Sunteți pe pagina 1din 9

Referat :

Mihai
Eminescu

Realizator : Bajereanu Daniel


1

Cuprins

1. Introducere
2. Data i locul naterii
3. Copilria
4. Debutul
5. Etapa Vienez
6. Etapa Berlinez
7. Opera lui Eminescu
8. Genuri i specii cultivate de Eminescu
9. Repere Critice
10. Bibliografie

Introducere
Mihai Eminescu reprezinta in literatura romaneasca o intruchipare a
absolutului, un reper mereu actual pentru creatori.
Eminescu este cel mai mare poet national care exprima cel mai bine si cel
mai complet spiritualitatea romaneasca. El este cel mai mare poet romantic
din literatura romana si ultimul mare romantic in ordine cronologica din
literatura universala.
Prin varietatea temelor, motivelor, ideilor, prin preofunzimea gandirii si
perfectiunea formei, poezia lui Mihai Eminescu se constituie in primul mare
model de univers poetic din lirica romaneasca.
Prin contrivutia lui Mihai Eminescu poezia romaneasca face trecerea, saltul
spre Arghezi si Blaga, dar in acelasi timp descopera caile de acces spre lirica
universala.

Data i locul naterii


ntr-un registru al membrilor Junimii Eminescu nsui i-a trecut data
naterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar n documentele gimnaziului din
Cernui unde a studiat Eminescu este trecut data de 14 decembrie 1849.
2

Totui, Titu Maiorescu, n lucrarea Eminescu i poeziile lui (1889) citeaz


cercetrile n acest sens ale lui N. D. Giurescu i preia concluzia acestuia
privind data i locul naterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, n
Botoani. Aceast dat rezult din mai multe surse, printre care un dosar cu
note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domneasc) din Botoani;
n acest dosar data naterii este trecut ca 15 ghenarie 1850, iar a
botezului la data de 21 n aceeai lun. Data naterii este confirmat de sora
mai mare a poetului, Aglae Drogli, care ns susine c locul naterii trebuie
considerat satul Ipoteti.

Copilria
Copilria a petrecut-o la Botoani i Ipoteti, n casa printeasc i prin
mprejurimi, ntr-o total libertate de micare i de contact cu oamenii i cu
natura, stare evocat cu adnc nostalgie n poezia de mai trziu (Fiind
biet sau O, rmi).
ntre 1858 i 1866, a urmat cu intermitene coala la Cernui. A urmat clasa
a III-a la Nationale Hauptschule din Cernui, fiind clasificat al 15-lea ntre
72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dup
care a fcut dou clase de gimnaziu.
ntre 1860 i 1861 a fost nscris la Ober-Gymnasium, liceu german din
Cernui. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea
n primul semestru i al 23-lea n cel de-al doilea semestru. n clasa a II-a, pe
care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron
Pumnul la catedr, culegtor din creaie popular i autor de studii de inut
academic. Aron Pumnul l-a calificat, n ambele semestre, cu note maxime la
romn. A obinut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba
latin) i la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematic). Mai trziu a
mrturisit c ndeprtarea sa de matematic se datora metodei rele de
predare.
n 16 aprilie 1863 a prsit definitiv cursurile, dei avea o situaie bun la
nvtur. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la
romn calificativul vorzglich (eminent). Plecnd de vacana Patelui la
Ipoteti, nu s-a mai ntors la coal.
n 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerului nvmntului din
Bucureti o subvenie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A
fost refuzat, nefiind nici un loc vacant de bursier. n 21 martie 1864, prin
adresa nr. 9816 ctre gimnaziul din Botoani, i s-a promis c va fi primit
negreit la ocaziune de vacan, dup ce, ns, va ndeplini condiiunile
concursului. Elevul Eminovici a plecat la Cernui unde trupa de teatru
Fanny Tardini-Vladicescu ddea reprezentaii. La 5 octombrie 1864, Eminovici
a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoani, apoi, peste puin timp, a fost
copist la comitetul permanent judeean.
3

La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugmintea ca salariul cuvenit


pe luna februarie s fie nmnat fratelui su erban. n 11 martie tnrul M.
G. Eminovici a solicitat paaport pentru trecere n Bucovina. n toamn s-a
aflat n gazd la profesorul su, Aron Pumnul, ca ngrijitor al bibliotecii
acestuia. Situaia lui colar era de privatist. Cunotea ns biblioteca lui
Pumnul pn la ultimul tom.

Debut
1866 este anul primelor manifestri literare ale lui Eminescu. n 12/24
ianuarie moare profesorul de limba romn Aron Pumnul. Elevii scot o
brour, Lcrmioarele nvceilor gimnaziti (Lcrimioare la mormntul
prea-iubitului lor profesoriu), n care apare i poezia La mormntul lui Aron
Pumnul semnat M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou)
debuteaz n revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-a
avea. Iosif Vulcan i schimb numele n Mihai Eminescu, adoptat i de poet i,
mai trziu, i de ali membri ai familiei sale. n acelai an i mai apar n
Familia alte cinci poezii.

Etapa Vienez
Mihai Eminescu audiaza cursuri de limbi romanice, filozofie, economie
politica, medicina, mitologie.
Desfasoara o activitate sustinuta in cadrul unei asociatii a studentilor romani
din Viena intitulata Romania juna. il cunoaste pe Joan Slavici de care il va
lega o stransa prietenie.
Incepe sa colaboreze la revista Convorbiri literare care-i publica poeziile
Epigonii, Mortua est, Venere si madona.
Revine in tara si cu ajutorul lui Titu Maiorescu si a junimii obtine o bursa de
studii la Berlin.

Etapa Berlinez
Audiaza cursul de filozofie si de istorie. Fara a-si incheia studiile, revine la
Iasi. Este numit directorul bibliotecii centrale din Iasi; datorita intrigilor lui
Petrini Mihai Eminescu este inlaturat din aceasta functie si este numit
revizor scolar.
In calitate de revizor il cunoaste pe Ion Creanga pe care il indeamna sa
scrie. Mihai Eminescu participa la sedintele Junimii unde-si citeste marile
creatii. Este redactor la Curierul din Iasi.
Din 1877 se stabileste la Bucuresti ca redactor al ziarului Timpul. Acesti
4

ani reprezinta o perioada grea din bibliografia poetului de munca


obositoare, concretizata intr-o valoroasa publicistica politica, sociala,
culturala. Din 1883 apar primele semne ale bolii, care se graveaza in timp
culminand cu moartea poetului la 15 iunie 1889.

Opera lui Eminescu


Mihai Eminescu este in literatura romana creator al unei opere ce strabate
timpul, traind intr-o perpetua actualitate. Semnificatia lui a dobandit in
constiinta poporului nostru caracterul unui mit.Poetul nepereche, cum
avea sa-l numeasca G.Calinescu, reprezinta in literatura noastra un dublu
reper de valoare luata in absolut, inscriindu-se in contextul literaturii
unversale, alaturi de Dante, Hugo, Goethe, cum aprecia T.Vianu si de
specific national, drept ipostaza unica a sufletului romanesc in concertul
poetic al lumii.
Eminescu a adus prin opera sa o limba noua si mereu proaspata.
Extraordinar este faptul ca el nu a trebuit sa se lupte pentru a stapani
graiul romanesc, caci acesta i-a fost mereu la indemana, ajutandu-l chiar
in realizarea de imagini artistice deosebite. Secretul intregului sau farmec
consta in substratul autohton al culturii eminesciene.
Poetul se defineste singur: Aspru, rece, suna cantul cel etern neispravit lasand astfel loc pentru alte contributii atat de necesare spiritualitatii
noastre nationale, in sincronizarea cu universalitatea.
Universul motivelor eminesciene este alcatuit din: timp si spatiu national,
padure, mare, doina, vis, melancolie.
Legatura operei eminesciene cu devenirea noastra istorica nu poate fi
contestata, Eminescu fiind modelul absolut spre care tind fara exceptie
reprezentantii literaturii romanesti.
Articolele publicate in paginile Timpului nu numai ca au atras atentia
contemporanilor, provocand mare valva, dar impresioneaza si astazi prin
vibratia lor patriotica, prin admiratia fata de barbatia si spiritul de jertfa al
ostasilor romani in Razboiul pentru independenta nationala din 1877, ca si
prin luciditatea cu care poetul judeca realitatile din actualitatea socialpolitica a acelor ani. Pilduitoare raman, astfel, cuvintele cu care Mircea il
intampina pe Baiazid(Scrisoarea a III-a) ca o neindoielnica si directa
manifestare poetica a atitudinii si sentimentelor lui Eminescu.
In valorificarea creatoare a folclorului national, Eminescu se ridica, din
nou, pe cele mai inalte trepte de vraja, purtat de o efervescenta lirica fara
asemanare, incepand cu Fat-Frumos din lacrima si ajungand la
Revedere si mai apoi la neasemuita poveste de dragoste din Calin (file
din poveste) si Luceafarul.
Incursiunile filozofice ale lui Eminescu sustin coordonatele complexitatii
poeziei sale. Abordand atatea probleme fundamentale ce tin de viata si
5

moarte, natura si iubire, geneza si sfarsitul lumii, sau civilizatii, poetul


subliniaza zbaterile si nefericirile omului de geniu, intr-o societate total
straina de el.
Pornind de la stilul conventional pe care il cultivau poetii vremii, trecand
printr-o faza de romantism tumultuos, al afirmarii, efortul artistic l-a
condus pe Eminescu, pe masura maturizarii catre o concentrare din ce in
ce mai densa a mijloacelor de expresie, din care dispar regionalismele,
diminutivele, epitetele ornante, facand loc stilului clasic de cea mai pura
esenta. Sintagmele nascocite de poet: dulce minune, somnul lin,
farmec dureros, dureros de dulce, limba ca un fagure de miere,
suna cu jale, etc. asigura poeziei lui un farmec deosebit.Datele pe care
ni le ofera opera lui Eminescu demonstreaza cu prisosinta familiarizarea
lui cu intreaga lume a ideilor si sistemelor filozofice si cu lirismul tuturor
timpurilor.
Poetul a consacrat o mare parte din timpul studiilor sale in strainatate
pentru asimilarea cugetarilor si motivelor poetice ale celebrilor antici greci
si latini: Platon, Aristotel, Homer, Plutarh, Ovidiu, Horatiu, Catul, pentru ca
apoi (dincolo de textele budiste) sa includa, pe rand, evul mediu,
renasterea, clasicismul, romantismul, naturalismul si materialismul
filozofic al veacului trecut.
Discursul sau liric inregistreaza, astfel, ecoul tuturor lecturilor din Kant,
Schopenhauer, Dante, Shakespeare, Schiller, Novalis, Lamartine sau
Victor Hugo - toate influentele din planul literaturii europene, indiene (prin
Rig-Veda) si universale fiind asimilate in complexitatea viziunii sale.

Genuri i specii cultivate de


Eminescu
6

Genul liric
1. idila : Dorinta, Lacul, Sara pe deal
2. ecloga: Floare albastra, Povestea teiului
3. satira: Junii corupti, Scrisorile, Criticilor mei
4. epistola: Scrisorile
5. romanta: Pe langa plopii fara sot, De ce nu-mi vii
6. cantecul: Atat de frageda, O, ramai, Somnoroase pasarele
7. meditatia: imparat si proletar, La steaua, Mortua est!
8. elegia: Revedere, Melancolie, O, mama, Mai am un singur dor
9. sonetul: Trecut-au anii, Venetia, Sonete
10. glossa: Glossa
11. gazelul: Gazel, moto la Calin (file din poveste)
12. oda: Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Oda
13. poemul: Calin, Luceafarul, Strigoii, Fata din gradina de aur, Memento
mori
14. doina: Ce te legeni, Doina
15. poezia gnomica: Cu mane zilele-ti adaogi, Glossa
16. epigrama: Epigrame, Epigramatice
17. strigatura: Strigaturi
Genul epic
1.
2.
3.
4.

schita: La aniversara
nuvele: Sarmanul Dionis, Avatarii faraounului Tla, Cezara, Archaeus
roman: Geniu pustiu
basm cult: Fat-Frumos din lacrima

Genul dramatic
1. fargmente si proiecte dramatice: Ciclul Musatinilor, Decebal, Avram Iancu

Repere critice
Eminescu este unul din exemplarele splendide pe care le-a produs
umaniatea.El este cel dintI care a dat un stil sufletului romnesc si cel
dinti romn in care s-a facut fuziunea cea mai serioasa a sufletului
daco-roman cu cultura occidentala.
7

Garabet Ibraileanu Poezii


Numai poetul
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor
Trece peste nemarginirea timpului.
Mircea Eliade-Numai poetul
Mintea lui Eminescu lucreaza cu ideea originilor lumii,a infinitului,a
creatiei,adica cu cele mai inalte concepte faurite de ratiunea
omului.Printre acestea,ideea eternitatii stapneste mintea sa intrasemenea masura,inct una din atitudinile cele mai obisnuite ale
poeziei sale este considerarea lucrurilor in perspectiva
eternitatii.Este,in toata poezia lui Eminescu,o considerare a lucrurilor
foarte de sus si foarte de departe,dintr-un punct de vedere care
rusineaza orice ingustime a mintii,orice egoism limitat.Marea
superioritate intelectuala a poetului este una din formele cele mai
izbitoare ale manifestarii lui si aceea care explica prestigiul att de
covrsitor al operei sale.
Tudor Vianu,Caiete critice
A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vastaNu
poate sa ajunga vorba pna la el,fara sa-i supere tacerea.Numai graiul
coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene,din
departare,delicata lui singurateca slava.[]
Intr-un fel Eminescu e sfntul preacurat al ghiersului romnesc
[].Pentru pietatea noastra depasita,dimensiunile lui trec peste noi,sus
si peste vazduhuri.Fiind foarte romn,Eminescu e universal.
Tudor Arghezi,Cuvnt inainte
George Calinescu sustine ca Eminescu e un mare erotic prin
gravitate. Asa cum iubeste el, poporul nu iubeste decat o singura data,
la varsta infloririi vietii barbatesti si a nubilitatii. La Eminescu putem
vorbi de o dragoste de pasari albe care strabat eternitatea si sentalnesc din zbor in dreptul unei stele (Tudor Arghezi).
Poeziile lui Eminescu dovedesc patriotismul si faptul ca poetul este (si)
un poet national:
Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand,
Si deasupra idrei fluture cu vantul
8

Visul tau de glorii falnic triumfand,


Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, ramanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valtoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc
(Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie).
Dar el este si un mare poet universal, prin romantismul sau (dar nu
numai prin aceasta); pentru ca poeziile sale contin idei care sunt
familiare tuturor oamenilor care le citesc.
Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic si mitologic, isi are
locul propriu nu numai in literatura romana, ci si in cea universala.
Generatiile in succesiunea lor isi transmit ca pe o datorie sacra
convingerea, ca Eminescu este cel mai mare poet national. Referinduse la valoarea creatiei eminesciene din punctul de vedere a relatiei
natioanal universal George Calinescu afirma: fiind foarte roman,
Eminescu este un mare poet universal.
Mihai Eminescu a fost o personalitate coplesitoare.Ca poet s-a
remarcat prin forta de sinteza a izvoarelor autohtone si
universale,prin imaginatie bogata si fantezie creatoare,prin inaltarea
filosofica si printr-o viziune cosmica si mitologica asupra omului.De
asemenea,el a scris si proza,in special fantastica,dar acestea au stat
mai mult timp in umbra poeziilor sale,doar in ultima vreme
recstigndu-si adevarata lor recunoastere.
Avem convingerea ca daca mai traia,sanatos,inca douazeci de
ani el ar fi fost considerat,fara putinta de contestare,ca unul din cei
mai mari creatori de poezie din intrega literatura a lumii.

Bibliografie
Editura Dacia Critica si istorie literar
Wikipedia.org
Istoria.md
Google )