a a cum moare armonia
unei lire impreunli cu lira: el mt este spirilttal.;
Sufletu l omulu i , in schimb, este un principiu deosebit esential de eel al animalelor. De i l i are originea in .umneze ,
care creazli fiecare suflet, totu i natura sa este spmtualli; 111
virtutea acestei spiritua l iUiti, suflctul are o existenfli diferita de a
materlei i aici pe pl!mant, aceastl! existenta insl! fse continua, datoritA aceleia i spiritualitati
dincolo de moartea
2
tru pului.
. Sufletul omenesc insa se deosebe te de eel al anlmalelor
nu numai prin nemurirea sa, de dupa despl!rtirea de trup, el se
deosebe te de sufletul animalic i in timpul conviefuirii sale, de
aici de pe pamant, cu trupul. Deoarece sufletul uman este originea
cauza tuturor acelor mari deosebiri, prin care omul este
stapan al creafiei conduce intreaga lume animalli. A a: omtd
I

cttgeUi, el poate 1ajio1 a fata ct 1'ealitatile viefii, el are coa tiinja

de si11e. Datorita exercitlirii acestei facultlifi esentiale pentru
viata sa, omul a progresat, el a ,ummtizat" tinutul pe care
trae te, devenind un veritabil ,factor geografic", 8 el a intemeiat
0 culttwa $i o civilizafie, el are o morala i o 1'eligie, ceea ce

animalele nu au. Fiindd oridt de sclipitoare vor fi scaparlirile

inteligente ale dlnelui, sau ale maimutel i oricat de inventive,
aceste an imale ntt at memorie, deci ele sunt incapabile de o
vicqa civilizatli, sau de progres.'
I Cf. Duplessy o. c., I. I, p. 171.
2 Pe aceleo i note difcrenfiale so bazeazli i filosoful toman llf. D. Ralea

spre a defini omul. Cf. Definifitl omului, Bucure ti, Viafa Romaneascli, 1926, p.
18 sqq.
.
..
s Cf. M. D. David P. N. Mirodescu, Geografie umana ' pohttca, Bocure li, Na ionnla-Ciorne 1935, pp. 7, 61.
.
4 Animalelor nu li se poate contosta facultatea de-a avea cuno tert sensibile, pe baza clror cunoa teri cle t i pot aminti sensibil, asocia sensibil lli cbiar
memoriza sensibil. Oupli psillologia zoo!ogica, li so admite chiar fncultatea J11Ja
ginativa, cat un moa ac comporlan (Cf. Boulenger, o. c., p. 101), nu au insli.

Omul a inventat apoi, limbaju.l artificial conuentio11al . Cu

ajutorul limbajului, omul i i exprimli gandirea, cu ajutorul memoriei i-1 memorizeazl1. Maimuta, sau papagalul, de i au toate
otganele necesare vorbirii, totu i nu pot vorbi dedt prin imitafie, dar nu printr'o nevoie organicli de a- i exprima gandirea. 1
Con tiinfa de sine, rationamentul limbajul deosebesc,
astfel, tntr'un mod esential omul de animal. Aceste deosebiri
sunt a a de evidente, incat ele 1-au determinat pe filosojHl Aristotel sli-1 numeascli pe om ,tm at imal sociabil", iar pe psihologul german 0. Bobertag: ,m animal care se iustrue te", sau
,ein Lernlier".

,In adevl1r, rn timp ce animalul are o comportare pe plan

motor, omul are o comportare pe plan ideo-motor, sau mintal.
Jar de aiel decurge altli deosebire: Ia om constatlim schematis11
mi11Lal simbolism (adicl1: nofiuni, judeclifl, rafionamente) apoi

limbaj (semne, acte obiecte cu valori simbolice), ceea ce ani malul nu posedl1. In sfar lt, animalul nu are o con tiintli a personaliUif i i, ci numai una orgattica, in care lumea internl1 nu se
opune lumii externe; pentru animal, imaginea nu-i simbolul
oblectului deta at diferentiat de obiect. Lumea mintala ajutli
pe om Ia deta area lui de mediu favorlzeaza o atitudine fata
de mediu. Astfel, omul ajunge s judece, sa imparta lumea in
valor! Cnon-valori" .s
Omul este apoi o fiinta etica libera, el poate exercita facultatea alegerii rationale intre bine rliu; el se simte liber a
face ce vrea. Ori, aceasta este o superloritate incontestabila a
omu lui asupra animalulu i, care nu este condus de raf!une in
activitatea sa, ci numai de instincte, sensafii i pofte animalice.
,Specificul omului este a se intoarce, de a se opune oarecum elementului pu r biologic
chiar i nstinctului de conserva r e.
facultatea de-a glindi, nici ceea de-a rationa, cu atat mai mult ceea dea abstrage,
deoarece peste inteligenta aceasta sensibilii predominil instinctul. Vezi: Wasmann,
Instinkt una Intelligenz im Tierreich, II[ Aufl., Freiburg, 1905, p. 16 sq. ; 30 sq .;
Fr. M. Th. Goconnicr, art. Ame, in Diet. apoL de Ia f. cath., t. I, col. 86 sqq.
1 Despre limbajul prin 11imica, care este observat i Ia om i Ia aniruale,
no ne putem pronunta, deoarece intre el limbajul monosilabic lipsesc toate
etapele evolutive.
2 Ralea-BO.rsiinescu, Psiltologie, p. 64 sq.

TEOLOGIA FUNDAMENTAL

2 6

===========-==== ===============

NEMURIREA SUFLETULUI

A nima lele sunt directe in conduitele lor. Ele e comporta 1n

sensu\ instinctului de conservare. Omul il opre te i il amplifica;
omul e primul animal care se sinucide. El e capabi l de eroism
chiar daca vlata ti e in joe. Dom n ul nostru lisus Hristos a invlltat omenirea sa sufere
sa nu se razbune. Sit intoarcll, cand
e p!Hmuit,
obrazul cell alt. E oii romanelor ru$e ti (in special
ale lui Dostoievsk ) ni se par umani fiindcll sunt umili. Omul e
primul animal absurd din punct de vedere a! conservllrii
adaptllrii. Dar aceastll absurditate ii dll nobletea curajului
a
desi n I eresari i".1
In sfar it, omul, avand pult!rea abstragerii, se poate ridica
cu mntea pana. Ia realitati imateriale i transcendentale: Bi11ele,
Adeuiiml $i Dreptnt.:a absolutii. In virtutea acestei puteri, omul
este i o fiiuia religioasa: poate, astfel, sa se rid ice cu min lea
pllna Ia fiinta suprema : Dmnuezm, poate sta cu El in lega.tura,
printr'un raport complicat continuu: religia, poate prlmi descoperiri divine supranaturale: nvelatia, etc. etc. Animalul tnsa,
nu poate avea nici religie, oici culturll, nici moralll, nici civilizatie, fi indca el n'are facultatea gandirii, cu atat. mai putln
abstragerii. Mintea sa este capabila de-a avea numat reprezentan
sensibile, pe care el le folose te pentru traiul sau an;mal, nicidecum pentru a se inalta prin ele Ia idei abstracte. 3
fllosoful care se ocupa intens de acest raport este Desca1'ies;

el contribue mult Ia depopularea lumii de dincolo de sufletele

animalelor moa rte, care erau un balast insurmontabil p entru
gandirea cre tin:l. Precizarea dellmitarea strictl! a acestor rapor turi insa, opre te extinderea vietil animalice aici pe pl!m&nt,
oell!sand dincolo sa supravie!uiasca decat sufletele spirituale ale
oamenilor.
lata, .deci, deosebiri esentiale de naturA nu numai de
grad, cum susfln materiali tii, intre sufletul uman i eel animal,
care contureaz pe de o parte virtualiUifile unice ale sufletului
uman, dotat cu spiritualitate, libertate i nemurire, iar pe de alta
parte !ipsa completa a acestor virtualiUiti Ia sufletul animalulu i ,
care este atat de 111aterializat, !neat nu se mai poate desparte
de trup Ia moartea lui, ci moare lmpreuna cu e\.1

1 Ralea-%rslinescu, Psillologic, p. 65. i Goelht, marele poet german, a

c!lutat sli redea Rceast!l caracteristicii a vietii psibico umane, prin frumoase versuri, vezi imdcm:
Nur allein der Mensch
Vermag das Unmoglicho
Er unterscheidet
Wlihlet und richtet
Er kann dem Augenblick
Dauer verleihen

Er alldn darf
Den guten lohnen
Den bosen strafen
Heilen un:i retten,
Alles hrende, Schweifcnda
t\iitz:ich \erbinden.
(Das Guttliclle)

2 ReligiozitRtoa o recuno c i materiali tii, Rtunci ciind ..icnumesc omul .un

tlllimal rclig1os".

3 Vezi alte dcosebiri fuodamentalo inlre om i animal, Ia : J. B. Sendereos,

Apologic sc 1mtijique de Ia foi cllrilimnc, Pari , Hl2l, p. 298 sqq., 304. sqq. i
Sonsu!t!l i: Ralea, Vcjinifia omului, p. 20 sqq.

257

2. Raportul dintre sufletul $1

trupul omului

Fiinta omeoeasca consta din doua substan!e, deosebite

lntreolaltli, din trup i din suflet. Unirea lor impreunll d:i viafa
intregului organism psi ho-fizic rezultat, care este omul; despartirea lor, una de alta, este egalli cu moartta. intre aceste douli
substante trebue, deci, sa existe o reciprocitate de raporturi bine
stabillte, deoarece flirll existenta unor raporluri armonice normale
s'ar periclita existenfa fiinfei intregi a omului. 2
Trupul omului, traind in acelea ! conditii biologice ca
trupurlle animalelor, sau in acela i mediu cosmo-geografic, nu
I Psihologul roman C. Rtit/illtSC11Motru se pronunt!\ pontru o descendent!\
po calo de traosformare evolutivil a suOelului uman din eel animal. Jntre sunetul
uman eel al diferitelor animate nu cxista 0 niciuo hiatus dela care sll dateze un
lnceput al vi Iii suOetului umao. Viata suOeteasc!l. are acela i indcprtat inceput
ca viata biologic , una i nita suot intr'o stransll corolajie prin Jegea biogeoetid. caro le slli Ia baz!l". Cf. r;urs de psi1wlogie, p. 37.
Aceste deosebiri esenjiale diotre om i animal nu sunt, apoi, dstorite deciit
.statului vertical biped" i din asimolria cu care omul i-a inlrebu ntat m1inile.
Omul nu este, aslfel, decal "' animal asi111elric". Cf. Ibidem, p. 51 sq.

2 Coosulta in refer ire: E. Vasilescu, Sujlclul $i corpul. Raporl11l dintre

spirit i 1nalcrie, in Raze de luminll, An. V, ?\r. 4-5, Bucure ti, SeptcmvrieDecem\Iie 1933. Cf. ld., Probltmt tie psihologie relig'iOasti $i Jiloso(le morala,
pp. 169-193.
17

'

258

TEOLOGIA

FUNDAMENTALA
"NEMURIREA SUFLETULUI

259

poate fi deosebit esenfial de al lor. Et va avea, deci, acelea i

necesitii(i fizice, de-a manca, de-a respira, de-a dormi ca I animalele; el va avr.a aceea i slmcl1wli alt lomo:ftziologica, ca:
aparat digestiv, respiratoriu, excreter, etc. etc., ca i a aoimalelor;
in star it, va avea aceea i compozitie chimicd cot'poralii, ca a
tuturor celorlalte animate, glisindu-se in trupul sau: fier, siiruri,
c1lrbune, fosfor, ell. etc.
Toate aceste necesit1lfi flzice, structuri anatomo-fizlologice
compozitii chimice sunt impuse de mediul inconjurator, de
conditiite de viaf;l, etc. etc., care sunt identice pentru toate viefuitoarele
carora le este supus, prin creatie,
omul.1
ln trupul acesta insli, supus tuturor conditiilor externe biologice, i i are toea suflctul. Din felul cum este format, ctin
armon!a lui intrin eca, din ordinea ce domne$fe peste tot, se
poate vedea ca\ trupul a fost creat astfel, pentru a servi de
locuint!1 ideala unui principiu superior : Sl flelltl.
Trupul, pri1 conformafia sa ideala, se supune satisface
conditiile nccesare biologice;,sufletul, in schimb, i i are garantatli exist.enta sa proprie, el totodata garanteaza existenta trupului, iar, impreu.Ja, existenta fllntiala a o:nului/ Din aceasUi
unire intima, care nu se poate ci tina decat cu pericolul disparitiei uneia din substanfe, rezutta ca trupul se supune, in tot
decursul existentei sale, principiului superior: sufletul. Calitafile
fizio'ogice ideate, confinute de trup, prio care el satisface condifiilor biologice, sunt folosite i guvernate de sufletul spiritual.
Intr'un mod imperfect, s'ar putea compara acest raport cu raportul dintre artistul intelept i unealta lui neinsufletit , dar cuprinzand fn ea condi!iile auxiliare infelepciunii artlstului, Ur
care opera ar dimanea in stare potenfiala conceptuali!.
Acest raport a fost pentru prima dat sezisat I descris de
.filosofn/ aulic Plato (t 347 i. d. H.),2 iar dupa el de o serie
intreag:I de filosofi, cat de sfintii p rinfi ai Bisericli, printre
care: Grigorie de Naziaw1, i loan Gtwd de Atw.

Acest raport nu trebue exagerat insli, nici in sensul materialist-darwinist. Darwinismul exalteaz1l materia, acordand trupulul primatul
intaietatea in om. El neaga sufletul, care nu
ar fi decat o iluzie, datoritli evolufiei culminante a omului fata

1 cr. c. Doljan, ArchitecltiYt de Ia matiere, Paris, 1928, p. 13 sqq.; apoi:

W. Hellpach, Geopsyclu. Die MellSChetJStele unter Einjluss vou Wetter 11nd Klima,
Boden und Landschajl, V AuO., Leipzig, 1939, p. 5 sqq.; 25 sqq.; etc.

1 SuOetul spiritual uman era Jocalizat, dupA Plato, in trei regiuni distincte
ale corpului: in-cap (lo[istikon), in inimli {lhymoeides), in ficat (epill&ymefikon).
Cf. Georgescu, Apolotetica, p. 63.

2 Cf. Phaidcn, trad. de C. Papacostea, Bucure ti, 1923, p. 172 sq.

Plato invi!fa ins , triholomia a11tropologica, intrucat el separa nu numai actlviU!tile omului in trel: acti'Uilalea vegetativa,
se11sitiva
spiriluala, ci i principiile lor conduclHoare. Omul,
dup Plato, era compus, astfel, din trei p:Irfi: uw 1a Jvx>i i
voil>, adici! din corp insufletit, din suflet animal sensltiv
din
suflet -spiritual uman. ufletul animal sensitiv insa, nu exista in
om, acest suflet este numai al animalelor i moare cu ele.
Omul nu poate avea doua principii sufleteti, dlntre care
unul sa moar l este compus, dihotomic, numai din doull substante, <:are coexisti! impreuna armonic: trupul material sufletul spiritual.

Acest raport armonic lntre cele doua substante umane:

trupul
sufletul, cu preponderenta i conducerea spiritual:i a
sufletului, este fericit invat t
susfinut de ;n rala cre littii. care
este tot P_ropov due te. eltberarea uoastrli dm trupul necesitlitlor matenale
contmgente
ascultarea de suflet, care ne
conduce spre unirea cu spiritualitatea absoluUi: Dumnezeu. Acest
raport nu
insa exagerat pan acolo incat sa socotim
drepttrebue
0 tumti(c'i pettlrlt sujlet, sa-t urim, a$a dar,
s:l-i
trupul
supunem Ia diferite casne, cum infeleg adepfii budismului, morale! sloice, neopltagoreii i neoplatonicii, sau ereticii gnostici
manihei.

(?

Trupul i i are misiunea sa distinctl'i i importanfa sa necesara. Farli trup nu s'ar putea vorbi despre o existen li
o nemurire a sufletului, nici despre o viata omeneascll i nici despre
o rlispll!tire a acestei vieti. 2 Plannrile atottnfelepte ale lui
Dumnezeu se dovedesc i de asti! dat a fi de tot adanci, in
economla lor cosmicli.

2 Consult! in aceastli privinfl: E. Vasilescu, Sujld $i flialii. Ptobleme lk

.

psihologie rtligi<Jasii # jilosojie tHCralii, Bucure ti, 1933.

17*

..

:NEMURIREA
TEOLOGIA FUNDAMENTAL..

260

de celelalte viefuitoare. El face toe, deci, domniei poftelor carnate, care, dup cum am vl!zut, sunt conditii necesare biologice
de existenfa, insa nicidecum de conducere.
Raportul dintre trup suflet este sezisat
de empiristul
Jolm Locke, de idealistu l Berkeley de scepticul David Hume.
John Locke sintetizeazl1 acest r aport in celebra sa regula: .Nihil
est in intellectz , quod 1to!l prius fueril in msz ". Pe baza acestei
celebre regule empirice va sustioe, mal t rziu, pslhologia experimentala reciprocitatea fizidl deplina pentru toate procesele
pslhlce. Raportul dintre trup suflet a fost sezisat apol i de
psihologia tiintificii actualt'i, subt denumirea de paralelism pstlto .fizic.t Acest paralelism psiho-fizlc, descoperit pentru prima data
de Gz stav Teodor Fechner i desvoltat ulterior de o lntreag
pleiadl:l de savanti serio i, lntre care: W. W:mdl, RadulescuMol1'tt i I. Petvovici, etc., sustine ca intre procest le psihice
cele fizice existll o reciprocitate desavar iti!, cu alte cuvinte, un
fel de procesc arrage imediat reacfia celorlalte. Aceasta reciprocitate insi!, nu cuprinde totalitatea fenomenelor suflete ti. Ea se
refera numai Ia fenomenele necesare conditiilor de 1mpreunl1
vieluire, de pllstrare a unitatii originare intre viata sufleteasca
viata materiala, de satisfacere a necesitlltilor biologice
de
conducere spre !>Copul ultim, nu se refera insl! Ia procesele psi>hice superioare. Procesele psihice superioare nu au niciun corespondent in viata biologica a trupului. Paralelismul
coresi>ondenta dintre sullet i trup se dovedesc, astfel, a nu fi atat
de ideate i de perfectt', dupa cum credeau primii lor promotori.
Din ce in ce mli multi ganditori se pronunfll contra, a a: filosoful american Till. James, filosoful francez H. Bergso11, J.
Chevalier, etc., Ia noi: filosoful I. Pelrovici, 2 iar In ultimul timp
I C. Rddr lescu-Motnt. 3
Semispirilualismttl modem recunoa te, In linia de vedere a
paralelismului psiho-fizic, existenta sufletulul, insa ii circumscrie
aceastll existen!a Ia viata efemera de pe pi!mant. Dupa acest
I Cf. I. N. Lungulcscu, Et erfful spirif tahi, R.Valcea, 1931, p. 104 sqq,;
Schill, o. c, p. 98; Eisler, Leib 11>11l Sttle, p. Ill sqq.
2 Di11colo rle

zare, p. 359 sq.

3 Timp $i desti11, p. 37.

SUFLETULUI

261

semispiritualism, sufletul nu ar fi deeM ,mma sau lolalitatea

1 sufletul nu ave a decat o importan!ll tltuJara sau nominalll; el nu este substanta; el, deci, nici nu existl:\.
Acest semispirltua\ism este caracteristica esentiala a psihologiei
110tti aclt,aliste sau antisubsta1J(ialiste, profesata, intre altii, de:
W. Wmtdl2
Ia noi de I. Petrovici. 3
D,upa cum am vllzut insa, paralelismul psiho-fizic nu este
complet, lui ii scapa tocmai procesele psihice superioare, care
impun existenta unui principiu substantial imaterial postuleaza
nemurirea acestui principiu.
Mai interesaota este cooceptia armo11iei prestabilite a filo softdui Leibniz, dupa care armonia diutre trup i suftet a fost
stabilitA, dela inceput, de Dumnezeu, astfel ca reciprocitatea
proceselor psiho-ftzice este a a hotarlta din etern.--.eac .sunte
de acord asupra armoniei dintre corp suflet, prestab1llta pnn
actul creational d\vin al primilor oameni, nu suntem insa de
acord asupra prestabilirii acestei armonii i din punct de vedere
a\ reclprocita!li psiho-fizlce, intrucat ar insemna, atunci, ca omul
sll nu mal fie libl'r asupra actiunilor sale, ci un simplu mane.chin extern, de traducere a voinfei divine.6
fmtcjitmilor psihice";

. I

1 I. Petrovici, Manual cle psihologie, ed. III, Bucure ti, 1935, p. 13 sq.
2 Vorksull.fen iiber d e ltfenschen 14Hd Tursule, p. f>l6.
3 Manual de psillologie, p. 13 sq.; Studii istorico-filcsofice, Bucure ti, Casa
coalelor, 1925, pp. 251-270. Cf. Radulescu-Motru, Curs de psilwlcgie, p. 3.
4 Cr. C. Piat, Leibniz, Paris, 1915, p. 213 sq.; Florian, .Vetafizica i pro blematica ei, p. 265.
5 Ocazionalmttul, reprezentat prin Carltsius i Malebra11che, sustinea ell
Duronezeu intervine, regulat
constant, cu ocazia manifestllrilor psiho-fizice ale
omului. Astfel s'ar explica raportul arroonic dintrc trup i suflot. cr. Schill, o. c.,
-p. 97 sq.

262

TEOLOGIA FUNDAMENTALh.
NEMURIREA SUFLETULUl
CAPITOLUL II

Spiritualitatea suf letului

Simpla doved ire a existenfei unei substante imateriale inca
nu deosebete distinct sufletul omului de Sjfletul animalelor,
deoarece i sufletul animalelor este slmplu i4material, dei ntre
el i sufletul omului este o adevarata prapast1e, care nu va fi
trecuta nicicl\nd pe puntea teoriilor transformiste ale lui Darwin.
Aceasta prapastie, dupa cum am inslstat acum, se datorete spiritualiUitii sufletului omenesc.
Dela spiritul absolut al lui Dumneu u i pana Ia spiritul
relativ al omului este distanta dintre creator i creatura. Inter-medlar, intre absolutul spiritual divin i relativul spiritual uman,
este spiritul togerilor. Spiritul 1ngerilor, de l apartine i el unor
fiinte marginite i create, el totui este superior spiritului omului,
fiindcll nu este legat deloc de materie, fiind pe deplin independent de ea. Spiritul omului este legat de materie, nu este tnsa
abrutizat i mater ialiJ:at ca al anlmal elor. Spiritul omului ramAne
spiritual si'n contactul unei vietuiri intregi cu materia.
El u- i pierde facttltatea' de a acfiona i11dependeut de corp;
el nu-i pierde nici facultatea de a exista independettt de materie
i de moartea ei. 1
Actionarea I existenfa independentll i distincta imprima
\ sufletului uman timbrul spiritualitati l-l deosebete radical de
sufletul <mimalelor, a carui existent! este marginita Ia viafa, d
aiel de pe pamant, a trupului. 2
In sprijinul spiritualitatii sufletului omenesc se pot invoca
urmatoarele dovezi serioase:
Contiinfa de sine a noastr ne spune fiediruia, ell ln
trupul nostru locue te un principiu aparte spiritual, caruia I se
datorete ca noi utem sA n acem e noi In ine ob iect de
cugetare; datoritl! caruia, apol, aceastl! con tiinfa de sine es etara i identica cu sine. In schimb, materia este lntr'o necontenita prefacere i transformare, a a ca nu ar putea nicidecum
1 Cr. Geyser, D SteT , p. 23 sqq.; 58 q.
2 Cf. Wnsmann, lnstinkt 11nd !ttielligenz im Tiernich, p. 18 sq.

263

pastra acest simf intim al identitatii con tiintei, deci i al personalitafii noastre.1 Trebue, a a dar, sa existe un principiu aparte,
imaterial
spiritual, care, peste transformarile necontenite ale
materiel ' detine virtualitati unice spirituale, carc-i asigurl! existenta
actionarea unitarll
independenta de trup.
0 alta dovadll serioasa Tn fav orul spiritualitatii suf lctului
este lnsa i aclivitnlea iudependu,ta $i autonoma a sufletului.
Sufletul Iuera cu idei si cu notiuni aparte de cele ce sunt intr'ins ece trupului. ldeea 'de Oum ezeu, ideea de nemurire, ideea
de libertate sunt realitiiti, care nu provin dela materie I care
atesta natura spintuall! a principiului din care se produc:sufletul.5
Dar nu numai o activ1tate unilaterala intehgenta se poate observ'a Ia acest priocipiu spiritual. Sufletul uman ese capabil i
de acte voli!fonale i de afectiuni spirituale. Dragostea materna,
ori filiala, sunt dov zi f.1ra putiota unei riposte. Ele dureaza
peste vicisitudinile trupului, mereu cu aceea i iutensitate, orice-ar
interveni in viafa flinfelor dragi. Sufletul uman exista independent lucreaza inde pendent. Natura sa este, decl, aparte de cea
a trupului, natura sa este spirituala.
Adevllrul acesta le-a fost dat sa-l afirme, impresionant, cele
mai tragice exemplare ale speciei umane. Este cazul nenorocitilor
stwdo-mt ti-otbi, carora le lipsesc trei dintre cele ma i piincipale
simturi. totui, s'a reuit a li se da o edu :afie Tngrijita; s'
reuit a se intra in comunicatie cu sufletul intact
nenoroc1t
de inexpresiv 1tat ea instrumentalA a trupului, folosindu-se spre
aceasta numai simful pipaitului. sufletul a raspuns; calvarul
acestor fiiote, care altfel ar fl fost o massa informa de carne,
s'a schimbat in traiu semi-uman.

Dintre cazurile celebre ale acestor veritabile miracole psibice, nu vom cita decat caz.ul copiilor: Marla Ob1wht i llfmia
I Cf P. Janet, Lc materinlisme conle111pornin, Paris, 1885, p. 125 sq.

2 Cf. H. Berg on. L'en,.rgie spirituelle, Paris, 1910, p. 50 sqq.

3 De ncesto .tealilli/i spiriltlalc" se ocupli i spirilllnlismt l cotliempor/11,,.
reprezentat prin: G. Marcel, Journal tnitnphysique, Dl ed., Paris, Gallirnard, 1927;
Eire d avoir, Pnri6, Au bier, 1935; etc.; R. Le Senne, Obstacle et 1111/eur, Paris,
Aubier, 1934; L. Lavelle, De /"ilre, Paris, Alian, 1927; La prrswce total,, Paris.
Aubier, l 934 ; De l'acle, Paris, Aubier, 1937; etr.. etc.
4 Cr. Schanz, Apol. des Christ, I T., p. '141 sq.; Seifert, o. c., p. 18 sqq.

264

TEOLOGIA

FUNDAMENTAL.!.

======-=-============
Heurti11, crescuti de ,,Sm'otile di1 Lmnay (Viuwe)" i cazul
mai celebru al lui H.:1en Kellet, care, dupa chemarea sa de-a
doua Ia via(ll, a ajuns o scriitoare cu renume mondial scriind
printre allele, emotionanta istorie a vietii sale, fAr:! lum'ina, tara'
sunet i tara graiu. 1
Existenta spirituala a sufletului o atesta apo i identitat. a
mtiuersalo, atat din punct de vedere temp Jral, cat i din punct
de vedere spatial, a acliuitJ{ii sujl.ele$li. In tot decursul timpurilor
i peste tot pamantul, acelea i mari probleme au preocupat spiritul omenesc. ,Fenomenul indian, cu ramificafiile sale (hiilduism, jainism, sikhism, vedism, tantrism; filosofia atat de complexa din Tr ipitaka: hinayana, mahayana, tantrayana) confine
aproape toate manle probleme ale filosofiei ,cl sice", ca: materialismul, atomismul, realismul, idealismul, scepticismul; un studiu
comparat al filosofiei europene
a! acestei filosofii indiene ar
fi revelator In privinta aceasta. lndiferent de intluen(ele posibile,
lndrferent daca filosofia europeana a inspirat sau s'a inspirat
dela cea indiana, problemele mari ale g3ndlrii, ale destinului,
ale ontologlei i cosmologiel, ale mantuirii i ale existentei sunt
acelea i, chlar daca solupunile variaza mai mult sau mai pupn
radical. Ne afliim deci in fata acestui tapt impresionant al unitatii absolute a spiritului uman, al identitafii modului g:lndirii".t
ldentitatca gandirii dov de !e, astfel, existenta unui principiu spiritual univers l. identic In activitatea sa, in toate timpurile i in toate locurile. Ori, aceast identitate universala nu
se datoreaza decat unui princip iu independent de contingenfele
trupe ti i nesupus relativitatilor spafiale temporale. Acest
principiu spiritual, autonom i unitar, este sufletul.
Mai eclatanta dovada pentru existenta a duor princrpu, a
duor substante, dintre care una este spirituala, este mcontenita
lupta dintre trupul material i sufletul spiritual, sau mal precis:
necouteHita lttpla a materiei cu spiYitul . In decursul intregli
noaslre vieti se observa, a a. o neconteoita disputa tntre preceptele materiale
preceptele spirituale. Spiritul, astfel, este eroic;
I Cf. Ouplessy, o.r , i. I, p. 174.
2 Petru P. Ioocscu, art. Prtlimi11arii/e Cfm.oa lerii, io Gandirea, An. XIX,
Nr. 7, Septemvl'ie 1940, p. 501.

NEMURIREA

SUFLETULUI

26.5

el poarta trupul, flira voia lui,

de multe ori cu opozitia la a
.a tuturor frbrelor sale, Ia indeplinirea hptelor marete. Trupul,
material 1 i teme existenfa, ln limp ce sufletui spiritual nu.
Sufletul spiritual forfeaza apoi trupul, materia, sa se opuna pof1elor sensuale, pornirilor bestiale, efluviilor instinctuale. Sufletul
infraneaza, in sfar it, trupul prin post sever, care este marca cea
mai autentica a adevaratei morale i pedagogii cre tine; numai
sufletul se ridid deasupra oboselilor rnulte ale trupului i numai el vegheaza in trypul doborit de somo.
Lupta aceasta titanica dintre corp suflet este foarte expresiva, ca rezultat, in cazll sintciga$ilor .1 In lupta diotre viata
i moarte, de asta datll evldenta i pentru materiali ti, materia a
fast iovinsa de catre un principiu aparte, dupa o lupta tragica.
Toate susfinerilc materialisle se dllrama In pulbere, fata
de
aceasta autodistrugere a materieL Sinuciderea atesta, Uri\ putinfa unei obiec(iuni, exlstenfa unui principiu spiritual, independent de trup, care ou se feme de moarte care poate fi victorias pana in contra celor mal sfinte legi de conservare a
materieL
Obiectiuni materia/isle antropologice. Obiectiunile principale materialiste antropologice pleaca dela raporturile di1tlre
creer $i gaudire. Pe baza acestor raporturi, existenta unui spirit
imaterial i spiritual sc contesta, deoarece nu exist un princlpiu
spiritual al gandirii, ci g:indirea este o secretie a creerului (K.
Vogt)l, sau ca ,este acela i raport tntre gilndire i creer, ca
intre bila (fiere) I ficat (Biichner)",' sau c ,princlplul gandlrli
este fosforul din creer (Molescltott)".& Pentru cei ce invocau, contra
materializllrii gandirii, diversele multiplele sale forme de manifestare, sau procesele sale, materialistul BiLchner r spundea, c
,aceste procese sunt simple traosformarii de eoergie, intrucat
gandirea este o mi care a m1teriei (substantel cerebrale)". 6
I Cf. RaleaBil.rsl!.nescu, Psihowgie, p. 65.
2. Cr. H. Schell, Das Probkm des Geisles, Rektoratsrede, m Aufl., Wiirzburg, 1898, p. 9 sq.
3 Cr. Vogt, Lettres physiologiques, p. 345 sq.
4 Cr. Biichoer, Fortfe et 111aliire, p. 218.
5 Cr. Luogulcscu, Et ergia spiritualii, p. 94.
6 cr. Buchner, Force et matiere, p. 218. cr. E. Adickes, Kallt COIItra
.Haeckel, II Aufl., Berlin, 1906, p. 35 sqq. (a. Psychische Vorgiioge nicbt Eigeo-

266

NEMURIREA SUfLETULUI
TEOLOGIA

267

FUNDAMENTALA.

DeJa aceste sustioeri materialiste pnlt Ia celebra atirmafie a lui Feuerbaclt, tatlil materialismului mal nou, eli: nDer
Meusch ist 1Vas er isst" nu a mal fost decat un pas.l
Pentru sprijinul tezei materialiste antropologice, dupli care
creerul este princlpiul gandirii nu un suflet spiritual, sunt
invocate o serie de argumente tiintifice, care fac m:lndria materiali tilor:
I . A a, un argument materialist antropologic susfine eli
antropologia anatomia comparat:l ar stabili un raport de perfectli dependenta intre desvoltarea inteligenfei omului sau animalului i desvoltarea. f0rma sau dimensiunile creerului. 2 Cu alte
cuvinte, acest argument susfine eli inteligenta cre te direct proportional cu evolufia transform!stA a omului din animal, iar Ia
oamenii din aceea i specie: cu greutatea, volumul starea
creerului.
Studiul riguros tiinlific insa, al antropologiei anatomiel
contesta aceste susfineri materiallste; aceasti\ teza materlalista
nu se poate sustine din cauza aceasta i i compromite pozitia,
prin necontenite concesii, pAna ce se autodesfiinteaza.
Referitor Ia gradul direct proportional de cre tere a inteligenfei, pe scara evolufiei darwiniste, oferim cateva cifre: Ot?ud
preistoric (rasa cle Neanderthal) are volumul cranian tntre 1500-1600 c. c., omttl diH La Chapelle-aux-Sni1tts are 1600 c. c.,
lowilorii din Atwe1g11e - Franta au 1546 c c., Olaadezii. au 1530
c. c., Chinezii au 1518 c. c., Japo1tecii au 1486 c. c., ltalimii au
1467 c. c, etc. etc. Rezulta de aiel, eli inteligenfa omului preistoric In loc sli fie direct proportionala cu poz'tia sa de pe
scara evolutiei, din contrll este mal mare decat a Francezilor, a
Englezilor
a ltalienilor.
Tot a a, compar:lnd g;eutatea creerului Ia diferite animale,
va ree l eli elefantul este eel mai inteligent animal
lntrece
schaflen der Materit); p 38 sqq. (b. P ychische Vorgringe nicht mit Beweguogen
identisch); p. 42 sqq. (c. Psychische Vorgiinge nicht Wilkungen von B wegungen).
1 cr. Schill, PYIHZipiffll hre, p. lOa,
2 Cf. Lungulescu. Energia spirii U lii, p. 110.
3 Cf. J. de Ia Vaissicro, El 111tti S dt psychologit tXptrimwlale, Ill ed.,
Paris, !926, p. 286.

in volum al creerului chiar pe om, deci, In concluzie, i in

inteligenf . 1
I nteresante sunt i observafiile tiintifice fl1cute asupra creerelor Ia diferifii oameni de g niu. Fafli de greutatea medie a
creerului Ia om, care este 1860 gr., creerul lui Lord Byro1t cantarea: 2238 gr., allui Ctwier: 1830 gr., a! lui Kattt: 1650 gr.,
allui Aualole Frmtce: 1300 gr., at lui Gambetla: 1294 gr. etc.2
Deci, creerul lui Anatole France
al lui Gambetta erau subt
, greutatea medie, sau cu alte cuvinte: ,.jrizau limittle idio(iei",
cum ii placea sa spunli lui Paul Bttysse. 1
Si cifrele comparative dela diferilele popoare nu sunt mai
pufln 'graitoare: Chinezii: 1428 gr., Pieile Ro$ii: 1375 gr., EschiWO$ii: 1379 gr., Negrii: 1232 gr., Englezii: 1222 gr. Euglezii, deci,
ar trebui sll fie subt nivelul intelectual al tuturor popoarelor
enumarate de no!, comparaliv: subt Chinezi, subt Pieile Ro ii,
subt Eschimo i
subt Negri.
Fafa de aceste constati:lri sdrob!toare, materialismul antropologic compromite susfinerile generate initiate. El sustine, mai
tarziu, c:l m1 greutatea absoluta. ci cea relativa, raportata Ia
greutatea corpului, ar fi aceea care trebue luata In considerare,
Ia constatarea gradului de intellgenta. Copiii atunci, care au
capul mal desvoltat decat corpul, ar trebui sa !ntreacli in cumlntenle pe omul adult.
Par sind insli voltmml grettlatea, materialismul recurge
Ia S14prafali! i compozi{ie. lnteligenta nu mai depinde de volum,
ori de greutate, ci de cirwmvolt lii, de ca11titatea de fo.'ifor di"
creer, sau de materia cem $ie.6
Nici aceste ultime refugii ale materiali tilor nu sunt insli
aslgurate de obiecfiunile tiintei adevl1rate serioase, deoarece
iepurele de casli are suprafata cea mai mare, In raport cu omul
chiar,
tot a a, elefantu l
in special bovinele, referitor Ia
1 Cf. Lungulescu, En rgia spirilunla, p. I 14.
2

cr.

Boulenger, o. c., p. 104.

3 Cf. Duplessy, o. :: I. I, p. 182.

4 Cf !. Savin, Apologdica. E1emtHie de jilosojia rtligirmei cre line (pentrlll
!ieee), Bucure li, 1929, p. 56.
5 cr. Schanz, Ap. tits Chris , I T., p. 448 sq.

"-="'

===- ==:::=-

-'"

TEOLOGIA FUNDAMENTALA

'-- =::::::::::::::.

=======

circumvolutii. Cat prive te canltLalea de fosfor din creer, apoi

omu l ar fl cu mutt intrecut in inteligenfa de gasc i de oaie!
Deci, din constatarile tiinfei adevarate
serioase rezulta
ca nu este niciun raport de dependen t li in1re desvoltarea creerului (volum, greutate, circumvolutii, etc.) desvoltarea inteligenfei In genere
cea a omului in special.
2. Un alt argument al materialismuiui antropologic tiin tific sustine ca fiziologia poate dovedi, ca orice proces psihic
are Ia bazll natura organica, deci are un substrat material. In
Iinia acestei afirmafii fiziologice, materiali tii afirma ca toate
proceselc suflete ti se pot localiza in creer, deci au origine
material a.
Localizarile cerebrate sunt studiate penru prima data de
savantii f!ziologi: Joseph Francisc Gall (t 1828)
J. G. Spttrzheim (t 1832). Ei au susf!nut d via a sufleteasca nu se rnanifesta numai prin un singur organ, ci prin mai multe, fiecare
avand un rol deosebit de indeplinit, In exteriorizarea vietii suflete ti. Noua tiinfa, care s'a nascut pe aceste baze, s'a numit in
acest sens: orga tologia sau jre11ologia. Cel dintaiu Ins . care a
reu it a fixa localizarea in creer a vorbirii. a fost marele antropolog Patti Broca (1824-1880). Dupa acest savant, facultatea,
de a vorbi este localizata in a treia circumvolutie frontala stanga
a creerului, leziunea acestei circurnvolutii provoaca afemia sau
incapacitatea de-a vorbi. 1
Gandirea este, astfel, dupa frenologie, o functiune a creerulul, sau o cauza a lui (Cabanis, MoleschoU, Haeckel, etc.). Daca
s'au putut iosa, localiza unele funcfiuni inferioare suflete ti, ca:
scrisu l, vazul, auzul, mi carea, graiul, etc., n i ci una dintrt! functiunile superioare nu s'a putut localiza. Locul localizarii gandirii nu s'a putut inca afla. Chiar daca se sustine ca
di ntre
functiunile superioare suflete ti s'ar fi localizat una : memoria,
aceasta inca tot nu i'nseamna altceva decat ca creerul este un
1 cr. P. Broca, Mimoires d'antllropologie, vol. V, ?aris, 1888, p. 115. In
timpul mai nou, localizlirile cerebrole sunt sustinute i do Dr. Huberl i\ohracher,
prin teoria sa asupra constelaliilor, sau teoria celr lelor spu:iale cu funcliuni Speciale. Aceastil teorie, aparent nou.3, prezinti acelea i puncte vulnerabile ca i
teoria mai vcche dola care a porn it. Vezi: Dr. Hubert Rohracher, Die Vorgiitsge
im Gelliru unci das geislige Lebm, Leipzig, 1939, pp. 25 sqq.; 169 sqq.; etc.

NEMURIREA

SUFLETULUI

269

Dar nu oumai atat, adeseori

raoindu-se omul Ia creer, i s'du extras sau i s'au extirpat bucati din el. 1 In loc de-a pierde funcfiunile suflete ti respective,
despre care materialismul aotropologic sustine ca sunt localizate
ln acele parfi, din contra aceste functiuni au ramas, sau omu l
le-a putut indeplini cu alte parti din creerul bolnav. Aceasta
denota, <ISif'el, cu toata evidenta, ca localizarile se reduc numal
Ia a te de mi$care i sensatie, care in caz de deranjare pot fi
irnplinite de aile regiuni ale creerului.
Locallzarile acestea sunt, in sHir it, contraziceri erase cu
alte sustineri materialiste, care susfin di materia este intr'o ve nica prefacere a celulelor, care neconten!t mor dispar, 2 sau ell
e intr'o necontenitii rni care. datorita compozitiei atomilor, care
sunt compu i din aceea i stofa electro-magnetica: ionii, incarcati
pozitiv electroHii, incarcati negativ7Mai .mull, ii ta mai nouli
atribuind originea acestor centri electnzanf' varteJun lor de eter,
materia in realitate ou mai existii, atata vreme cat Ia baza ei se
afla doar centrii de energie electrica, plutind cu viteze forrnidabile in eterul cosmic.
Deci acest argument tiinpic materialist, bazat fals pe
fiziologie, cade, intrucat fenomeuele de con tiinfli nu se pot
explica prin fenomene fizio\ogice, activilatea sufleteasca nu poate
fi aslrnilat.li activitalii de mi care a organelor corpurilor, gandirea nu poate fi socotita ca o functie a creerului, intrucat
funcfia nu e decat organul in acti vitatc, - deci lucru esenfial
matenal -, pe cand ideea, cugetul, credinfa, memoria, rafiooamentul, se nsatia con tienta, etc., sunt cu totul altceva de cat o
deplasare de celule, care provoaca in organ mi carea i ii indepline te prin aceasta functiunea. 6
3. Alt argument al materialismulul tiinfiflc este furnizat de
inslrwne11L specializat al Sttjletulai:

I In lnnuaric 1942, Academia de Medicinli din New-York a comunicat lumii

sensaliooala operatic a chirurgului american Dr. Gulpin. Acesta a amputat, pe un
acr;identat h cap, d" nu mai putin de Z (douli) treimi din creerul sliu, flirli en
acesta sii surore oimic (Ziartle).
2 cr. P. Janet, Le mafmalisme COifltllp<WaiH, p. 85 sq.
3 cr. H. Poincare, La vnleur de Ia sdmce, Paris, 1918, p. 215.
4 Cr. Luogulescu, Entrgia spiritunlti, p. 138.
5 ibidem, p. 244.

.NEMURIREA SUPLETULUl

270

ar demonstra ca orice leziune cerebrala atrage dupa sine o deraojare a g:indirii,

iovers: ca
orice deranjament intelectual implica o leziune realil a creerului.
Aceasta afirmatie este lnsl!, o intilrire a conceptiel cre tine di.,!ufletul este numai ajutat de creer, care este organ al situ de mani:Efestare, sau exleriorizare Deoarece numai astfel se pot explica
... momentele lucide ale nebunilor; numai astfel se pot explica
cazurile de alienafie, care nu au ca substrat material nicio leziune cerebrala. Apoi, cazurile de alienatie difera deJa individ Ia
individ, dnd ele ar trebui sa fie identice, apoi nebunii au o
logica a lor, insa o logica bizara, apoi ca boalele mintale pot
proveni
din cauze morale, etc. etc.
i, in sfar it, o intrebare de tot grava, pentru pozitiile tiintifice materialiste: Care este cauza ca animalele nu sufer de
alienafie, de i au acela i creer?
tiinfa serioasa apoi, demonstra, fiir:l putinta unei negatii,
ca nu poate fi vorba de centri specific! pentru fiecare functiune
sutleteasca, 1 ci ca Ia toate procesele psihice colahoreaza unitar
un mare numar de punch.' din organul cerebral, nu num<1l unul
specializat, cu excluderea restulul de creer.2
larai o solutie tllntifica In liniile de vedere ale gandirli
cre tine!
Creerul, astfel, nu creaza functiunile suflete ti
nici prin
boala lui aceste functiuni nu sufera. Creerul este numai un orgao, bine lnfeles eli 'nobil, prin care sufletul se manifest! i se
exteriorizeaz . Natural, ca atunci cand acest organ este lezat in
functiunea sa, omul nu se mai poate manifesta psihic, sufletul
ramane mut, omul este nebun, a a dup cum o lid! desacordata
este muta, de i cuprinde in sine toata miounea sonoritlifilor.
,Trupul nostru ou este, a a dar, decat mijlocul imperfect
i vizibil, prin care spiritul, desllvar it 1n calitate i inaparent in
esenf , se manifesta in lumea materiei, in care ne ducem existenfa, a a ca putem i noi spune, lmpreuna cu R. Mermier
patologia

271

TEOLOGIA FUNOAMENTALA
11titttala, care

1 Cf. C. von Monakow, Die Lokalisatiou im Grossllirn wsd der Abbau de

Fuuk tim1 durcll lwrticale Hertle, Wiesbaden, 1914, p. 716.

2 Cf. R. Brugia, Rwisiou de la dcctrine des localisations cerebrales, Paris,

1929, p. 108 sq.

I. N. Lrmgtdesw, ca: "in boa/a corpttltti, spirittl saniitos triie te

$i in moa1tea carnii Lot mai stralucit uiazii" .1

4. Cel din urm:l argument, in sfar it, invocat de materiallsmul tilnpfic este dedublarea con9tiintei, sau a personalitafii.
Sunt, ad lc.ll, cazuri de patologie curioasa, cand individul i i
pierde adevaratul sllu eu, sau adevarata sa personalitale, i
crede c este cu totul altcineva decat In realitate. A a, reoumit
este cazul unui profesor, care peste slipUimilna funcfiona normal
Ia coala sa, iar dumineca disparea pentru a se ocupa cu gradinaritul. Descoperit, in ipostasa ultima, nu tiu sa spun;! n imic
despre functiunea sa de profesor. Pe aceast absent!\ a contiintei i suprimare a eu\ui bazeaza materialismul nonexistenta
sufletului.
Aceste cazuri de patologie curioasa nu sunt insll, decat
c<1zuri morbide, de tulburare a funcfionarii con tiintei, dar, ca
.excepfii dela regula, intaresc mai mult, ceea ce peste tot dovedim, existenta unui suflet spiritual, care se manifesta extern cu
ajutorul trupulul, organul sau ideal.
,Creerul, prin urmare, din cele ce am expus paoli acum, nu
creia2.c\ gandirea, ci doar o exprima. Gilndirea nu este o functie
a lui, ci o realitate cu totul aparte, ce se scurge - dad\ te e
permis a spune astfel - In viata noastr:i, prin canalul celulelor
cerebrate ln mi care. Din imensul nostru tezaur sufietesc, creerul
ne red numai ceea ce e susceptibil de exteriorizare in mi9care,
numai ceea ce e cu putinf a fi simbolizat prin mecanismele sale
motorii, numai ceea ce e ar putea sa lntre in diferitele aranjamente motrice, In diferitele cadre motorii pe care e in stare
anticipat sa le pregateascA. A a cil, din acest punct de vedere,
-creerul mai mult limiteaza gandirea decat o llbereaz , mai mult
'margine t'e sufletul decat 11 exprim:!, mai mutt impiedicil spiritul
-de a se desvalui, tn oat:t amploarea i stralucirea flinfei sale,
-decat il manifesta, nelasand sa treca in con tiinta noastra, din
toatil realitatea sa sufleteasca a omulul, decat - repetam ceea ce e posibil sa fie exprimat prin prea limitatul i prea
simplistul mecanism al mi carilor sale cerebrate. Ceea ce insem1 Cf. R. Meunier, Les iOtmHents. Souvenirs d"1m psyc11ologue, Paris, 1925,
p. 50 sq.; I. N. Lungulescu, Ene:-gia spirilualii, p. 246 ( i motto).

272

TEOLOGJA FUNDAMENTALA

neaza, pe de o parte, ca spiritul e cu mull mai mult decal creerul, care doar prea pufin i imperfect 11 exprima, lntre unul
celal alt factor nefiind niciun raport de echivalenta, a a cum
afirma materialismu! tiintific; iar pe de alta ca, suf et
corp,
spirit i materie, gandlre
creer, sunt realitilfi independente
una de alta !?i complet diferentiate ca natura, sufletul, spiritul,
gandirea, putand sa existe, indiferent dacli creerul, organul lor de
manifestare, estc bolnav, distrus, sau integral sanatos".
5. lntre obiecJiuntle serioase, pe care le aduce filosofia moderna con t ra substantialitafii sufletului omenesc, pot fi considerate, ca lncheiere Ia acest capitol, cele ce le ridtca, prin
scrierile sale,' in ultimul timp, filosoful roman C. RadulescuMotru.

Pentru acest filosof, suflftul nu este o substanta spiritualli

nemur i toare, deci de sine statiltoare, deosebitll. de substanta tru pului. El cauta alte explicari ale principiului suflet, pornind dela
o cu totul alta formulare a nojiunii de substanjli. Aceste explic ri il sun! sugerate de atacul mai vechiu contra substantialit.l!fii
sufletului, dat de filosoful T!". Wuudl".s Concepfia actualisHi a
acestui filosof lnsa, In urma careia el refuza sufletului atat substanta materiala, cat I cea spirituala, dupa cum bioe observa
C. Radulescu-Motru, de i folose te argumente bine coordonate
pentru a nega substantialltatea sufletului a nu recunoa$1e, ca
singura realitate sufleteasca, decal actualitatea, 1 In ceea ce prive te
substanfa faptelor suflete ti, critica lui a trecut aliHuri, fara sa-i
afirme posibilitatea 6
Aceasta elementara gre ala cauta C. Radulescu-Motru sa o
inllHure. El recunoa te existenta faptelor suflelt! tl: ,condi!iunile
care constituesc substanfa sufleteascl\ perslstl\ in mijlocul
1 Lungulescu, Encrgia spsrilualti, p. 229 sq.
2 C"rs d psiholo, i , Bucurc ti, I923; Persoualisuml e1wgdic, Bucure ti,
1927; Eltmmle de melafi;:icc'i pe ba:::a filosofiei kanlime, ed. II, Bucure ti, 1928;
Pt<ftrta sujleteasca, Bu.:ure ti, 1930; Vocafia, Bucure ti, l035; Timp $i destin,
Bucure ti, 1940.
3 Cf. I. Nisipeanu, Volu1tlarismul lui W. lV1mJJ, in Ist. filos. mod., vol
III, p. 303 sq.
4 Vezi cxpunerea acestor argumcnte Ia: C. Rldulescu-Motru, Pulerea sujlefcascci, Bucure ti, E.d. Casa coaletor, 19&0, .p. 328 sqq.
!i C. Riidulcscu-Motro, Timp # drslin, Bucure ti, Fund. Reg., 1910, p. 21.

NEMURIREA

SUFLETULUI

273

schimbarilor, dar ou sunt deasupra flaclirii in care se consuma

viafa; ele sunt persistente, dar n u eterne" 1; el afla in viata sufleteasca ,iovariante", care sa-i poata constitui o baza substantiala,s nu admite lnsli, ceea ce admite dogmatica Bisericii cretlne: ,un suflet substantial al flecarui individ omeoesc in@
parte", fiindca,,religiuoea cre tina urmlire te sa depa easca
natura .omeneasca, pentru a face din om o fiinfa asemlinata lui
Dumnezeu "V de aceea defioifia ce-o enunta nu mai surprinde:
,Substanfa vietii ar consista, dupa el, In conditionarile tipice,
du rabile i inalterabile, prin care omenirea i i asigura continuita!ea finalitafii sale pe pamant".&
De ,o sulJstanta distitctii sririlualii" nu mai poate f i vorba:
sufletul este suma nCOttditiomlrilor tipice dtrabile $i iua/lerabtle";
el ou are persisteofli prin sine, ci prin aceste invariabile; nu are,
deci, oici nnenwrire",- ceea ce postuleazli apologetica cre tina,
nicidecum .,eteruitate", 8 cum gre lt ii i mputa filosoful nostru -;
sufletu l nu poate fi, ca u ltima consecinfa, n ici .,ttn elern tra1 scettde11t"1 - iara i o afirmafie gratuita, intrucat apologetica
cre tina argumentead
fundameoteaza numai realitatea ,mmi
spirit transce11Jent". Mai mult : sufletul nu mal poale fi nici suflet: ,Substanfa viefii consistli in aceea ce susfine viafa, In mod
persistent, de mii de ani, pe suprafata pamantului: Condltiile
tiplce, care mentin formele i funcfiunile orgaoismelor din domeniul variat at vietii. Aceste forme i func!iuni nu se menti n
pe elemente eterne, ci numai pe persistenta ordinei de succesiune".e
Dintr daUi sunt uti lizate, pentru a baza aceasta def inlf ie,
cele mai ioadmisibile paradoxii metafizice. Sa sustii fenomene
suflete ti, complet deosebite de fenomenele trupe ti,' flira o baza
de na tere a lor, sa le constafi, dar sa negi sufletul - vechea

17

1 C. Rlidulescu-Motru, Timp i desli11, p, 30.

2 Ibid., .p. 32.
3 Ibid., p. 36.
4 Ibid., p. 42.
5 Ibid., p. 41.

li 1bid., p. 42.
.7 ibid., p. 42.
8 Ibid., p. 40.

18

274

TEOLOGIA FUNDAMENTALA

poveste a ,psihologlei flir! suflet" -; sa aflrmi o energie sufleteasc:i fiira substrat existential pentru acea energie, tn sfar it,
sli susfii ca aceste fenomene suflete ti, suspendate in golul nefilnfei neexistenfei substantiate sunt ,invariante $i condifii
persistente

275

NEMURIREA SUFLETULUI

CAPITOLUL Ill

Libertatca sufletului

.1

latll serioase obiecfiuni, care se ridicl! in contra nouei

teorii a filosofului C. Radulescu-Motru, foarte scumpl1 lui, pe
care el 1 i bazeazli ,teoria peYsonalismului ene1'gelic" .2
Toatli subtila dialecticl1 a acestui filosof nu urmare te decat a baza necesar teze antropologice, dintre cele mal periculoase, materialiste. Caci, Ia intrebarea: Care este baza substaotiall1 a acestor conditil persistente fenomenale ",a filosoful nostru,
neputllnd rl1spunde cu substanta spiritualli distinctli pentru
sine a sufletului, trebue sa se refugleze 1n materie. Nemurirea,
in asemenea conditii, este desfiinfata, iar I ibertatea sufletului este
desridicata. Nu ne mai midi, astfel, afirmatii, din partea filosofului, ca acestea: ,Destinul este legat de o lege individuala,
adicll prive te o singura unitate s_ufleteasca, el trebue sa se lntample, fiindca el este consecinta inexorabila a constitufiei substantiale din care porne te; dar momentul, c:tnd el are sa se
intample, este nehotarit" ; i: ,Substanta materiel fara via til dureazli in eternitate" 6 ; sau: ,Piimantul uu lmMtrane te fiindcl1 nu
poate imbatrani, aceea ce nu are inceput i nu are sfarit (!?)".a
Acest substrat materialist ateu este de fapt cauza deplasatelor teorii, care fnlatura atat de abll, din notiunea om, no1iunea suflet. Ochii materialistului cauta peste tot ,atomi materiali"7
unde nu-i aflll nu admit substanfl!, iar dacli o admit
,atunci are iofafi area compromisului filosofic deta C. RMulescu-Motru.
1 Timp i destit , p. 32, 40.
2 Perscmalismul e11ergdic, Bucure ti, 1927; Vocafia, eucure ti, 1935; Timp
destin, p. 34 sqq.
3 Timp
desti11, p. 40.
4 Ibid., p. 33. cr. 47.
5 Ibid ., p. 30..
6 Ibid., p. 241.
7 lbw., p. 40. Asupra conceptiilor deterministe teleologice, eoergetice i
persooaliste ale lui C. Rli.dulescu-Motru, vezi : C. Riidulescu-Motrn, in !st. filos,
1nod., lov. V, pp. 84-113.

In sensu! eel mai larg al cuvantului: a .fi liber (dela lat.

vrei, sau: eli nu ti se
opune nicio piedicli in calea manifestlirilor tale personate.
ibertate absolut nu existl1 nici din punct de vedere fizic
f'
11ici din punct de vedere moral. Pentru trup sunt lanturi,Jl oY
care-i rapesc Jibertatea de locomofiune, pentru suflet sunt Jegi ,-D
morale, care ingrlidesc libertatea sa, conform cu prescrip- ,
tlunile lor.1
Problema ce ne preocupli pe noi nu este tnsa ,libertatea
.de a pu.tea face", ci: UbeYtatea de a voi, libeYtatea voi11tei, sau
libert l arbitYu. Pe noi nu ne va interesa, a a dar, problema
Zibertdjii mecanice, tn vlrtutea c reia corpurile pot sa se mi$le,
atunci cand nu li se opune vreo piedicli oarecare, nici libertafile garantate de legile statului: libertafile cit.tile, sau libertii.Jile
politice, care libertlifi precizeaza omului ceea ce el poate face,
cl problema datli omul este liber pe voinfa sa, dacl1 el poate
alege iotre o alternatlvli sau alta, sau .intre bine I rllu, daca el
si111gur i-a ales ceea ce poate sa faca.
Legile mecanice dau Jucrurllor nelnsuflepte numal o aparenta de libertate: rn a putea face ceva; legile instlnctuale i
sensuale ani malice oferli doar aparenfl! ca animalele sunt\ "'"
libere, de fapt materia este angrenatll in Jegile sale inexorabile
mecanice, iar animc.lele sunt conduse numai de simfuri, pofte
:instinct.
.
Omul, fafll de aceasta situafie, este llber sau nu? Este el
stl!pAnul voinfei sale, sau face ceea ce i se comandli din extern? Are el numai o aparent libertate de-a putea face ceva,
.s u el tnsu i decide asupra actului sau voliflonal ?
In cazul unel determinlhi oarecare, omul nu ar mai ,fj
iiber pe actiunile sale, nici res!:lOnsabil de ele, legliturile sale
liber) ioseamol1 eli poti face ceea ce

I.

1 Cf. Gutberlet, Die Willmsfrtiheit und ihre Gegner, II Aun., Fulda, 1907,

,p. 7 sqq.

276

TEOLOG IA FUNDAMENTAL

.'NEMURIREA SUFLETULUI

libere cu Dumnezeu ar deveni legiHurl impuse tiranie; legile

morale ar deveni lanturi insuportabile pentru om, iar omul tnsu i
un intemnifat in valea aceasta uman de plangeri .
Dacll insll omul este llber, atune! el este stlipan asupra
destinului sllu, el poat e hoti\ri asupra aetiunilor sale, el este o
fiintll morall!, el este responsabil asupra faptelor sale, capabil
yingurul a hotl!ri
intretine legllturile
\ de 'r splata i pedeaps
cu Olvinitatea. 1 De aiel se poate vedea importanfa mare ce
trebue de acordat. acestei probleme, in cadrul Teologiei funda-mentale.
In decursut timpurilor, aceastll probl ema a fost rezol'vata
diferit: unii au fost pentru libertatea sufletului
s'au numit
iudetermini$ti, attii s'au declarat contra libertlifii sufletulul
pentru exlstenta unor cauze contrare manifestllrii libere a sufletulul, ace tla sunt determiHi$lii.

motive, suntem liberi de a urma pe unul, sau pe altul (libertatea

ell avern, ad icli, pz tere de autodeterminare. 1
.Aceasta con tiinta psihologicll a llbertlltil individuate are curs
.universal
nimeni nu o poate nega din punct de ve.dere prac:
tic. Fiecare a\ege
delibereazli tnainte de a slivar t un act
este con tient, ca s'a hotl!rlt pe dep\in tiber, a face cutare, sau
.cutare Jucfu.
Franc Brentmzo, psihol og vienez, glisea ca feoomenele psi'hice se caracterizeazli prin intentionalitate sau .finalitate, in sensui ca. fiecare act sufletesc - o gandire, un act de atenfie, sau
de cunoa tere - e tm act de indreptare a con$li. ttJei s re ceu.a. 2
Despre evidenta acestei libertati, prin con tunta psthologtcli
.a fiecliruia, Descartes era atat de sigur incA! zicea: ,Noi stmtem
specificaJiunii),

atat de asigurati de libel'latea noastrii. morala, iucal m exista

nimic ce HOi am pt{tea cmwa$le mai cZar". 3
Adevllrata con tiinta a libertatii nu este o C011$liinta de

In cele ce urmeazl!, vom trata despre:

1. IndeterminismHl $i argume1tla1'ea lui.

2. Determinismtll $i respi11gereLZ l: i.

I. lndeterminismul

argumentarea lui

lndeterm inismul susflne ca voia omului este Iibera de orice

piedicll tn manifestarea sa, astfel eli ea singura poate hotllri
intre bine rau, declarandu-se pentru o alternativll
refuzand'
alta. Peotru sustinerea indetermioismului se invoaeli o serie de
argumente, oferite de con tiinta psihologicl:i, de con liinta moralll
de eon tiinta sociala.
I. CoH$tiinta psihologicd a fiedruia dintre noi ne spune ell
suntem liberi, ca pulem face ce vrem fiecare, ell putem alege
lntre ceva
altceva (libertatea contrarietii.Jii), ca suntem liberi
de a actiona Ia indemnul unui motiv, sau de a nu actiona
\ {libertatea coHlradicJittnii), ell, atunc.j cand concureazli mai multe
1 Cf. Gutberltt, Dfe Willensjreiul, p. 15 sq ; 30 sq.; Cf. v. Rohland ..
Di WilleHsfreiheit 1md ilwe Geg11er, Leipzig, 1905, p. :i6 sqq.

277

cum se intampla Ia copii, sau Ia impulsivi, ci urmeaza unor actiuni deplin cugetate, care presupun lnainte de
manifestarea liberulul arbitr!u: a) deliberare serioasa intre motivele pentru
contra; b) decizie sig$wa pentru alternativa cu
mal mulfi sort! de adevar i izb:indli; c) execuJia alternative!
alese.
Contra dovezilor oferite de con tiinta individuali!. psihologicl!, determinismul rllspunde eli nu poate exista o con tiintli de
indeterminare ca ea este datorit:l lgnorlirii motivelor, care ne
determioli. Aceastll obiectiune teoretica determinista insli nu se
poate sustine, intrucat, practic, fiecare dintre noi tie eli se auto<lecide pentru ceva, dupli o maturli cantl!rire a motivelor pentru
contra.'
2. Coz tiinta 1noralii. ne spune apoi, ca noi putem indeplioi ceea ce legea morall! ne cere i ne putem opune Ia ceea
5ponlaHeitale,

.l.

1 Cf. D. Spanu, Liberlatea t oii omene ti $i liberlatea academica, tn Can

dela, An. XXXIX, Nr . 1-3, 1928, p . 40, 4. Vezi i: Snferinlele sociale $i
Hr.istos, Cernil.u i. 1925, p. 56 sq.
2 Ralea-Biirsil.nescu, Psihologie, p. 11.
3 Cf. Baudin, Psychcwgie, p. 591.
4 Contra co tiintoi noastro psihologice libere se ridicil. filosofia incoJ1$tien:tulni lui E. v. Harlm"ann. Obiecfiuoilo acestei tuosofli nu ne privesc insil., nol

278

TEOLOGIA

NEMURIREA

FUNDAMENTALA

ce ea opre te. In cazul unei determinari, Jegea moralli ou i-ar

avea rafiunea sa de existenfa ar fi doar o impunere tiranli
determinista, sau o legiuire fictiva, pe care omul, nefiind liber,
nu o po e re pecta. Sancfiunea, astfel, nu s'ar putea susfine,
omul nefund vmovat de tnc lcarile legii. Ori, con tiinfa noastra
moraIa este ceea ce pre !Inde dreptul ei de rasplata I pedeapsa,
dupa ce a indeplinit comandamentele morale ale Jegii. Toata
educafia. se ba:eaza pe aceasta cre tere a libertafil omene ti tn
mod. r.attonayndrepl3ndt -o spre acfiuni bune oprindu-o din
exectfiUI rau al dreptulut de a se putea autodetermina singura,
pentru o alternativa sau alta. Educafia, astfel, se bazeazli pe
libertatea voii
cauta o indreptare a sa numai tnspre bine.
/(aut neaga libertatea prin rafiunea teoretica, o postuleaza
u rafiunea practka, a a cum a postulat legea morala.'-Raftunea practica, afirmflnd datoria, afirma prin aceasta chiar libertatea: ?Da katmst, demt du sollst". 1 Libertatea, astfel, nu apartine. exp rienfei,. c.i es e un postulat al con tiinfe_!y Totu i, oricat
ar ft de tnaccestb t la llbertatea noumenala pentru mintea noastra,
011ml alege inlre bi!te $i ni:l, iar aceasta este un fapt experimental fenomenal, care se impune cu oecesitate oricaror contestatii kantiene. Libertatea noumenala kantiana nu se poate transcende iremediabil puterilor de intelegere ale omului, ea porne te
dela libertalea fenomenala, care ramane baza orldrei speculatii.
Observam, ca dovada con tiintei morale are valoare nu ai
pentru viata mora/a, eel ce-o neaga sunt fn imposibilltate de-a
accepta aceasta dovadli indeterminista.

279

l
!

3. Co J$tii tta sociala ne dovede te libertatea voil, prin

existenta a o mulfime de acte sociale, ca: promisiile, contractele,
intervenfiile, ameoinfarlle, etc. etc., care in de altfel nu ar avea
niciun sens. Tot a a jttstitia sociala
diferitele sale peualitafi
nu fac decat s aflrme
sa se bazeze pe aceea i libertate a
neocupiindu-ne decat cu actcle psi hice sigure concrete con tiente, nicidecum cu
celo ipotetice !ii extravagante incon!iliente. Consulta: Philosopltie des Utsbtlvussien,
X AuO, herausgeg. von H. Haacke in 3 Theilen, Lepzig; P. Botezatu, Etl11ard von
Hartmann, in Isl tilos. mod., vol. m, p. 280 sq.
1 Cf. Baodin, Psychol ogie, p. 597.

SUFLETULUI

voii, in cazul inexistenfei careia toate acestea nu ar fi decat

ni te parodit, a a dup cum afirmli determini tii. 1
Libertatea voinfei nu este in'sli absoluta, nici independent
pe depl!n de motive mobile, cu alte cuvinte, ea nu este o
libertate de :indiferen{a falll de motivele mobilele, existente
necesar, pentru a se putea vorbi despre o l ibertate. \..Metaforic,
libertatea voii sau liberul arbitriu ar fi conceput ca un judecator, pe deplio independent de sine st tato.s--Aceast conceptie
nouli indeterminista se regl!se te, cu nuaote, Ia Eclectici, Ia Des1
cartes, Ia Reid, etc. Ori, libertatea flU este o facultate sufleteasc , f
ci este o calitate oentru decjziunile vointei; ea nu este absoluta, cl ramane relativa motivelor mobilelor sale; ea nlci nu este
indiferent . deoarece simtul comun ne spune cA pentru a actiona
tiber trebue sa d m lupta cu diferite pied l ci (motive, mobile,
etc.). 2 Clasicul proverb latin: ,!gJzoli mtlla cttpido" ne spune
acum, ca...._fara o cuno tinta prealabill! a obiectului nu se poate
vorbi despre o dorire a lui, deci nici despre o ocazie de a se
manifesta liber vointa noastra .
Libertatea nu poate fi ins .identificata cu determinismul
psihologic, a a cum face Leib11iz. Libertatea nu este condifionat
de motive nu motivul eel mai puter oic invir.ge, indt pendent
de liberul nostru arbitriu. Motivele nu suut delenninantele libertl!pi, ci voia 1zoaslra, care alege intre motive; nu motlvul 11J i
..puternic !nvinge, ci voia noastra se decide pentru un anumtt
motiv, care devine astfel motivul ales i tnfl!ptuit peste
celela lte. 3
Libertatea voii este o liberlate d.: i zdeLerminare: o putinta \
de a se determina in indeterm.inare:,.-Aceasta co.ncept.'e ste profesatli acum de Aristotel. Ea mva(a, ca nu extsta ltbe1tate fara
o indecizie prealabila. Adevl!ratul rol at motivelor i mobile\or
nu este eel de a fi cauze ale actiunei libere, ci numai simpli
excit<'.nti ai ei. lnd ecizia este libertatea In stare negativa, de
dibuiata, de cl!utare, de cantarire a motivelor
mobilelor.
1 Cf. Kneib, T.Vil/ensftcilteil 11n&l inner:iclu Verauii!IOYIIichluif, Maim , 1900,
p. 18 sqq.
2 Cf. Baudin, Psychologie, p. 600 sq.
3 Ibid., .P 601.
4 Ibid . p. 605 sq.

280
0 G

==...,........,.,...---....,_,.,...... .,-.- ....._. -:.c-::--::-: - _::_::;-:::::-::- .....,T::::E:-:-::L::::O=IA::::F::::::U::::::N::::D::::::A::::::M::::E::::::NT::-A..,.,L::::::A

-NEMU

RIREA

SUFLET

LUI
281

Libert atea de indeterminare mai invata apoi, ca nu existli

libertate f ra autodeci::ie. 1 Autodec1zia da ma rca adevaratei libertafl. Aceasta marca este ma rca ineditu l ui neprevazutu! ui, care
nu se poate preciza pe cale cauzala, sau empir icl!, cum sustin
determini tii. In d eci zia in fata acfiunei autodecizia sunt c le
doua etape, care caracterizeaza libertatea de indeterm inare.
"Previziunea actelor libere este pur conjecturala: trebue
totdeauna de l lisat Joe neeunoscutului personalitl!tii". 2 In aeest
sens, Bartdit i i permlte a t rage concluzia, el!: ,Dmn teze" 1w ar
$li, iH adevii.ralul iufeles at wva11tnltti, St! p1evadii nbsolttl deciziile uoastte libere" .3 0 concluzie care atinge atot tiinta lui

D umnezeu, cat eternitatea Sa temporall!: Dumnezeu poate ti

vedea toate, in timpul !recut
eel viitor.
Dumnezeu insa, nu ne determinli tn aefiunile noastre; El
Ie pre tie lnsa i le prevede, ceea ce e un drept al persoanei
. Sale absolute; El nu determina lnsa, predestinatianist, spre bine
sau . spre rau. --fe aces! fapt se bazeaza tntreaga soteriologie
sub1ect1va ortodoxa, care fl!ra o libertate a voii nu ar mai avea
niciun sens sa mai continue insu irea individual:! a maotui rii
\ obiective, indeplinita de lisus Hristos pe cruce.

2. Determinismul $i respingerea lui

Se nume te determinism ori ce sistem care neaga libertatea
voii
sustine, eli vointa omului este influenfata intr'un mod
necesar de puteri streine. Daca iosa, oricare sistem detHminist
consuna cu u n animitatea voci l or deter mi n lste in a contesta
refuza liberul arbitriu, aceasta nu se intampll! i'n ceea ce prive te mobilttl determinaut. Oupa felul acestor mobile determinant e, sau .,i1tjluen{e tlecesita11te", 6 determinismu l poate fi impl!rti t
in cinci categorii diferite: I . delermi11ismnl $liinfific; 2. deteru:iI Cf. Baudin, Psycltologie, p. 606.
2 Ibid., p. 608 sq.
3 Ibidem.
4 Cf. Seitz, ll'illmsfeilltil uud modenie pllilosoplliscller Dtterminismus,
Koln, 1902, p. 6 sqq., 43 sq.
5 Cf. Boulcnger, o. c, p. 108.

nismul jiziologic; 3. delerminismttl psihologic; 4. delerminismul

ie logic
5. delerminismul social.
.

--'' /a

1. DetermiHismul $liinf-ific sus ine, eli omul este supus legtlor necesare ale ma t erieL Ac('asta forml\ de determinism este cea
mai rlispandita, lntrucat este tutelatl! de sus inerl!(' catorva savanti cu ren me: Biichner, Fe"erbach, Vog .. loleschott, Cl 1 de
Bernard, G. Matisse, etc.1 Deter minismu l tnnttflc combate ltber-tatea voii, deoarece, dupa teoriile sale, tntreaga lume ascult a de
un determinism universal (Matisse). Nu exista fenomen, sau
actiune in lume care sa nu fie, dupl! materialismul tiinfific,
angren tl! in ace t vast sistem _de determ inare niversal11. ,ceea
ce facem noi are, deci, numat aparenta de llbertate, de fapt
-este rezultatul, sau efectul, unor cauze determinante anterioare.
Libertatea voii, apoi, contrazice, dupa determlnismul tlintiflc, principiului collservarii e tergiei. Aces! principiu sustine ca.
imic in lume nu se pierde, ci numai se transforma. ' Acteie
noastre llbere nu sunt, astfel, d ecat transformari de energie, in
caz contrar nu am putea lntelege de unde vine energia necesara tndeplinirii acestor aete
cum de se pierde aceasta energie, tAra a se transforma in aitceva?
Combatere. Determinismui universal nu poate domni in
lumea spirituala. Domnia sa se poate dovedi eu greu tn cea
fenomenala, de aici nu se poate trage concluzia, eli su fletul
este angrenat in acelea i legi meca n ice. Sufletul este esential
deosebit d e mater le; Jegile clirora el se supune sunt i ele
esential deosebite. Dar, daca legile materiale nu pot dom n i peste
sufletul spiritual, sufletul sj)iritual poate impune legile sale trupulu i m aterial. Acest fapt, al libertatii sufletului, nu se opune
tiintei, clireia i-ar desri dica leglle de determlnare un\versalli
i- ar periclita existenta, deoarece, chiar actionand liberul arbitri u

1 In tiinla romaneascA putem cita, intre mul\i altii, pD savantul: G. G .

Marinescu, DeleYminisme et ca 11lili dans l'orart des plleno111iues biologiques, in
Ist. f\los. mod., vol. IV, Bucurc ti, 1939, p. 56!-502; Dr. Ygrec (jidan), Filosojie,
liinfti, credinfii, Bucure ti, ?, p. 69 sq.
2 1n lucrarea sa: .Inlerprilatiotl philosophique des .-elations d''IICC1'1itudc et
determinisme".

3 Cf. Schwarz;, Der moderne Mate.-ialismus, p. 125 sq.

282

TEOLOGIA

FUNDAMENTALA

asupra unei legi oarecare tiintifice, nu inseamn c a desridicat-o definitiv. Noi am acfionat liber, supunandu-ne, sau opunllndu- e legii tlinfjfice, legea insll ramane
dupll aceasta, in
p us tJmta este a llbedi a hotari mereu altele. Nlci prlnciptul conservarii energiei nu se poate dovedi ca valahil lumii
spirituale, i chiar daca ar fi a a - toate actele noastre suflete tl sa fie o continull transformare de energie - nimic nu
opre te voin a de-a dirija aceste transformllri de energie, deci
de-a se mantfesta liber .
2. Determi11ismul fiziologic sustine, c actele noaslre sunt
condifionate d caracterttl lemperamentt1 fiecllruia, cat de
temperattwa, clmtatul, locul, etc. etc., sau de medit:l cosmo-geogt fic,. in care el trae te. Dupil acest fel de determinl ti, toate
acftuntle noastre se pot cunoa te pre\'ede, dupa felul cum a
for.mat caracterul fiecaruia, sau dupa imprejurarile prlncipale, in
miJiocul carora acel individ se afla.

Combatere. Caracterul, temperamentul mediul cosmogeografic, in care un om trae te, lorauresc mult actele sale
llbere. D la aceasta importanfa a acestor motive fiziologice
decurge nota specificll a fiecarui indiVid
a fiec rei acfiuni
in parte. A<:easta tnraurire specifica fiecarui individ lnsa, nu
este de atura a determina toat.e actele noastre, nici nu stapane te votnfa noastra in mod tlranic. Caci, se lntampla atatea
acpuni individuale, care sunt complet In desacord cu mobilele
determinante fiziologice. Aceste mobile fiziologice eel mult pot da
o unita speciflca acfiunilor noastre libere, nicidecum ntt pot fi
o condttiUne necesara a acestor actiunf.l
3. Delermi tismul psihoiogic susfine, ca actele noastre libere
sunt rezultatul lnvingerll motiuu'l11i celui mai tare. Acest motiv
nu este unitar I persistent, cum ar fi, de exemplu, motivele
mo.rale: bi1tele i rat1l, ci accidental, dela caz Ia caz, aa: avarul
act1oneaza subt impulsul sgarceniei sale, vanitosu! subt impulsul
bolnav al ambifiei, eroul subt impulsul magnif lc al altruismului
patr;otismului, etc. etc.

Combatere. Determinismul psihologic nu esfe o lege inatacabilli. De cele mai adeseori, motivele care exerciti1 asupra_
1

Cr. Windelband,

IVilleusfreiheil, Tiibingen, 1902, p. 45 sqq.; 90 sqq.

NEMURIREA SUFLETULUI

283

noastrl1 cea mai mare presiune sunt contrazise de actiunile

noastre, care dintrodata se manifesta radical opus. La ul dintrodata devine eel mai temerar erou, egoistul eel mal mare altruist,
Jar avarul este prins de adev11rate crize de darnicie. Aceasta
inseamna ca sufletul, eel mai putln, se las11 pus in chingi
lanfuri materiale ve nlce. Atunci cand insa, tnvlngc materia,
egoistll prin sine
instinctivli, in perpetuarea
conservarea
ssa, nu sunt excluse dese I curande revolte din partea
ufletului.
4. Determinismul tefologic susfine, eli voinfa omului, in toate
actiunile sale, este supusli intr'un mod necesar influenlel divine_
El se subdivide in trel parfi secundare: a) Determinismul jataist, care sustine c11 omul este supus unei puteri oarbe i inexorabile, numita destin, faltHn sau moira. AceasU\ credintli o
afH\m Ia popoarele antice (Greci $1 Romani), iar, actual, Ia Mo
hamedaoi {jatttm malu metantmt). Aceastl1 credtnta se afla, ln
forma popular:!,
Ia Romani, ea e sintetizatli in proverbul:

,. Ce ti-i scris, in ft'mtle #-i pus!" b) DeterminismJCl leologic

pattt ist, care este o consecinta logica a iovataturii panteiste.
Panteismul sustine, astfel, eli Dumnezeu este totul;
lumea
omul Intra in acest tot {p. acosmistic). Natural, dl, atunci nu mai
exista ioc pentru manifesta.rea Iibera a omului. In om actioneazl1
atune! ma1'ele tot - pan - Drmwezettl pmtteist. c) Predestinatianismul jauseni lilor $i protestantilor (jatm1z theologicm111), care
sustioe ell Dumnezeu a predestinat din veci pe eel buni pentru
me;it (r11splat11), iar pe cei rai pentru demerit (pedeapsa). Omul
numai are, in planul soteriologic subiectiv, niciun rost; dupa
cum niciun rost nu a avut moartea sacrificiala de pe cruce;
dupa cum zadarnic este insu i harul divin. 1
Combatere. Determinismul fatalist este o exagerare grosiera, care nu este aprobat11 nici de determini tii to i i. Deoarece
este o dovad11 de ignoranta Jaitate conceptia: a nu f.ace fatll
pericolului i a i te IAsa pradlt Omul se poate feri, acest fatum
1 0 revenire de pe acesto exagerate i inaintate pozilii predestinalianiste,
sprc sus!ineri din ce in ce cu mai multi\ mireasmi\ ortodod, lnregistrllm in pro testa"tiS?Iml neocalvinist coutemporan, prin lucrarile teologutui: Karl Barth, dintre
care vezi: Parole d Dieu et parole h11111.ait1t,. Paris, Je sets, 1933, pp. IS sqq.;
30 sqq.; 148 sqq.; 250 sqq.

284

TEOLOGIA FUNDAMENTAL\

11u este decat o inchipuire rezultata din imprejudl.ri, care au

putut impresiona imaginafia. La fel cu determinismul panteistic;
contra lui se opune simful nostru intim, care ne spune ell sun1em altceva decat una cu materia, sau cu substanta divina. Apoi,
existll contrazicerea iremediabila a contingeofei vadite a materiel,
.care se opune ideotlficarii el c u ceva absolut divin. cat prive te determinismul predestinatianist, el nu este absolut, ci re.lativ: Oumnezeu pre tie prevede actiunile noastre Ubere, nicidecum lnsa nu le determina arbi trar, intr'un tel sau altul.
.Fiecare dintre noi i i are mantuirea sau osanda io el, conform
cu ea el Iuera. Aceasti1 mantuire tnsa nu-i este impusll silnic
din extern,
nici reprobarea nu este hotartta arbitrar. Fiecare
.este sUpan pe destinul sllu
liber de a- i-1 crea cat mai bun.
5. DetermiHisnu{l social sustine, ca actele libere sunt conseclnta necesara a influentelor sociale: educatia, relatiile, etc. etc.
Acest fel de determinism merge p:lni!. acolo, incat sustine ca,
considerand caracteristicile unei societati, se pot intocml statistici morale, 1 dupa care se pot prevedea: na terile, crimele,
cazurile de moarte, sinuciderile, etc.s
Combatere. Natural, eli nu se poate nega influenta societl1tii asupra noastrli; educatia insa se bazeaza tocmai pe libertatea voii, care trebue indreptata spre bioe 9i moralitate. Apoi,
.icazul cllnd nu ar exista libertatea voii, nu numai ca nu ar
mal exista atatea criterli educative o atat de mare varietate in rezultatele obfinute, ci educatia ar trebui sa fie una pentru toatll lumea,
iar rezultatele ei ar trebui sl1 fie unitare. Statistica moralii nu
face decat sa inregistreze mecanic uo ir de fapte, care nicic:lnd
iosli nu vorbesc pentru determinism, deoarece nimeni dintre noi
nu poate fi tncadrat in cutare, sau cutare rubrlca a acestei statistici, cu o previziune precisl1. Statistlcile morale dau numai o
aparenfll de determinare a noa strii, ele se pot face dttpii. 91
niciodalii inai1tle de indepllnirea unul act tiber. a
1 Cf. Weber, Christlich Apowgelill, p. 90 sq.
2 Asupra sinucichlrii
concluziilor ei socinle, consult!: H. Rost, Der
.Selbstmcrd als sozi41statistisc1 ErscheitlutJg, Kiiln, 1905.
3 Consult!: Ottingen, Die Moralst.atistill, Erlangen, 1882
Hanshofer,
<Ldr- und Handbucl1 der Statistik, Wien 1882.

285

NEMURIREA SUFLETULUI
....::

Concluzie. Niciun sistem determinist, dintre cele considerate de noi, nu s'a putut sustine. L!berul arbitriu este argu.mentat
str lucit din punct de vedere negativ. uf etu omulut. este.
prev zut cu hbertatea voii. El poate face d1stmct1e intr b1ne 1
rliu, poate delibera se poate hotllrl pentru o alterna.t1va .oarecare. Omul este, astfel, staplln asup1a voii sale 1 .pnn ea
asupra de tinului sllu. In aceasta libertate consti1 marea
1
responsabilitate a omulul: de a se ti folosi salutar de ea.

.. ,

..
1 Cf}{

..., 1V 1/ens rdheil "'1d inucrliche Vemutlvorllio1/.k.cit, p. 6 sqq:.

ne1-, '
p

286

TEOLOGIA

FUND'AMENTAE:A

NEMURIREA

SUFLETULUI

287
CAPITOLUL IV

Nemurirea sufletului

Nemurirea, a a dup cum o infeleg spirituali tii crestlni

este. supravie.fuire suf1etului, care, Ia desplirtirea sa de trup:
contl ui!. a- 1 tr 1 viafa sa proprie, pl!strandu- i facultafile sale
supenoare, tdentttatea sa, amlntirea trecutului situ
sentlmentul
responsabi litafi i sa Ie.1
Ce ce neag substanfialitatea, spiritualitatea libertatea
sufletu_ lut neaga_ nemurirea sa. Nemurirea sufletului este negata
aprionc, ca o tpotezi! gratulta, de orice sistem materialist sau
d terminist,. fiind.ca aceste sisteme de cugetare tiu, ca, prin
af1rmarea su.stu erea nemuririi sufletului, se schimbi!. tntreaga
soarta a omulut, tar toate teorii!P. lor se naruesc iremediabif.s
Deoarece, prln afirmarea nemuririi, omul devine o fiinta personala, ce se ridici.!, prin sufletul sliu, peste contingentele vietii
vrem Inice de ,aiel de pe pi:imant; atunci nofiunile de him
mtra intr o ltli lumi.na,. omul devine, In aceasta viafa
utoare,_ responsabll de acfJUnlle sale; rlisplata l?i _ pedeapsa intrli
m fun:f1Une, etc. etc. Viafa de aici de pe pl!mftnt ia, astfel, 0
mar tnsemnatate practid: omul trebtt! sa fie atent a nu 0 pa8Ubt, a tm o trai 1t zadar.
Dar, rn timp ce spirituallsmul cre tin ne spune, ca: ,Viata
st itt slujba t r,tiidtii'> epicureismul
I materialismul neaga
once urml! spmtuala dtn om, dupa moarte. Din om nu ramane
dupa materialism, decat ,o mare cantitate de fosfat de calciu'
s r ri rare i fecunde, destinate a forma cea mai bogat:t aso
cta}te de molecu!e, i, prin aceasta, de-a marl avufia neamului
omenesc".G
1 Cf. Boulenger, o. c., p. 119 sq. Vezi i: M. tefanescu, FilOsl(fia romiineascti, Bucure ti, 1922 (Centrala Caselor Na ionale), p. 24 sqq.
2 Cf. Petrovici, Dincolo de zare, p. 538.
3 Cf. do Saint Projet et Senderens, Apologie scimtijique, p. 470 sqq. Cf.
Hake, Ha tdb. der allg. Religionsw., I. T., p. 141 sq.
4 Cf. Duplossy, o. c., I. I, p. 209.
. _5 Ibidem. Cf. Em. Vasilescu: Probleme de psihologie religioasa # "filosofie
.1
Oralii, p. }.74 Si:!q.

Spiritualismul
materialismul stau, astfel, pe pozitii direct
opuse, in ceea ce prive te oemurirea sufletului.l Ori, aceasUi
:problema formeaza ceotrul lntregii antropologil cre tine, cu ea
sti!. sau cade iotreaga fundamentare antropologica a existentel
:mantuirii omului.
In cele ce urmeazli, voril lncerca sa dovedim, de aceea
nemurirea sufletului. Vom dovedi ell sufletul, dupA desp:lr!frea
de trup, i i contin.ua viafa sa proprie spirituala. Aceasti!. viafl!
:nu mai cuprinde in sine nicio acpune vegetativl!, sau sensitiva,
ca atunci cand era legata de viafa trupului. Ea cuprinde lnsa,
.atiunile superioare ale sufletului: cea intelectuall!, cea volifionala, etc. etc.2
Acum, Aristotel afirma, ca sufletul, care trliete dupa
moartea trupului, nu pastread totalitatea funcfiunilor caracteristice
omulul dualistic pamantean, deoarece noua ordine de viafa se opune
contingenfelor inerente conviefuirii cu materia. Sufletul pierde o
parte din functiunile ale, aceste functiuni se raporta excl uslv
Ia existenta sa vegetativa
sensitiva cu trupul, disparitla lor
nu atioge, astfel, cat de putin, individualitatea noastra distinct:!.
Sufletul 1 1 pastreaza funcfiunile sale superloare, printre care i
con tiinfa eului sau a personalitatli sale dlstincte. In conceptia
cre tinl:i, nemurirea tara iodividualitate este imposibila. 8
Aceasta nemurire nu este o nemurire ;,z sens pozitivist,
dupa care amintirea noastra ramane in operele create de ooi,
spre binele posteritl:ifii. Aceasta nemttrire etica este margioiti!
Ia viata de aici de pe pamant i Ia durata efemera a creafiilor
1 Aceste .pozijii contrare", .concep/ii de viafti", .sisteme noetice" iocumba
atitudini direct opuse nu numai in ceea ce prive te nemuriroa sufletului, ci intr'o
intreaga [ollln uirc do nlte problema, care 1ocep cu insu i inceputul lumii i al
vietii, so amestecli In toate problemele . vitale i existentiale, incheindu-se cu sfaritul tuturor lucrurilor. In acest sens se poate vorbi chiar despre .o domnie a
spiritului $i' a materii:i". Vezi: A. Otten, Das Reich des Geistes und des Stoifes
Wie.n, 1899.
2 Cf. FeU, Die Unsterblichkeit der menschlichm SeeTe philosoph!sch beJeuchfet, ll Autr., Freiburg, 1919, p: 16 sq.
3 Vezl observatiile filosofului" roman I. Petrovici; asupra individualitatii
dupa moarte, in : .,Dincolo de zare. Prublema supravie/uirii ' in cadntl criticii filosofice, in Gandirea, An. XVUI, Nr. 7, Septemvrie 1939, p. 356, 366" sqq.

288

TEOLOGIA FUNOAMENTALA

umane. 1 Ea nu este oici o mmwrire pa,teista, dupll care, nol,

unifi cu marele tot, nu am muri nicicanct, ci numai ne-am reintoarce de unde am pornit. AceasU nemurire inllitura personalitatea distlncta a fiedruia i responsabilitatea actelor sale.
nu este, in star t, nici o uemurire materialistii, care invata o
reintoarcere a materiei indlirllt, in imensitatea eterna a materieL
Aceasta forma de nemurire este egai:i cu o disparifie deplina a
omului material, in materie o negare complet a sufletului.
Aceasta este forma cea mai periculoas:i de nemurire, care
ascunde subt ea toate teoriile perverse ale materialismului tiiofific. Nemurirea materialistli nu snve te a ne asigura o supravietuire a noastra, ci a asigura o lege general:! a materiel:
ete;ltilalea. Omul, in schimb, este fiinta cea mai flirli sens tn
existeota sa efemera pe pamaot. 2
In sfar!?it, contra nemuririi sufletului se mai ridica o nedumerire: "Se credea adica, eli sufletul desfacut de corp, dobande te in clipa separatiunii, o stare perfecta, definitiv:i neschimblitoare, ori viafa este schimbare, iar o nemurire imobil
ar fi negapa viefii! Cum se po"te deci vorbi despre o supravietuire efectiva ?" s
De aceasta dificultate, rasaritli in calea conceptiunii despre
nemurirea suf letului, se debaraseaza filosofttl Leilmiz . Este drept,
raspu de Leibniz, viata inseamna dinamism prefacere. Dar o
asemenea transformare nu existli numai in lumea p:lmanteasca,
ci i in domenlui spiritelor descarnate care evoluiaza ele,
progresand neintrerupt, indrumandu-se catre o perfecfiune, pe

I Iotelesul acesta peiorativ al uoei .nemuriri morale, cooceputa doar ca <>

.zaba\"11 ve9nicll." lntre cei vii, il anllm i In poetul V. Voiculescu:
.Ce-i lltmurirea1 Veplica zabava
Ames lee viu de 11toarte $i de slavii".
(Siroft penlru "" n Cimilir al eroilor.)

2 Ne vom explica, de aceea, $i cuvintele marei scri:toare George SaHd, po

care le spunea cu privire Ia nemurirea sunetului: .Este streio, este aproape duroros, de-a avca de np!rat accste doctrine: ele au fiicut glora umanitlpl ... FAd
ele, popoarelo nu sunt dcciit lurme luptiiud penlru existent, dupa formula lul
Oa1win, devorilodu-se unelo pe altele, nicicand bucuraodu-s e i crlpiiod, io Joe
de a muri". Cf. Duplessy, o. c., I. I, p. 209.
3 Petrovici, Di11colo de zare, p. 357.

NEMURIREA SUFLETULUI

2&9

care n'o pot atinge desl!var it niciodata". 1 Nu se admltc

apoi, ntct acuza adusl1 religiei, ca s'ar fi folosit imediat de
aceasta credinfl1 pentru utilitatea sociall1 i ca franil moral a,2
a adoptat-o imediat, desl1vllr ind-o, 3 punllnd stapanire deplina
asupra acestel concepti! spontane.' Aceste acuze nea teptate, ce
le aduce .filosoful ronuiJt I. Petrouici religiei, pornesc dintr'o
secretli .depreciere a acestui raport dintre om i Dumnezeu, care
este religia pentru care raport, unul dintre pi lonii ce-i asigura existenta - una dintre realitafile constitutive dovedite
este nemurirea sufletului.
Religla nu este, astrel, o institutie de ordin uman, ce se
folose te In mod oportunist, de cele mai fericite concepfii ale
omuluf, spre a- i intari bazele. Nemurirea sufletului este consideratii de gandirea cre tina drept o afirmatie spirituali ta, care
sta Ia baza lnsi:l i a religlei, ca un preambt lttm fidei. Religia,
eel mult, o poate lumina din punct de vedere cre tin, prin
tuminile revelatiei divine cu ajutorul modest al ratiunii umane.
Religia, astfel, nu este oporltmistii, referitor Ia aceastil concepfie,
ci aceasta conceptie aparfine legitim religiei, stand Ia baza existentei sale. Fara aceastl1 conceptie spiritualista, nu ar fi posibil
ac st raport d ntre om
Dum ezeu.
apoi, numdi gandirea
cre tina lumineaza deplin problema nemuririi sufletului, de aceea
dl1 aceasta aparentl1 de proprietate indiscutabili:l asupra acestel
afirmatii spiritualiste, care nu poate fi infirmata pe nicio
alta cale.
Pentru dovedlrea nemurlrii sufletului sunt folosite o serie
de patru argumente rationale. Acestea sunt: a) argtmteulttl oJttologic sau melafizic, care se bazeazli aprioric pe lnsA i natura
sufletului omenesc; b) teleologic sau psihologic; i c) mOI'al, care
folosesc calea aposteriorica i principitil cauzalilafii I d) eel
isloric, care pleacl1 dela crediu(a ttniversalci, aflata peste to
locul Ia toate popoarele, In nemurirea sufletului.
I
2
3
4

Pelrovici, Di11colo de zare, p. 357 sq.

1bi.t., p. 354.
lbidttt.
Ibiciem.

19

290

TEOLOGIA

a) Argumentul ontologie sau

pc'fltru nemurirea sujletului

fUNDAMENrALA

'NEMURIREA SUFLETULUI

metojrzic

sale, a a cum a dedus filosoful Plato. Sufletul nu poate fi considerat apoi, ca un principiu absolut, in viitor. Nemurirea sa
nu este egala cu atotputernicia principialli absolutli. 1 Sufletul este
creat de Dumnezeu: deci n" este preexistent, i el poate fi nimicit
de El: el m' este, astfe I, absolttl.
Nimicirea sufletului de clitre Dumnezeu este insli o posibilitate C\Sigurata in mod favorabil nouli de bunlitatea drep1atea divinli. Dumnez.eu nu ar fi creat sufletul in forma sa actnala,
daca ar fi vrut sli-1 desfiinteze dupa moartea trupului, adicli: nu 1ar fi creat simplu i necompus, nu J-ar fi creat !material
.spiritual.
Sufletul, astfel, prin chiar creatia sa divina, nu este !egat
intr'un mod absolut de materie, de trup. El poate exista independent
are virtualitliti depline de existentll
dupa desplirtirea de trup. Apoi,
valorlle teoretice
practice cele mai
inalte : binele, adeviirul $i frumosat nu ar trebui sli fie absolt{te,
fn caz.ul cAnd sufletul ar fl rnuritor. Or!, ele sunt absolute, iar
pentru atingerea lor, Dumnezeu a prevlizut omul cu o substanta,
esenfial deosebitli de trup, sufletul spiritual nernuritor. Numai
aa, omul poate spera, cl1 va atinge cu siguranfll finta propusa:

Argumentul ontologie sau metafizic pleacli, spre dovedirea

nemuririi sufletului, d la rationamentul care se bazeazli pe insa i natura sufl tului omenesc. Aceastl'i natura, esenfial deosebitli
de a trupului, este imaterialii, spirituald, simpla i ttecomp1sa.
Fiind imaterialil, aceasta natura nu se poate imparte, nu
se poate .nimici, ea este atunci, deci, slmpHi; nefiind material a, ea
este esential deosebita de trup: este spit'itttala. Totul ce este
simplu
spiritual trebue, deci, sa dainuiasd peste materie i
mai mult decat ea, intrucftt legile materiel nu au nicio influentli asupra simplului
spiritualului. Totul ce este simplu
spifitual este, deci,
nemuritor.
Materia, in sc:himb, este lntr'o necontenita prehcere, ce o
indreapUi spre uzare distrugere. N1ci aceasta necontenita prefacere insa. nu este egala cu o complet desfiintare: materia
de i contlngenta, persista, dar subt alte forme. Cu atat mai mult,'
nu s'ar putea pierde
nimici sutletul, care nu depinde esen lial
de materie
este nesupus, datorita spiritualiUi!ii, legilor universale de transformare materiala.
Acest argument, bazat pe lnsli i natura sufletului, ll aflllm
acum Ia Pitagora i coala lui, Ia care aflam pentru prima data
expusa
teoria metempsilzozei, apoi Ia pllrintele nemuririi sufletului omenesc, Ia Platot, in lucrarea sa: PhaedOIL 1 Platon se
deparleazli lnsa de concluz.iile cre tine, prin teoria sa asupra
preexistelf i stiflett11Li, dit i asupra mfiempsiho:ei (transem 1grlirii sufietelor), sau mai exact a metensomatozei, care au fost
comblHute de sfintii plirintl. 1 Argumentul ontologie este lnvlifat
de Cicero i de imparatHl Ma1'C At relitt, pentru care nemurirea sufletului era o teza favoritli; aceasta nemurire este tnsli,
numai temporara (nu eternli). 8
SufiP.tul, prin argumentarea ontologidi, nu poate deveni
etern, coborind dintr'o lume a prototipurilor, sau a ideilor unlve r1 Trad. de C. Papacostea, Bucure ti, 192:3.
2 Cf. Coman, Mir. cT, p. 137.
3 Petrovici, Diucolo de zare, p. 356.

u11irea sa cu. D111nnezef'. a

Formularea silogistica a argumentului ontologie pentru nemudrea sufletului:

I. Su.jletnl este o stbslantii imateriald, simplii, ttecompttsa
$i spirittuzla.
II. Totul ce e imaterial, simplu, 11ecomptts i spirittal este
11enmritor.
Ill. Deci, sujletul esle o Sttbstanfa 11emHritoa1'e.
J cr. Albert Aibinger, Gibt es eine SeeltHIVandenmg? Regeosburg, 1921, p.
15 sqq.
2 Cf. Fell, Die Unsterblicllkeit der Sale phil. belt -1(;1,,, p. 45 sq.
3 Filosofill Kant se pronunt! i contra acestoi argumenUiri ontologice, cu
acelea i obiecfiuni critice ale rafiunii teoreth:e, cunoscute acum deJa argumentul
-ontologie pentru existenfa lui Dumnezeu. .Accastil noua .iluzie transcendentalii."
duce, dupli Kant, in metafizica, Ia .pneumalism, - termon prin care Kant desemoeaza spiritualismul, ca ipotezil ontologicil". Vczl : Ncgulescu, lst. jilos. cont.
..,ol. I, p. 248.

292

TEOLOGIA FUNDAMENTAL..

l'4EMURIREA

SUFLETULUI

293

b) Argumentul teleologic sau psihologic

pentra nemurirea sujletulul

Argumentul teleologic sau psihologic pentru nemurirea
sufletului pleacli deJa rationamentul, ce se bazeazli pe aspiraf.iilt
sttjlelttlai omeuesc. Aceste aspiratll find necontenit, spre cuHoa terea 1ttisterului exislen{ei ttoastre m11a11e, spre atitgerea perfeclitmii morale
spre ittSr$irea ttnei fericiri depline.
Aceste aspiratii ale sufletului omenesc nu sunt satisflicute
in viata de aici de pe plimant: omul nu ajunge sA cuooasca
misterul existentei sale, omul nu atinge perfecfiunea rnoral1i,.
omul nu este fericit pe deplin. Aceste aspiratii naturale ale
sufletuluP impun, astfel, cu necesitate nemurirea sa, pentru ca
sa poata fi satisfacute io alt ordin de viat Acest nou ordin de
viata, care se caractcrizeazii prin unirea noastra cu Dumnezeu,.
va satisface ..ja{a ciitre ja(a"
misterul existen(ei noastre, v<L
oferi perfectituclinea morali.!
fericirea deplina
netrecatoare.
In viata pam nteasca lnsll, aspirafiile omului, aceste linii suflete ti indreptate spre trancendent, 9 persista necontenit, fllri.! satisfacerea lor, ca o marci.! a mi.!rg1nirii l?i chinului trupesc, dar
ca o marca de noblele a sufletului spiritual, care prin lnsi.! i
substanta sa, esential deosebita de a trupului, Iinde spre alte
orizonturi
rrgiuni de existenta.
,Omul nu se poate lmpi.!ca niciodata cu relativismul de alci
de jos. Cuprins in fluviul heraclitian al celor ce tree, tremurul
metafizic al omului i5i cauta stalpul certitudinii lntr'un principlu
suprem, intr'o garantu! de rang divin. $i de aceea omul, singura
vietultoa re lncllrcata cu destin dt:miurgic In sens inalt, poarta in
actele lui de suprema demnitate pecefile Oi vinit1ifii". s
Ochii fllosofiei descopera curand neconlenitul reflux ai
acestor aspirafii in existenta omeneascii.
1 Cf. J(nclb, Die Bt Nisc fiir die Uuslerblicllktil, aus allgwwnm psycllolo"'iscllcll
Tatsaclmr rreu gepnifl, Freiburg, 1903, p. 30 sq .
0
2 Denumite a a de frumos: ,apdil rlrvi t" de Gngon Popa (Exslmf< $i'
arievtir Ia S. J{iukegaard, p. 35); ,.tlor tie injil1il" do filosoful Pascal; .sete de
(N. Cr!linic, Bucure li, 1940); sau L
11 bsolut , sau .nostalgic a pnradrsului"
.noslnlgit rk lltmrtrire", Ia al(ii, etc. etc. Vezi : Jbitlem.
3 G. ?opa. E.tislmfii ;i admir Ia S. 1 iukegnard, p, 3;).

..

Sli nu ne oprim decat Ia filosoft l Plato" Ia adevaratul

inteles al celebrei expresiuni ,iubi1e plato ica" .
.. resie, dupa cum atat de desi.!var it zice I. Gh. Coman,
de milioane de ori pronuntata tot de atatea ori profanatii!
Sufletul e atras spre sferele luminoase aie esenfelor pure printr'un dor nestins dupa Binele suprem. Dorul acesta e un elan
nelncetat,' care arde Impinge sufletul spre cui mile desavar irii.
El se manifesta prin continuitatea generaril fizice care e o alta
'forma a eternitafii, dar mai ales prin acele mari creafiuoi spirituale, care sunt tot atatea porp spre ideal nemurire. lubirea
platonicii tlnte te inalfimile i are ca demensiune eternltatea".'
De "viata IJiiiJlalii." a acestor aspirafii vor lega apoi, ipo'tetic, o nemurire teoreticA sau practica f1losofi vestifi, ca: I.
KaHt, S. /(ietkegaant, M. Scheler, H. BergsoiJ, etc. Ointre ace tia,
de parerile celorlalfi ocupand u- ne in alte plirfl, filosoful H. BergSOit zice astfel: ,Dar, daca viafa mintali.! depa e te viafa cerebral:!, dac creerul se margine te numai Ia a traduce In mi ci.!ri
o midi parte din cele ce se petrec In con tiinta, atunci supra-viefuirea devine atat de probabila incat obligatiuoea dovezei
:incumb:.l mai mult celui ce o neaga, deeM celui ce o afirmi.!;
ci.!ci singurul motiv ce l-am putea avea pentru a crede lntr'o
stingere a con tiinfei dupa moarte, este ca vedem corpul desorganizandu-se
aces! motiv nu mai are valoare daca independenta, eel putin parpal a con tiinfei fata de corp, este, deasemenea, un fapt de experienfl1''.'
Considerand, rand pe rand, natura aspirafiilor umane, vom
..constata peste tot, al:.lturi de intrinseca marginire
finalitate a
.actiunilor noastre pamante ti,
o tendinta permanenta, streina
de materie, dar streina
de orice atara:.:ie stoica, spre absolut
transcendent. Aceasta este tendinta !5ufletului spiritual
nemuritor sunt semnalmentele acestui suflet, ce tinde dupa adevarata sa 'viafa, de dincolo de trup. 3
1 Afir. cl., p. I 38.
2 Sujldul i C(}rpul, Bucure li, in publ. period. Ptobleme i Idei",

1924,

;.p. 29.
3 Ac 1astli necontonita tendinll!. a imanentului spre transcendent, cu toate
111iirginirile i piedicile inerente, formeaz!i de fnpt i tot tragismul existcn!oi noastro.
-:vezi: E. Cioran, Pt culmile disperarii, bucure ti, Fund. Reg., 1934, p. I 5 sqq.

29

TEOLOGIA FUNDAME-.JTALA

1. A a, in to! decu r sul acestei vieti, omul cautli s cunoasdl tainele naf rrii
misle1'ele existeHfei sale. Dar, ceea ce

el crede eli cun oa le, este peste pu tin contrazi s de aile f apt e, iar
acestea, Ia rand u l 10r, de altele. Omul se vede peste tot inco n jurat de Iaine, ce t n Joe s:i descreasca, tnainteaz3 deodatli cu
cre terea sa io varstA infelepciune. 1 J ar aceasta nu numa i in
mic, cu un singur om, deoarece aceasta este lragedia intregii
umanitl!fi: cu cat descoperli mai multe taine, cu atat mai multe
il inconjoarli existenta i-i apasli minlca. Dispar erezii vechi,
ca aceea a sistern..lul solar fix, a geocentrismului, etc. etc., allele
insli le iau locul.
Clasica martt;risire a lui SoC1'afe: ,$ii111, ca HI/ $lim 1!imic"'
est e mai actu all1 decAt ori cand . Omu l nu reu e te a cuno< te pe
deplin tai n ele naturli, omu l nu reu e te sa- i cu noascli pe deplin
misterele existen1ei sale, ci, din contra, numai l-I e complicli
mai mult. 2 Relativitalea epislemologicli, relativitatea cun o tlntelor
noaslre in genere, pe care le adunam cu atatea stdiduinte, este
o realilate pe care nu o ignoreazi! nici nu o neaga nimeni. Trebue,
dec1, sa existe un alt ordin de viatli, unde omul va putea cunoa te pe deplin .Jatti catre j.1tti" aceste mistere. Acest ordin
de viatli este viata suflelului, de dupii moarlea trupului.
2. Apoi, in tot decursul acestei vieti, omul Iinde spre perfecti:mea mo -ala, spre desiivar$ire . Ori, aceasta asp irafie se love te de mu lte ori de greuU!fi in surmon t abile, i ar alte ori de
piedici mari, care nu-l lasa sa se deslivar easca decal relativ .
A insista asupra aceslei chestiuni inseamna a demonstra toata
greutatea soteriei subi ctiue a flecaruia i de tot rara min unata
scarire a acestei soterii subieclive de catre sfinti. $1 totu i,
nimeni dintre noi nu este flira pacat nici sf infli, care i-au
scarit alat de mult soteria lor subiectiva, nu devin Dumnezei
absol ufi.
In tot decursul vietii, cre tin u l , pe oricare treapta de solerie

NEMURIREA

295

SUFLETULUI

subiectiva s'ar gasi, nu este satisH!cut, nici mandru, ci se considerli pad\tos

umilit
mereu tinde spre mirajul perfectitu dinei ultime definitive. Ori , d in contrl1, vrernurlle ce le traim
su n t din ce in ce mai contrare adevaratei trairi lntru Domnu l.
Timpuriie de entuziasm ale cre tinismului primitiv sunt de tot
indepartate. Omenirea In loc sa progreseze In moralitatc, din
contra decade din ce tn ce mai mult spre marasmul moral ce
caracteriza vremurile, din apropierea venirii cclei diutai
a
Domnului. Timpurlle devin, astfel, din ce in ce mal favorabile
unei trliiri pagane ti cu trupul din ce in cc mal du manoase
unei adevi!rate trairi cu sufletul.
Oej, lata ca adevara ta casa a celui credincios nu este aici
pe pamant; i at:( ca omul aici, ori cat s'ar std\dui, nu poate
atin.ge perfectit udinea mora lii; iata, deci, c.\1 este necesar un alt
ordin de viapi, unde omu l sa triumfeze asupra tuturor adversiU!filor. 1
3. In sfar it, nu cxista om sil nu alerge, in tot decursul
viefii sale, dup:t je1ici1c. Nu este sete mai nestinsii in omenirea
intreagi\, dedit sete J dupl1 fericire. Totul ce descopera, totul ce
inventeaz . in tot ce lnainteazii omenirea, numai spre fericirea
sa Iinde, numai fericirea sa cauta. Dar, toate incercarile de pana
acum ale omenirii s'au tlovedit infructuoase; toate fericirile, cuc rite din greu, s'au dovedit efemere; toate sperantcle s'au dovedlt
in elate in v i fa d aiel de pe p:lmaot. Fericirea deplina devi n e,
astf el, o adevarata .,j,1ltl morgana" a existenfei noastre pama nte tl. Omul nu a putut-o atinge pana acum i nici nu o va
putea atinge.s
Contra aceslci afirmafii cre tine se obiecteazi! ca progresul
lreplal, cultura conlinuii civilizafia, din ce in ce mai rafinata,
vor reu i a face pe om fericit. Aceasta e insa o utopie marxista,
1 Cf. i<neib, Die Unslrrbliclrkeit der Se k, bew. <IllS .Zc111 lr lt. Erlttu. nnd
1\fo//etr, p. 40 sqq.
2 Pe aceea$i tern!\, acum clasicul Horali11 se ti\ngue intr'una din ce-

lebrele sale ode :

1 I. Petrovici, Tmnscemlettlul si ClltJOa$ferea omweascii, Revista de filosofie;
vol. XXI, Nr. 4, Oct.-Dec. 1939, p. 329, conchide impecabil: .Cucerirea adevarului nu merge lld\ obstacole care intiirzie elanul nostru i cateodatli. tt opresc
definitiv.
2 Cf. Kneib, Ott Uttsferbliclrkeit tier SetTe, bttviesw arts dem 7W1un:tr.
Erketwrn tmd Wollm, Wien, 1900, p. 13 sq.; 26 sq.

,Palliila Moos aequo pulsal pede pcmpcrttm In be mas

Regrmrqu turns. 0 beafe Sesti,
Vitae srwllrra brevts spem oros vetai iuchoare loll.l[am,
].tm le pnmd no:r jabularq11e }.faues ...
H

(-\.1 Sesfium)

296

TEOLOGIA

FUNDAMENTALA

fara nicio bazll. de realitatc. Deoarece progresul este necontenit

intrecut de alt progres, llecesWitile devin din ce in ce mai pretenfioase, iar ceriufele mal multe nu dau nicidecum fericirea.
Apoi, nici progresul nu merge lntr'o lini.e ascendenta, continua,
Ia infinit. Ar trebul sa nc dea mult de gandit disparifia civilizafiilo, antice i noua lncepere rudimentara, din embrion, a
civilizafiei europene . Ar trebui apoi, sa ne dea de gandit i
afirmatia, ca: popoarele primitive sunt mai fericite decat cele
civilizate. 1
Umanitarismul obiecteaz:l apoi, ca fericirea nu trebue dutata In alt ordln de viata, ci in con liinta proprie satisfacuta,
atunci cand lucreaza pentru binele omenirii. Oar, cati dintre
marii bioefaclitori ai omenirii au murit intr'adevar ftricifi? cat
de multi au fost recunoscuti i sprijiniti tn viata? Ooar e celebra opozifia de totdeauna a vulgului, fata de marile idei binefaciHoare pentru omenire!
Toate aspiratiile sufletului omenesc raman, deci, suspendate in viata de aici de pe pamant. Aceste aspiratii suflete ti
nu- i afla lini tire decat In viata de dupa moarte. Deci, loate
aceste aspirafii ale sufletulJi omenesc reclama postuleazli nemurlrea sufletului, cand fiecare dintre noi va cunoa te pe deplin
taina existenfei sale, va atinge perfectia morala i va gusta din
plio fericirea neapusli.2
Acelea i aspiratii ale sufletului, .ecou uec tnoscut al car1tii",
se sbat
In frumoasa poesie: "Sujlct" a poetului lou Pillat:
.,Ecott uecrmosc11t al caraii 1nele,
Diu care ltwti pie1'dttte vii ziilog P1ectmt pe balti coclile chiama stele
Ftk' tie pdcat. $i, taittic inorog,
1 Despro prolJientl\ progrosului consultii si excelenta lucrnre a lui : I. G.
Coman, Mitacolul clasic, Bucre ti, Acad. Rom., 1940, pp. 38-40.
2 Peotru o mai buoii. fundameotar.e a acestor premise teologice, consulta
cateva din numeroasele lucrliri asupra .Jiloso{sei exislwfial ": N. Bordiaeff, Cittq
ulidilalions sur l'c;risleuc(, Paris, Aubier , 1937; S. Frank, La counaissance ct l'etre,
Paris, Aubier, 1927; L. Lavelle, De l'clre, Paris, Alcan, 1927; M. Heidegger, Stir
tmd Zeit, IV Aun., Halle, 1935; N. Hartmann, Das Problem des geistigw Seins,
Berlin, 193 ; K. Jaspers, Exislmttrlielluug , Berlin, 1932; Id., Ve 'tluufl und E.vis-

NEMURIREA

SUFLETULUI

297

Ce urajii. mi te-a
Sol $i stapdtt diu
Logod11ic alb prin
$i. peste moartea

diimit sii-mi .fii

mare pct.nii 'n mmte,
1tegre W$Uicii
timpului, o puute".

Concluziile acestei frumoase poesii sunt remarcabile in

justefea lor: Sufletul, ,acest ecou necunoscut at cArnii", este
"s l i stapa'n" at omului pe plimant, el este ,logodnicul alb
prin negre ve nicii al omului", pe care el este silit sa le treaca
-dupll moartea trupului, el este eel ce tntinde ,puntea" nemuririi
peste ,moartea timpului".
Formularea silog'stica a argumentului teleologic pentru nemurirea sufletului:

I. Sttjletnl 1tostr1 tiude uecontenit spre cmwa$lel'ea mistert411ti existen i 1roastre, spre atitlgerea perf.:ctitmii morale
$i spre instt{'irea fericirii depline.
11. In viata aceasta piimd11teasca, st flelttl 1tostrtt m' poate
ajunge 1tici la o cttnOa$lere deplina, nici la o perfectitudine morala desdvar ita $i uici la o fericire ueapnsa.
111. Deci, t,.eb11e sa existe tm alt ordit de viata, in care
st,jlt!Lttl ua suprauiejtti, puztrn a ctmOa$Le pe depliu toate
tainele, peutru a se desiivdr$i i pentrtt a gusta feYicirea
neapttsii.

c) Argumentul moral pentru nemurirea

sufleiului
Acest argument, pentru a dovedi nemurirea sufletului, pleacll
dela rationameotul care se bazeaza pe existenta ordioei morale.
Aceasta ordtne morala cerE.' ca blnele sa fie raspll!tit, iar rliul
sll fie pedepsit, sau, dupa faptele morale ale omului, sa fie prevazuta
starea sa de fericire, sau de nefericire. Aceasta ordine
itnz, Groniogeo, 1935; Heyse, Idee uM E;cisltnz, Hamburg, 1935; L. Chestov,
Kierkegaard et la philosophie e.ristenlielle, Paris, 1936; M. Florian, Cunoa$ttre $i
ex,islenfa, Bucure ti, 1933'; D. Stilniloae, Ft1osojia exislmfiala # credinfa in Iisus
.Jfrislos, in Gandirea, An. XVlLI, Nr. 10 Decemvrie 1939, pp. 565-572.

298

TEOLOGIA. FUNDM .ENTALA

-==--,-= ;:::-:===-=======-:::,.---- -

NEMURIREA SUFLETULUI

moralii existli real se manifesta universal i continu1, in contiinfa umana. Nimeni nu scapli rigorilor ei, ea este dt!asupra
tuturor legilor umane i anterioar a lor.

este despuiata de sanctiunea sa atotdreapta divinli, notiunile de

bine
rau devin simple notluni de folos i dauna temporala.
Este eel mai mare dezastru imaglnabil pentru biata fiinfa
umana!
Ori, dreptatea divina nu poate lasa viciul p catul nepedepsit nici virtutea neraspllHitlt Ordinea morala trebue s fie
pe deplin restabilita instapanita. Accasta restabilire i tnstapanire a ordinei morale se va putea infliptui numai in alta

Ori noi vedem, eli, de i aceasta ordine exist real i se

manifesta universal, de i omul are in virtutea ei o cerinfli (necesitate) natural dupa fericire, aplicarea ei in viata pamanteascli
nu se face intotdeauna in conformitate cu preceptele sale: adica
cei drepfi i \-irtuo i, in Joe sa fie rasplatifi, de cele mai multe
ori suf er, in li:np ce cei pliclito i
perver i au parte de multe
bunuri materiale
desflitari. Dumnezeu, care este supremul
Legislator, deci eel ce a pus aceasta lege In sufletul ornului,
nu poate sli admita aceasta domnie a nedreptatii a dcsordinei morale, decat in mod trecator, aci pe pamant.
Oincolo cle viata p manteasca, sau dincolo de moartea
trupului, trebue sa existe o alta viata, In care suflctul va supravietui
fieC<lre i' l va primi rasplata sau pedeapsa deplina, pentru
faptele sale morale.1 A a cere dreptatea
echitatea divin:i, care
a a ezat aceast lege morala In sufletul omului. Oiclinea morala, deci, impune imperio s, sau postuleaza, nemurirea sufletului.
Nemurirea sufictului devine, deci, o condifie indispensabiHi pentru
insa i existenta moralitli!ii. Prin prisma acestei r.emuriri: virtutea
pacatul, meritul
demeritul, rasplata pedeapsa, insli i ideea
de responsab ;litate i insa i viata aceasta pamanteasca au o

nca leplalti valoa e practicii.

Omul tie. ca totu! ceea ce face el, va fi r spll!tit de o
fiinta suprema atotdreapta; el mai tie. eli faptele sale ho!l!r1!sc
fericirea, sau nefericirea sa eterna i atunci moralitatea devine
criteriu de conformare In viata de aici de pe pamant, pentru
obtinerea celei fl!ricite de dincolo din ceruri.
Omul ar fi cea mai nenorocita dlntre toate fiinfele de pe
parnant, daca nu ar exista un alt ordin de viafti, un judeciHor
atotdrept i un suflet nemuritor. Moralitatea, In acest caz, ar fi
o ntOI'alitate _ opOI'trmista, buna pentru scopun personate, buna
pentru a lnfd\na multimile'; fara nemurirea sufletului, moralitatea
I Vezi idcen de l'llsplatll i pedeapsa In dferite religii, Ia: M. Bejenariu, Prol>lmtn virlfi viiloare i1t religii comparale, Bucurc ti, ed. Bucovinn,
p. 149 sqq.

2<29

'.

viata In care sufletul aces! principiu spiritual, va suprav!efui i

,
va primi r1!splata sau pedeapsa pentru faptele sale.
Oreptatea divina cere ins:!, ca aceasU\ restabilirc a ordinei
morale sa se faca i pentru trup. Corpul a fo5t In aceasUI lume
idealul instrument de manifestare a sufletului; nu numai atat!
sufletul a conlucrat impreuna cu trupul, atat Ia facerea faptelor celor
bune, cat i Ia comiterea celor relc. Dreptatea divina cere, ala1uri
de nemurirea sufletului, i i11vierea lrrtpulHi, pentru a se bucura,
sau a se intrista tmpreuua cu sufletul, pe:1tru faptele s:tvar ite
impreuna. 2 Pentru aceasta, trupul eel muritor, care se descompune in elementele sale componente, va reinvia i se va uni cu
sufletul nemuritor.
ldentitatea formala i materiala a acestor trupuri inviate va
fi pe deplin p1!strata, totu i aceste trupuri vor primi insu iri
noui spirituale, care le vor ridica peste viata vegetativa i sensitiva, contingenta de aici de pe pAmAnt: ele vor ft lipsite, astfel,
de legaturi conjugate, cat ferite de o noua stricaciune, sau
moarte. Planurile divine sunt inca nepatrunse pe deplin, re!eritor Ia intimul sens al dualismului antropologic, totu i chiar
aceste planuri cer o inviere a trupurilor. Altfel ar fi un adevarat
nonsens intre viafa dubla a omului pe pamant i continuarea ei
1 Aici, anumili filosofi intcrvin. Oblignli do a recunoa te necesitatea unci
sancliuni, voind sll evite concluzin unei alto vioti, ei prctlnd ell aceastll sancliune se afill aici pc pamant; dupll ei, binclc i rllu l i i ami In aceasta vialli recompensa sau pedeapsa, fie in l:rma intervontiei justiliei umane, fie in opinia
publica, fie in pacea snu remu cilrile con tiintei, fie in 1ns!i i natura noastrll Uustilia imanentll). De i exista insl'l, aceste foruri nu SUtlt satisfllclltoare nici infailibile in hotiirlrile lor. Ele nu pqt desfiinla i nici atinge prin nimic eterna jusftie
divina. Cf. Duplessy, o. c., I. 1. p. 220 sqq.
2 Cf. Bejenariu, t>. c., p. 109 sqq.; 171 sqq .

300

TEOLOGIA FUNDAMENTAL.6.

NEMURIREA

SUF:..ETULUI
301

unilateralli in v.ata de dincolo, iar scopul adevarat al trupului ar

ramane peotru t tdeauoa nepr:ceput, daca existenta sa s'ar margini numai Ia viata de aici de pe p:lmnt 1
Odata dovedita moral nemurirea sufletului, implicit este
dovedita i pastrarea forme! sale individuate. Sufletul nu poate
disparea in nefiintarea budista - in 11irutma -, dar nici in
fiintarea splrituall'l unitara schopenhauerian:l, deoarece aceasta
ne urire nu ar satisface aspirafiile suflete ti ale omului, din
decursul vietii de aici de pe pamant. In viata sa de dincolo,
sufletul i i pastreazli functiunile sale superioare, care-! asigura
deplina lndividualitate. Numai asigurarea indlvidualitatil explica
setea fiecaruia din noi dupa o viata ve nica, in care sa ne
putem perpetua, disparitia budista a sufletului in nirvana, sau
. cea schopenhaueriana: intr'o unitate spiritual a comuna, sunt
egale in rezultate cu disparitia materialista a sufletului in matene.
Pentru pastrarea unei individualitafi proprii, se exprima i
filosoful I. Petrovic!, aceast:l ,fiinfare individuala ins:!, dup:l cum
e normal, nu va ti identic:! cu cea pamnteasca, nu va fi
deci, a a de tarmurWi, ci va avea o corelatie mai strftnsa cu
intregul spiritual".2 Aceastli individualitate proprie, gandirea cre tinli o contureaza i mai amplu, dupa cum am vazut, prin
unirea sufletului nemuritor cu trupul inviat, intr'o forma noua
spiritualizatli. 3
Argumeutul moral pentru nemurirea sufletului este recunoscut de marele gaHdito1 [(aut, care Ia sfar itul "Criticii
rati1mii pYactice" incheie cu celebra propozifiune, care e sapata

pe piatra mormantului sliu: ,Doua lucruri umplu spiritul meu cu

ve nlc noua i crescftndfl admirafie venerape, cu cat ai des
sl mai st:.iruitor se tndreapt:! gandul cll.lre ele: centl utstelat
deasupra mea $i lege.I moralll ditt mi11e" .1
,Legea rnorala e slngurul mobil al ratiunii pract 1 ce, iar
Binele sttprem e si ngurul ei obiect. Rafiunea practicli cere, asemenea celei teoretice, un Necondifionat In ordinea binelui, un
bine absolut sau suprem. Binele suprem constli In unirea virtufii
fericirii, tn demuitatea de-a fi fericit". 2 .Binele suprem
este sflntenia. In viata pamanteasca, care e mlirginitll, sfintenia
se reduce Ia lupta lmpotriva inclinarilor. Pentru a ajunge Ia contiinja purl! a sfinteniei, postull!m o prelungire indefinita a existentel umane dupa moarte, nemurirea".s
Trebue sa precizam insa, eli, in conformitate cu filosofia
kantian I!, nemurirea sufletului fiind ,mt posttdat" ,4 este o necesitate a ratiunii nicidecum o ipoteza teoretica. Transcendentalul
este coborrt In lumea imanenta folosit pentru satisfacerea nevoilor curente ale omului. Nimic mai mull, decat aceasta slmpla
inregistrare de postulari practice ale ratiunii. Cuno tintele metafizice, de i cunoscute practic, raman In sfera lor transcendentala, inaccesibile mintii noastre teoretice, decat doar ca realitiiti
,als ob". Ceea ce este postulat din puoct de vedere practic
este infirmat din punct de vedere teoretic. Este ve nica Scylla
Charybda a filosofiei kantiene.

1 Aceasta continunre unilaterala a vie\ii dincolo de moarte provoacii i intrebarile pline do nedumerire ale tllosofului I. Pclrovlci, cate, prin prisma tnvierii
trupurilor, nu mai sunt binc plasate: .De ce-o fi creat Dumuezeu lumoa materiala? Nu cumva rllspundea Ia o lrebuin\A. Nu cumva vialii spiritualii avea novoie
de un compliment? Nu reprezinta onre o iutregire, un plus 'ra de ce em? Cf.
Dincolo de zare, p. 355. Consullii in a oastA privinlli i afirmaliile eretine deJa :
Car. D. J. Mercier, Curs de philosoplue, voL II: Milaphysique gintrale ou Ontologie, Vll cd., Louvain -Paris, 1923, Felix Alcnn, p. 86 sqq.
2 Cf. I. Petrovrci, Diucolo de ::.are, p. 367.
3 Individualizarea sufletului este recunoscuta de .psrlwlcgia tiijeletrjiala",
Iii In timpul vietil de aici de pe plimant. Accnsta rnmurli a p ihologiei se ocupii cu
studiul deoscbirilor psihi;:o dintre oameni. Ea este ioaugurata de psihologul germtm
W. Sten1, cu lucrarea sa. Die dib'ere,litlle PsyriJologic, 1923. 0 desvoltare deo-

I. Ordiuea morala, are exista 1ea!, cere o nlsplalite echitabil.i a bi11elui $i o pedeapsa a ratlltti.

Formularea silogistica a argumentului mora', pentru nemurirea sufletului:

sebitli a Juat, in ultimul timp, o ramura a psihologiei dift rentiale, denumita ,lipologicJ psilr>losicn", care ocupandu-se cu dispozrjiile psohice, sau psihofizice. ce
re,in Ia o grup!\ de oameni in chip asemanlitor, colaborcaz1l i ea, luminos, iJI
aceasta individualizaro. Vezi i: Ralea-Biirslinescu, Psihologie, p. 196 sqq.; i: N.
Margineanu. Psiltologia persoane, Sibiu, 1941, pp. !47 !>qq.
1 l{rililc der pmklisclrm Vtr11UIIj1, trad. roru. de A. Amzh
R. Vi an, p.
145. cr. A. Liebert, Kmrfs Ellik, Berlin, Panverlagsgcsellschnft, 1931, p 53 sq.
?. Florian, Kt11rl, p. J4t. Vezi: Crilica ral. /tor., trad. rom. de T. Brai-
Jeanu, p. 371.
'lorian, Jbulem. cr. Negulesc:l, lsi. jilos. COHI ., vol. l, p. 323.
4 Cf. Krifik dcr pra/llischm 1/ermmjl, trad. de Amzar-Vi an, p. 110.

==

S02

- ..-........................... := == - .=,-=--:.:-:.=T-::=E=O=LO--G-IA::=FU:=ND=A-=M--E:N:-== t'ALA

II. .ll: viata le aici de pe pama11t mt e.-.:istif o rasptatii, sat

o pedeapsa dreapla $i depli11ii.

Ill. Deci, tretJILe sii fie o nllil viatii, dt pii moartea tvflpltlt i,
i1t care sujletul va s tp1'avie/Hi (va fi 1W1tft.ritoY), pe11tru
a primi 7'iisplala saH pedeapsa dreapld i depli1u:'i pentm
faptele sale.

d) Argumentul istoric pentru nemurirea

sufletului
Argumentul istoric, pentru a doved i nemurirea sufletului, se
bazeaza pe rationamentul care pleaca dela crcdinta universala a
omenlrii, din toate locurile din toate tlmpurile, in aceastli
nemurlre. Nu exi:>UI popor, care s:i nu cread:i in aceast:i nemurire, fie el din cea mai lndepartata antichitate, fie el din cea
mal apropiata contemporaneitate. Peste tot unde au tr:iit marile
popoare istorice: Egiptenii, Per ii, Babilonienii, lnzil, lnca ii,
Chinezii, Romanii, Grecii, vechii Germani, Gefii, 1 etc., descoperim obiceiuri funerare, care marturisesc, in chip vadit, credinta
tn aceasta nemur ire.2
Aceste popoare i i aparav mai mutt corpul dupli moarte,
dect in viata. 3 Pentru ele, era o mare crima violarea mormin telor, iotrucat el'! considerau ca sufletul nu se mai tntoarce indadH, acolo unde au umblat manile profanatorllor. 0 marturie
pentru aceasta esle obiceiul egiptean de-a inmormanta pe
faraoni. Mormintele faraonilor sunt adev:irate cetati pentru paza
trupurilor depuse in ele; allituri de trupurl se puneau insa toate
Jucrurile l?i animalele dragi mortului in viaflt, se mai puneau
apoi diferite mancilruri, precum i bauturi. Toate acestea st1 Despre crcdinta Getilor in nemurire marturise te istoricul Hetodot, in
urmiltoarele cuvinte: Ge/ii cei nemuritori rrtnu ol aOava,ltovn;) sunt Cti mai
viteji
cei mai drtp/i dintre Traci. Cr. J. Coman, Zalmoxis. Un tad probletu
gite, p. 5. C. C. Giurescu, Istot"ia Romnnilor, ed. II(, vol. I, Bucure ti, Fund.
Reg., p. 1938, 107 sq.
2 Vezi Ia: Bcjenariu, o. c., pp. 34-73. Cf. F. de Coulanges, Cetaiea anticii,
trad. de A. G. Alcxianu, Bucnre ti, p. 7 sqq.; 15 sqq.
3 Vezi exemplificllri bogate, Ia: N. SOderblom, La vie future aapres le
nsazdiistne, Angers, 1901, pp. 140 sqq.; 250 sqq,; 376 sqq.; etc.

NEMURIREA

SUFLETULUI

303

iaceau in buna credintl!. ca vor fi de folos pentru sufletul celui

mort, intr'o alta viafa.
In acest scop trupurlle nu erau lasate prada putreziciunii i erau imbalslhnate . Popoarele vechi, deci, s'au straduit a
descoper i mijloace dintre cele mai ingenloase. i de care cultura
noastra oici astazi nu se poate folosi, pentru conservarea trupu.rilor intacte, cu orice pref, in slujba sufietelor celor morfi.
Despre viafa de dincolo, apoi, aflllm, peste tot i Ia toate
popoarele, tel de fel de urme, care ne dovedesc incontestabil ca
credeau lntr'o altA ordine de viafa, unde sufletele supraviefuesc,
e drept pentru multe din ele iotr'un mod curios, lnsa supraviefuesc I traesc deosebit de cei vii de pe pamant. Acest Joe, fie
ca se chema: . eol
glteeua Ia Evreii vechi; hades, tarta1 sau
.campttrile elizee Ia Romani Greci, walha2a Ia vechii Teutonl,t
saattl lui Brama sau 1 i1vcma Ia l ndieni, karma Ia Brahman!,
garonemana Ia lranieni, pe tera ltti Dmj Ia Mazdei ti, marile
preerii Ia Pieile- Ro ii, iad sau 1-nitt Ia cre tlni, el dovede te
existenfa universal:\ a credintei in nemurirea sufletului.s
Tot doveditoare a credinfei tn nemurirea snfletului sunt I
diferitele superstitil, care au popu I at !ntreaga natura cu spirite,
cu strigoi, cu vampiri, care nu ar fi dec t sufletele chinulte ale
celor ce au murit. La fel de gr itoare este
populara credint
in tratJsemigra1'ea stjletelor sau tn metempsihozd, dupa care credlnta sufletele ar vagabonda din trup in trup, animate sau
oamenl, pana se vor reintoarce Ia odihnl!. Dar, nu numai Ia
popoar ele civilizate din aotichitate se poate confirma .existenta
unlversala a crediotei in nemurirea sufletulul, ci chiar i popoa-rele sdlbatice au diferib practici, care atesta aceasta credinta.
Oricat de prelogica ar fi garrdirea acestor popoare, - adicli
-ele ou se conduc dupa Jegi logice, ci indifereot de ele, - a a dup.'l
1 Eroii gcrmani, cilzuti pe campul de lupta, intrau in loca ul celor ale i, in

Wahl-Halle, aici, sotia lui Wotan sau Odin, Frida, impreunll cu zeitele ll'nlkyrii
le erau inso(itoare indrumlitoare intr'o noull viata, plinll de rapte rlizboinice de
arme, in timpul zilei, i de distractii i ospete in timpul nop(ii.
Nemurirea sufletului era conceputA, astfel, inca confuz. pllstriindu- i un corolar trupesc strein i in viata de dincolo.
2 Cr. Bejenariu, o. c., pp. 149-155.

TEOLOGIA FUNDAMENT ALP.

304

NEMURIREA

cum afirmli LeJVy Briihl, 1 totu i credinta in spirite este unanim!

Ia aceste popoare (animismu.Z). Ast fel, fiecare obiect totem
sau feli$ are, dupll. slllbatic, un spirit puternic, care trebue temut
(tabtt) adorat.S
Fata de aceasta universalitate incontestabila a crediotd in
nemurir a sufletulul, nu putem decaf sa conchidem, ca aceast:l:
credinta este o credinf a nalurala a tuturor oamenilor. Deoarece,
chiar Aristotel spune, ca, ceca ce loti onmmii (i1 i tstinctiv ca

priu f antazia lor, nu are n1cto baza de realitate, ori credinta In

nemurirea sufletu\ ui are un fond prea tragic, spre a ril<li servi
ca iluzie i minciuna. Nici ipoteza f ictiunii, pe calea visurilor,
nu are curs, deoarece nu visul a creat sufietul, ci ex'stenta lvi
reala i credinta in nemurirea lui a sbu iumat somnnl oamenilor i 1-a populat cu vi5e.
Din toate, re:z.u lt . decl, ca credin}a In nemurirea su!letu lul
este universala, iar totul ce e admis de tota;aatea popo;relor
poate fi co nsidera t dre pt un adli:vi!r natura l. Argumentu\ istori:
confirma, prin ceea ce su fine, vrednicia universala de crez -

adeviirat este tw adevar 11atural" .

Aceast:l credinta universala in ne murirea sufletului dovet,uire

dupa o alta v iata fer icit:i, plina de dreptate, etc. etc.>

de te identitatea 1ntregii omeniri, In dorinfa dupl:l o supravie-

mant a celor la lte argumente . Revista ce o f3ce t.l!urN popoarelor

i locurilor, duce tn mod eviden Ia constatarea exi5tetJfei univ ersale a acestei creditlfe.

,
Filosoful ro man I. Pet rovici, prin felul cum v ede geneza ideii de
nemurire, li scoboara originile in cele mai vec hi timpuri, in chiar
cele contemporane primului om: ,.Credinta in ne murirea sufletului (desigur forma cea mai frecventa a dorului nostru de
supraviefuire) a fosl - putem spune - o convingere spontana
a fiinf ei omeneti, nascandu-se nemijlocit din simt imantul groazei
de moarte, pe care rar il mic or ead Ia unil, v orbim de ace!
cari sunt de buna credintli, fie o seninatate palologicli, fie un
eroism barbatesc, in bunli parte voit".6
Stand astfel lucrurile, credinfa in nemurirea sufletului nu
poate fi nlci ,un produs subiectiv al fantaziei popoarelor"
nici ,o f ic{iune simp! a ". Ceea ce produc popoarele sublectiv,
1 In scrierilc : Les fonctious umztt !es dans la socii/is i11jerwwes, III ed.,
Paris, 1918; !?i: La meulalili primillve, I! cd , Paris, 1922.
2 Cf. E. Ourkheim, Les .formes elimer.taires de /a 'flit rcligie11st. Le Sistemc
totet ique m Jlustralie, Paris, 19 12, p. 2:>0 sqq.
a cr. R. Allier, Le non-civilisc et tlOUS, l'aris, Payot, 1927, pp. 15 sqq.;
230 sqq. Neamurile d in plat0\11 Laos (llirmania) cred eli sufietul plirllse tc corpul
individuloi, care doarme, subt for ma unui nuturc it izat ;- l\1alaczii se plzesc sl
de toptc pe eel co doanne; Ia cci din i ns. Nias se d1i o adevllrAlii bllliilie intre toll
indivizii care ravnesc Ia raogul de !?ef, sprc a sorbi ultima sufillfe a !?efului moribund . Cf. D avid-M irodescu, o. c., p. 2 17, n. 1, 3.
4 Cf. Boulenger, o. c., p. 56
5 Exemple sugestive aduse Ji n via(a triburilor de slbatici, cautli Ia ; Sc5dertltom, o. o.. p. 30 sqq.; a poi Ia: K. T. Preuss, Tod una Unslerblichkeil im Gla V
ben dcr Naturvdlker, Tiibingen, M ohr, 1930, p. 6 sqq.; 20 sq.; 32 sq .
G I. Petrovic i , Ditcolo de 1earr, p. 35:$. Cf. i: H. Bergson, Les deux
sources de Ia worn/' ef de la religion, VlU ed., Pari s, Alca n, 1932, p. 198 sqq.

SUFLETULUI 305

1. Formularea silogistic:i a argum tJtulul istor:c pentru

nemurirea suflctului :

I. CtediJtta iu 11emuri;wz sujle!ului exisf,'j !a toate popoarele

i iu loale lowrile.
I I. Totnl Ce<!a ce fljim ti toate popo.nele c:ste 1111 adevav
11alural.
ill. Deci, su;1etu! esle ttemwrilor.
2. A't formulare :

-'

I. La toate popomele i ill toatc: locuril.; c.dslc'i. cn:di11(.1 ill

11c JJmri1ea sujletul1t i.
II. Aceastt'i c1eclinfif wt este nicitw prod us subiecl. v i 11icio
ficJ itmc.
Ill. Deci, su.flt:lul tnbue sci .ft.: :emttrilor .
Conclazie. Safletul este dovedit ca real existent. esential
deosebit de trup, imalerial, spiritual i ne mur it or. Rezultatul Ia
car am ajuns, dup considerarea tuturor dovezilor, ce se pot
invoca in sprijinul dualismului ant ropologic, est e ca : .,islori. priu
religie afim-u1, cii fxpe1imtrt prin $liintii. cottjirmli i eli Nlfirmea
priu filosoji fm i1tfinna spil'it ttalisuml uostr11 ".1
1 Lungulescu , E11ergia spiritu!ii, p. 14.

20

306

TEOLOGIA

FUNDAMENTALA

!NEMURIREA

SUFLETULUI

307

B. Despre corpul om ului

Atacurlle materialiste nu s'au concentrat numai spre nimlcirea substantiaUi a sufletului, ele s'au indreptat asupra conceptiei cre tine referitoare Ia corpul omului. Corpul omului, care in
conceptia cre tinA serve te de toea instrument ideal sufletului,
filnd creat de Dumnezeu pentru aceasta, In concepfia materialistadarwinlstli este un rezultat mecanic al transformismului, din
stramo i mai apropiafl: maimufe, mai indeplirtati: prlmele
protozoare, flirli a!t scop declH a se procrea aiel pe pamant
a face loc urma ilor sal, redu i Ia acela i rol meschin.
Materiallsmul darwinist gone te, astfel, din om orice sambure de spir!tualita te ; omul ramaoe numai din trup material,
plin numai de viafA animaiidl: vegetativa sensitiva; dest!nul sau
este ancorat numai In viata de aici de pe pam nt; aspirafiile sale
sunt reduse Ia orizontu l stramt al sensibilutui fenomenaluluiui.
Materialismul darwinist este unul dintre cete mai infrico ate
lagare ale morfii (Sterbelager), pe care le-a putut crea spiritul
omului. 1 Materiatismul exceleaza, in acest scop, in a combate i
indeparta conceptiile salutare, cu care gandirfa cre tinli a inconjurat sufletul i trupul omului. Sufletul omului este persecutat,
dupa cum am vhut, din toate puoctele de vedere, care intereseaza rellgia cre tina. Lupta mare se da in contra nemuririi
acestui suflet, care, odat dovedita, spulbera toate afirmatiile
mate rialiste. lnllintuirea tezelor materialiste insa, a atins prea
grav i invatlitura cre tlnli despre trup, pentru ca no!, dupli
fundamentarea spiritualismtdni cre tin, s nu ne oprim i Ia
fundamentarea 11 aterialismalui C1'e tin.2
1 Cf. Denncrt, f'o, Slerbelager des Darwi,.ismus, Stuttgart, I 902.
2 Olio /{irn, tn : Materialistische und cJsristliclle Weltanschauung, Dresden,
1906, p. 32 spuno: .Das Cllrislentun ist dualistiscll, indem es Sein und Solleo,
Wirldichkoit und Ideal, natiirlichen Trieb uud sittliches Gesetz, Fleisch und Geist
mit allen Flciss und Nachdruck auseioaoderbiilt". Vezi apoi o mare bogllie de
argumentll'i antropologice ore tioo Ia: Dr. I. Schieser-Landshut, Moiterne Einfiihrung
'fn eine gottesgliiubige Weltanschauung rmll religiOser Lebensauffassung, Habelschwer! im Schlesien, Fran e, 1929, p. 118-203.

Astfel, tolul ceea ce materialismul ireligios a socotit peri-cutos din invlifatura cre tinli despre trup a pervertit, sau a
evitat subtil, sau a combatut furios, noi vom trebui s expunem,
cu. deplinli obiectivitate, din punctul nostru de vedere. Deoarece,
materialismul ou invatli oumai trausformisuml, care indeplirteaz deJa originea omului mllna atotputernic
miotea atotinfeleaptli a lui Dumoezeu, el invafli tnsli I polige,tismtd, auume
eli nu o pereche de oameni a fost Ia inceput, ci mai multe; el
invafli, astfel, di mtlichitatea ontulHi nu este conforma referatelor
biblice, eli 1mitatea omul"i nu este mo1togmica, ci din contrli, eli
omul se na te pe cate progresivli din celula primordiala, evolutia sa treptatli este vlidita de mil de urme josilizate, etc. etc.,
i de zeci de argmnente darwi11iste.
In cele ce urmeazli, ne vom ocupa, a a dar, cu expunerea
tnv taturii crestine despre trup. Totul ceea ce va fi contrar
acestei inv tlH ri, sau esoteric lndreptat contra invat turii cre tine
despre suflet, va fi combatut
lnlliturat. lntreg acest material
va fi imparpt In:
Cap. I. Originea omulul.
Cap. II. Unitatea speciei umane.

Cap. Ill. Antichitatea speciei umane.

'i

308

TEOLOGIA FUNDAMENTALA.

CA.PlTOLllL 1

Originea

omulua

Sist mul noctlc l:eJigios al mater"alismului l i incepe opaa

de disoiuiie chitir cu rrob!em?. originii omului. Aceasta origine,
dupa cum an- vl\z11t : :um Ia capitolul despre crearea vie(ii, e:;te
explicata prin g,,zerntit' spoutauec , iar diversitatea cpeciilor e te
expllcata c.lc rr<lteri< t;smul antropologic, tie c.li se nume .te
/(lluarc"kism tau dcw<C'illism, pr:n 1pote-::.a tn11isjon11ista, sau a
evol11tiei me:::;..nke Jli'OJ:;resive a tuturor speciilor, d<!r1 i .a spec ei
umanr, de!a prilil1 vie .Me monocelularj: lito;un: JJrimiliuii.
At t cu ipotez;, gener< tiEi spontanee, cat i cu ipoleza
transformist[i, noi ne-a n oc11pa1 acum, Ia timpul s:iu. In cadru[
problemd antro-:.,okl$i.:l}, n vom ocupa cu 1111 ali as[)ect, eel
mai p r culo' u.carert e te p tn tul culminant inspre care tin de
maleria'ismui cJ CJrice ntwnf5, cu alact:rilo?, pe care le lndrcapta
darwlnismul :ln:i.Jpobgtc, contra ori!;iiJii <Hlcvarale a omul11i:
cea re,z(io t.m!. dl'i:/,1 i c:u a':f{ll1tml.elt, ce le invoca a:est
per!culos siskm ireli{(Js, pentru llazarea ipotezei sale transformiste.1
Dupli ce v.;m e>;pune adevaraia invlifat ira cre lin despre
crearea omuhli, v.:;m :xpunc ]i periculosul sistem materialist at
darwinismului aniropo!ogic, lrnpreuna cu argumenlele sale, pe
care le vom ercda iiJ e dev rata lor Jumin.li i Je vum respioge.
Vom impart:, J c , ;;cv.t capitol In:

I. Gre,! /'c\1 01!! !I l11 i.

2. DanL'IIIistnul autropolo,t;ic.

1. Crearea omului
Dualismul aotropologic ne-a dovedit, ca omul este o fiinfa
compus<'i din doua substanfe, dislincte esenpal: trupul i sufletul.
I i c de tot :urios ca chinr ahn:i dnj se lin drrpt rhnl , filosofi t
rcligia se un sc, in; oiu tar, in cop uui ;i ullirn, de a salva pe om dm r.indul

NEMURIREA SUFLETULUl

30\.1

====== - =. ---=:::-===-========

Spiritualismul cre\;tin ne-a dovedlt apoi, exist np real , subslanilalitatea, spiritualitatea, libertatea i nenwrirea stfleluit.i. Di 1
punct de vedere cre tin, dec:, pri il rez.olv 1rea problemci cr.:a( i
omului, se impun rezolvare<J separ,.Hi: a creii:ii sufletulul f}l .:\
crec\rii trupului omenesc. Orlginea ambelor substanfe compone!lte
fiind elucidal:i, uu ne va mai rllmane decf:n f, tr?.gem -:mclu:!.iil
exacte, referitoare la orlgint!a In s i a omului.
Pentru materialisnl, chestiunea se pune en totul altiel. Onwl
nefiind cle:at uu animal evoluat i perfecfionat, el nu are, ca
pa:te componeni/:1, o substznta spirit..:af;1; rezoivr.rea i)roblemei
originii sale se reduce, a a dar, 1<'1 n:zolvarea originii corpului
uman. Ori, pentru rezolvarea originii corpului um n;are este
pura materie I se supunc ,acelora i iegi mecan:e, mater.alismul
cretie ca poate aplica o teorie ingenioas<i i s:wanta, cc:,re, pe
baze iman-:ntiste empirice materiale, pcafe da :aspuns tuhi!Or
iutrebllrilor ce le ridica mintea relativ Ia on'tl' singurit, eM ?i
relativ Ia om ca specie.l Materialismul pretinde, astfel, sa ne
poata demonstra, ca omul se !rage dia :Hilma! crede a,Joi, d
ne prezitt:i dovezi irefutabile
c.rgumente inpecabile i se
m odre te, in sfar it, cl\ toate poziiiile spiritualismului Ci'<.> tio
sunt sdruncinate din tel!lelii, prin importantele preciz ri, ce ni
,\e serve te, refcritoare la originea trupu!ui ncstrJ mater1<s!.
GAndirea cre tin insa, nlspunde pozit1v, dcocamd;;ta, c 1
cr,area tliviuii a sujlefttlni $i a trttpului omtmesc.

1. Dupa cum am demonstrat in partea lntaia a problemei

antropologice, st,fletul e:te o subs1anta imaterial;!, simpla i
necompusa, spirituala, Iibera i nemuritoare. Aceasta substanta,
apoi, dup \ cum am Jovedit pesle tot, nu poate fi produsul
materiei, care este contingeota. Neputand fi produsul materie .
aceast3. substan a nici nu poate lnsoti materia in e'.rolutia sa, a a
.cum sustine materialismul, i nici nu se poate na te din materie.
Gtme,nfinaismttl sau traducicmismul credea ca rezolv problema originii sufletului, iovatand ca sufletul copiilor se na te,
-deodata cu trupul, din sufletul parlntilor. Aceasta teorie 1'nsa, nu
se poate sustine, de i ar rezolva mult mai comod ?i problema
maimut lor ee-l cunosc dec.ind era apcoape .al lor. Cf. Gr. Tiiu?an, Orimlari

filosofice, Bucurejti, Bib!. pentru toti, p. 75.

1 Cf. D. de St. Projet, Apolotic des Cllristexwms, p. 437 sq.

310

TEOLOGIA FUNDAMENTALA.

NEMURIREA

SUFLETULUI
311

plicatului strlimo esc, 1 deoarece nu numai eli insli i natura ontologicli a sufletului se opune unei fragmentari implirtiri, dar
chiar f n cazul unei astfel de generatiuni, s'ar admite o sliracire
necontenita de substant a spiritualli a parintilor, care cu cat mai
mult i copii ar avea, cu att mai s raci in suflet ar fi. Ori, spre
a nu exista o asemenea sarlicire, sufletul ar trebui sa fie infinit,.
ceea ce este imposibil.
Preexislm#mzismttl plato1tic, ori orige1zist, spre a sdipa de
aceste greutati, invafa o preexistenfa a sufletelor, inaintea trupurilor. La na terea acestor trupuri, sau Ia conceperea lor, aceste
suflete, ce stau intr'o sfera deosebitli a prolotipurilor, se unesc
cu trupurile, formnd fiin!a umana.
Nici aceasU! teorie insa, nu se poate susflne; pe langa
multe alte greutafl, ea se love te de faptul ca sufletele nu pot
fi eterne a5emeni spirltu lui suprem divin, apoi nici nu pot fl
condamnate aceste suflete Ia un calvar ce nu-l merita,
nici
nu explicabil cum au uitat complet via-fa preexistentli trupulul, cu care se unesc din nou. Singura teorie idealli, care rlispunde tuturor intrebl1rilor, referitoare Ia originea sufletului, este
c1eajioJZismnl: sufletul este creat de Dumnezeu, odata cu conceperea materialii a trupurilor.
Acest suflet nu se coboara, a a dar, din animal, pe cale de
evolutie. Numai suf letul animalelor, care depinde total de corpul
acestor animale, poate fi produs ca el, decl pe
cale de
generatie.2

2. Referitor Ia trup, sfanta Scriptura este clarli, in a preciza.

l Cf. 0. Bucevschi, Ptical11l striimo1 SC. Studi11 dogmatic, Cluj, 1934, p. 126.
2 f. ouleoger, o. c., p. 114. In ultimul timp chiar naturalismul, prin reprezentantn sih de frunte, ca nafr ralistul franccz Cuincf, revine Ia concPplii mai
sllnltoase asupra originii sunetului. Acesta afirma eli sufletul omenesc csto 0 mutalie. La aceasta afirmatie observi foarle nimerit P. F. Alexandru, o. c., p. 193
sq.; Este o mutatie l Dar tot liinta de astazi a uitat po,estea cu hazardul.
Cuenot i cu el majoritatea aproapc absolutil a naturali lilor sunt finali ti convio i.
Esl: deparle, oare, J"ina n. admite loli C1 uoi, eli aceasta 1tllllnfie - pri11 care a
npan1t ouml CU Sfif/etul sau 'l'n/ional - este tot unn. cu o inler".Jt tfie C'l'taioa'l'e a
lui D11111nezeu? Credem eli tiinfa sincerli i serioasa va afirma fllti , - ceca ce
acum spone in alii termeni: tlnalism i mutape - eli sujlel11l ommcsc # cu el
inlreg omul este o creafie dumne:ueascti. Altfel, problema originii omului ar fi
pentru tiinta de totdeauna, o problem!\ irezolvabila".
,.

creatia sa, prin mana divinii: ,Dommd Dw1weze" a fawt pe om

din tanina pamantttltti, i-a sujlat in 1tdri suflare de vic1/tl, i
omul s'a fiicut astfel mt sujlet viH . .. apoi a lttat tma di1t
coastele lui ... i a jac11t pe femee" .1 Conform cu aceste cuvinte,
trupul omului a fost creat in mod direcl, de insu i Dumnezeu.
Orice teorie evolut!onistli este respinsa de plano.
La originea trupului omenesc, ca Ia originea sufletului
omenesc, este mana atotputernica a lui Dumnezeu, pe care nu o
poate inlatura nicio teorie mato.?rialisU. In ultimul timp, s'a observat, in biserica rom. catolica, un curent de mediafie, intre
rezultate!e tiinfifice materialiste
punctul de vedere creafional
cre tin. A a numifii euolttic.ttisti catolici nu inlatura mana lui
Dumnezeu din creatie, dar admit o crea{ie evol11liuii, un progres
al taranei, spre a impaca transformismu l darwinian. 2 Acest semicreationism modtml, profesat intre altii de transformlstul Russel
wallace, are de scop compromiterea creatiei directe a trupului
omenesc, prin mana lui Dumnezeu.
Prin concesia, ce se face materialismului, fie eli se speculeazli asupra puterii divine, fie ca se atinge atotputernicia divinll.
Dumnezeu, creand pe om, nu a fost silit sa fie cont de nicio
teorie evolufionlsU; El a creat omul in forma sa a!:ltwla i in
mod direct. oandlrea cre tinll nu admite nicio posibilitate de
existenfa i niciun compromis cu perfidia ,judu ei dialectici"
i "diabolicei inventivitl!fl tlintifice" ireligioase materialiste.a

2. Darwinismul antropologic
Darwinismul antropologic sustine ca toate fiinjele viejuitoare - plante animale - nu au fost create de Dumnezeu, ci
1 Gen., 2, 7, 21-22. Consultl i: Alex:andru, o. c., pp. 29-31.
2 .CL Boulenger, o. c., p. 114. La fel: Bette.r, caro spune: .Germenii viitorului sunt cuprin i in prezent. C $1. $i slt4d. 11fll., P {\9, cr. Snvin, Arg. COS111.
pp. 126-182.
3 Creafia evolutivel, conceputi ca formuUi do compromis, intro creatia cre tina i evolutia tiinlificll, nu ponte fi acceptata in sensu! ell Dumnezeu cooduce
evolufia spec:ilor in timp, flindci a!unci fixitatea creational11 primordiala a speciilor
trebue sa <'ada, lucru imposibil, apoi sll se admita evolulia transformista, deJa ou,
lucru iar imposibil, intrucat in aceste cazuri Dumnezeu nu ar fi decilt .legea ce
conduce evolulia. Evolutia tiintificll actuala este pe panta cre tina, atunci ciind

313
l<!
..::

-=-

:."."':. -::::::::::-:=.:..: ::::::.:..:::-::::-

s'al! n'1s-;ut, pe cak d!! <,o'utie, diu celui::le

ca;f;

NEMURIREA SUFLETULUI

TCOLOGIA FUNDAMENTAL/\

Hl gandi:e:t :i .ri; .

e:;te

sitn:1t

. .. ... ._ - ..._ ...-------=====-====-==-=-------

.......:.--:::v....--:

Haeckef,t acum, renu!lta Ia soiutia dtv:na a oiginii vietii

pnmordinle. Omul,
supen0ar!1

i speciilor. .Pentru cl, t:-.tul est' un prod :j . mai ,pro plat, sau
mai Yndepilrbt, al c:vciujiei nH:canicc. Omul eslC colJontor, as:fd.

pe cea mai

trca::- t il a ere tie :;:: ca .) adev r<.ta ;.)()doaba sau oroa 1a a

acestei ::reatii,I Jl'l d<'l''.V; 1is:nul ;mtro!)olcgic n eMe decat rw

din stra.no i: m.1i111:,te m:tropoi.ie, bineintdes ca maimuf le au

Ia raodul lor o alta serie iuirettga e1olutiva de ::.tdimo i; a a
ma mufele des:ind din /mwrieui, CI!Siea ia randul !Oi din llltl1'
supiale, tar a :ska diu mo11ol!'t: .w. Chiar In randul maimufelor.
se observa evolutia: eel-! m<i vechi au nasul asc t !;il, ceiP. mai
aproape d 'om ,;u nas: I turtiP

an!mal prO!Jrc:sat sa11 eve 'td.

_
In incepllhmle s lo? ce doctrin . Darwin nu a exclus puterea divl:1a delu crig :H<: tuturor fli'lfebr vit-fuitoare. Pcntru
DarN:n subsist:: , d ln !1;.cnut, greuta!ca de-a ex plica vial a i,
dtc;, t:Oi!l:n ceiul,! vic. [J; ilCee ., creafia acestci celul,. vii primordiaie o o.tribue D::rN,r lui Dumnneu. Urrna ii .,ai fns:i, de
p!.\ csc nu numai dt:duct<.!c .-eligio,'!s <>ic !u; Darwin, dar transfoEna imregul siste1n intr un sistem ire1ig1o:s, excluz.fmd C'llltplet
pe Du:nni:z.f:! , <i;!la ur:.J n...a 1 1iuror ik:ti!.or i fenomeuelor

Huzley ::;usfine c;i stramo ul antropomorf al omulul este

maiuwf,: c,tavriaa. Din .:ceasl matmui f atb.,ti::a, complet ase
menea celorl:::lte

rna mute,

pril' o serie de

transformari fc:ricite,

se na te omul. Mai int \iu, aceast maimut incep11 s mearg

mai mu!t pe citwi3. dn1 cele palru ptcloar ce lc avea, apoi
exc!usiv pe c e. 0i'1 cauza aceasta, trupul se desv lta simetric,

din IU!11C.

Orig:rea vietii lllJ r. nai mu!t atribuita lui Dumn'Z"L, ci

rezoivata pc cab.l. gm. '/i<'i spo!ii.:TI, t. Spectite nu mai s unt
e;q)l!cztc prir. l<gltima i orie fixbt1 crc t!na, ci prin teotin,
plina de dialectici i i:tvPctivltc:te tnntific3, ftau'iformish'i. Cei
ce co;Gtboreaza !!i 1i ..;nslot' turea ireligioa a a ilisusi uarwinlsmu!ui GU i lt murii ::volufiOtHii: H.:ecftr:l i Hnxlt:y. '

creerul se mare$!e In vo!um, omu 1 i.wenteaza graiui, are primele

sclipiri de inteltgenp, etc. t tc., toate apropieri transformiste cle
stare a noastra actualit.
mai:nuta c;,tarrina se na ,.te, astfei, pe
cale e olutionisUI, om!ll salbalic: .,homo alal11s sw fitms", a poi
primnt om nd:Juaraf: ltomo pnmoge1111S, .i, 1n sHir tt, homo snpieus. Toala aceastil (Corie:, r,lina de atract11le t;tlet dialectici
bine regisaUI, estc iipoi bc:zatf\ ;i din punct de v >dere tiintlfic,
cu ajutorul t111;;i serii, aproape cxageraU1, de c;rgumente.

on

concel11 <l inlervtniie, ac :o undl nn pt'ate c:<plicn fixisnul . ca r mi111e ttnnsformisl!i ir.s , atunci c.in.J s<.o tt;; t<ina lui Dumn zeu din cadrul istoric creat:oual i
o inl-oJuc , Oidonnlol rc, 1n c-h.:tia i tUlp a paciilor. Incercarilll ac st a d
lnlp cnrc. ca!' sustin .d.,pc f:.ns;(,., .,.c l:il ; ft ..,. i ,..f me ,.-rctpf:oua7f.:, dinta-o
care uhw!u e tc; omul, ,.;l:turi d o evolu(te iactica n speciilor, sunt incl.\ parado,; le, pan:\ Ia dephna lor cat..tiiza e in matca .tpolo;: tica cre tin:l.. Cite t:l i:
Petru P. Ion scu, Oniologicl l'lllfl'ii ,<i ctwo.l lcr(a, Bucme ti, 1939, pp. 10 sq ,
20 sq.
De nici credem i atituJiw:<. circumsp cU a loi P. F. f..lexan.:iru, o. , p.
!9G: ,,Cut desp::e transformisnt l;'i tc tul teoriilor, Ia \'Olll ! sa. In cate\'a d2cenii
vom "vea o tiinll\ ere tinl\. Do .-unsformisru atunci, in viitotul pe c re-1 n?teptiim, n'nre n se teme Bisencn ". .. uptu acestei chcstiuni consulta i lucrarca rom.
catolicului J B. ScnJ rens, CrmliJtl tl ,'uoltdiott, Pan , Bloud, 1928, I'I' l 0 ;qq.;
100 sqq.; etc., IIP<'i lucrorea cu acch?i tillu a 'ui: J Paquier, La crt.tiicn (/
J'ivoluliou. ?nris, Gsbalda, IS32, pp. 15 sqq.; 1 80 sqq.; etc.
1

I Consulta

lucnren lui. J.kob,

Aceste argumer.te sunt urmatoarele :

1. A.-gut!i !ltul efro/ogic. f\.cest argument sust'ne, di i 111
timpurilc noasire mai exist trlburi cle popoa re salbat ice, care,
din p:.Jnct de < f:!Jere al culturit, stau pe o treaptll at;H de joasa,
tncut se apropie mai mult de animc.le decat de om. lmre acestea se
numllrll: s !baticii Negritos dill Malacca, Bo$imaaii, Atstmlit:uii,

Hotento{ii, Pilir:fi. FttegieHii, popoarel ltiperborcene, Mi11copii din

1 Dintre scJ ierile sale citam: Naliirliclle Sch6pfmzgsgcschiclde, Berlin, I 868;
.Anil1ropogm!t, Let 'zig, 1874; Weltrciiscl, Bonn, 189!>; LebmSU'U!Idtr, Stuttgart, 1894.
2 cr. Vialleton, 0. c., P !55 sqq. I. Engert, Der unluralistische MouiSIIIIIS
Haeckels <luf sti11: tvissenscllaftlicht Ha/lbarkeit [tpruft, \Vien, 1907, p. 33 sqq.;
G. Wobbermin, Emst H.recllel im Kampf .rr tetJ die chrtslliche l l'tltanschawmg,
Leipzig, 1906, p. 1 sq

D ,- ,\Jmscll, die Krout clrt irtiisclzm

Scl:UJ(fllug', Freiburg, 1890.

2 Cf. A Fleischmunn -R. G1iilzmncher, Der E"luicklrmgsg da11ke itJ . cr

!fc!fcnmirti;.;NI J'\alu1- ;.u.l G i5/esnisswsclla_ft, Eriar.gcn Leipz:g, 1922, pp. 188
sqq.; :! 0 q.

314

TEOLOGIA FUNDAMENT ALk

i1tsttla A11dama1, unele t1ib111 i de l1dieni, etc. etc. Ace ti slllbatici ar fi o treaptll evolutivli inspre om, dar totodatli
o alta
foarte apropiata de maimufe. Ei se aseamllnil cu aceste maimute,
intrucAt ar locui mai mutt prln copaci, ar scoate acelea i flpete,
ar manca numai fructe, nu ar cunoa te tncli focul, s'ar apara
numai cu pietre. etc. etc.l
Totu i, atat etnologia, cat i preistoria
paleontologia ne
dovedesc tocma i contrarul de ceea ce afirmll, cu aUlta exagerare,
darwini tii. Aceste triburl slllbatice sunt mal apropiate de
oamenii civilizati, decat de animate. Contra afirmafiilor darwiniste, ace ti salbatici nu locuesc numai In copaci, ci au i coJibe bine lntocmite, care denotli o inteligenfil rudimentarli
un
simf al necesit<"ltllor. Chiar atunci cand locuesc In copaci, ei
l i intocmesc cu mult gust casa lor, a a dupll cum au inventat
i loct{i1tfele lawstre, a ezate pe lacuri. Nu scot numai striglite,
apoi, ci au un graiu al lor deosebit de al altor trlburi. Acesta
este un fapt constatat de mai tofi misionarii. Ace ti misionari
I exploratori au mai constatat eli ace ti s lbaticl, mai ales
lndienii, au o inventivitate, care puoe In uimire chiar pe europenii civilizati. Sunetele lam-tanwlui, de pildli, sunt un exemplu
de felul cum sunt legati toti ace li salbaticl, intre ei, prin semne
secrete. Nici nu e adevlirat, ca se hrlinesc numai cu fructele de
banan cocotier. Multi dintre salbatici sunt omnivori, iar despre
carnivori mulfi dintre europeni au experienfe destul de trlste.
Sovagismttl da-r1uinist nu se poate susflne. Aceste 1riburi
salbatice nu sunt fntr'o stare de. slilbaticie evoluatli dela animal,
ci intr'o stare de slilbaticie degradaH1 deJa om. Degradatio}tismttl
cre$liJt este eel mai aproape de adevlir, caod, considerand surprinzlitoarele aproprieri ale acestor triburi slilbatice de omul
civilizat, deduce ell ace ti slilbatici sunt oameni ca i not, insli
pe care condifiile de viafli i-au degradat fndlirat, spre viafa
slilbatica primitiva. i, mai ales, nu se poate pretinde deJa ace ti
slilbatici toate artiflciile pe care le-a creat civllizatia modernli
nici nu trebue privifl prin ochii acestei civilizatli. Mai umani
i mal fn[eleglitori vor fi, deci, ochii unui Robinson Cmsoe.
2. Argumentul morjologic sau anatomic. Acest argumenr
susfine, eli omul se aseamlinli, in ceea ce prive te str"ct1tra sa
I Cf. Koppers, Volker tmd Kulluren, Regensburg, 1923, p. 12 sqq.

NEMURIREA

SUFLETULUI 315

mzatomo-.fiziologica, cu maimuta. Omul se aseamlinli, astfel, atat

din punct de vedere at formafiei corpului sau, cat i din punct

de vedere at funcfiunilor sale interne, ca
din punct de vedere
al necesitatilor sale fiz.lologice. Nici noi nu neglim marile asemlinliri dintre corpul omului cu eel al animalelor, in genere,
eel al maimutelor, in special, aceste asemlinliri sunt datorite
viefei vegetative I sensitive, pe care omul o are comuna cu
aceea a animalelor.
Jntre om
animal insli, sunt adevarate bariere, pe care
niciunul dintre animate nu le va trece vreodatli. Animalele, a a,
sunt lipsite de inteligenfli. Din cauza acestei lipse esentiale, ele
nu sunt capabile de niclo manifestare superioa rli: nu au graiu,
nu au o morala, nu au o religie, etc. etc. Asemlinlirile darwiniste
anatomo-fiziologlce rl!man simple asemanari, care
ele pot sta
Ia discufie.
A a, cu toate asemanarile acestea anatomice, fizlologice
morfologice, psihologia modernli a dovedit, eli organe asemlinatoare pot functiona diferit. De pildli: parfde care colaboreazli Ia
fonatie sunt ideotice Ia om maimutli din punct de vedere
anatomic totu<::i catli deosebire! Maimuta numai striga, pe cand
'
T
'
omul articuleaza un limhaj. E drept ca s'ar putea pretinde ca
exist!! numai o diferentli de grad, nu de naturli, deoarece limbajul prin mimica 11 constatam atat Ia om cat Ia animate. Totu i
ne lipsesc date, caci tiinta incli nu cunoa te diversele etape
ale unei evolufii flira intrerupere. 1
Animalul, astfel, are un unghiu facial, care poate urea eel
mutt pll.nli Ia soo; unghiul facial at omului urea insli pana Ia
goo. Cavltatea cranianli este, astfel, mult desvoltatli. Statiuoea
blpedli apoi, dli o marcli de demnitate deosebita omului, ce n'o
are niciun soiu de animate. Ochiul omului are apoi, un camp
vlzual de 120o, iar ambii: un camp vizual de 180, in timp ce
ochiul maimutei se mi cli pe un camp vizual numai de 40. Membrele superioare ale omulul sunt, apoi, speclalizate, fiind adevlirate
opere de arta, fatli de membrele animalelor.2
1 Cf. Ralea-Barslinescu, Psi110logie, p. 60.
2 Vezi alte deosebiri anatomo-flziologice iotre om i osemintele paleootologice, Ia: Job. Bumilllcr, Die Urzeit des Mmschm, lTI Aun., l<oln, 1914, p. 100>
sq.; Alexaodru, o. c, pp. 126-166.

3i6

TEOLOGIA FlJNDAMENTALA

NEMURIREA SUFLETULUI

----........- ....- - --------

317

...

Morfoiof;ia i an<.tom')-fi7.iol0giil 1HI fac, astiel, al!ccva ded1t

sa contribuE:> m1i mt.ll Ia e,identier a deose!:>:r!lor f la {rante. .:e
existu intre on 1i an rn:;l. i, trecem cu vedeiea. ca ac('St :>.rgumen! sufere, tlcia lnCt'JUt, d 1m Jeft:ct de metoda, intruc&t compar ailimalel tUmai :u oamnnji microcefa/1, din prtdi)e,fie : Ctt
idiotii. Ccea re 11u c cc;valeresc, fiil!dcli de.,scbireJ in!re on.ttl
macroccfal sau o1mtl . eni1t '7i maim .<ta estc de a a natura, incat
taic oricc poWi da1wi1ista de apropiere anatomo-f z!ologica a
omu!ui In geuer , en i.ln :mim<d oarecae.
i ca fi nl, sa censiderfm i noi uneie deost!biri htre om
i anirn:.:!, cc s(au In favoru! ac"s(uic: din urm3 ji :;ll ne expimam totodata i ned 1merire.:1: De ce selectiunea nu a ciesvohat
ia om si mai m lit sim(un!e ascutite i supet ioare (lmului, ce l e
au uneie anin1al:! (c 1i:!le: miros l, auzul, etc.), in tirnp ce ele,
din contr . s mi la 0111 inferioare i uedesvoltate? De ce apoi,
omul a fost Jtig:lt de c;jolutionism far aparare gol in mijlocul
nat urii? El 111 are nir.i putere sllficit-nta
n1ci pl1r ca celelalte
ani male? M.1 ales, de c i'l fost l!lsal. omul goi In mijlocul o: turii, sau asa cum !:pune Pli. &ius eel Balrli11: .,twdus i11 mula
!ttmto".1
vom vedea, ell aceste intrebllri vor roduce deslu1a
incurcatura m ndriei t:iniifice mnlerialiste.
3. Argu.mentul rt1111t!$ifelor r udimet:fare. E\cest a gument
susfine, ca in corpul omului sunt otgmte aL;ofiale, dar care <tu
lndeplinit dindva anulil:te funcfiuni, cand omul era in sta e
animalicc1. Aceste organe atrofiate, numite organe rudimentare, ar
face o dovada sigura c.1 omul t i are originea dela animal. lntre
aceste organe, darwin\ tii numarll osul coccigiau, dela capatu l
irii spinarii, care ar fi o reminiscenfli a cozii; mamNele dda
biirba(.i; panll numai de pe unele parti ale trupului; 111i carea
pielii de pe cap, sau a lol,llltti nrcchii, de catre unii c.ameni, etc.
Departe Ins . de a se fi determinat cu depiina sigurant . c.a
acesle organc ar fi aparpnut unei starl anima1ice; asupra lor
persista inca diferite nectumeriri i tntrcb ri. A a, unii tntreaba:
De ce nu ar avea omul acum nevoi\:! de coadll? Sau: Cu dH
are nevole mai multa canele, sau pisica? Alfii consideril apoi,
parul rasp:lndit numai in unele parti ale corpu1ui, in cantitate
de tot mica, ca un defavor pentru om, din cauza frigului.
I cr. Seodercns, Apohgie SCIWti]it]llt de Ia fr>i cathollqlle, p. 207 sq.

Oes;nc mam ll! Ia b .rln i, spun ::. \ii (ia r care

s >u,w1
tnl rOIItt'ilt Dr. N c. Paules n }, ca, diil contra, ar fi Ull iuceput
de ore: ne, ceea cc ar consUui o superiuri!ate in !Jius filt-1 de
animaie, 9i iu sfiir \t, al!li priv<SC rn :::ar!?a pi 1: cte pe cap,
sau a lohullll urechi1, nnmal ca o simf)l curioz l !atc. l\loi c(i.:iogAm i :;a, ca a:es t argum"nt est ce! m ai ncs liol> yi , eel mai
tara no a tiintificc\ dintre toatc celclalt . demonst <li.Jr.t!-1'.'! pe
.deplin, pana Ia ce era capab\1 sa se c:ot1oare c tarwtnlsnwl antropologic.
4. Argumem'al paleotto ogi :. Acest argurr:ei!t su:;tine c:i
s'au des upcrit in pttm.'llll, iocepar,J del a sfar9:tul e1 ei terti< re i
In tot decursul !!rei cteluviale, r:lrnil !e de osemiill; ome!;e li, cu
ajutorul c:ir-Jri1 sc pot !1 age concluzii edif catvare cespre stri:mo ii
intermedi;,ri ai onlttlui, intre el i maimu(a antropoid:l. l\eeste
riimll iie in :omplete d iJS('I'1int:: s'.w gasi ., Ia mod cron)iog c,
Ia: Nearulath,tl, lo Prut ia Rl1:qanl1, un cran'u, in 1856; In 1866,
un crani< l:t Gib;,;!/ ..;,; in 1886, dou11 sciJ:!lete ia Su, in Belrria; in I80j, fair.t osul cran !u i h.:nur d n iusula .I tu.t, dc co;erite de d)ctorul Dubois i botezate din cauza atl!uclinii b1pede
drepte, cu !iUme!e de: pitlt.-.:anlhropul cr.:clns dtl. J,'IJ<?; In 1899,
vreo dou sprezcce cunii i sclle!et.!, descunerite ia f{1'c1pi11,,, In,
Croa ia; 111 timpul nnl recent: max'I:Jrul dcla !IJ.:tw, aproape de
Heid -\berg i eel din Pilldor.m, 1'11 Anglic:, d1 s ;operile 1'n I 907:
scheletele dda Clupdlc!-(/llx-S.liut5 i1i CorrCz.e i cele riela
Mouslicr, In Dordngnr, descopente in 1908; cde ooull s .lle!etc
dela Fcn::ssic, In Dordogne, uliul d b;jtbat, a:wt de fcmee
descopHite in 1909; craniul din Rlwdt!sia, in Afr!ca d Sed, des_
coperit I 1 1921, etc. etc.
Dar, mai mare ct:rLzitate, dec:it toate celel alte ra r.a .te
de osemintc.>, a provoct-o descoperirea si:lilnllttopului diu P kiug. 8
1 Cf. ;.;. :-.lind in, T)nclri>IG .lespn ui<r{i a p1 of'!O! 11l:li N colae PaulcsCI:, in
Rcvista Teolog:c , An XXX!f, h. 1-2, !Ln.-Feb. l\J.J.2, p. GG sq.
2 cr. Eloulenger, o. c, p. 1113. Rnse umnnc superioarc, pin calitqile i
insu inle lor fi::ice i inlelecluale cclci din Ncandenhal, unt socoti!c: Raso Gru11t!ltli,
care ar fi ir,fluenlat coorm inlrcga o.tic geogralic.\ a Eutopei occidentale, epoi:
Rasn Cro-.1/a:{fiOII i Rem Clt1111Ctladci. Asupra nccslot lcorii rasintc fanlastice,
consultl'l: Da,id-Mirodcscu, o c., p. 10 sq.:
H.It E. Bungctz;:anu, c,ogmfia
w11,wci i politic.i, Bu.;ure ti, Cugetue.1, Hs37, p 7 S<J
3 Cf. Ale andr , o c. pp. 1-!"1 -150.

318

TEOLOGIA FUNOAMENTALA

La Clm-Cu-Tien, lang Peking, s'au descoperit resturi bogate

(doisprezece copii, doi adolescenfi I vreo cincisprezece adulti),
care prin con!ormafia craniului, a maxilarelor, etc. etc., ar aduce
mult cu omu l actu al, dar s'ar asem na mutt I cu malmufa antropoid L Doar cllfeva mttiatimlit ar mai exista i'ntre acest om
eel de Neanderthal
incll c!teva intre eel de N eanderthal
lzomo sapiens regcrts de azi.
Cat de bogare ar fl aceste resturi paleontologice, ele nu
sunt insli complete, ! sand loc Ia multi'i inventivltate lngeniozitate. OridH de complet apoi, s'ar face spita descendent a
speti ilor, -unele din allele -, cand e vorba de om, aceastll spifli
este dint1Jodata lntrerupta. 2 S'au dovedit apoi, c:l mulie din
aceste resturi paleont ologlce au aparfinut de fapt unor oamen i,
aflafi pe o treapU1 cle clvilizatie m al joasa, Ins oamenl nu
intermediari sau preoameni.s
Ace ti oameni primitivi, dela inceputul aparitiei lor pe plimant, dau dovada unei culturi ce-i diferenfiazii net de orice animal, oricat de transformat sau evoluat ar fi. Peste tot, astfel,
in apropierea resturilor paleontologice, s'au descoperi vetre citteritice, care indica intrebuinfatea focului, cat i obiecte de os
piatra, care Indica o industrie osoasa litica, destul de tnaintatli.
Urme clare impozante (11tomt.me11tele megalitice), vorbesc
apoi, despre credinta in nemurirea sufletului: peste tot af l m
pietre mortuare, sau clolmene'; alte urrne vorbesc despre un cult
1 Vezi expuneren tiintiAcli a ieoriei 11mfaliilor Ia Hu!fo de !Tries, considcrat en eel ce a intemeiat i desvoltat sistematic aceastli teorie, in lucrlirile sale:
}.fulationsl/ ee>ri , 1-Il Ude, Leipzig, I 901-1902; Arlen msd Varid.ilm rmtl ihre
Entstehung durch Mr1lation, iibcrsctzt von Kloban, Berlin, 1906.
2 Cf. A. Schmitt, Das Zm!Jnis ti r l'ersteintrurrgen gegera den Darwinismr, Freiburg, 1908, p. 70 sqq.
3 Ct. Bettex, Crt$1. $i stud. rat., p. 31 sq.
4 AlMuri de dolmenc s'au g!lsit numeroase, a a zise, Ga rggriiber, Hiirrmgraber sau Hii tenbetlm - in care sc ingropau mai multe cadavrc so pun'3au
tot felul de obiecte. Numai in provincia Seeland din Dancrnarca s'ou gllsit 30004000 de asemenea mormintc. Obioctele car se puneau in rnorminte dove- desc
credinta omului primitiv in viata viitoare, care era socotita Ia fel cu cea pamanteascli, cu acele i trebuinte acelea i bucurii. Cf. I. Mihlilcescu, Manual de
dogmatica, p. 340. Asupra ariei geografice a dolmenilor i menhirilor, vezi; DavidMirodescu, o. c., p. 17, n. 1, 2, 3.

319

NEMURIREA SUFLETULUI

votiv precis, reprezentat prin uria e pietre, practic a ezate: mmltirii

Ct'omlehii.

Omul, de atunci cand apare

lasii urme dup el, apare
.ca om deplin
esential deosebit de animal. Ceea ce a determlnat pe savanti paleontologl, ca: Br{mco, 1 Ra1tlte 2
Waagen3
sli afirme,, ca: Pafeoutolo. ia mt C1tltOa$le 1ticitm slramo al
omului" .

5. Argumentul embrlologic. Acest argument susfine, ca embrionul, din care se desvoltli flitul uman, se aseaml!nA mult cu
embrionul animalelor di, in desvoltarea sa, acest embrion
1rece prin diferite faze care repeta desvoltarea mare evolutiva a
speciilor, sau eli: ontogo teza san biogeneza rl'petii filogmeza.
In scopul acesta, acum Haeckel socotea num rul acestor
'faze comparative de desvoltare ontogeneticli Ia 21, apoi mai
tarziu Ia 30 s,i ilustra peste tot sust,inerile sale cu cli e. Curand,
1ns . s'a dovedit, chiar de un discipol al lui Haeckel,' ca el a
f alsificat .tocmai cli eele esenti ale, cele ce aratau apropierea
intre embrionul omului, maimufei I canelui.6
Fiziologi de seaml!, ca: Ra11ke 6, Fleischmmm, 7 ltVasmatm,8
Hammm, 9

Dibotder, 10

/(illermarm, 11

Schmitt/'

TVaage1 ,a

1 D er jossile Mmsc71. Vorttng auf dem V Zoologenko: gress, Bellin, 1901;

Der Slantl 11nserer Kmntnlsse vom jossilen MetfSChtn, Leipzig, 1910, precmn
rccenzia: Wasmano, Professor BM11c0 iiber den fossilen Mwsclwr, tn: Stimmen
aus Maria Laach, 80, Freiburg iru Br., 1911, pp. 183-204 .
2 Drr Mmsch, 1-11 Bde, Ill Aun, Leipzig-Wicn, 1911.
3 D ie Entrvicklungslehre rmd die Tatsacllm der Paliiontologie, Miinchen, 1909.
4 Cf. Vialleton, o. c., p. 129 sqq.
5 Osknr Hertwig, in lucrl\rile sale: A llgemeine Biolcgie, Jena, 1906; Ele1HtHit der Emtvicklungslehre, Ul Aun, ebd., 1902; Lehrb11ch dtr Enlnicklungsge
schichle, Vlll Aun, ebd., 1906; Das !Verden tier Orgauisme>r, ll Aun, obd., 1918.
6 Der Mensch, I-ll Bde, lU Aun., Leipzig-Wien, 1911.
7 Die Desu tdenzlheorie, Leipzig, 1901.
8 Merrsclrm una Tiersule, Koln, 1904; Die tnoderm Biologie tmd die EuttvicTI/rmgstheorie, lli Aun ., Freiburg, 1906.
9 EntwicTllungslellre rma Dar111inismus, Jena, 1892.
10 Stellrmg des Menschen in der Natur 1nit besomlerer Bcriicksichligung rudi1nentarer Organe, Miinchen, 1918.
11 Urgeschiclrte des Menschen, It Aun., Regensburg, 1919.
12 Das Zeugnis der Versteincnrngm gegen aen Dartvinismus, Freiburg , 1908 .
13 D ie Entwickluii[Slehre UHU aie Talsachen der Paliioutolcgie, Miinchen, 1909.

3i!O

TEOLOGIA FUND:\MENTALA

Jll<')'.:r, 1 Rmrk-1, 2 L'cs ..h, 3 Hertwi:;, Cudt'Ol,6 Vi.lll<'iol!,u N . C.

Ptml s.-u. etc. etc, s'au r!dkat contra l gii biogenet!ce a lui
Darwin, prot stfind .:cntra fals;.lul in liinJi i d"'non;;trand. c
totul uu ar fi decf.H > exagerare a legii h.!L!Lilil!ii, in de .volvoltarea iuclividului.
Coutra veh m-. ;tdor ccmf)ateri, 1-I.:Jechl ir:sn i jmp rp fitogenez<: in: J111li 11geu, i i kmo,I{::Jc;;.;. Du :<i HJeckel, 1alinge:1eza
flr rcr,E.'ta filz ?le filtJgl!uetic . i 1 Hmp ce kenogn1:za cuprinde
Faze ce se di!r-sebe .c de ct!e filog uellce :;i ar f: un f>l de fals,
exe t;lat <le 11<1tur . Cu aile cnvi!11t, 1-l:;ccl:i'\ actrLa natura de
f ..llsurile cle care era 1P1rnai cl vinov:.t.
Cu to21e rnicile asem::n n cc exis a intrr unbrionii difcritdo animate i tml.Jnonul omuh1l, n :llCi'i I!U n pl!t:.tt dovedi
fazele de tr<nzipe ililrc animill :ji om Di1 contrJ, s'au riticat
intrE>b ri dintr;: celt! mai legilillle cor,lra legi biogenetice a lui
Haeckel, ?.rume: Dr. ce, fiind embnonul initi<i! tc:cllth; Ia toate
viefuito: rele, r111 se n1 t din cmhrionul omului li'l ani1!1al oarecarc? Cazurilc de monstrLiozit;!p, excep{ii d la rLgula general .
ne arata de juns co.:. dezastru ar rezulta d;n aplicarea acest ei
iegi pe tcren!
6. Argrmenb:l f.ISihologic. Acest argut:cnl s11 :inr, ca animalul sc as('am na L:J omu! din punct de vedere al m.:ll1ifesUiriior, a a numlt , psihologice. Aceste manibstllri, dup unii,
ctoar simple evolu ri progresate ale materici, s'ar putea recuI Der lt'!feundrhjJ Slu11l du Euf.;:. !:lttllgsfh<o -i , Bonn, !90S.
2 /(rtlil: der A!Jsi<WiiiiiiiiJtSithrc, Leip og. 1020.
:3 /)ie 11tuere J\nl1k ,/(r Eultlt.l:lun<;slh;orir, loesouJers des Dllrll'illisnms,
Kiiln, 1910.
4 Allgoneitu Biologie, Jenn, 1906; E/(IIICH!t tf,r EnluicHitiiJSlelw , ll Aufl.,
1902; Ld1rbuch cler Eulllici:Jsmg'sgescl tcht , \'HI Aufl, Jcna, IOvG; Das Werden
.fer OrgtJntsmcn, II Autl., hna, 1\11:!.
5 LFJ /f<'llist drs tspices Ollllllll'cs, II c.:!., Akan, Pans, 10::
6 Afn11bres el cmJ!11rts ties verlrbr(s /ct:,,podes, Paris, 192-lc; L'orig-il;e des
(lr s viv1111ls. L dl11st011 lrG1;sformisle, Paris, Pion, 10 9 ; etc.
7 Gwcrafi,, srouhmee
Damiuismul, i11 fc!n mdodei Hpuimmlale Bucure ti, ISC:!.
8 Dcspre ajiuil<i!:le llltllt: i seltdiunt.l J:crmiualti, \'ezi: Weis'll nn, Germi11a/.Sc/eldio1, Jent, 1 96; : ld., l"olrtig'c ltbcr Des::md tl::llttof'i,, H Aufl.,
Jenn, 190-l; asupra stltc/:uuii /asiOIIl!!e i dcsw!l.irii mecmu.e a organ1smelor, vezi:
Noux, Ablllltldlrmgm tiber Ettlwicillttt1ffS11ttcl <wik dtr 01'g'<misme11, Leipzig, 1805.

NEMURIREA SUFLETULUI

3'21

noa te i Ia animale. Este 1ndd1sneala cea mai mare, dar i c!a

mai neintemeiatA, ce i-o mai permite darwinismul antropologic,
deoarece prin suflet, omul se deosebe te esen!ial de animal.
Ceea ce Ia animal nu este decat un instinct, o pofU\ sensuala
sau bestialli, Ia om este organizat spiritual. Onul poate cugeta,
rationa, avea idei superioare, pe care animalul nicicand t1u lea avut.

E constatat, ca animalul e incapabil peniru progres: furolea, din toate dmpurilc i locurile. clacte te acelea i mu uroaie,
lar a lbina acelea i stupuri. Maimufa, d.n toate vremurile, nu a
ajuns sli inventeze ceva, sau sa se foloseasca , memorizand, de
ceea ce vede Ia om.

Dar, arhitectura actual

a graiului uma;1? Guturalele
i
sunetele nearliculate ale animalelor au r mas acelea i, in timp
ce graittl lltOilosilabic al primilor oameni s'a dtsvoltat treptat In
limbi aglutiuauie i jl xio1w1e . De ce nu se desvolta lnspre
graiul omenesc strigl!te le guturale nearticulate ale animalelor?
Mai mult, cum de au vorbit Ia fel mai mul!i oameni deodata?
Sau, cum de existli mai multe limbi, cand normal ar trebui s
fie numai una?
Animalele, pan!\ in prezent, dau dovada ca nu vorbesc i
nici nu vor putea vorbi. Pentru vorbit este necesar ca sa se
poseada toate calitatile spirituale ale omului, i numai cu ajutorul lor se poate apoi invata (copilul mic) a vorbi.

Concluzie. Din considerarea darwinismului antropologic am

putuf4 vedea c . di11 pzmct de vede1e sujletesc, omul se deosebe te esential de aoi111al: sufletul este o substanta spiritual .
care nu se poate obfine pe cale de evolupe, pentru bunul motiv
ca animalele nici nu o poseda; din p1mct de vedere trupesc,
peste asem n rile inerente naturale, pe care le imprim tuturor
vietuitoarelor viata vegetativa I sensitiv!\, 1 alte aseman!\rl, prin
de cendenta transformista, nu exista. Omul este acela i In
1 Aniropologlll Fudittnnd Birk11er sustinc oumai o i11r11dire de s.iu:fe (ei11c
Blulsvurvantllscha.fl) intre om i maimulli. Cf. Dtr Mmsch 1111 1 Zeile 11, I! Bd.,
BerlinMuncben-Wien, 1913, p. 275 sqq.

2 .<\supra leoriilc mola tarcl1isle i ueodllrtJJillisle (mJir.wsformisle), ca:

.ologem::a lUI D. Rosa, .mlllir(itmo lui De Vries, .Tzeteogcue;a lui l<olliker i

:ll

-.

322

TEOLOG IA FUNDAMENT ALA

toate vremuri!e, f r.1 stramo ; el atestii, in toatc locurile, acelea i caracterc spediice
mal ales: evidentiaza
din punct
de vedere istoric
fiziologic
biologic
anatom i c
paleontologic l embriologic 11, mal ales, pslhologic, ca intre
el
animal exlstl1 bariere creatlonaie, care nu vor fi trecute
oiclodatiP

::.23

NEMURIREA SUFLETULUI

CAPITOLUL II

Unitatea speciei umane

Actuala compozifie variatl! mult diferentlala de timp, de
Joe, de influente ereditare a speciei umane a provocat incl\ des1ule nedumeriri intrebari, din partea celor ce .se ocupa cu
studiul acestel specii. Problema ttnita{ii speciei umane, sau problema unei descmde1:te comrme din aceea i pereche primordiala
de oameni - Adam Eva -, deci problema apartenenfei unei
aceleia i unice specii, a fost una din problemele cu care
mintea omulul nu intarzie a se ocupa.
Spre rezolvarea acestei probleme, s'au sustinut se mal
susfin inc . dou teorii: l. Teoria monogenist?i cte$lifu'i. i 2. Teoria
poligenista.

,idiopl ma lui Naegeli, cat i asupra criticii lor severe tiinlificc, consuiH\: Vialleton, o. c., p. 156 sqq.
1 Ineptiile transformiste, ca In de astfel cele materialiste - ateiste - deterministe, l i au i elc ilustrul lor reprezentant, in tiinl& romaneascli, in : I.
Simionesctl, cu lucrlirilc sale: Omul primitiv. Cum em. Bucure ti, C. Rom., 1922;
Origittea e>tmtlui, tn Bibl. Cuno tinle folositoarc, Soria A, Nr. 81, Bucure ti, 1940.

Dupli monogeni ti, specia umaoa descinde dintr'aceea i pereche initiala de oameni: Adam
Eva, care sunt considerati ca
.protoparinfii lntregului gen omenesc. Aceasta teorie este de
acord CIJ iotreaga invatatura dogmatica a Biserlcii cre tine, care
pe monogeoismul biblic, bazeazli dogma plicatului strlimo esc,
starea universala a omenirii subt plicat intreaga dogma a soteriologiei cre tlne. De aceea, atacurile ce se aduc monogenismului sunt indreptate contra intregil lnvaf:.!turl cre tine, care, in
cazul unei victorii adverse, ar fi cllitina1a din temelii.'
Teoria poligenista sustine, ca specia actualli de oameni
descinde din mai multe perechi de oameni, sau eli omenirea
actuall! este formata din mai multe specii de oameni. Unitatea
inifiaUi cre tina este diferenfiatli de poligenism in mal multe perechi lnitiale, care, fiecare Ia randul sau, este perechea din care
descind diferitele specii umane existente pe glob.
Monogenismului i se opun, de curand acum, doua r U!ciri:
preadamitismttl
coadamitismt l. Cea dlntai afirmli, eli, i1tainte
de Adam
Eva, ar mai fi existat alfi oameni: preadamifii, care
ar fi dat na tere diferitelor rase; cea de-a-doua afirma d, deodata cu Adam
Eva, ar fi fost create alte perechi de
oameni: coadamijii, care ar fi, Ia randul lor, stramo ii diferitelor
21

'NEMURIREA

TEOLOGlA FUNDAMENTALA

SUFLETULUI

325

rase. 1
preadamitismul
coadamitisrnul se pronunta, deci
contra monogenismului, pe care, in csent . II combat, deosebinda-se unul de altul doar printr'o diferenta de limp. lnlrc eel
ce-au profesat aceste r taciri sun! de amintit: lmparatul lnlin11
Apostnta, iar in sec. XVI XVII: Giordano Bmuo (t 1600),
care au fost preadarniti r.onvin l; tnlre cei mai vestiti coadamitl,
citam pe gentilomul protestant !sane d Ia Peyrere (t 1076).
Naturali$lii mat,riali$li
rnfiounli$lii, ca: Biiclwer, Vogl,
Moleschott, Btmueislt!r, 1c., nu vor avea, deci, dedit sa profile
de teoriile acestor prec.ursorl de marcl1. ;, de fapl, din selectiumia ce-o fac din aceste teorii clasice, se ua te poligmisnml
mode111. Poligenismul modern se intcmeiaza pe diferentierile ce
exista intre diferitele grupuri de oameni. Aceste diferen!ieri somalice, fie ale morfologiei, fie ale fizlolog'ei corpului omenesc (culoarea
pielii, conformatia fetii a craniului, unghiul facial natura parului) sun!, dupa poligeni li, foarle importante de.natura a distinge
luminos lni rns pl'incipale de oameni: I. Rasa albii, care are
pielea de pe corp alba, craniul foarte bine desvoltat, barbia proeminenta, ungh ul facial de 90, nasul drept, parul llns-buclat,
etc. etc. 2. R,1.<ct galbeuc'i, are culoarca galbena, craniul brahicefalic, pometelc fetii ie ite, ochil ob\lci, etc. etc. 3. Rasa ueagrn.are culoarea neagr , parul cret-lan os, craniul dolihocefalic, arcadele ie ite, moxilarul de jos prognant, unghiul facial subt 70.
Aceste trei rase sunt rasele principalt>, ele ocupli aproape tot
globul, a a: ras:J alba este raspandita pe glob in proportie de
42 1 ;0 cea galbe:1:i In propor(ie de 44'o; iar cea neagra in propartie de 12'1(0 Acestor rase principale 1i s'ar putea adauga:
1asa mixla a Pieilor-Ro$ii, care tr e te in America, actualmente
aflandu-se spre disparitie neformand decat I sau 2/ 0 din
omt>nire.
Datorita acestor diferentieri clare
caracteristici rasiale,
poligenismul sustine, d\, Ia originea omului trebuesc cautate mai
multe perechi de oam<.>n', deJa inceput deosebite int reolaltll, care
au dat na tere diferitelor rase, ce traesc
actualmente pe

paml\nt. Monogenismul, dupii ei, nu ar putea explica <iecat origlnea

anitatea rasei albe.
Dar, sa consideram acum
argumentarea monogenista a
unitafii specie! umaue, sau a descendenfel tuturor oamenilor din
aceea i pereche comuna. Mai intaiu, observa monogeni til,t dife
renfierile invocate de poligeni ti nu sunt de naturA a preciza
specii noui de oameni, ci eel rnult rase uo11i. Aceste diferentieri
sunt pricinulte, in rnajoritc.tca lor, c!e condi!iile vatiate dirnatice,
biologice, geografice, o:i de temperatura, pe care diferitele grupuri de oameni au fost silite, dela lnceput, sa le sufere pent!"u
a tr i.
A a se poate explica dlft>rita nuantare a pielii, ai carei pig:.: menti reac{ioneazll diferit, atuoci cand sunt supu i Ia un soare
mai arzlHor; tot a a reactioneazli i pigmentti p rului, care sunt
cauza attor nuante elite exist:l, deJa blondul eel mai auriu
piinli Ia negrul eel mai lncbis.
Deosebiri/e aHatomo-fiziologicc, de fapt, nu sunt aiM de
radicale, spre a forma adevlirate bariere lntre rase . In sanul
aceleia l rase, astfel, se observa fd de fel de tipuri, carP. au
craniul brahicefalic, sau dolihocefalic, fruntea mai te iU1 sau ma!
bombaUI, ochii mai dreptl sau mai oblici, barbia mai plata
sau mai proeminenta, etc. etc., ceea ce ne dovede te, tara putlntli de contrazlcere, descendenta originara a iotregii omeniri
din aceea l pereche de oameni. 8
Nicl volumul c1eertilHi, dupti cum am vazut acurn, nu este
hotarltor, deoarece creerul genialuiui orator Garnbetta era mult
subt nivelul celui medial al Negrilor! Cat prive le deosebidle
littgHistice, pe care poligeni tii nu le admit a avea uicio inrudlre
radacinala tntre ele, din nou t iinta serioasa
bi ne ioteotlonata
i i perrnite a z darnici toate aceste afirmatii prezumfioase .
A a, marele filolog cre tin Max Miiller 0 respinge ideea
1 A a: B. Platz, Der Mmsch, sei11 Urspruug, sti11e Rassc uud sc:1< Alter,

wurzb., 1887, p. 120 sqq.

2 Cf. M. R.IUch,

1 Cf. Gh. Ciau;anu, Monogcnismul biblic. Sftcrliu tlotmaficapologelic, Craio' a,.

1931. pp. !I sq.; I 2 sq ; Delitzsch, Christ/. Apol, [p. 73 sq .; Rojdcstvenski,
Apologelica, vol. IT, FAlticeni, 1897, p. 306 sq.
2 In opcrn sa: Preadamtlae, pui:Iicntll In 165:i.

Die Eiuheit des Mensclimgesclsltclltes.

Anlhropolotisclses

:Studltt , lil A1-fl., Augsb., 1893, p. 90.

3 1/Jirl., pp. 260 sqq.; 370 sqq.
4 Cf. Ciau anu, o. c., p. 14 sq.
5 In scrierea sa: La science dn langage.

-.

TEOLOGI\

32

NEMURIREA SUFLETULUI
FUNDAY.EttTALA

mai :nuHo- ! mb1 :>riginare i dovede9ie, cu documentc serioase,

c:l graiul prini!or camenl :: fosi monosilabic.' Oin acest graiu
primord ial s'au fornat a poi, treptat, celelaltc llmbi: ce"' c gluti1tanta2 i e3 fle: tO'IMif. 8 Conslderandu-se toate apropieril e lingulslice, die ::;e rt constata tn toate limbl!c d astazl, cu aju10rtll ji!ologiei co:t?a:-ale, to ate limbi le pot fi concentrate In trei
!ami!ii rna i: fc'JJti;i'J i1!do-e:upeaar'J, familia senitid: ti fimilia
brcmicii. lntre i' niiia indo-emopeana ! cea t"e,nibc;! s'at- desc:op rit marl finlt:J !i. urmcaz:J C3 s'\ se dascoper acc!ea i afmitf i ji c:: a'1lilia h rr.nic;}, pen!ru en !lloncgenismul sii las mult
i11U\:'ii i c in acea obiectiune.
In sf;lr if, se mai poate evidentia, c 1n i i poligcni(ltli se
ontraz\c :ilJrc ei: l!al' sus\ln 4 race (Linne), :1l}ii !> sau 7, iar

Intre C:iferit '>le rase s'au qf!ai nnri c.sc.mJ.IIt17'i .?!laio '!IO
jiziologice, care dovedesc, incontesta'Jil, dcscendenta lor '::1mur: ,
in afara deosebirilor mici, fi1ra important "?i accidcn:ale, Jt-:;o-

al;ii mer& pllna la Ll, rase distlncte, sau chiar 63.'

Mar\!ie at:flcr olog irancez De Quatuji.1g s iilS , n .1 s'a
multumlt . )i!1bate inr.li i terneiud!e poiigenlste, ci a opus
:, rio; ; ;;rg ment: mor;og ni:i:e.6 Al turi de el, s'au mani:estat,
:a s:iztim!;ori ai tlr;e: monogenlste, natarali ti i an.tropologi
dintre c:ei m:'!i tie :;. am . ca: M. Mialt;t. aj)0i insu i Danvia/

acestr: tradiii ?l legende, culPS d pe !:'l to0 po:w';r k h;!: i!:

R:>mani, Grecl, lnclien:, japon zi, Chinczi, liH a ;, lr:::!io;ri, As'-:obab.ikn!eni, Can1ar. iii, de. l!tc, v1rhcsc (t $pr.: c _J.>rl r.1; ;: r rhe
de oameni, desrrc un porn at 'Jict'i, df::;i); an r;cr:Jo;, ;1e:;pre
rolu' fem!'ii Ia adu!:ef'P. b rbat iui 7.1 piir :at, i! !.p:c !)i(1p, tc.
Teaf':'ul at;cstor tradi\ii i icgende este u:i,mlm in n c:m:::;t<:, ca
ele s'au elrec'it L centrul A:;ici, pe pcd ' al i:;.;n ult:.
In s;nij:nul ace:.hr J dHii i t<!r;rne !n:; . Vlil" i cjdor
1n3a i ist01ia $i t'rrislorin, c;ue aflriilt\ c'i, !.,tr'r devh, A .i:.l ,)rezinta toatc P.ValltCljele
c:arc?.cteristicile, care o lrdl'eptutes,:: d ;;
fi consideral en leagi'in <1! omenirii. Di l A:;la t. fos. n:.t! :.J or
posib\1 rf.sp 'ldlr('a ul'iversal a genului omen sc, j l ; c aid
afl:lm popoarele cu eel<: mal ve:hi culturi d!i1 lum : mlt:wa.

'f!wdc)', Fia!lac , .!..amard, Cm1ie , LimuJ, Rm1kc, Hm ;bold,

Blljj(m, V1rchow, (tc. etc. Argur.1ente!e r.oligenil'..te s'au dovedit
cu tnceiul a f! purE <:xager;1rl.
1 Gr,lh! 1WJ1$0Sih1ic asto fl)rmnt dtn m'lnosilabe singnrite, ftlrll interven;ia
cloclinllrii lii c?njugih:ii. ;.)nsul osto hot11dt do locul i numrul :tlonosiiP.telor.

2 LimM nglutim:'ir: csto limb!l rr.re nglntmeozlt (nsociazll) ilnbde rlldllcinale !h:c cu il .be pr fi:.t l sufix<l intrt>ol11llli, pentru formarM cuvintelor. Limbi
aghCinl!ole so:'lt: 1imoile negtilor, 'imb:Je finice, l!!alo-a!tnice (ungarn), m Jaio-polinozienn

i cencaziene.

3 Limbif. ;lexionc:J este limb care sre ne>.iune, sau care i5i schird.'ll. desinents. prin cccii:ure !ji conjugar.,. lnir limbile nexionare se numlr: idiomele, ho.:nitosemilice (araba, f'brnicn) i idiomele indo-europene sr.u 3rienc (1. l tline tom!ina,
fMnccza, spanioln, portugheza, italiana i roman n; I. genu;nicc: engleza, gennana,
scandi!:uwa; l. celtice: gnchca din ScotiP., gnllois din Tllrilo de Jos, re - toun din V.
Bret1niei; I. slave: l)lllg>un, rusa, sirb , cchn, poloneza, utc.) Vezi
: l)avid Mirodescu, o. c, p. 227.

4 Cf. Spect, o. c., p. 157 sq.; Rauch, Die Eiuheit rles Mmschmgcschlec!lics,
p. 413 sqq.
5 Cf. U11it,' de: l'especc '"'':1.1im, XII cd., ?aris, 1896, p. 6 sqq.
6 ..tbsf.wlll>ung dt. Mmscllw, <ieutsch von Y. Csrus, Shttlg, 1871, p. 202

cate de poligertl ti, totul ce e esentia!, estil a; mcne:l. Car, nu

numal atat, 1nsu i suf!etul oarr.enilor este uniti:ll' ;:1 e 'll:lni e;'. >_.
peste. lntrr.g cuprinsul pl!m ntulul, In felal :tCC'>t<. ?cnomr u1
indian, amintit de noi odat:!, cupriiide In ;!n<: tcate slf;: oel:.: de
g andir c!aGice 'si ffi(lderne, care he f.>. < iiiosofiei a :!OfJetl .: .
Dovada psihologica e:;te, sfel, de o neo.1esta'i<1 va!c;rc.
Nici iraditiile $i /eg.:,;dele diferi?el or ;;oooare nu ;urt de
nesocotit, d ;:i .11.! c! js: biri nni r.1ua sz l: q;\! iit\lin radi:-al. "'e.
i
se apropie de ?.dev .i, mai toatr-:, J'' !i1"" C<)
L'l'
r

!1.

rje':'

..

'

" '""

1:h-

nsiro-babilouiatui, wllurn sw;:eric. ;;i Cl l!ru:..l clJilr ::ii :-:u:'t v chi

de peste 3000 ani, inainte de venirca lui Hr stos.
Conciuzie. Dovezile monogzniste -eu esc a !iC rgum 1ta
temeinic, c tot genu! omenesc se trage din ac ea i Pf-r.che de
oameni i:1itial . Deosebiri!e exagerate pollgcnistc nu nl;l! dedit
mici deosebiri r11siale, care unt cu totul 'inti Cute dr! marile
1

cr.

Petru P. Ionescu, art. l'relimit:ariil CW/fJ{!$it rii in Gand!r

Nr. 7, Septcmvric 1910, p. 501.

. n = IX;

-----------------

T E O L O G IA FU ND A MENTALA

NEMURIREA

329

SUFLETULUI

..

asem3nari unitare ale sp,;.::iei. Monogenismul biblic este astfel

bine inteme!at
ci:n puJct de vcdere tiin(ific, iar d' octrina'
Bisericii este mai inUirUt prin aceste atacuri, ce I se aduc de
c&tre poligenism. Omenirea descinde diu aceea i pereche initiaiA
de oam<>ni: Adam Eva; toti oamenii sunt, astfel, frati lmpreuna,
prin onginea
natura lor comunl\. 1

CAPITOLUL Ill

Antichitatea spcciei umane

''

::

.t
;.
<

J:
I'

.
t

1 Cf. Boulenger, o. c., p. 124 sq.

0 ultimA problema, care este mult agitata, in legatura cu

originea otnului, este problema autichitajii sau vechimii speciei
mnatte. Contrarilor, recrutafl t t dintre naturali tii materiali ti
dintre rationali ti, le place, mai lntaiu, sa afirme ca cronologia
biblica este gre lta, fiindca a eaza inceputul omenirii prea in
apropierea noastra, nerespectand astfel legile mecanice ale generatiei spontanee; apoi le place sa afirme ca dreptatea este pe
partea lor, deoarece ei a eaza aceasta origine, incomparabil, mai
indepartata de timpurile actuale.
Dar, mal inainte de-a confrunta aceste doua cronologii, sa
le studiem pe f1ecare, in parte. Dela tnceput, va trebui sa afirml!m, c cronologla biblica nu afirml!, cu deplinil exactitudine,
niciun an, care ar preciza data in timp a originii omului. Biblia
nu are nicio cifrl! pozitiva, referitoare Ia epocile primitive paradisiace, i nici Ia epocile ulterioare de dinaintea potopulul, sau
de dupa el, pana Ia chemarea lui Avraam. Totul ceea ce aflrma,
cu mai multa sau mai pufina hotarire unii cronografi cre tini,
nu sunt decat rezultate obtinute conjectural, pe marginea textului biblic.
Acest text nu ne este pastrat in forma sa orgioala, ceea ce
iar contribue mult Ia impreclzia cronologicA, deoarece diferitele
texte, care au servit Ia reconstrucfia formei originale, cuprind,
de multe orl, cate trei fehiri de date cronologice deosebite. Un
caz ti pic de imprecizie cronologica este eel cu varsta patriarhilor,
cu cifre metusalemice, de dinaintea potopului. Varsta acestor
pat riarhi variazli, in diferite texte, atat de mult, incat este o adevarata arta tn a o preciza corect
definitiv. 1
Pentru toate aceste motive, biblia nu ne poate oferi cu
precizie data cronologica a originii primi lor oameni pe parna n t
ar fi o tnchipuire prezumtiva, ca cineva sli afirme, cu autoritate, o data crooologica biblica sigura. Ctfrele cronologlce bib1 Cf. Boulenger, o. c., p. 126.

330

33!
=== ====-- - .,. .,_,_. _,. >-_:-....,.-.,...,.._ .,.,._,.._,,.,.,_.---

NEMURIREA SUFLETULUI

TEOLOGIA FUNDAM ENTAL.3.

lice, ce le avem r>ana in prezcr!, sunt cifre p:Jr conjectuate; ele

variazil 1n a punr:, inceput originii omului Ia 3500 ani inain t e
de Hristos, dupii unii,
pfln Ia 7000 ani inainte de Hristos,
dup:i altii. Mai adiiogam, ca. sr.riitorii sfintei Scripturl nu erau
totdeat..tJa 'nderrnatl Ia scris d!ll mot!ve crono!ogice, l'a chiar,
ciin cor!tr3, de m !lte ori nu jineau cont. Clt toaH\ 8cveritatea, de
cle, ci !iC l GuL couclt:i de 1cjiuHi mmmoiel111ice
sintplifi.cau
mult ere iiC;log!a. :11c', ntl treboJc s se 11ite cr. sflntel c'rti erau
destin t : :; ce :11vete pe cte rost i ar!JilCi un b!llast mare de
cifre nu <1r li Hi:: 1t d c t s 1 cbos Hc;j zrt<iarnic pe discipolii
Lr:Ji! Sfnt:-. Cn 3:gLI<'l!l .1, tieci, i!. numai din aceste ca.ne, patt'iarhii de dina!u e
de ('upa potop, smt lmp r!iti in doul
g:-upe d!! ece j' tol a a: in g r,7logill ltli lisns, IFcuta cte Ui.atci,
lipsesc trei numo::: ac stramo i: CTtrdrJJ, .io11s i A:nozitJS, numai
ca acea ;t gen :>.ogie sa fi::: ;:,r1:o,iat. 1u tre: 7,!'upe slmetrice, de
cateva r,ume f!e ,1fC. 1
Diu io!.li: 1ceste mofvf., trcbue st 7ofirmaril, ca fanta
Scriptur:. nu n:! c,fr,;:.i nlcie dilt,1 cronologlc1i sigur. . pentru orlginea prirnl:or oamenl. Ap(d, trebue s %1i nrm m, ea cooditii!c lr. t':\rc se :.;J,_ cronologi::\ din textl.!l r<!con::tit,Jit, !mpicdlc11
preclzar a Jiguri a : ce tti d ',te; ccea re :>'a reujil sl\ se fad\
pllna in rwzf.nt 'c.te numai un '''-zultai coi!Jecttwal. Un 1ezultal
cc,njedu al e te ;,i data de 4000 ani, ce :>e a:ribuP, ca stabiliti1
de Boswci,' ca fiind siguta in a hotari lnceputul lumii i de
ca!E' fac mult crz naturaliii; mat rlali ti i r?.fon;':!itli. Cronologa bihlicli estf', de:;!, imprecisa; ram ne-, deci, liittfelor profm1e d:Hori<l de : stnblli ctJ prccizie data :lpsritiei pe pi!m nt a
prirnilo: oamtni.
mur.ca acr:stor sllhJt'!
profane,
f

'
y, '1L:. este le Icc uc:oara
f\inde<1 Je pot mea pan IR o varsta antic , care le m<li poate
cfe;i urme sigure, iar clela areasta vfirstA lncep i cle a dibui
1u lntuneric. A?a, istoria poate inai tta pan a ia anul 2000
tnainte de venir <i lui Hris{os, ea poate preciz "tlrs!a popoa-

relor asiro-babilo 1iene, egiptene, a eel or indicne, chineze, etc.,

Ins cu aceste popoare, atat de inalatate in cuitura, nu lnseamnl

cl s'a rezolvat problenia. atu:tci se recurge Ia prei. tone, ale

carei date 1'nsl1 sunt Huctuante, a <1 ca de determ! ra ca i tiintele exacte si!. recurg ia conjectur!. Prt:'istorla face apel, a a. Ia
porturile geologiei, arheo!ogiei, paleontologiei, etc. etc., or niciuua dintre aceste stiinte
. aux;Jiart! nu ezte sigur In a C.:es, nperi
prima urm . a apmitiei viet,ii pe glob.
Geologia ln::tinteaza, astfel, dialectic, p n:.i la !nctp.. M
lumii. Ea !mparte ln!Hg acest timp In ci;;ci perioade, rt:o ca:e
apoi, Ia randul lor. !e !mpartc tn subt)erioadc. Cu ajutcrui palontologiel, se cerceteaz ap()i ram i!de f:lsi:izate de cH nint e,
sau urmele, ! h;ate de om In vie!uin!a s<l. P. bnn accstor de.3cooeriri s'a rutut preci:!.a, cii omul cur.oa tP. o fpoc6 de 'jH >' ;ii, o
alt.J de bro11:: ...i o alt.< df'. !i.:t', in dmpui c<1rora ei s'a tl)l.osit
consecutiv, cle pia!rt. ccd!urons \ eolitic , Gz,u r.ioplita palco\itica.
snu slef;Jit neolitlci.l, etr:., de bronz, !HHI de fier. Mai nmil, s;u:
desc perit 'L.!Ineroase tnstrv 11rnte eolitice cou\'ecpoP.ate ir cr':!
mene, chicr intr'o faz:A 1 a err-ed ter iare: fa 11Jiocm 3
Totusi v 1 sta omenirii nu a putut f! precizati-1, d:c re;e
aceast on;enm . nu estc slg r. c:.i incepc clinlr'od !a a 51' foiosi
de urrne con('r:':'te, care ne-.<1u vi!hlt riiml!ne s 0 rerio<:d .ct a a
de hlufCi, ,,a cca de pi;!tr:\ r.ue r.e com: u.., di!1 trei s:lHiivl
ziunl: eoliti.:Jtl, 1-'C!levliti:t!l
1teo!ittwl, <-e poatf sJ r udstat
anterior, dela c.1re nu mal <w m ni t' urmi.
De aceea, tiin{ele profane tr bue ;1 se rrul um<\SC c-,
poset1.1 mmc mal slgu:-, clin epo.-a cw!le uza,- 1 sau rl i<-r {1in
)

;:1
..

epoc(' mai

tauv. -a

c!elttvialil (Dilu7d,1i11tens h).

Cat dte f!uctuante

sunt :jl aceste unne, ne or< t-. faptul, c . dela 1n ceputul ere; cvaternar , din epoca gi<O;iar .. ncJ se afla ! muzeele omen:ri'
niciun sche!et, dar se afl . in schimb, urr:1e sigJre, lucrnte 1u
t PerioudR tertiar sc imp rle 1n p11tn; faze: rccm, oligoccu, li:iocrt; \'i
plincm.
? Cf. P!atz, o. c, p. 16 sqq.

3 Cf. P. Schnnz, DM Alfer des ,\lcttsclimgcscillcchlts, Fl'e;bu;:g, 1 06, pp..

1 Cf. Bouleoge1 o. c.. p. 12S.

26, 83 sq.
4 Cf. Specht, o. c., p. 105.
5 Consulta F. Birkner, De diluuir..lc Mem:ch i11 E11ropa, Miinch n. 1910,
p. 6 sq. ; R. Schmid, DclS 14lllll'"l.ciss!llscl:n.fl/id:c Glaulcu i>elwmfttis tittcs Theolo-

2 ]bitT' p. 127.

gm, II Aun., StuttgBrt, IilOA, p. 88 sq.

TEOLOGIA FUNDAMENTALA

cre:nene, din aceastl! ep.JcJ ,l]h iani (Diltwium).l A a, ca toate

datele preistoriei sunt o impos1bilitate de-a fixa varsta omenirii. Abia, dcla inceput II epocei modatte cu,ztettzate (Allwviw:t},
posedarn urme sigure, care lns11 nu sunt de natura in a putea
botarl lncepulul ornenirii 2
Cat de val'ial)ile
coojecturale sunt rezultatele liin!ifice
ne spune marea diferentil d1ntre c'f1ele extreme, intre care se.
sbat toti cronografil tiinfifici, spre a preciza lnceputul originii
omului.
A a, u:1ii (De Mottillel} au evaluat varsta omenirii Ia mai
mull de douli sute mil de ani, iar alpi: Ia zece mii de anP

Concluzie. Cronologia tiintific.1 nu poate sta In desacord

cu cronologla btblid!, deoarece cronologia biblicl! nu stabile;;te
cu precizie o dat.l a originii omullli, ceea ce ar putea contesta
cronologia tiint !fid\; in plus: cronologia ;;tiiofifidi ou ajunge la
rezultate sigure serioa!ie, referitor Ia rezolvarea a.:estei probleme.4
1 Cf. W, Bra.lca, Der S/,uut unseter J{mu!tlisse 110111 .fossilm Mcns<heu, p.
60 sqq.
2 Cf. J. Ranke, Der Mensch, H Bel, p. 502 sq.
3 Cf. Boulenger, o. c., p. 129; Specht, o. c., p. 164.
Toate tezele materia!iste cu priviro Ia originea omului, Ia unilatea il antichilatea sa, prccum toatc t<.:oriile ralionaliste, evolulioniste i materialiste cu
privire Ia problem!. religioasil unt cuprinse i in Geogmflt umauti i JiOiitic,i
Aceastl ramurlS. tiinlificli a Geog r afiei este relativ nou!l. Crealorul ei este geografu1 german Fr. R!!ltcl (185!-1901), care impune noua ramuril liinlificii ca disciplina apa1lc prin m:)num nta' le sale scriori: Anthropog ogmphie Politische
Geographie (t89S).
Manualelo de conlll, care se ocupll cu accaslli ramurll tiinlificn a geograiiei, nu t[n, oslentativ, seamil de acordurilc stabilite pan1l. acum intro rezultatc1e
serioasc tiinf lice obtinute de Teologia fundamentala i cele ale aJevliratei tiinte.
Exemple clasice do manualo, cu teorii de ncest fel, vezi: V. Hill i E. Buogetzcanu, Geotrafl'-' umanJ $i polilieti, Bucure ti, Cugetaren, 1937, pp. 4 sqq.; 9
sqq.; 207 sqq ; 224 sqq ; 228 sqq ; 32. sqq ; M. D. David i P. N, Mirodescu,
Geogmfla 111111111ii # poltlicti, Bucurcili, Na!ionala-Cioruei, 1935, pp.Isqq ; 292.
sq:J.; 212 sqq.;
4 Adaos bibliografic Ia problemele antropologicc :
Quatrefages et Hamy, L'cspece humalne, Paris, 1878.
TopiH!Jrtl, P., Elements d'antropologie gemirale, Paris, 1885.
Gumplowicz, La lutte des races, Paris, 1893.
Lapparwt, A. de, Sc!onr.e et apolog6tique, VIII ed., Paris, Bloud, 1910.

333

NEMURIREA SUFLETULUI

Trccere. Din cete expuse de noi, in partea a doua a Teologiei fundamentale, reiese c11 omul este o fiintl1 personala, relativ:i i creat11, dar compusli, pe lang t upul mur itor, !?i din
suflet llber, sp!ritual, material
i nemuritor.
Dumnezeu, a cllrui existent11 personal:! am dovedit o in
partea inlaia, poate conduce pe om spre tinta s3, iar omul se
poale supune volntei divine, con tient !?i tiber, s;;re a atioge
aceasU1 finta, deoarece cu inteligeofa sa, deosebita de a anima'telor, el poate cunoa te pe Dumne eu, iar cu sentimentul sl!u el
iL poate iubi
adora.
Cede douii afirmajii spirilualiste, neces3re pentru existenta
unui raport intre Dumne cu
om, sunt astfel dovedite. ExisObtml<l)'tr, H, Der Mensch der Voueit, 1912.
Dtl<l_W, }'., et Go!cischmidl, .\!., Les lheories de l'evolu:ion, Paris, 1909.
B,mlc, Les hommcs rosstles, Patis, 1921.
BruH"1tts tl l"alau. , La geograrhie et l'histoire, Paris, 1921.
.Mor!Jclll 1., L'humonite preh 'storiql'e, Paris, 1922.
Ralca, .\l. D, Det\ni1ia omului, Bucure111i, Cult. rom. 1926.
Smlerens, J. B, Creation et evolution. Paris, Bloud & Cay, 102$.
ll'exiJtr:![, E., lndividual-Psychologie, 1928.
Seifof, Fr, Me'aphysil< der Sccle, Mi.inchen u. Berlin, 1!)28.
Raswousseu, 1\:., Du Groeoland au Pacifique, Paris, 1929.
Allus, K, Da!: Werden der sittlichen Person, 1930.
Clcimeu, c; I Los regions du Monde, Paris, 1930.
Freimjels, U., Sozial- und Kulturpsychologio, Loipz!g, 1930.
Broom, R, Les origines de l't.omme, l'aris, Payol, 1934.
Bawm/:. B, Die Naturwisscos.:haft auf dem W, ge zur Heligion, HI Aun., DiestenwgFrankrurt, I9:S+.

0/sm, 0., La cooquete de Ia terre, 3 voll., P.uis, !93!.

I.e c()lllfe eft Noiiy, Le temps ct la vie, 19:36.
RIJfllacl:u, E., Die Schichten der Pctsoolichkcit, Ldpzig, 1!.'138.
Htllpt ell, W., Geop,yche. Die Menschcnseele unter Einnuss \'On Wetter
und Klima, Boden u:1d Lnndscheft, V Aun, Leipzig, 1939.

Pif 'c.Jri1l, I, Teori1 c\olu\iei spililuale, 13ucure tt, Cartea Rom., 19.J.l (spirili tli)

Alt.raud111, P. F., Originca omului dupli religic i tiinlft, Bucure ti, Cugetarea, 1941.

Batail/on, L., La terre et j'J,olu!ion humaine, Paris.

Hamy, E, Precis de palllont logie humaine, Paris.
Grotlhuysm, B., Philosoph scho Anthropologte, Munchen u. Berlin.

Dtmp;; A., Kulturphilosophie, :\lunchen u. Berlin; etc. etc.

334

== =-= = .-

TEOLOGIA FUNOAMENTALA

tenta personala a lui Dumnezeu i l are corolarul indlspensabil,

pentru posibilitatea un or raporturi pozitive, in existenta personal relativli a omului. Omul cre tin, conceput de splritualismul
cre tin, poate intrefine raporturi recipr oce cu fi!nfa absolut
divinli. 1 justificarea acestor raporturi este cuprinsl1 fn nemurlrea
suUetului omcnes:, care, dupl1 moartea trupului, cunoate o altl1
viafa, esentlal deosebitli de cea pamilnteasca.
Trecem, astfe I, Ia partea a treia a Teologiei fundam entale:
revelafia, sau Ia raporturile pe care le intrefine Dumne7.eu cu
omul, pe care o vom studia din punct de vedere al posibllltatii,
necesitl1tii , cunosclbilitafii
realitatii ei.

REV ELAT IUNEA DIVI NA

,..

1 Cf. I. N. Ehrlich, F undamentaltheologie, I Bd., Prag, 1859, pp. 85 sqq. ;

89 sqq .