Sunteți pe pagina 1din 12

GEOGRAFIA FIZIC A CONTINENTELOR I OCEANELOR

(Partea I)
Lecia 1. Africa.
Aspecte generale.
1. Africa, Pozitie geografica, localizare.
2. Principalele etape in explorarea continentului Africa
3. Evoluia tectonic i relieful Africii
Aspecte generale
Geografia continentelor este o geografie a unor spatii delimitate continental, delimitate pe
structuri terestre dintre ape, mari si oceane. Apare o armonie de abordare: cauza-efect,
simplu-complex, local/regional-continental care sunt demersuri specifice geografiei
regionale.
Plecnd de la aceast legtur simplitatea analizelor n geografia regional pe spaii clar
definite, fie administrative, fie definite clar pe limite de rm, nu face dect s angajeze
viitoare supoziii i ntrebri cum ar fi: ntradevr lumea african se rezum la continentul
african?Lumea asiatic se rezum la continentul asiatic?Lumea american nseamn doar
America de Nord?etc...
A transla de la ideea de continent spre cea de lume se pare c nu e suficient cu att mai
mult cu ct continentele sunt n fond dincolo de configuraia lor fizic piloni, suporturi
pentru populaie, peisaje, configuraii economice care deseori le depesc limitele fizice:
- legturile care exist ntre continente sunt multiple;
- legturile care pot aprea ntre continente apropiate fizic (lipite chiar-Eurasia)
confirm depirea acestor granie fizice, de multe ori convenionale;
- legtura genetico-evolutiv complex dintre continentale, dintre decupajele
continentale, determin formarea de ansambluri supracontinetale a unor lumi destul de
omogene funcional ca ele s poat fi considerate pri, diviziuni de ansambluri regionale
terestre de prim rang;
- globalizarea ca un demers socio-economic firesc al lumii contemporane;
- specificitatea spaiului de unde rezult diferenieri regionale.
Realitatea a demonstrat n timp c sub umbrela generoas a geografiei regionale s-au
regsit sisteme tiinifice, sociale, politice, economice care i-au ancorat obiectul de studiu
n ansambluri regionale, n regiuni, n spaii continentale, i-au ancorat acea manier de a
lucra plecnd de la suport (continent).
Astfel exist foarte multe ansambluri regionale economice (NAFTA, MERCOSUR,
CEFTA, CSI,etc.) care depesc deseori graniele unui continent, sau care trateaz parial

un continent ele funcionnd pe baz de interese. Exist ansambluri politice i economice


care au de-a face cu regionalizri deosebite (U.E.), dar i ansambluri transcontinentale,
militare i politice (NATO) care nu au de-a face cu spaii strict continentale n sine dar care
transleaz un spaiu comun al Atlanticului, Pacificului (structuri transpacifice,
transatlantice,circumpacifice).
n concluzie trebuie s reinem c n acest ansamblu terestru al globalizrii se regsesc
substructuri a cror desfurare regional depete cu mult doar impresia fizic, doar
coordonatele fizico-geografice, considerate alt dat fundamentale.
Exist trsturi fizico-geografice specifice anumitor continente care domin spaial
(deerturile africane ) , dar i trsturi fizice care trec dincolo de limitele dintre continente,
unindu-le astfel (lanul alpino-carpato-himalayan); cordiliera american i lanul andin cu
peste 10.000 de km lungime i care unete dou subcontinente . Toate elementele fizicogeografice s-au format n legtur cu alte elemente fizico-geografice ale continentelor i au
caracteristici care depesc n manifestarea lor limitele convenionale ale continentelor
considerate tradiionale.
Aadar asistm fizico-geografic la o reconturare printr-o cunoatere mai bun a
continentelor, a limitelor, a dimensiunilor reale, valabile, specifice ansamblurilor regionale.
Geografia regional de astzi vorbete tot mai mult de spaiul geografic arab (lumea arab)
care ocup un spaiu de la vest de Indus (n Pakistan), cuprinznd toat Asia de SV i pn
n Mauritania sau se vorbete tot mai mult de un spaiu transatlantic dus dincolo de centrul
Europei spre vest i cuprinznd i America de Nord; se vorbete i de existena unei luni
anglofone i francofone americane, aa cum se vorbete i de un spaiu transcontinental
latino-american.
Deopotriv se discut despre Asia Musonic care nseamn o parte a estului, sud-estului i
sudului, se vorbete despre o Asie Siberian, despre una gobian, dar i despre un teritoriu
complex a Extremului Orient, a Asiei de Est. Nu se exclude nimic rmnnd deseori n
contururi foarte ample o lume sudic a emisferei sudice extreme temperate (Argentina,
Chile, Australia,Africa de Sud).
Astfel prin analogii geografice , printr-o logic a evoluiei ansamblurilor, printr-un demers
politico-economic actual, asistm la descompuneri ale tradiionalismului actual
recompuneri n alte tipuri de ansambluri continentale. Deci nu e simplu s repunctm o
geografie regional, s reconfigurm spaiul terestru.
n ansamblu, Terra are o suprafaa total de 510,1 mil. km2, din care uscatul deine 148,2
mil. km2 (29,05 %) iar suprafeele marine (oceanice) totalizeaz 361,9 mil. km2 (70,95%).

Privit deasupra Polului Nord, Terra i dezvluie gruparea boreal a continentelor din
jurul acestui Pol geografic terestru, fcnd din micul ocean arctic o adevrat mare
intercontinental mrginit de Eurasia, Groenlanda, Pen. Alaska i Arhipelagul Arctic
canadian.
Terra are o difereniere mare de imagine geografic ntre peisajul arctic boreal (o calot
oceanic ce unete relativ uscatul din jur) i cel antarctic austral (un uscat, Antarctida,
acoperit de o carapace de ghea groas de pn la 3000 metri).
n schimb, uscatul terestru cunoate o mare dispersie (insular) n Australooceania
(Oceania cu cele peste 10 mii de insule i insulie cu o suprafa de peste 70 milioane km2
rspndite pe circa 800.000 km2 de suprafa oceanic).
Dintre toate continentele se remarc masivitatea Eurasiei i Africii, lungimea Americii
(singurul continent ce se desfoar din apropierea polului geografic nordic pn n
apropierea celui sudic) i dimensiunile mici ale Australiei (de altfel, destul de omogen, ca
bloc continental).
Dar, ca o curiozitate nelmurit nc, o constituie lirea spre nord a continentelor boreale,
ascuirea spre sud a celor australe; de asemenea, toate continentele boreale au peninsule
mari orientate spre sud, cu excepia celor dou peninsule nord-americane (Pen. Labrador
i Pen. Alaska).
innd cont c exist o emisfer continental/boreal se subnelege ponderea climei
temperate i reci n continentele boreale i a celei calde n cele australe i Africa, cu
excepia Antarctidei (supranumit i Continentul rece austral). De aceea, calota glaciar
polar arctic se localizeaz pe Oc. Arctic/ngheat i Groenlanda, iar cea austral pe
uscatul Antarctidei.
Zonele de cldur sunt inegal concentrate: zona cald ocup aproape jumtate din
suprafaa lumii (244,3 mil. km2 47,89%), cele dou zone temperate aproape o treime
(181,3 mil. km2 35,54%), restul revenind celor dou zone reci (84,5 mil. km2
16,57%).
Tundra, pdurile de conifere i foioase se gsesc aproape n totalitate pe continentele
nordice iar n cele sudice domin pdurile tropicale i ecuatoriale, tundra i silvotundra
aici lipsesc aproape n totalitate.
Cea mai mare suprafa (peste dou cincimi din uscat) o deine biomurile de step i
savan (63,4 mil. km2 42.78 %), urmate de pdurile de foioase i conifere (43,7 1 mil.
km2 29.49 %) i relativ egale deerturile nisipoase (17,3 mil. km2 11.67 %) i cele
ngheate (ghearii continentali se dezvolt pe 14,4 mil. km2 9.72 %).

Cu o suprafa echivalent cu suprafaa Australiei se distinge tundra (8,11 mil. km2


5.46%). Alte terenuri (ape, aezri, reele de transport i comunicaie etc.) alctuiesc o
suprafa echivalent cu cea a Republicii Africa de Sud: 1,3 mil. km2 0,88% din
suprafaa uscat a Terrei.
Se poate constata c cel mai nalt relief este n Eurasia, dar Antarctida, este continentul
care ascunde sub platoa glaciar un relief cu altitudinea medie de peste 2.600 m (mai mult
dect cel mai nalt vrf montan din Romnia, Vf. Moldoveanu-2.544 m).
Tot Eurasia deine i cel mai sczut nivel al reliefului. De asemenea, se poate constata c
Eurasia deine peste o treime din suprafaa uscatului terestru i aproape 60 % din populaia
Globului.

AFRICA
1. Pozitie geografica, localizare.
Africa este al doilea continent ca marime si se impune prin particularitatile sale
individuale. Cea mai mare parte a Africii este situata intre cele doua tropice, iar punctele
sale extreme de N si de S sunt situate la aceeasi distan fata de Ecuator: capul Blanc (Ras
El- Abiad) cu 37o 20 latitudine N si Capul Acelor cu aceia latitudine S.
Distanta dintre cele doua puncte extreme este de 8000 km. In longitudine, continentul
se desfasoara pe distanta de 7400 km, intre Capul Verde (17 o 30 long. V) si Capul
Guardafui (Caseyr)(51o 26 long. E). Aceasta dispunere simetrica in latitudine este relativ,
deoarece cea mai mare parte a Africii este in Emisfera Nordica, datorit vastei sale
extinderi in longitudine la N de Ecuator.
Vecinii - Pozitia Africii in vecinatatea Eurasiei are consecine importante asupra
trasaturilor sale geografice. M. Mediterana, care reprezinta limita dintre Africa si Eurasia,
este un element de legatura intre aceste continente. Geografii vorbesc despre o adevarata
entitate geografica circummediteraneana, ceea ce face ca Africa de N sa aiba mai multe
afinitati cu Europa si Asia decat cu restul continentului, deoarece Desertul Sahara este un
spatiu de discontinuitate mult mai ferm decat M. Mediterana, iar legaturile dintre lumea
mediteraneeana si centrul Africii s-au realizat tarziu si cu dificultate.
Limita dintre Africa si Asia spre N-E este si mai incerta, deoarece Pen. Arabica
reprezinta o continuitate a soclului African, fiind separata de Africa doar prin antul
tectonic al M. Rosii. Limita cu Asia putea fi dusa pana la bordura vestica a Podisului Iran.
Spre V, S si E Africa este inconjurata de mari spatii oceanice care au inlesnit
patrunderea altor civilizatii, in special prin O. Indian (civilizatia asiatic adusa de
navigatorii arabi).
Legaturile Europei cu Africa prin O. Atlantic s-au efectuat mult mai tarziu, la
inceputul sec. XV.
Suprafata Africii impreuna cu insulele aferente este de 30.228.922 km2. Cu exceptia
I. Madagascar, care are o suprafata de 587.041 km2, celelalte insule care apartin Africii au
suprafete mici.

Forma continentului Africa inspira masivitate, deoarece linia sa de tarm contrasteaza


cu traseele complicate si sinuoase ale liniei rmurilor continentelor nordice. Astfel, in
Africa lipsesc patrunderile masive in interiorul continentului (cum este in Europa cu
ptrunderea M. Baltice de exemplu), lipsesc ieirile continentale n ocean care sa
aminteasca de Pen. Iberica sau Indochina.
Unui tarm de 1 km lungime n Africa i corespund 1400 km2 din suprafata
continentului, fata de 300 km2 in cazul Europei. De-a lungul litoralului, platforma
continentala (zona de elf este redusa la fasii inguste), Africa fiind nconjurat de
adancimile mari ale oceanului si ale M. Mediterane. O scadere a nivelului Oceanului
Planetar nu ar modifica mult forma Africii, asa cum s-a intamplat in cazul altor continente.

2. Principalele etape in explorarea continentului Africa


Africa este considerata leaganul omenirii si pentru faptul ca specia umana a aparut pe
acest continent. Cei mai vechi stramosi ai omului, keyniopitecii, au aparut pe teritoriul
actual al Kenyei, inca in urma cu 10-18 mil. ani.
Din aceasta arie a antropogenezei s-au constituit curenti de difuziune spre celelalte
continente. Cand vorbim despre descoperirea Africii trebuie sa avem in vedere
descendenii. Izvoarele arheologice descoperite recent in Africa, in Aaramis, din Aguash,
constituie alte dovezi care atesta faptul ca primii reprezentanti ai speciei Homo au aparut
cu 4 mil. ani in urma.
Primele fluxuri de populatie catre Africa au venit din Asia de V si din Europa de S.
Astfel, locuitorii din S-V Pen. Arabia (Yemen) au patruns in Africa traversand M. Rosie si
G. Aden si s-au instalat in Pod. Etiopiei. Ulterior au coborat in Valea Nilului, unde au creat
cele mai vechi civilizatii umane de pe glob.
Africa a inceput sa fie cunoscuta de catre europeni in mod direct prin greci si indirect
prin fenicieni. Astfel, la inceputul sec. VII (XI?) i.H., grecii patrund in Egipt pana in
Nubia, exploreaza V. Nilului, tinuturi care vor fi descrise in operele istorice si geografice
ale lui Herodot, Strabo, Hector, Ptolemeu .a.
Descrierile lui Herodot ne arata ca fenicienii ar fi efectuat primul inconjur al Africii
pe mare, in 609-594 i. H., pornind din M. Rosie si inapoindu-se pe la Stancile lui Hercule
(Gibraltar). Fenicienii, grecii si romanii au intemeiat multe asezari pe tarmul nordic al
Africii.
In sec. VII (XII?) are loc patrunderea masiva a arabilor, care influenteaza mult viata
sociala si economica a continentului, intrand prin Istmul Suez, apoi infiltrandu-se spre V,
ocupand toata Africa de la N de Sahara, pana la O. Atlantic. Arabii au organizat o serie de
expeditii si in interiorul Saharei, dar acest desert va ramane o piedica in stabilirea legaturii
cu interiorul Africii. Dintre expeditiile arabe organizate pentru cunoasterea Saharei, se
evideniaz cele conduse de Idrisi n sec. al XII-lea si Ibn Battuta n sec. al XIV-lea.
Africa de Est a fost cunoscuta mai de timpuriu, tot de ctre arabi care foloseau
musonul de iarna (musonul Nabiei), s-au deplasat pe tarmul Africii in zona Somaliei,
Kenyei, Tanzaniei, unde au infiintat centre comerciale prospere i au descris natura i
oamenii acestor regiuni.

In sec. XV, marile puteri maritime (Portugalia si Spania) organizeaza expeditii de


explorare in scopul deschiderii caii maritime spre India. Astfel, portughezul Diego Cao
atinge gurile fluviului Zair in 1482, unde instaleaza civa stalpi de piatra (podraos-stema
Portugaliei).
n 1487 expeditia condusa de Bartolomeo Diaz a fost efectuat pe mare de-a lungul
rmului apusean al Africii si ajunge in punctul cel mai sudic al continentului, Capul Bunei
Sperante. In 1497 Vasco Da Gama pornete din Portugalia i strbate cu 4 corbii traseul
lui Diaz, ocoleste Africa prin sud si est, si ajunge n urmtorul an in India. Aceast
expediie a insemnat deschiderea caii maritime spre India, si totodat, un pas foarte
important in istoria descoperirilor geografice.
La inceputul sec. XVI, geograful arab Leon Africanul, in urma unor calatorii in
interiorul continentului, scrie lucrarea Descrierea Africii, oper geografic de referin
la acea vreme, tradusa in latin i francez. In urmatoarele secole, europenii si arabii au
organizat numeroase expediti in regiunile de coasta ale Africii, dar scopul principal era
vntoarea de negri pentru comerul cu sclavi. ns, regiunile din interiorul continentului au
ramas necunoscute pana la mijlocul sec. XIX, cand s-au remarcat: Richard Francisc
Binder, James Grand, David Livingstone, Henry Morton Stanley, Dimitrie Ghika Comanesti, si muli cerectatori africani.
Organiznd mai multe expediii, Livingstone i-a petrecut o mare parte din viaa sa n
Africa, cercetnd bazinul fluviului Zambezi, lacul Tanganyikai traversnd Africa Central.
El are meritul de a fi descoperit Cascada Victoria (122m) de pe fluviul Zambezi.
Stanley a explorat bazinul fluviului Congo, Lacul Victoria i alte regiuni din Africa
Central.
Treptat continentul a fost mprit ntre marile puteri europene: Frana, Anglia,
Portugalia, Belgia, Spania, Italia i Germania.

3. Evoluia tectonic i relieful Africii


Africa a avut o evoluie paleogeografic i o evoluie a structurilor geologice, legate
de supercontinentul Gondwana, de formarea plcii africane i a Bazinului Atlantic. Astfel
Africa este constituit n ntregime (96%) dintr-o platform cristalin veche, de vrst
precambrian, care nu a suferit deformri majore de-a lungul erelor geologice. Structurile
cutate sunt situate la periferia nordic i cea sudic a continentului i ocup mpreun o
suprafa extrem de redus (4%).
n trecutul geologic Africa fcea parte din Gondwana i n consecin, evoluia
Africii se identific cu cea a Gondwanei pn la dezmembrarea acesteia n mezozoic.
S-a demostrat c structurile foarte vechi cutate cu sute de milioane de ani n urm
(sfritul precambrianului i nceputul paleozoicului), aflate la zi i fragmentele din
continent care s-au rupt i au migrat n deriv continental sunt o consecin a fragmentrii
Gondwanei (Fragmente din scutul african: Arabia, India, Antarctica, Madagascar i scutul
brazilian).
Africa este un continent cu o mare stabilitate deoarece celelalte plci tectonice
Euroasiatic, American s-au micat, au migrat fa de Africa. Rupturile s-au fcut pe linii

de falii ntre nucleu i fragmente desprinse, dovad fiind riftul est african care este o vale
de rift profund cu lungimea de 6000 de km (din Mozambic i pn n Siria) i care are
contur i direcie foarte precise, aproape rectilinii.
Rezult ideea c Africa are un contur foarte clar i nu exist continent care s aib
un contur asemntor i cu att de puine golfuri i peninsule.
Africa s-a cutat doar pn n postdevonian, dup care nu s-a mai cutat paleo, mezo i
neozoic ca celelalte continente. Doar n Australia mai gsim o situaie asemntoare. n
Africa 87% din suprafaa continentului este scut (scut= structur de cratogen, foarte rigid,
care nu mai poate fi cutat dect marginal).
Stabilitatea tectonic a continentului a fcut ca tot ceea ce reprezenta form de relief
preexistent platformei de azi s fi fost tears (nivelat), peneplenizat, erodat, dominant
subaerian.
Masivitatea apare ca o consecin a faptului c continentul este greoi, fr o suplee
de tip european, prin structuri noi, un dominant podi, nalt, un podi masiv.
Diversitatea peisajului poate s accentueze o anumit caracteristic de
funcionalitate a masivitii. Africa poate fi uor de creionat: un continent pe dou
emisfere, una nordic desfurat dominant E-V i una sudic desfurat dominant N-S.
n realitate Africa a evoluat unitar pe tot parcursul mezozoicului i neozoicului.
Atunci se sudau blocuri i scuturi locale, regionale, zimbabwean, saharian i altele.
Riftul est-african este o dovad prin prezena lui, c o zon devenit rigid ca Africa
n timp (geologic), nu se va mai cuta pe suprafee semnificative ci doar marginal.
Tensiunile care apar n scut, n zonele adiacente rigide, au favorizat astfel de
colapsuri tectonice.
Africa are o succesiune de depresiuni tectonice uriae, de-a lungul ntregii suprafee
a scutului african. Este o consecin a existenei unor prbuiri tectonice, colapsuri
tectonice n perioada paleozoic, care au un rol foarte important n evoluia reelei
hidrografice africane. Aceast trstur generat de distribuia reelei hidrografice actuale
are dou condiionri:
distribuia este consecina climatului;
reeaua i distribuia ei este o consecin a unei morfostructuri
continentale de ansamblu.
n rstimpul scurt al Cuaternarului au existat, ca i n alte continente, schimbri
climatice importante. La intervale corespunztoare celor din Eurasia s-au succedat perioade
reci, dar fr gheari, i perioade calde. Perioadele reci (pluviale) au fost nsoite de
precipitaii abundente (n Africa pe parcursul Cuaternarului s-au succedat 4 perioade
pluviale). n timpul lor s-a activat eroziunea fluvial i formarea reelei hidrografice
actuale.
O caracterizare a continentului nu poate exclude aceas dubl condiionare
bioclimatic i anume ariditate sau exces pluviometric. Ariditatea determin suprafee
areice, excesul pluviometric determin exoreice.
Africa, in comparatie cu alte continente, este dominata de platouri plane, fara
denivelari importante. Gradul de fragmentare este relativ redus, iar inaltimea medie de 750

m ne sugereaza prezenta podisurilor cu inaltime mijlocie. Relieful nu este unitar, deoarece


distingem pe continentul african 4 tipuri genetice de relief:
Relief de platforma
Relief de orogen
Relief vulcanic
Relief tectonic.
Relieful de platforma cuprinde marea majoritate a reliefului Africii, fiind format
din podiuri, depresiuni i cmpii, deranjate de apariia celorlalte tipuri de relief. Podiurile
constituie nite bombri largi ale platformei. Depresiunile s-au format n arii de scufundare
lent i au fost ndelung sedimentate n condiii lacustre.
Prin urmare, una din trsturile majore ale reliefului african const n faptul c el este
dispus n depresiuni izolate , separate prin platouri ntinse.
Soclul cristalin precambrian expus in permanenta factorilor de modelare aeriana
(subaeriana?), a fost modelat prin eroziune normala, subarida sau arida, acest sistem de
modelare inlocuindu-se reciproc datorita schimbarilor climatice petrecute in timp si spatiu.
De remarcat este faptul ca, in functie de morfodinamica dominanta, eroziunea s-a
desfasurat in reprize succesive, cu intensitati diferite. Astfel, suprafetele de nivelare
generala formate in decursul timpului, asociate cu nivelurile locale, dau reliefului de
platforma un aspect general de slaba fragmentare, cu linii orizontale etajate, dar si cu
bombari sau inflexiuni subsidente.
Bombrile sunt mai accentuate la periferia continentului, iar inflexiunile sunt mai
frecvente in regiunile interioare. S-au creat astfel bazine inchise, dintre care doar Bazinul
Ciad si partial Kalahar au ramas endoreice, celelalte fiind deschise prin drenaj spre ocean.
Ariile depresionare au fost inchise si prin contributia fenomenelor vulcanice sau tectonice.
Dintre bazinele formate prin depozite continentale, deltaice sau lacustre se remarca
prin dimensiunile lor bazinele: Zair, Niger, Ciad, Bah el Gazar. (gazal?)
In Dep. Kalahar s-au depus formatiuni continentale in conditii de climat arid. Arii de
subsidenta au existat si in zone litorale, cum este cazul Campiei Mozambicului. Zonele
depresionare sunt mrginite de dorsale puternice, intre care in N-E se detaseaza Dorsala
Nil Zair, care separa bazinul Zair de bazinul Bah el Gazar, constituind totodata si
cumpana de ape dintre afluentii Nilului si cei ai Zairului.
Sahara este strabatuta de o linie vulcanica mediana, formata din masivele Adrar,
Tossili, Tibesti si Hogar. In afara structurrii in depresiuni si dorsale, in cadrul reliefului de
platforma se disting si o serie de podisuri, intre care: Pod. Sahara, Pod. Shaba, Pod. Pod
Kordofan, Pod. Azande, Pod. Dark Fur, Pod. Lunda, Pod. Karoo. Acestea au un relief
ondulat prin peneplenizare dupa cum s-au succedat climatele.
Platourile Kenyei i Etiopiei sunt nalte, disecate de vi adnci i presrate pe alocuri
cu vulcani.
n Africa cmpiile ocup suprafee restrnse i sunt dispuse mai mult la periferia
continentului: Cmpia Mozambicului, Cmpia Senegalului, Cmpia Guineii.
Relief de orogen este foarte limitat. Doar extremitatea nordic i cea sudic a
continentului s-au format prin cutarea scoarei terestre. n nord-vestul continentului se
nal lanul Munilor Atlas, formai n rezultatul orogenezei hercinice i n cea alpin. Sunt

muni nali, dispui n dou iruri paralele cu litoralul, separate prin depresiuni alungite i
podiuri nalte.De cealalt parte a continentului sunt Munii Cap, aprui i cutai n
orogeneza hercinic, formai din creste rigide, separate de zone joase, umplute cu
sedimente.
Vulcanismul a construit o parte din relieful Africii. De fapt, framantarile soclului
rigid au generat o intensa activitate vulcanica declansata prin dislocari mezozoice si
tertiare.
In mezozoic au fost declansate miscarile Kimberlitice (kimberlice?) diamantifera, cu
largi zacaminte exploatate in Africa de Sud, Zair, Angola.
In tertiar, activitatea vulcanica s-a extins si s-a accentuat, afectand si alte zone din
Africa. In Sahara au aparut conurile vulcanice din M-tii Hoggar, si tot aici platourile de
lava din Tossili, Tibesti si Adrar. In cadrul M-tilor Camerun s-a format conul central al
carui Varf Faco se ridica la 4070 m.
In S Africii, in tertiar s-au declansat activitati vulcanice, dar mai ales prin efuziuni
bazaltice, care au acoperit o mare parte din sedimentele asa numitei formatiuni de Karoo.
Cel mai important/ spectaculos vulcanism de pe continent a fost de-a lungul
greabanului central african, unde pe alocuri cuverturile de lava bazic ating grosimi de
2000-3000 m. Astfel s-au format conuri gigantice, cu conuri de peste 5000 m altitudine).
Vulcanismul african a creat un intreg spectru de forme de relief: aparate vulcanice
imense, precum: Kilimanjaro, Kenya, Plamezele (cum este Pod. Etiopiei), conuri vulcanice
(Virunga), beroncossuri-le (=vai vulcanice) (barasuri-le?). Vulcanul Kilimanjaro (Kibo)
atinge 5895 m cel mai inalt din Africa (pe teritoriul Tanzaniei), are un crater de 2 km, cu
dimetrul de 100 km. La 5800 m se afla ghetarul Dric, care are lungimea de 2,5 km.
Ruvenzari este un imens horst (host?) in mijlocul caruia au erupt lave bazaltice care
au ridicat conul central la 5119 km. Complexul Virunga are 8 cratere, intre care se remarca
vulcanul Nyrangongo, in craterul caruia se gasete un lac de lava.
Vulcanii Africii au avut o desfasurare progresiva de-a lungul greabnului central si
estic african, scazand in intensitate de la N la S, de la vulcanism exploziv in centrul
continentului la efuziuni de lava in sud.
Estul Africii are un relief tectonic. Platforma african s-a fracturat pe lungimi de mii
de kilometrii s-a scufundat de-a lungul unui sistem de falii paralele. Aaprut astfel un an
tectonic bifurcat n dou ramuri, cu numeroase lacuri tectonice alungite i adnci.
Acest graben spectaculos este numit Rift Valley i este strjuit de zone abrupte, greu
accesibile, i de masive vulcanice.
AFRICA (date importante)
Suprafata: circa 30 milioane km2
Prezentare geografica:
-denumirea vine de la niste triburi "afri"
-continent al misterelor si al contrastelor
-descoperit "prima"data de fenicieni care nevigheaz pe tarmul nordic si de vest

-portughezii exploreaza coastele Africii prin Bartolemeu Diaz (1488) si Vasco da Gama
(1498).
-explorarea in interiorul Africii incepe in sec.XVIII
-patrund alaturi de portughezi - olandezii, englezii, francezii care intemeiaza mari colonii.
Pozitia geografica
-situata de o parte si de alta a Ecuatorului
-inconjurata numai de ape(lungimea tarmurilor=28.000km)
-forma aprox.triunghiulara.
Limite
-N : Marea Mediterana(tarm putin articulat : Delta Nilului, Golful Sirta Mare si Golful
Sirta Mica)
-V : Oceanul Atlantic(tarm cu articulatii mai putine : G.Guineei, Delta Nigerului,
Ins.C.Verde)
-E : Oceanul Indian(tarm putin crestat cu multe insule in larg-Madagascar, Zanzibar,
Comore, Amariante; Pen.Somalia)
-N-E : Marea Rosie, str. Bab-el-mandep, G.Aden
Puncte X-treme :
-N : Ras-el-Abiad(C. Blanc)
-S : Capul Acelor (C.Agulhas)
-E : Capul Hafun(Ras Hafun)
-V : Capul Verde
Relief:
-continent constituit pe un soclu vechi,accidentat tectonic in E
-separarea recenta de Europa si Asia.Dovada: apropierea foarte mare; stramtorile si
canalele inguste;
-legaturi genetice atat cu Europa cat si cu Asia
-Relief mai putin variat
-forma generala predominanta este cea de podis(indelungat proces de eroziune)care a
suferit inaltari si coborari:diferite altitidini si structuri.
Ex. Pod.Etiopiei, Veld, Bie, Jabat Mara (Sudan), Bauchi, Air, Shaba
Depresiuni:
Congo, Ciad, Kalahari
Munti:
-tineri de cutare (alpina) - Atlas, Capului, Antiatlas
-de prabusire: Muntii Scorpiei
-vulcanici: Ahagar, Tibesti, Kenya, Kilimajaro, Camerun
-vulcanici activi: Nyiragongo, Meru
Deserturi:
-Sahara
-tipuri de peisaje : -Erguri
-Kalahari
-reguri

-Namib

-hamade
-oaze(Fayum, Kattara, Fezzan)
-vai seci (ueduri)

Campii :
-majoritatea litorale
-suprafete relativ reduse
-situate in sectoare de labilitate mare
Ex. : C. Senegal, Mozambic, C. Somaliei
Clima :
-cea mai calda clima de pe glob
-impusa de asezarea in latitudine pe Ecuator
-de influenta circulatiei maselor de aer (musoni,alizee)
-influenta curentilor oceanici
-influenta reliefului prin altitudine,expunere
-3\4 din suprafata aflata in zona intertropicala
Zona climatice :
-climatul ecuatorial (0-5 grade si N)
-temp.med.an mari(>25 grade Celsius)
-variatii mici de temp.(1-2 grade Celsius)
-precipitatii med.an (1500-4000 mm)
-nu bat vanturi (calm ecuatorial)
Regiuni :baz.Congo,G.Guineea
-climatul subecuatorial (5 - 12 grade Celsius lat.N si S)
-dou anotimpuri (ploios si secetos)
-bat alizeele---anotimp secetos
-temp.med.an |25 grade Celsius
-variatii intre sezoane cca.5 grade Celsius
-precip.med.an | 2000 mm
-climatul tropical uscat (12 - 30 grade lat.N si S)
-mari variatii diurne (ziua + 50;noaptea 0 grade Celsius)
-temp.medii anuale 20-22 grade Celsius
precipitatii med.------200mm/an
Regiuni : Sahara,Namib,Kalahari
-climatul subtropical (30 - 40 grade lat. N si S)
-doua anotimpuri (vara,iarna)
-temp.med.an --15 grade Celsius
-precip.med.---1000mm\an

Regiuni : Africa de N (Magreb), Africa de S (Capului)


Apele :
-jumatate din suprafata continentului--- regiune endoreica si areica (cca 9 mil. Km patrati)
-rauri cu reg.de alimentare din precip., ghetari, ape subterane
-regim de scurgere complex la raurile lungi
-traverseaza zone climatice diferite ( Nilului, Nigerul)
-unele traverseaza regiuni cu unit.de relief diferite----Zambezi, Zair.
Nilul (6690) ------afl.Kagera
-nr.mare de cascade
------Gazelelor
------Shot el Arab
------Nilul Albastru
------Atbara
Zairul(4370) -Q= 45.000 metri cubi/sec.
-afl.:Kassai,Aubangui,Sanga
-sectoare cu cataracte(Stanley,Livingstone)
Nigerul ------regim variabil de scurgere
------afl.Benue
Alte fluvii : Zambezi, Orange, Senegal, Limpopo
Lacuri -tectonice : -Victoria (80m) - cel mai mare din Africa
-Tanganyka(1430m)
-Kioga
-Eduard
-Albert
-Kiwu
DE PODIS/DEP.:Ciad
Vegetatia :
-paduri ecuatoriale (palmieri,liane,epifite,mahon,abanos,palisandru)
-pe litoral - cocos,mangrove
-paduri galerii
-savanele -cu ierburi inalte
-cu palmieri
-cu accacia
-cu baobabi
-stepa(limita dintre savana + desert)
-semideserturile : Sahel, Kalahari, Namib (E)
-deserturi (Sahara, Kalahari, Namib)
vegetatia mediteraneana - maquis(laur,mirt,leandru,rozmarin)
-paduri in zonele montane
-In Mdagascar - multe specii endemice.