Sunteți pe pagina 1din 37

Tratamentul afectiunilor pilare.

Clasificarea alopeciei
Cuprins:
I Structura firului de par
II Patologii asociate firului de par
1. hirsutismul
2. pseudofoliculita barbii
3. afectiuni cutanate provocate de agenti micotici
4. canitia
5. pitiriazisul simplex
6. seboreea
III Alopecia
1. clasificari
2. cauze
3. tratamente

I. Structura firului de par


Firul de par are functia principala de a proteja capul, este foarte solid fiind format din
proteina fibroasa -keratina-un fir de par poate susine o greutate de aproximativ 100g.
Partea vizibila a parului numit tija, a carei culoare difera de la persoana la persoana,
este compusa din trei straturi tubulare, imbinate unele in altele:
canalul medular format din maduva,prezinta un lumen cu celule foarte slabe.
corticala care este partea cea mai densa, prezint corpul fibrei capilare.Ea ii asigura
rezistenta si elasticitatea. In plus, aceste celule produc melanina care da culoare parului.
cuticula formeaza un strat protector permeabil care inveleste corticala cu 6 pana la 10
straturi de celule dispuse in straturi subtiri.
Fig.
Radacina este situata sub piele si prezinta partea vie a parului.Ea este implantata oblic
in scalp intr-un saculet numit folicul pilos.Foliculul pilos este format la extremitatea sa
inferioar dintr-un bulb care are la baza papila cutanata la nivelul careia se gasesc mai multe
vase mici, cu rolul de a aduce nutrientii care circula in sange, dar si fibre nervoase.Deasupra
acestui bulb, situata in hipoderm, se afla glanda sebacee care permite lubrefierea firului de par.
Muschiul erector este inserat la baza foliculului pilos i determina fenomenul de
ridicare (zburlire) a parului declansat de frig sau emotii.

Fiintele umane se nasc, in medie, cu 100 de mii de foliculi pilosi programati pentru a se
dezvolta, transformandu-se in par lung si des. Intr-o viat fiecare folicul pilos produce circa 15
fire de par si este supus unui numar de 20 de cicluri.
Ciclul se deruleaz n 3 etape:
1)faza anagena este faza in care firul de par se naste din folicul, creste printr-o diviziune
intensa a celulelor radacinii, dinspre hipoderm spre derm.Viteza de crestere a firului de par
este de 12-15 cm pe an, 85% din firele de par se afl in acest stadiu.
2)faza catagena este numita si faza de involutie, dureaza intre 2-3 saptamaini si permite
firului de par sa se pregateasca pentru perioada de odihna. Aproximativ 3% din firele de par se
afla in acest stadiu de sfarsit de productie, timp in care foliculul se micsoreaza sensibil.
3) faza telogena este faza de odihna in care firul de par nu mai creste ci ramane atasat de
foliculul sau. La sfarsitul acestei perioade, care dureaza in medie 6-7 luni, firul de par vechi
cade determinat de cresterea unuia nou, care va trai la randul sau, mai multi ani. Circa 12%
din firele de par se afla in faza de odihna.
Cresterea firului de par este hormono-dependenta: estrogenii stimuleaza cresterea firului
de par iar androgenii au tendinta de a il face sa cada, de aceea calvitia apare cu precadere la
barbate, dihidrotestosteronul stimuleaza cresterea parului din barba.
Avand in vedere ca ramane mai multi ani pe capul nostru, parul ofera indicatii pretioase
cu privire la modul de viata, toate substantele consumate putand fi observate in fibrele
capilare. Sprancenele si genele au o faza de crestere de 1-6 luni iar parul de la nivelul
scalpului de 2-6 ani.
Afectiunile firului de par includ alopecia, hirsutismul si pseudofoliculita barbii. Desi majoritatea
afectiunilor firului de par nu sunt severe, ele sunt percepute ca probleme cosmetice majore, care impun
tratamentul. Matreata nu este o afectiune a parului ci mai degraba o dermatita seboreica a scalpului.

II. PATOLOGII ASOCIATE PARULUI SI FIRULUI DE PAR


1. hirsutismul
2. pseudofoliculita barbii
3. afectiuni cutanate provocate de agenti micotici
I. Dermatofitiile sunt afectiuni produse de dermatofiti si cuprind urmatoarele tipuri
principale de leziuni:
a) pilomicoze
1.Tinea capitis
2. Favusul
b) micoze supurate
1. Kerion celsi
II. Tricomicoza axilara
2

4. conitia
5. pitiriazisul simplu
6. seboreea
1. Hirsutismul se caracterizeaza prin cresterea excesiva a firelor de par terminal in zone care
in mod normal sunt lipsite de pilozitate (faa, abdomen, torace/piept, in regiunea fesiera) fiind
rezultatul cresterii nivelului hormonilor androgeni in organism.
Cauzele aparitiei hirsutismului
Hirsutismul apare ca o reactie la cresterea hormonilor androgeni din sange si poate fi
cauzat de:
- sindromul andreno-genital care este o tulburare genetica caracterizata prin sinteza
anormala a hormonilor androgeni care afecteaza sexualizarea;
- sindromul Cushing care apare secundar excesului de hormoni glucocorticoizi,
glucocorticoizii sunt secretati, ca si hormonii androgeni in glanda suprarenala;
- sindromul ovarelor polichistice - o afectiune frecventa la femei;
- tumori ovariene;
- hirsutismul idiopatic sau hirsutismul criptogenetic sau ascuns, caruia nu i se cunoaste
cauza;
- administrarea de medicamente: hormoni steroizi, Metroclopramid, Danazol, testosteron.
Tratamentul hirsutismului
Terapia hirsutismului vizeaza doua aspecte: tratarea cauzei si indepartarea firelor de par
aparute in zone care in mod normal sunt lipsite de par.
In cazul in care o tumore ovariana sau corticosuprarenaliana este responsabila de
aparitia hirsutismului, tratamentul cauzal este reprezentat de interventie chirurgicala.
Boala polichistica ovariana beneficiaza de tratament cu anticonceptionale, a caror doza
trebuie prescrisa de catre medic.
Excesul de hormoni androgeni din hirsutismul idiopatic beneficiaza de tratament cu
antiandrogeni(preparate care interfereaz cu actiunea hormonilor androgeni).
Indepartarea firelor de par poate fi realizat prin: ras, albire, epilare chimica sau cu ceara,
electrocoagularea papilei dermice.
Terapia cu laser este o metoda relativ noua dar eficienta pentru tratarea hirsutismului
intrucat indeparteaza definitiv firele de par.
2. Pseudofoliculita barbiei
Pseudofolliculitis barbae (PFB) este o afectiune cutanata datorata firelor de par din
barba care penetreaza pielea inainte de a iesi din foliculul pilos sau cand, dupa ce ies din
folicul, se curbeza inapoi in piele, determinand o reactie de corp strain.

PFB afecteaza in principal barbatii de culoare, este cel mai evident in jurul barbiei si in
jurul gatului. Determina aparitia de papule i pustule de dimensiuni mici care pot fi
confundate cu foliculita bacteriana, diagnosticul stabilindu-se prin examinare fizica.
PFB acuta poate fi tratata cu comprese calde si indepartarea manuala a firelor de par cu
ajutorul pensetei.
In cazul inflamatiei usoare se foloseste se foloseste topic hidrocortizon 1% sau
eritromicina iar pentru inflamatia moderata sau severa, se foloseste tetraciclina sau
eritromicina per os, 500 mg de 2 ori pe zi.
Tretinoinul(acid retinoic) 0,05% lichid sau crema sau crema cu peroxide de benzoil
10% pot fi de asemenea eficiente in cazurile usoare sau moderate, dar poate determina reactii
iritative. Parul trebuie lasat sa creasca apoi poate fi taiat la aproximativ 0.5 cm lungime,
depilatoarele sunt o alternative insa pot irita pielea.
3. Afectiuni cutanate provocate de agenti micotici

3.I a)1. Tinea capitis = tricofitia si microsporia uscata a pielii capului


Tinea capitis este o infectie micotica superficiala, uscata, a pielii capului provocata de
ciuperci din genul Trichophyton ( tricofitia uscata a pielii capului) sau din genul Microsporum
(microsporia uscata a pielii capului).
Incidenta. Epidemiologie
Microsporia se intalneste mai frecvent la copii de varsta prescolara si scolara, pana la
15-16 ani, cand poate aparea in mod spontan. Adultul este foarte rar atins, in special femeile.
In colectivitati inchise de copii (sanatorii, internate, crese, camine, gradinite) se pot
dezvolta focare epidemice intinse.
Epidemiile de microsporie din tara noastra au fost produse in special de M. audouinii si
M. ferrugineum, specii cu un potential de raspandire foarte ridicat. Micile focare de familie au
fost datorate infectarii cu M. canis.
Tricofitia pielii capului are aproape aceeasi evolutie epidemiologica ca microsporia cu
deosebirea ca ea nu produce focare epidemice intinse in colectivitati, observandu-se doar
focare familiale.
Mult mai rar se pot intalni si cazuri la adulti ce persista din copilarie tricofitia cronica
a adultului, forma foarte discreta in ceea ce priveste manifestarea, constituind o sursa
permanenta de infectie pentru cei din jur.
Transmiterea micozelor pielii capului se face de la omul sau de la animalul (vitel, cal, soarece,
cobai, iepure) bolnav la cel sanatos, direct sau prin intermediul unor obiecte contaminate cu
material infectat (peri, scuame parazitate). Instrumentele de barbierit si de tuns pot juca si ele
un rol in raspandirea tricofitiei regiunilor paroase.
Etiologie
4

Pana la 83.5% din imbolnavirile de Tinea capitis au fost cauzate de 3 specii de


dermatofiti: Microsporum canis, M. audouinii si Trichophyton violaceum.
Restul cazurilor au fost produse de: T. schoenleinii , M. ferrugineum , precum si de T.
mentagrophytes asteroids, T. tonsurans, M. gypseum, T. verrucosum.
Semnele clinice nu sunt intotdeauna caracteristice
In cazurile de microsporie se constata pe pielea capului una sau mai multe placi
tondante, partial alopecice, cu perii rupti, decolorati, ce se smulg usor la tractiune. Deseori se
remarca prezenta de scuame albicioase, sfaramicioase, alteori numai un eritem discret. Fig.
In cazurile de tricofitie uscata pe pielea capului suprafetele alopecice sunt in general
mai difuze, placardele mai numeroase si mai mici, perii parazitati sunt mai fragili, mai scurti,
avand uneori aspectul unei litere ( S, V, Z) fiind inglobati in grosimea scuamelor. FIG
In tricofitia cronica a adultului, care trebuie cautata cu multa atentie, perii parazitati sunt
abia vizibili, sub forma unor puncte negre presarate pe mici placi atrofice, cicatriceale, de
unde nu pot fi scosi uneori decat cu varful unui ac. FIG
Localizarea in barba sau mustata a tricofitiei se traduce fie prin leziuni superficiale,
uscate, alopecice, cu perii cazuti, fie prin placarde mai profunde, inflamatorii, supurate.(vezi
Kerion celsi)
Diagnosticul de microsporie uscata a pielii capului se pune pe baza examenului
microscopic al firului de par parazitat, care ne arata modul tipic de invadare al genului
Microsporum: grupuri de spori dispusi ca un manson in jurul firului de par (parazitare de tip
ectothrix)
O confirmare a parazitarii perilor, chiar si cand aceasta este foarte discreta si limitata,
fie si numai un singur fir de par, ne-o da examinarea regiunii suspectate cu lumina
fluorescenta a lampii Wood, sub care perii atinsi de speciile din genul Microsporum, cu
exceptia M. gypseum, prezinta o stralucire verzuie caracteristica. Specia cauzatoare se va
determina mai apoi prin cultura.
Diagnosticul de tricofitie uscata a pielii capului se pune de multe ori tinand seama de
modul de parazitare a firului de par afectat.
Se pot intalni doua tipuri de invadare:
endotrix: spori mari, numerosi, asezati in lanturi, ca nucile intr-un sac.
endo-ectothrix: spori mici de tip microid sau uneori spori mari de tip megaspore,
distribuiti in afara si in interiorul firului de par.
Perii parazitati nu au fluorescenta caracteristica la analiza cu lampa Wood, identificarea
speciei de dermatofit in cauza facandu-se numai prin cultura.
Tratament

In microsporia pielii capului medicatia de baza este Griseofulvina administrate timp


de 6-8 saptamani, uneori chiar mai mult, microsporia fiind una dintre cele mai rezistente la
tratament dintre micozele regiunilor paroase.
Este obligatorie raderea parului de pe cap la fiecare 7-10 zile pana la constatarea
vindecarii, parul din barba poate fi ras chiar zilnic.
Pe toata perioada de tratament cu Griseofulvina se recomanda spalarea cat mai frecventa a
regiunii paroase cu apa calda si sapun precum si aplicarea unui tratament local antifungic.
Exemplu : dimineata se va face badijonare cu o solutie de alcool iodat 1% sau cu o solutie de
acid acetic 30% iar seara se va aplica o pomade cu acid salicilic si acid benzoic 3% in
vaselina.
La 10-15 zile dupa intreruperea tratamentului cu Griseofulvina este indicat ca pielea
capului sa fie rasa inca o data pentru a elimina orice fir de par care ar fi eventual parazitat
inca. Pentru mai multa siguranta tratamentul local se poate continua inca o luna in unele
cazuri. Vindecarea totala se poate confirma printr-un control cu lampa Wood care va indica
prezenta sau absenta fluorescentei.
In tricofitia superficiala a pielii capului tratamentul se face tot cu Griseofulvina, pe
cale generala timp de 4-6 saptamani, uneori mai mult, iar tratamentul local va fi acelasi ca la
microsporie.
Controlul vindecarii nu se poate face decat prin examen microscopic direct.
In cazurile de tricofitie cronica a pielii capului la adult, femeile nu sunt obligate sa-si
rada parul, firele parazitate fiind eliminate cu timpul, in cursul tratamentului, prin procesul de
inlocuire a lor cu peri sanatosi si prin inlaturarea mecanica din timpul efectuarii toaletei
regiunii.
Profilaxie
In cazul de focare epidemice de microsporie a pielii capului este necesara izolarea
bolnavului acasa sau la spital.Masurile de profilaxie colectiva trebuie sa cuprinda descoperirea
sursei de contaminare si a contactilor.
Contactii din colectivitatile inchise vor fi tratati preventive cu Griseofulvina de 2 ori pe
saptamana, timp de 4-6 saptamani, cu doza corespunzatoare varstei.
Profilaxia individuala impune folosirea individuala a obiectelor de uz personalpieptene, boneta, lenjerie de pat si de corp, instrumente de toaleta, etc- si evitarea utilizarii lor
in comun.
Pentru sursele de infectie animala se indica tratarea animalului bolnav sau evitarea
contactului cu acesta timp de 3-4 luni perioada in care leziunile micotice ale animalului se
vindeca si spontan.
In cazul tricofitiilor superficiale ale pielii capului se vor lua aceleasi masuri profilactice
ca si in microsporii, in plus se va acorda o atentie sporita membrilor familiei, in special celor
6

de sex feminine, pentru a nu se trece cu vederea o tricofitie cronica ignorata sau netratata din
copilarie, care poate reprezenta un focar constant de boala.
3.I a)2. Favusul
Favusul este o infectie micotica localizata cu predilectie in pielea capului si
caracterizata printr-un aspect mai deosebit al firului de par, insotita uneori de aparitia unor
elemente tipice- godeuri favice.
Incidenta. Epidemiologie
Favusul se intalneste la toate varstele, insa predomina in copilarie. In lipsa tratamentului
nu se vindeca spontan la pubertate putand persista toata viata.
Transmiterea se face fie direct de la om la om, fie, mai rar, de la unele animale (cal,
caine) la om. Contaminarea se mai poate produce si prin unele obiete infectate. Se pot molipsi
mai usor copii debili la care conditiile de igiena sunt deficitare.
Epidemii intinse de favus nu au fost descries, puterea sa de extindere limitandu-se la
cadrul familial.
Etiologie
Agentul cauzal principal al favusului este Trichophyton schoenleinii-speciel universal
raspandita producatoare a favusului in intreaga lume.
Semne clinice
In favus predomina 3 elemente clinice mai deosebite:
- Godeul mica formatiune cupuliforma, de aspect crustos rezultata din impletirea
stransa a unor filamente miceliene. Godeurile sunt izolate sau confluente, au culoare
galbena si sunt centrate de un fir de par.
- Parul favic are un aspect cenusiu, prafuit si lipsit de luciu. Este mai rezistent la
tractiune decat in alte pilomicoze; parul nu este friabil insa este mai subtire.
Suprafata pielii capului emana un miros de urina de soarece.
- Alopecia cicatriceala de intindere mai mica sau mai mare, este definitive. In
cazurile neglijate si lasate sa treneze ani de zile poate cuprinde intreaga piele a
capului.
Cele 3 elemente mentionate pot coexista la acelasi individ sau pot fi intalnite izolat. In
orice caz, parul favic este caracteristic in examinarea micologica ducand la confirmarea
diagnosticului.
Se pot intalni urmatoarele forme clinice de favus:
- forma de godeuri: este cea mai des intalnita
- forma pitiriazica: lipsita de godeuri, este mai greu de diagnosticat; placardele sunt
scuoamoase, de aspect furfuraceu; perii au caracteristici cunoscute.
7

- forma impetiginoasa: asemanatoare unui impetigo streptococci, prezinte leziuni


crustoase ce inglobeaza perii favici.
- forma alopecica: fara godeuri, scuame sau cruste dar cu pustule perifoliculare
centrate de firul de par parazitat si cu zone alopecice.
Leziuni unghiale, de obicei secundare unei inoculari din pielea capului, produc alterari
la marginea libera, hiperkeratoza subunghiala, striuri longitudinale, pete galbui.
Diagnosticul de favus este precizat de examenul microscopic al firului de par suspectat si de
godeul favic.
Tratamentul de baza este cel general cu Griseofulvina, vindecare obtinandu-se in 3-4
saptamani de administrare. Sunt insa si cazuri in care este necesara o durata mai mare de
tratament.
La fiecare 7-10 zile se va rade pielea capului, de asemeni se indica asocierea unui
tratament local antifungic putandu-se utilize pomezi keratolitice cu acid salicilic 3-5% in
vaselina, pomezi cu sulf si acid salicilic 3-5%, badijonari cu alcool iodat si salicilat 2%, care
se aplica prin masaj cu degetul pe toata pielea capului, de 1-2 ori pe zi.
Aplicarea de antifungice local cat si spalarea frecventa a pielii capului inlatura
materialul infectat, mai ales godeurile care se elimina destul de dificil.
Vindecarea se apreciaza dupa controlul microscopic al firului de par, care nu mai indica
prezenta parazitului in structura firului de par. Pentru siguranta, griseofulvina se mai
administreaza inca 7-10 zile dupa ce examenul microscopic confirma lipsa parazitului.
Tratamentul extern este indicat sa se continue inca 2-4 saptamani.
Profilaxia
Urmareste depistarea si izolarea individului bolnav in spitale sau la domiciliu, aplicarea
tratamentului la bolnavii in cauza si la alti membri ai familiei, dat fiind riscul mic de
epidemie.
3.I b) Kerion celsi
Este o infectie micotica mai profunda, inflamatorie, de obicei unica, cu aspect
caracteristic de tumoare reliefata, fluctuenta, ce evolueaza spre supuratie si cicatrizare.
Incidenta. Epidemiologie
Boala se intalneste mai ales in mediul rural unde contactul cu animalele purtatoare de
leziuni dermatofitice este mai frecvent. Ea afecteaza cu predominanta sexul masculine, la
copii leziunile sunt localizate mai ales pe pielea capului in timp ce la adulti ele se intalnesc in
barba sau mustata.
Contaminarea se face mai ales de la animal la om, transmiterea interumana fiind
observata mai rar, este totusi posibila in mediul familial prin intermediul obiectelor folosite in
comun.
8

Etiologie
Speciile de dermatofiti de origine animala cu o virulenta mai mare sunt cele care se
izoleaza mai frecvent in infectiile micotice inflamatorii.
Incidenta cea mai mare a dato Trichophyton metagrophytes asteroids 46%, T.
quinckeanum-17%, T. tonsurans-10% si T. verrucosum. S-au mai izolat cazuri de parazitare cu
T. violaceum, M. gypseum, M. canis, M. audounii, T. rubrum, M. ferrugineum.
Semne clinice
Leziunea apare ca un placard de aspect tumoral cu marimea variind intre marimea unei
cirese si cea a unei mandarine. Leziunea este rotunda sau ovalara, unica sau multipla, reliefata
fata de suprafata inconjuratoare, in cea mai mare parte alopecica, fluctuenta la palpare,
apasarea facand sa iasa dopuri purulente din foliculii peretilor eliminate.
Firele de par ies foarte usor la tractiunea cu penseta, sunt distribuite uneori neregulat la
suprafata placardului; regiunea afectata, mai ales barba, este uneori deformata. Ganglionii
regionali pot fi de mai multe ori prinsi.
Pot aparea reactii febrile dar de obicei sunt reduse. Evolutia este de obicei spre
cicatrizare.
Se pot intalni uneori elemente de sensibilizare la distanta localizate pe membre sau
torace.
Diagnosticul se stabileste de multe ori pe baza aspectului clinic dar se confirma prin
analiza microscopica a firului de par care va arata modul de parazitare (ectothrix in
majoritatea cazurilor)
Examinand puroiul intre lama si lamela se poate constata prezenta elementelor
micotice, filamente si chiar spori.
Gasirea perilor parazitati fiind uneori dificila se recurge la insamantarea puroiului din
pustulele foliculare care permite descoperirea speciei parazitare.
Tratament
Kerion celsi, beneficiaza de acelasi tratament indiferent de sediul localizarii pielea
capului, barba sau chiar pielea glabra. Date fiind componentele inflamatorie si purulenta ale
leziunilor este necesara asocierea tratamentului local cu cel general.
Tratamentul local poate rezolva si singur cateodata cazul. In faza inflamatorie se pot
aplica pansamente umede cu solutie de Fenosept 1/10.000, cu solutia Burow- 2 tablete/ L apa
fiarta si racita, cu solutia Lugol sau chiar cu apa fiarta si racita, schimbata la 2-3 ore, pana la
turtirea leziunilor.
Se procedeaza si la epilarea manuala cu penseta a perilor afectati.
Dupa epilare se fac badijonari de 2-3 ori/zi cu alcool iodat si salicilat 1% sau cu violet
de gentiata 1% pana la uscarea completa. Se poate aplica pomada cu Fenosept 0.1%.

Simultan cu folosirea antifungicelor de uz extern se administreaza si tratamentul


general, in principal cu extract de dermatofiti ( tricofitina) administrat subcutanat la intervale
de 2 zile, in doze crescande, incepand cu 0.1-0.2 ml si ajungand la 1-1.5 ml, dupa toleranta.
Griseofulvina nu are indicatie majora in tratamentul Kerion celsi, ea fiind mai mult un
mijloc adjuvant la tratamentul complex al acestei afectiuni. Se poate administra totusi 3-5
saptamani asociata cu un antibiotic antibacterian, stafilococul adaugandu-se destul de frecvent
in leziunea de Kerion celsi.
In formele gigante de Kerion celsi se poate asocia si o cura scurta de preparate
cortizonice pe cale generala, pentru reducerea mai rapida a fenomenelor inflamatorii.
Profilaxie
In Kerion celsi profilaxia se adreseaza mai mult individului bolnav, boala neavand
extindere epidemica decat cel mult familiala. Se recomanda evitarea animalelor presupuse a fi
sursa de infectare (vitei, capre, oi, porci, cai, etc), mai dificila este evitarea rozatoarelor, in
special a soarecilor.
Se recomanda atentie fata de obiectele de uz personal care au venit in atingere cu
leziunea pentru a evita contaminarea altor persoane.
3.II Tricomicoza axilara
Tricomicoza este o afectiune a regiunii paroase axilare si pubiene caracterizata prin
prezenta unor noduli sau mici mansoane de culoare galbena, rosie sau neagra, ce inconjoara
firul de par fara a ii afecta radacina.
Incidenta. Epidemiologie
Raspandirea cea mai larga o are varianta cu noduli galbeni, cele cu noduli rosii sau
negri este mai frecventa in zonele tropicale si subtropicale, cu umiditate excesiva si unde se
transpira abundent.
Ambele sexe sunt atinse in mod egal, de obicei dupa trecerea pubertatii.
Etiologie
Parerile nu sunt inca fixate asupra incadrarii agentului bolii ca ciuperca Nocardia
tenuis sau ca bacil Corynebacterium tenuis .
Semne clinice
Perii atinsi sunt lipsiti de luciu, se rup usor si sunt presati cu noduli gelatinosi galbeni
sau rosii ce coloreaza lenjeria. La lampa Wood acesti peri prezinta o fluorescenta cenusie
verzuie.
Diagnostic
Examinarea la microscop intre lama si lamela, intr-o picatura de hidroxid de potasiu
10%, a perilor cu noduli arata prezenta unui miceliu subtire cu un diametru mai mic de 1
micrometru, rar ramificat, intrepatruns uneori cu pachete de coci.
10

Tratament
Raderea regiunii invadate este prima masura in inceperea tratamentului, se fac apoi
badijonari cu alcool iodat si salicilat 1%.
4. Canitia acut
Albirea parului incaruntirea sau canitia este o manifestare fiziologica a procesului
de imbatranire. Albirea parului traduce o pierdere a pigmentului din firul de par, ca urmare a
reducerii progresive a functiilor melanocitelor. De fapt se produce o diluare progresiva a
pigmentului, producand o scara de culoare pana la alb.
Exista aceasta dilutie specifica a pigmentului la nivelul firului de par incaruntit,
consecinta fiind modificarile de culoare observabile atat la diverse nivele ale aceluiasi fir de
par, cat si la diferite fire de par.
Pierderea culorii parului se asociaza si cu scaderea si eventual chiar incetarea activitatii
tirozinazei la nivelul bulbului de par inferior.
Baza fiziologica a albirii o reprezinta incapacitatea melanoblastelor din stratul
germinativ al bulbului pilos de a forma pigment melanic, incapacitate care poate sa fie
temporara, dar de cele mai multe ori permanenta, ceea ce se traduce prin albirea progresiva si
definitiva.
Fenomenul canitiei nu este insa specific imbatranirii, fiindca se poate intalni si la
tineri, situatie in care nu mai putem vorbi de o semnificatie fiziologica de imbatranire in sens
strict.
Procesul de albire a parului poate sa fie in unele cazuri reversibil, asa cum se intampla
in cursul bolii Addison insuficienta glandelor corticosuprarenalelor.
In general, incaruntirea este lenta, progresiva si permanenta. Un factor cert care
intervine in determinismul canitiei este ereditatea. Varsta de aparitie a canitiei este dependenta
de genotip, dar poate sa fie influentata si de factori dobanditi.
Primele fire albe apar de obicei la tample si in urmatorii ani se extind din aceasta
regiune in celelalte zone ale scalpului, mai intai pe vertex si pe urma in regiunea
occipitala.
Uneori barba si mustatile incaruntesc mai devreme decat scalpul. Pe de alta parte, parul
pubian si cel axilar pot sa isi mentina pigmentul si la varste inaintate, cand scalpul este
complet alb.
Incaruntirea completa apare mai repede la cei cu par deschis la culoare. Exista variatii
individuale privind varsta debutului si rata de progresie. In medie, canitia incepe progresiv de
la 35 de ani si devine completa, cel mai adesea, in jurul varstei de 60 de ani. La rasa neagra,
procesul de imbatranire al firului de par incepe ceva mai tarziu, pe la 44 de ani.
Varsta de aparitie si instalarea canitiei delimiteaza mai multe forme: cea "fiziologica"
sau normala, cu debut in jurul a 35 de ani; cea "prematura" cu debut intre 20-30 de ani sau
chiar inainte de 20 de ani si o forma "rapida", cu aparitie in decurs de ore-zile, neadmisa
unanim.
11

Canitia precoce nu are o semnificatie patologica. Pe de alta parte, aparitia prematura si


relativa raritate nu ii pot indreptati un caracter fiziologic in sens obisnuit. Canitia precoce
poate sa fie ereditara sau dobandita.
Canitia precoce ereditara este data de o gena si apare la indivizi absolut normali si chiar
cu tendinta marcata de longevitate. Primele fire albe apar dupa 20 de ani, cu albirea progresiva
in urmatorii ani, fara a afecta sprancenele si genele.
Canitia precoce poate sa fie un semn timpuriu in unele boli cum ar fi anemia
pernicioasa, bolile tiroidei, progeria copilului, etc.
Canitia precoce patologica poate sa apara in epilepsie, dementa precoce, psihoza
maniaco-depresiva, boli genetice rare complexe, dar si in boli endocrine. Chiar unele migrene
persistente, stari febrile prelungite, neoplazii pot sa fie cauza unei canitii precoce sau cresc
viteza de albire intr-o canitie fiziologica.
Canitia acuta este o forma deosebita, nerecunoscuta de totii autorii, o albire care apare
"peste noapte", in urma unor stari de stres emotional extrem, in fata unor catastrofe. Se descrie
o forma partiala afectand doar o jumatate a scalpului si o forma difuza.
Tratament
Aceasta se reduce practic la colorarea prului cu diferite ampoane colorate. Se citeaz
uneori recoltarea trectoare a prului dupa diferite tratamente cu
vitamina A uleioas (100000 u./zi,timp de 1-2 luni);
Romavit 3comprimate/zi, 5-6 cure a 15 zile, separat de pauzele de 15 zile);
Panthenol (1 fiola intramuscular/zi, 15 zile sau 3-6 comprimate/zi, 20-30 zile).
5. Pitiriazisul simplu(mtreaa)
Din punct de vedere medical, matreata (pitiriazis simplex) este o problema a pielii
capului care se manifesta prin eliminarea celulelor moarte de la suprafata acesteia sub forma
unor descuamari alb-sidefii.
Primul pas care trebuie facut inainte de a trata aceasta afectiune, este sa intelegem ce
este matreata si care sunt cauzele care duc la aparitia ei. Reinnoirea pielii capului este un
proces normal care are loc la fiecare 20-30 de zile.
Accelerarea acestui proces asociata cu un dezechilibru al florei microbiene (prezenta
microorganismului Pitirosporum ovale) duce la aparitia matretii.

Matreata apare si se agraveaza din cauza mai multor factori:


Dezechilibrele alimentare
Stresul, anxietatea si tensiunea nervoasa
Folosirea unui sampon nepotrivit
Folosirea in exces a fixativelor sau gelurilor de par
Vopsirea prea frecventa a parului
Spalarea cu sampoane necorespunzatoare si clatirea inadecvata.

12

Exista doua forme de matreata:


Grasa - care apare datorita secretiei excesive a glandelor sebacee;
Uscata - care se datoreaza disfunctiei acestor glande.
Desi nu este o afectiune grava, matreata poate deveni jenanta pentru multi dintre noi.
In ingrijirea parului cu matreata trebuie respectate urmatoarele reguli:
1. Spalati parul cu un sampon adecvat. Masati delicat pielea capului pentru a indeparta
celulele moarte si a imbunatati circulatia la nivelul epidermei;
2. Evitati o pieptanare puternica si agresiva;
3. La doua saptamani oferiti parului un tratament suplimentar pentru mentinerea echilibrului
capilar. Astfel folositi pentru parul gras sampoane astringente iar pentru cel uscat sampoane
nutritive.
Studiile medicale recomanda alternarea in folosire a sampoanelor antimatreata cu
sampoane obisnuite pentru a preveni uscarea si degradarea parului.
Tratamentul matretii este stabilit in functie de gravitatea acestei afectiuni. Matreata
usoara poate fi controlata prin spalarea regulata a parului cu sampoane tratante ca: Head &
Shoulders sau Klorane cu extract de mirt.
Daca in urma folosirii acestor sampoane matreata nu dispare, atunci trebuie folosit cu
siguranta un sampon dermatologic. Sampoanele dermatologice contin in general principii
active cum ar fi: sulfura de seleniu, triccosacaride, zinc pyrithion, piroctone olamina sau acid
acetilsalicilic.
In farmacii gasim: Foltene sampon cu piroctone olamine, acid acetilsalicilic si
triccosacaride, Selsun sampon cu sulfura de seleniu si Nizoral sampon cu ketonazol. Daca si
dupa folosirea acestor sampoane matreata persista, atunci trebuie consultat un medic
dermatolog.
Tratament
Pn in prezent nu exist un tratament care s vindece Pitiriazisul uscat. Diferite
tratamente, aplicate periodic, pot sa realizeze o vindecare aparent pe timpul administrrii dar
boala reapare dup ncetarea lor.
Splarea cu bromocet, cu un spun cu gudron sau cu spunul Exotic, preparat de industria
noastr cosmetic, la 1-2 sptmni, asociat cu friciuni sau loiuni capilare pentru pr
uscatsau cu loiunea Clin, poate da rezultate bune, dar temporare.
n cazurile mai rezistente la tratament se recomand ca in ajunul splatului, pe cap s se
aplice :
- pomad cu calomel (calomel 6g, acid salicilic 0,40 g, acid boric 0,80g , vaselin 20g,
lanolin 20g)
- pomad cu ulei cadini(ulei cadini 2g, acid salicilic 1g, rezorcin 1g, vaselin 10g,
lanolin 10g)
- tetraciclin(tetraciclin 1g, vaselin 10g, lanolin 10g, ulei de parafin 13g).
13

A doua zi se spal pielea capului cu un spun de gudron si se fac friciuni cu ap de


colonie, pentru a combate mirosul neplcut al uleiului cadini.
6. SEBOREEA
Boal caracterizat prin dereglarea funciei glandelor sebacee ale pielii. Se constat la
persoanele de ambele sexe, mai frecvent, n perioada de maturizare sexual i n cea
climateric. Cauza att a seboreei ct i a complicaiilor ei se datorete modificrii
fiziologice normale a glandelor sebacee sub aciunea tulburrilor sistemului nervos i a celui
endocrin, care regleaz funcia de secreie a acestor glande.
De regul, seboreea se localizeaz pe cap, fa, piept i spate. Se deosebesc trei forme:
seboree uleioas, seboree vscoas i seboree mixt.
n cazul seboreei uleioase numite i seboree fluent, secreia exagerat de sebum
(grsime secretat de glandele sebacee), duce la acumularea grsimii pe piele, aceasta
devenind gras i lucioas. Prul, de asemenea e lucios i pare ncleiat n uvie; cu timpul el
ncepe s cad (i pn la vrsta de 25-28 ani brbatul poate deveni chel). Adesea pe fondul
seboreei uleioase apar couri. Totodat la bolnavii de seboree se constat tulburri neurovegetative, hiperhidroz (transpiraie abundent), oscilaii ale tensiunii arteriale i alte
caracteristice dereglrii sistemului nervos vegetativ. La vrsta de 24-26 de ani simptoamele
seboreei pot s dispar treptat.
Seboreea vscoas se caracterizeaz printr-o secreie mai puin abundent i
cornificarea orificiilor foliculilor piloi, ceea ce duce la astuparea canalelor secretoare al
glandelor sebacee. Ea apare, de asemenea, n perioada pubertii, nsoite de couri i
comedoane (mici puncte negre) pe fa i n pavilioanele urecjilor. La apsare din comedoane
se elimin o mas glbuie sau brun, care reprezint un amestec de sebum vscos i celule
cheratinizate. Pielea din sectoarele afectate este ngroat, e de culoare cenuie-murdar.
Bolnavii de seboree vscoas sunt predispui la apariia chisturilor sebacee, a
cicatricilor la descuamare, precum i la tulburri endocrine. De obicei, prul nu cade i
procesul se stinge treptat la vrsta de 28-30 d ani.
Seboreea mixt are simptoame caracteristice pentru forma uleioas i cea vscoas: pe
fa pe partea acoperit cu pr a capului predomin elementele seboreei uleioase, iar pe spate
i pe piept - ale seboreei vscoase. Tratamentul seboreei este efectuat de medicul specialist
i are drept scop de a normaliza activitatea sistemului nervos i funciile glandelor endocrine.
Local se recomand ntreinerea pielii ntr-o curenie perfect i ndeprtarea
periodic a grsimii de pe locurile afectate. Pentru aceasta pielea trebuie splat de cel puin 2
ori pe zi (dimineaa i seara) cu ap cald i spun, apoi cltit cu ap rece.
Sunt indicate hidroterapia, razele ultraviolete, aplicaii de parafin, procedee cosmetice.
Regimul dietetic trebuie s fie bogat n proteine i srac n grsime de origine animal,
dulciuri. Tratamentul seboreei cere mult rbdare, perseveren din partea bolnavului, precum
i respectarea cu strictee a indicaiilor medicului.
Tratament
14

Acesta are ca scop s combat factorii favorizani i, prin msuri de ngrijire local, s
indeprteze efectul neplcut adic aspectul gras al pielii.
Tratamentul local const n splarea pielii capului o dat pe sptmn cu spun cu sulf,
ihtiol sau tampon pentru pr gras. Industria cosmetic fabric urmtoarele spunuri contra
seboreei: Iehtiol, Borax, Sulf, Gudron-sulf. Se asociaz de asemenea si friciuni de 2-3 ori pe
sptmn cu loiuni capilare degresante sau cu Seborol, Pilofort etc.
De menionat c, in general, pielea seboreic (pielea gras) nu tolereaz grsimile in
aplicaii locale. Cnd se vor folosi creme cu sulf (2-5 g%), acestea vor fi ncorporate in baze
hidrofile sau mai bine in baze negrase cu polietilenglicoli (Carbowaxuri)
Ca tratament general se recomand:
vitamina B6 (250 mg zilnic, 10 fiole)
vitamina E(6 drajeuri/zi, timp de 20-30 de zile)
tolbutamid(1-3 comprimate/zi timp de 15-20 zile, sub control mediacal).
Etiologia ereditar a acestei afeciuni explic persistena si rezistena ei la tratament.
Tratamente naturiste cu argila:
1. Masca pentru par gras, tern si devitalizat.
Intr-un vas se pun 100-200 g de argila verde si se omogenizeaza cu o lingurita de otet
de cidru, cateva picaturi de ulei esential de salvie si sucul unei lamai.
Preparatul se aplica in strat gros pe toata suprafata parului, se lasa sa actioneze 10-15
minute apoi se incepe indepartarea mastii mai intai cu mana apoi se clateste abundent si se
samponeaza usor.
Se reia tratamentul de 2-3 ori pe saptamana, primele masti regland secretia de sebum se
poate rari treptat aplicarea lor.
2. Masca pentru par uscat
Intr-un vas se pun 100-200 g de argila alba sau roz si se omogenizeaza cu o picatura de
ulei esential de lavanda, 10 picaturi de ulei Rosier de Muscat si suc de lamaie.
Preparatul se aplica pe toata suprafata parului timp de 15 minute avand, de preferat, un
prosop cald pe cap pentru a active elementele esentiale ale preparatului.
Dupa expirarea timpului se clateste abundent, se samponeaza si se indica aplicarea unui
balsam pentru o mai usoara pieptanare a parului.
3. Masca pentru par fragil
Se pregateste masca din 100-200 g de argila alba sau roz care se omogenizeaza timp de
5 minute cu o lingura de ulei de avocado, o lingurita de otet de cidru si un galbenus de ou.
Amestecul obtinut se aplica pe toata suprafata parului, in strat subtire sau gros in functie
de rezultatul dorit, si se lasa sa actioneze 10 minute.
15

Dupa expirarea timpului se indeparteaza cat mai mult din masca cu ajutorul palmei apoi
se clateste abundent si se samponeaza cu un sampon adecvat tipului de par respectiv un
balsam pentru par fragil.
III. Alopecia(Calvitia)
Alopecia este o cadere partiala sau generala a parului, indiferent de cauza. Deoarece
caderea parului este cea mai evidenta si mai frecventa, termenul de alopecie a devenit sinonim
cu pierderea parului de pe cap si este larg folosit in acest sens.
Caderea parului este fiziologica si patologica. Prima cadere fiziologica are loc la scurt
timp dupa nastere iar altele, moderate, au loc in timpul vietii, in functie de sezon, activitate
sexuala, batranete etc.
Caderile patologice pot aparea la orice varsta si recunosc de multe ori un factor
ereditar, completat cu o serie de factori endogeni sau exogeni.
Diagnosticul cauzei se poate uneori determina prin examinarea macroscopica sau
microscopica a parului, tratamentul este cel al cauzei subiacente.
Caderea parului poate fi determinata de o incetare temporala a activitatii papilei
foliculare sau de o distrugere a acesteia: in primul caz se produce o alopecie necicatriceala,
reversibila, adica parul va creste dupa un timp variabil; in cazul al doilea se realizeaza o
alopecie cicatriceala, definitiva.
Majoritatea alopeciilor ii preocupa pe pacienti din motive cosmetice si psihologice insa
alopecia poate reprezenta semnul primar al unei boli sistemice importante.
In functie de cauza lor, alopeciile se impart in alopecii ereditare si alopecii castigate.
ALOPECII EREDITARE
Alopeciile ereditare sunt afectiuni rare, adesea familiale(se observa la mai multi
membri ai aceleasi familii), apar in timpul vietii intrauterine sau dupa nastere, pot fi difuze sau
localizate.
Dintre alopeciile ereditare cele mai importante sunt: moniletrix si tricoclozia.
Moniletrix Copilul se naste cu parul normal in aparenta dar el incepe sa cada la varsta
de 6 luni si nu mai creste dupa aceea. Alopecia este totala in regiunile temporale si occipitala
iar in rest se mai observa grupuri de par in care firele sunt subtiri, mate, scurte, cu o serie de
portiuni strangulate clare si portiuni umflate mai intunecate (aspect de colier), de unde si
denumirea de moniletrix. Parul se rupe de la prima sau a doua strangulare, realizand alopecia,
care este considerata definitiva. Sunt rare cazurile de crestere a parului dupa tratament
prelungit cu extract tiroidian sau vitamina A sintetica.
Tricoclozia ereditara se caracterizeaza prin oprirea cresterii parului la aceeasi inaltime
de aproximativ 10 mm. Afectiunea poate fi trecatoare parul incepand sa creasca dupa cativa
ani iar recidivele sunt foarte frecvente.
ALOPECII CASTIGATE
16

Alopeciile castigate sunt cele mai numeroase si recunosc cauze multimple, de ordin
intern sau extern. Unele alopecii recunosc in etiologia lor un factor genetic si, unul sau mai
multi, factori endogeni sau exogeni.
Din punct de vedere practic, cea mai buna clasificare a alopeciilor este cea facuta dupa
aspectul lor clinic.Din acest punct de vedere, alopeciile se pot imparti in doua mari grupe:
alopecii difuze si alopecii circumscrise
Alopeciile difuze se caracterizeaza printr-o rarire a parului de pe suprafata capului ce
poate avea o evolutie acuta sau cronica.
Alopeciile difuze acute incep printr-o cadere brusca a parului, spontana sau la cele mai
mici tractiuni, fara sa realizeze o placa (luminis) alopecica ci numai o rarire a acestuia. Parul
se smulge mai usor in regiunea retroauriculara, spre deosebire de calvitie, in care se smulge
mai usor in regiunea frontoparietala.
Alopeciile pot fi provocate de infectii acute febrile la care temperatura de peste 39.5C
persista cel putin 3 zile. Cu cat perioada febrila este mai lunga cu atat caderea parului este mai
abundenta. Alopecia apare aproximativ la 3 luni dupa starea febrila, dureaza 5-6 saptamani,
dupa care parul incepe sa creasca spontan;
Ele mai pot fi produse de socuri nervoase, emotii puternice, dupa un traumatism sau o
interventie chirurgicala mare. In aceste cazuri, alopecia apare dupa 10-12 zile si este urmata de
asemenea de cresterea spontana a parului. Aceste alopecii nu necesita niciun tratament, in caz
ca se prelungesc, se va aplica acelasi tratament ca in alopeciile difuze cronice.
Alopeciile difuze cronice afecteaza cel mai mare numar de persoane. Din multiplele
forme descrise, doua sunt cele mai importante: alopecia difuza cronica caracteristica pentru
femei si alopecia difuza cronica progresiva (chelia) caracteristica pentru barbati.
Alopecia difuza cronica cuprinde aproape 90 din totalul alopeciilor la femei, ea apare
la tinere intre 20-40 de ani cu maximum de frecventa intre 30-35 de ani. Alopecia se instaleaza
progresiv, mai rar la persoanele cu parul uscat si mai frecvent la cele cu parul gras.
Desi caderea este difuza, ea este mai marcata la vertex si tample. Parul care se reface in
aceste regiuni este de obicei subtire si fragil. Uneori, rarirea parului devine impresionanta si
pielea capului apare acoperita de cateva mese ce provin din marginea paroasa a zonei frontale.
Cauzele cele mai frecvente ale alopeciilor difuze cronice la femei sunt: externe 5,
alterari ale starii generale 9, tulburari endocrine 28, tulburari neurovegetative 46 si 12
de cauze nedeterminate.
Cauzele externe mai frecvente sunt: traumatisme, ondulari temporare sau permanente
prea frecvente, aplicari de lacuri, decolorari successive , spalari prea dese cu sampoane
degresante sau cu sapunuri prea alcaline, tractiuni intense si prelungite pe bigudiuri sau pe alte
obiecte destinate sa modifice directia naturala a parului. Toate aceste cauze pot produce
ruperea temporara a parului, de obicei fara gravitate. Daca aceste cauze actioneaza prelungit,
alopecia poate deveni definitiva.
Alopecia difuza cronica se observa mai frecvent in urmatoarele situatii:
17

-la persoanele care fac o cura de slabire, datorita medicamentelor folosite;


-dupa administrarea de diferite medicamente: anticoagulante in cure prelungite, vitamina A in
doze foarte mari, citostatice etc.
-in malabsorbtie cu deficient proteic si de fier, cu sau fara anemie;
-in afectiuni cronice severe ca: tuberculoza, cancerul, leucemiile.
Tulburari endocrine.Sistemul enocrin are importanta in fiziopatologia sistemului
pilosebaceu. Unele tulburari endocrine: tiroidiene, hipofizare sau suprarenale se pot asocia cu
alopecie cronica difuza. S-ar putea ca in unele cazuri, secretia de testosteron produsa de un
ovar bolnav sa fie responsabila de aceasta alopecie.
Tratamentul cu testosteron sau alte preparate similare pentru fibrom uterin poate sa
produca o alopecie cronica mai mult de tip masculin; de asemenea, tratamentul cu progesteron
poate sa declanseze o alopecie cronica difuza, de tip masculin, datorita faptului ca el poate
servi ca material pentru formarea androgenilor.
Tot ca o consecinta a tulburarilor endocrine este si alopecia in menopauza. Aceasta este
o alopecie difuza, rara, predominant in regiunea frontoparietala si vertex, fiind deci mai mult o
alopecie de tip masculina, in unele cazuri se insoteste de o hipertricoza a buzei superioare. Ea
apare in menopauza, mai frecvent la femeile care au facut tratament cu doze mari de
androgeni pentru a combate efectele nocive ale acesteia.
Tulburarile neurovegetative joaca un rol important in aparitia acestui gen de alopecie.
S-a observat ca socurile emotive, discutiile in contradictoriu repetate, senzatia de nesiguranta,
insomniile, melancolia, starile depresive prin surmenaj profesional pot produce caderea difuza
a parului, de obicei, pe un teren seboreic. In unele cazuri (12) nu se poate preciza cauza,
motiv pentru care alopecia este denumita idiopatica sau esentiala.
Tipuri de alopecii
1. Alopecia areata- Se refera la situatia in care se pierde o parte a pilozitatii capului insa nu
integral. De regula pierdearea parului consta in cateva suvite, in orice regiune a capului.
Prognosticul pentru acest tip de alopecie este in general bun.
2. Alopecia totalis- Este vorba despre situatia in care iti pierzi intreaga pilozitate craniana dar
nu si parul din alte regiuni ale corpului de regula nu cad genele si sprancenele.
Prognosticul nu este la fel de pozitiv ca in cazul alopeciei areate, desi in cazul multor
persoane poate sa se produca cresterea parului, cel putin partial.
3. Alopecia universalis (diseminata)- Este situatia in care iti pierzi tot parul de pe cap si de
pe corp, inclusiv genele si sprancenele, pilozitatea inghinala si axiala. Este vorba despre
forma cea mai severa de alopecie care, insa, este si cea mai rara. Prognosticul pentru
persoana care sufera de alopecie universalis nu este deloc favorabil.
18

4. Alopecia androgenica- Aceasta forma de alopecie este cunoscuta sub denumirea de


calvitie comuna sau calvitie masculina. Desi calvitia comuna este specifica barbatilor, poate
sa apara si la femei. Adeseori se manifesta prin rarirea parului pe toata suprafata piloasa a
capului.
5. Alte forme de alopecie
a. Alopecia medicamentoasa in cazul persoanelor care sunt supuse chimoterapiei
b. Alopecia difuza este acea forma de alopecie in cazul careia individul pierde o parte
a parului de pe o buna parte a capului sau a corpului fiind destul de dificil de facut o
distinctie intre aceasta forma de alopecie si altele.
c. Alopecia barbae este specifica barbatilor afectand doar barba.
d. Trichotillomania este termenul atribuit unei afectiuni psihice care se manifesta
printr-un sentiment de vinovatie obsesiva care se manifesta prin smulgerea parului
de pe cap.
CAUZE
Pana in prezent nu au fost elucidate cauzele care determina aparitia alopeciei dar exista
cativa factori care influeteaza dezvoltarea acestei afectiuni:
- stresul psihic cronic
- substante chimice (de ex. citostaticele care determina oprirea cresterii foliculilor pilosi)
- regim alimentar inadecvat
- unele boli sistemice (sifilis)
- radiatiile electromagnetice (raze X sau gamma)
- afectiuni dermatologice (micoze, parazitoze)
- utilizarea unor preparate cosmetice agresive
- agresiunea mecanica a firului de par (coafare, vopsire, decolorare, tic psihic )
- soarele
- poluarea atmosferica
- clorul din piscina
- sarurile din apa de la robinet
- fumatul
- alcoolul in exces
- cafeaua.
Factorii implicati in etiopatogenia alopeciei androgenogenetice sunt:
- transmiterea genetica
- varsta
- seboree
- androgenodependenta
TRATAMENT

19

Tratamentele privind alopecia sunt limitate. Unele medicamente recomandate altor boli
sunt folosite pentru a imbunatati cresterea parului. Totui, acestea nu pot preveni caderea
parului din alte portiuni.
1. Corticosteroizi de uz extern
Se prezinta sub forma de unguente care se aplica pe pielea crestetului capului. Exista
dovezi limitate in privinta eficacitatii lor. Este posibil sa dea rezultate in cazul unei persoane
care sufera de alopecie areata insa nu dau rezultate in cazurile de alopecie totalis sau
universalis.
2. Minoxidil (Rogaine 2%, 5%)
Este un antihipertensiv vasodilatator perferic care insa este foarte folosit in tratamentul
alopeciei androgenice atat in cazul femeilor cat si a barbatilor. Minoxidilul pare sa aiba efect
stimulator direct asupra foliculilor pilosi prelungind faza anagena. Tratamentul consta in
aplicari de doua ori pe zi pe zonele afectate a 1 ml.
3. Dithranolul ( Micanol)
Medicament care de asemenea s-ar parea ca are anumite efecte, producand o reincepere a
cresterii parului in jur de doua treimi din pacienti. Minoxidilul a fost folosit si in combinatie
cu Dithranolul astfel incat se poate obtine o combinatie a efectului asupra functiei imune si a
prelungirii fazei anagene a foliculilui pilos. Un efect secundar il reprezinta insa cresterea
pilozitatii faciale.
4. Finasteride (Propecia 1mg) se utilizeaza in tratamentul alopeciei androgenice la
barbati. Doza recomandata este de 1mg/zi.
5. Corticosteroizii injectabili
Injectarea corticoteroizilor in pielea de pe crestetul capului este considerata a fi cel mai
eficient tratament pentru alopecie. Poate fi aplicat pentru tratamentul alopeciei areate si pentru
zonele care ii creaza probleme pacientului, cum ar fi sprancenele.
Substantele cele mai des utilizate sunt: acetatul de hidrocortizon si triamcinolon acetonida.
In intervalele dintre injectiile aplicate se poate recomanda un tratament de intretinere cu
betametazona sub forma de unguent (0.05%) aplicat de doua ori pe zi.
6. Corticosteroizi sistemici
In general corticosteroizii sistemici sunt utilizati pentru tratamentul tulburarilor
dermatologice inclusiv alopecia iar tratamentul zilnic cu corticosteroizi orali poate sa produca
reinceperea cresterii parului in cazul unora dintre pacienti. Tratamentul prelungit este urmat

20

insa de multe efecte nedorite cum ar fi retentia sarii sau suprimarea functiei glandei pituitare si
a glandelor suprarenale, de asemenea poate contribui si la declansarea osteoporozei.
7. Imunoterapie de contact
Exista posbilitatea ca alopecia sa fie tratata prin intermediul terapiei biologice sau
imunoterapie in care celule sau substante chimice proprii organismului sunt utiliazate pentru a
amplifica raspunsul imunitar natural.
8. Terapia chirurgicala
Microgrefele este cea mai sofisticata forma de transplant.
Grefele mici sau mari- implica prelevarea unei grefe de piele dintr-o zona si se
transplanteaza intr-o alta.
9. Fitoterapie

Achillea Millefolium (coada soricelului) are proprietati antiinflamatorii,


antiseptice, epitelizante. Se utilizeaza varfurile inflorie. Mod de administrare: decoct 10
minute din 40 g planta la 1000ml apa, extern, zilnic.

Arctium lappa (brusture): se indica in cazurile cu seboree. Se utilizeza radacina.


Mod de administrare: decoct din 25 g planta la 1000ml apa, extern.

Chellidonium majus (rostopasca): se prepara un extract in otet natural. Se aplica


extern, masaj la radacina firului de par, zilnic.

Humulus lupus (hamei): cercetari recente au stabilit actiunea foliculin-like a


acestui remediu vegetal. Se utilizeaza inflorescentele. Se utilizeaza intern 20 de picaturi de 3
ori pe zi

Salvia officinalis (salvie): se indica in alopecia difuza care apare la menopauza si


la cei cu transpiratii abundente pe pielea capului. Se colecteazaa frunzele; se utilizeaza intern,
20 de picaturi de 3 ori pe zi si extern : 3 lingurite la 1000 ml de apa.
10.Homeopatie

Alumina remediu indicat la persoanele la care alopecia se agraveaza iarna

Arnica remediu asociat in alopecia post traumatism pshic

Arsenicum album remediu indicat la bolnavii la care are loc caderea parului,
predominant in jumatatea anterioara, tegument uscat, cu descuamari si diverse eruptii.
21

11. Tratament naturist cu argila

Pregatiti o compresa pentru a opri caderea parului si a active cresterea acestuia.


Intr-un vas de ceramica sau din sticla, puneti 200-400 g de argila alba, adaugati 2-3
picaturi de esenta de rozmarin si apa calduta. Amestecati spre a obtine o pasta foarte
emolienta. Aplicati aceasta pasta pe pielea capului cu ajutorul unei pensule si lasati sa
actioneze 20 de minute apoi clatiti abundant cu apa calduta.
Faceti 2-3 aplicari pe saptamana timp de 3-6 luni. Dupa primele aplicari se va observa o
cadere mai abundenta a parului datorita actiunii de eliminare a firelor a caror radacina a fost
afectata, cadere urmata de cresterea parului activata de aplicarea compreselor.

Alopecia se mai poate imparti dupa aspectul clinic in: fig pt fiecare tip
necicatriceala si difuza
necicatriceala si focala
cicatriceala si focala.
A. Alopecia difuza necicatriceala se manifesta sub forma de:
efluviul telogen,
efluviul anagen,
anomalii primitive ale firului de par si afectiuni congenitale,
calvitia de tip masculin,
calvitia feminina.
A.1) Efluviul telogen se refera la caderea parului de la nivelul scalpului determinata
de sincronizarea ciclului normal la nivelul multor fire de par care intra toate o data in faza
latenta sau telogen. La sfarsitul acestei faze latente, de obicei dupa cateva luni de la
evenimentul declansator, se observa o intensificare semnificativa a caderii parului.
Medicamentele reprezinta o cauza frecventa, mai ales chimioterapicele antiproliferative,
warfarina, blocantele-H2, contraceptivele orale, inhibitorii enzimei de conversie, -blocantele
si litiul.
Alte medicamte care pot precipita efluviul telogen sunt: fluorobutirofenona, clofibratul,
bezafibratul, trimetadiona, valproatul, captoprilul, penicilamina, ibuprofenul, interferonul,
ranitidina, sulindacul, tamoxifenul, terfenadina si tiamfenicolul.
Efluviul telogen este de asemenea frecvent si in cazul deficitelor nutritionale, dupa
stresuri fiziologice sau psihologice (chirurgie, boala sistemica) si in cazul modificarilor
endocrine patologice (hipotiroidism sau hipertiroidism) sau fiziologice (postpartum,
menopauza).

22

A.2) Efluviul anagen se refera la caderea parului de la nivelul scalpului in timpul fazei
de crestere (sau anagen). Radiatiile si agentii chimioterapici reprezinta cauzele cele mai
frecvente, dar poate surveni si in intoxicatia cu mercur, taliu, acid boric sau vitamina A.
A.3) Anomaliile primitive ale firului de par (tricodistrofii) includ o varietate de
tulburari care conduc la par rebel sau neobisnuit de lanos sau la ruperea firului de par.
In tricorexia invaginata, firele de par prezinta o invaginatie cu aspect de nodul de
bambus. Aceasta anomalie poate aparea in asociere cu ihtioza, in cadrul unei boli autozomale
recesive rare numita sindrom Netherton.
Parul cu bule, in care bulele se vad in firul de par, poate aparea datorita utilizarii
excesive a uscatoarelor de par. Tricondoza sau nodozitati pe traiectul firului de par apare prin
periere excesiva. Monilethrix este o afectiune autozomal diminanta rara in care firele de par
sunt moniliforme si foarte casante.
Alte boli congenitale care afecteaza parul includ:
,,wooly hair nevus" (par foarte cret pe toata suprafata scalpului sau doar pe anumite
portiuni ale acestuia)
sindromul parului nepieptanat (parul de la nivelul scalpului rezista la toate eforturile de
pieptanare )
trichorrhexis nodosa (firele de par se rup cu usurinta la nivelul scalpului aparand portiuni
mari cu fire de par scurte)
tricotiodistrofia (par casant datorita unui defect in metabolismul sulfului).
A.4) Calvitia de tip masculin (androgenetica) este frecventa, familiala si androgenetica.
Pierderea parului incepe de la nivelul tamplelor si/sau vertexului si se poate extinde
pana la o rarire difuza sau pana la pierderea aproape completa a parului.
Calvitia de tip feminin se manifesta prin rarirea parului la nivel frontal, parietal si
crestet. Alopecia androgenica este o afectiune foarte comuna a barbatilor si femeilor.
Incidenta este considerata a fi mai mare la barbati decat la femei. Aceasta afectiune
apare la 50% dintre barbati si similar de multe femei peste 40 de ani. Peste 13% dintre femeile
premenopauzale raporteaza alopecie androgenica, totusi incidenta acesteia creste mai mult la
femeile din menopauza.
Barbatii cu alopecie androgenica pot prezenta un risc crescut de infarct miocardic. Se
poate observa si o crestere a hipertrofiei benigne de prostata.Alopecia androgenica este o
conditie determinata genetic.
Doar doua medicamente sunt aprobate astazi pentru tratamentul alopeciei androgenice:
minoxidilul si finasterida. Prognosticul alopeciei androgenice este necunoscut. Unii pacienti
progreseaza pana la punctul in care pierd tot parul de pe scalp, altii isi recapata firele de par.
Femeile cu aceasta afectiune prezinta mai degraba rarirea coroanei scalpului decat zone
de chelie adevarata.Aceasta afectiune determinata genetic este progresiva prin conversia
gradata a firelor de par mature in fire imature velus. Pacientii prezinta o reducere a
raportului par matur:velus, acesta fiind normal de 2:1. In urma miniaturizarii foliculilor de par,
23

raman doar tracte fibroase in locul acestora. Pacientii cu aceasta afectiune prezinta de obicei
un model tipic de cadere a parului.
De explicat imaginile

De-a lungul timpului alopecia a fost clasificata in scari pentru


barbati (scara Norwood Hamilton) si femei (scara Ludwig).

B.Alopecia necicatriceala focala: cauzele obisnuite includ

alopecia de tractiune
tinea capitis
tricotilomania
alopecia areata
cauzele rare includ sifilisul si anomaliile primitive ale firului de par.

Alopecia de tractiune reprezinta pierderea parului in principal de la nivelul zonelor


frontale si/sau temporale si apare cel mai des in cazul tractiunii aparute cand parul este purtat
impletit, in coada de cal sau cand se folosesc bigudiuri.
Sifilisul secundar tardiv determina pierderea parului care variaza de la pete localizate pana
la alopecia totala. Zonele de alopecie pot fi localizate corespunzator distributiei exantemelor
care le preced. Serologia este intotdeauna pozitiva. Examenul clinic detecteaza zone rosiigalbui cu aspect de ,,roase de molii".
C. Alopecia cicatriceala focala: cicatrizarea se refera la obliterarea folicului pilos prin

fibrozare.
Alopecia cicatriceala se datoreaza cel mai frecvent unor afectiuni primare neobisnuite,
cum sunt:
lichenul planopilaris (lichenul plan al scalpului),
foliculita decalvanta (o alopecie cicatriceala idiopatica asociata cu pustule si fire de par
intacte aglomerate in smocuri)
pseudopelada lui Brocq (un tip particular de alopecie cicatriceala)
arsurile, leziunile, radioterapia,
24

infectiile severe primare (kerion) sau secundare (sifilis),


sarcoidoza, lupusul eritematos si neoplaziile cutanate.
Simptome, semne si diagnostic
Simptomele, altele decat caderea parului, lipsesc adesea, iar cand sunt prezente (de
exemplu prurit, usturimi, furnicaturi) nu sunt specifice nici unei cauze. Exceptand alopecia
areata, unele infectii (kerion, sifilis), lichenul plan si celulita disecanta a scalpului (folliculitis
abscendens et suffodiens), semnele de alopecie nu sunt diagnostice. Daca se observa cicatrice,
examenul clinic trebuie sa includa toata suprafata pielii si mucoasele, pentru a depista leziuni
asociate unei boli sistemice.
In general, alopecia androgenica nu necesita investigatii. Cand survine la barbatii tineri
fara istoric familial, medicul trebuie sa investigheze utilizarea steroizilor anabolizanti sau altor
medicamente. La femeile cu cadere semnificativa a parului si semne de virilizare, trebuie
masurate nivelurile testosteronului si dehidroepiandrosteronului sulfat.
La femei, alopecia androgenica poate fi asociata cu tulburari menstruale (amenoree,
oligomenoree), sindrom de ovar polichistic, acnee, hirsutism sau virilizare, uneori si cu un
istoric de tulburari de fertilitate. Evolutia acesteia este cronic progresiva, ritmul fiind
imprevizibil. Fata de barbati, caderea parului la femei este mai difuza si mai putin marcata,
rareori progresand pana la aparitia zonelor de scalp complet lipsite de par.
In stadiile initiale, poate fi prezenta doar subtierea firelor sau pierderea in volum. De
asemenea, linia frontala de insertie a parului este in general mentinuta. In timp ce in alopecia
androgenica la barbat este clar definit rolul hormonilor androgeni in etiopatogenie, la femeie
acesta este mai putin clar.
In unele cazuri, nivelul hormonilor androgeni nu este ridicat, fiind probabil implicate
mecanisme androgen-independente. In ceea ce priveste diagnosticul, in majoritatea cazurilor
acesta este clinic.
Explorarile paraclinice recomandate de Societatea Romana de Dermatologie includ:
dozarea anumitor hormoni (testosteronul liber, DHEA-S, prolactina, LH),
explorarea ecografica (ovare si suprarenale),
evaluarea statusului tiroidian (T3, T4, TSH),
dozarea fierului seric si a feritinei,
hemoleucograma si tricograma.
In functie de caz, poate fi necesara biopsia pentru evaluarea aspectelor histologice de la
nivelul scalpului (trasatura distinctiva fiind miniaturizarea foliculului pilos).
Testul de ,,tractiune" este util pentru evaluarea alopeciei difuze; se exercita o tractiune
usoara asupra a 40-60 de fire de par in cel putin 3 regiuni ale scalpului, numarandu-se si
examinandu-se microscopic firele de par smulse. In mod norma, se smulg mai putin de 6 fire
25

de par aflate in faza telogenica. Smulgere a mai mult de 6 fire de par aflate in faza telogena
este anormala si sugestiva pentru efluviul telogen.
Testul de ,,smulgere" este asemanator, dar firele de par sunt smulse brusc, ceea ce
provoaca durere. Acest test este util pentru diagnosticarea unui defect de faza telogena sau
anagena sau a unei boli sistemice oculte.
Examinarea microscopica a firelor de par obtinute printr-unul din aceste teste sau prin
taierea parului, este aproape intotdeauna utila. Firele de par aflate in faza anagena au teci
atasate la radacini, firele de par din faza telogena au la nivelul radacinii mici bulbi lipsiti de
teci. In mod normal, aproximativ 85%-90% din firele de par se afla in faza anagena;
aproximativ 10-15% sunt in faza telogena si sub 1% sunt in faza catagena.
Efluviul telogen arata o crestere a proportiei firelor de par aflate in faza telogena, in
timp ce efluviul anagen arata o scadere a firelor de par aflate in faza catagena (o faza de
tranzitie intre crestere si repaus) si a tricomalacieie este patognomonica pentru tricotilmanie.
De obicei anomaliile primitive ale firului de par, cum sunt tricorrhexis invaginata si
monilethrix, sunt evidentiate prin examinarea microscopica a firului de par.
Biopsia de scalp este indicata cand alopecia persista si diagnosticul este incert; biopsia
poate diferentia alopecia cicatriceala de cea necicatriceala. Fragmentul bioptic trebuie recoltat
dintr-o zona cu inflamatie activa, ideal de la marginea unei zone alopecie.
Culturile pentru fungi si bacterii pot fi utile; testele de imonufluorescenta pot fi utile
pentru identificarea lupusului eritematos, a lichenului planopilaris si asclerozei sistematice.
Pacientul poate numara firele de par care cad zilnic, pentru a cuantifica caderea parului
in cazul umui test de tractiune negativ. Caderea a mai mult de 100 de fire de par de la nivelul
scalpului este anormala, cu exceptia samponarii, cand caderea a pana la 250 de fire poate fi
normala. Pacientul poate aduce firele de par cazute pentru examinarea microscopica a tecii si
bulbului.
Tratamentul farmacologic
Optiunile terapeutice includ preparate topice (minoxidil solutie, asocieri de minoxidil cu
alte substante) sau preparate sistemice (ciproteron acetat, spironolactona, estrogeni etc.).
Acestora li se adauga diverse masuri cosmetice (peruci, mese etc.).
Minoxidilul
Minoxidilul a fost folosit initial sub forma de comprimate pentru tratamentul
hipertensiunii arteriale. Printre efectele secundare ale acestuia, s-a observat cresterea excesiva
a pilozitatii pe corp si scalp. Astfel, la inceputul anilor 80 a fost introdus pe piata sub forma
de solutie tipica, avand drept indicatie cresterea parului.
In prezent, el este indicat in tratamentul alopeciei androgenice la barbati (in concentratie
de 5%) si la femei (in concentratie de 2%). Minoxidilul este un agonist al canalelor de potasiu,
insa mecanismul exact care sta la baza efectului terapeutic din alopecie nu este elucidat, fiind
26

propusa interferarea cu ciclul foliculului pilos, determinand scurtarea fazei telogene cu


intrarea prematura a foliculului pilos in faza anagena si, probabil, prelungind faza anagena
Modul de folosire in tratamentul alopeciei androgenice la femei este urmatorul: o
cantitate de circa 1 ml de solutie 2% este aplicata de doua ori pe zi pe pielea uscata a
scalpului, fiind lasata sa actioneze cel putin o ora, ulterior se recomanda samponarea sau
udarea parului in scopul maximizarii absorbtiei substantei active.
Pacientii trebuie preveniti ca in primele 2-8 saptamani poate aparea un efluviu telogen
temporar, care este auto-limitat, altfel exista riscul ca acestia sa opreasca tratamentul din
proprie initiativa.
Reactiile adverse sunt de tip iritativ la nivelul scalpului (eritem, uscaciune, descuamare,
prurit), existand date care coreleaza aceste reactii iritative mai degraba cu vehiculul folosit
(frecvent propilenglicolul) decat cu minoxidilul.
Totodata, poate aparea hipertricoza la nivelul fruntii si/sau obrajilor, aceasta fiind
reversibila in decurs de aproximativ 4 luni de la oprirea tratamentului. Acesta trebuie sa aiba o
durata de cel putin 12 luni. Exista, de asemenea, studii care sugereaza utilitatea asocierii
sinergice de minoxidil si tretinoin in tratamentul acestui tip de alopecie
Ciproteronul acetat
Alaturi de alopecia androgenica, printre indicatiile ciproteronului acetat se numara
cancerul de prostata, acneea severa si hirsutismul. Totodata, el intra in compozitia anumitor
anticonceptionale orale in care este asociat cu etinilestradiolul.
Mecanismul de actiune consta in blocarea receptorilor androgeni si inhibarea eliberarii
de hormon eliberator de gonadotropine (GnRH). Studiile realizate sugereaza ca eficienta sa in
tratamentul alopeciei androgenice la femei este mai pronuntata la pacientele cu
hiperandrogenism. Intr-un studiu randomizat cu o durata de 12 luni, ce a inclus 66 de femei cu
alopecie androgenica, s-a comparat tratamentul cu minoxidil (solutie 2%) cu cel cu ciproteron
acetat. Rezultatele acestui studiu au aratat ca minoxidilul este mai eficient la pacientele fara
semne de hiperandrogenism, in timp ce ciproteronul acetat se bucura de o eficienta superioara
la cele care sufera de hiperandrogenism
Exista variatii ale dozelor administrate, insa se pare ca cea mai eficienta este
administrarea de 100 mg/zi din ziua 5 pana in ziua 15 a ciclului menstrual, in asociere cu
etinilestradiol (50 g in zilele 5-25 ale ciclului menstrual).
Reactiile adverse posibile includ cresterea ponderala, tulburari ale menstrei, scaderea
libidoului, sensibilitate la nivelul glandelor mamare, depresie si tulburari gastrointestinale.
Spironolactona
Spironolactona prezinta indicatie atat in tratamentul alopeciei androgenetice la femei,
cat si in tratamentul hirsutismului. Ea actioneaza printr-un mecanism antiandrogenic, fiind un
blocant competitiv al receptorilor androgenici si inhiband totodata sinteza androgenilor
ovarieni.
27

Doza indicata in tratamentul alopeciei androgenice variaza pe intervalul 100-200 mg/zi.


Deoarece exercita si un efect antialdosteronic, tabloul efectelor secundare este mai variat,
incluzand dezechilibre hidro-electrolitice, hipotensiune ortostatica, tulburari ale menstruatiei,
sensibilitate la nivelul glandelor mamare, fatigabilitate, urticarie, reactii adverse hematologice
etc., motiv pentru care se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale si a electrolitilor in
timpul tratamentului si precautii suplimentare in cazul pacientelor cu afectarea functiei renale.
Flutamida
Flutamida este un antagonist puternic al receptorilor androgenici, fiind folosita in
tratamentul cancerului de prostata si al hirsutismului. Indicatia in alopecia androgenica la
femei este recenta, existand cel putin un studiu randomizat care sugereaza o eficienta
pronuntata a acesteia comparativ cu finasterida si ciproteronul acetat, doza administrata in
studiu fiind de 250 mg/zi, iar durata tratamentului de 1.
Efectele secundare descrise la flutamida pot fi severe, cea mai periculoasa fiind
disfunctia hepatica. Aceasta este dependenta de doza administrata, fiind recomandata
monitorizarea transaminazelor in primele luni de tratament si oprirea imediata a administrarii
daca acestea depasesc dublul valorilor normale.
Tratamentul local se face cu revulsive si antiseboreice : acid salicilic ( 1- 2 % ) ,
rezorcina ( 2- 3 % ) , sulf ( 5 6 % ) .
La brbai finasteridum inhib 5 alfa reductaza ( se administreaz zilnic , cel puin 6 luni )
Finasteridul inhiba enzima 5- reductaza, blocand astfel conversia testosteronului in
dihidrotestosteron, fiind util pentru alopecia de tip masculin. Finasteridul administrat p.o. 1mg
o data pe zi stimuleaza cresterea parului de la nivelul scalpului.
Reactiile adverse includ scaderea libidoului, disfunctii erectile, tulburari de ejaculare si
scaderea volumului ejaculatului la aproximativ 1% dintre pacienti. Medicamentul nu este
indicat la femei si este contraindicat la gravide.
Cresterea parului poate sa nu fie observata mai devreme de 6 luni; de obicei se
continua tratamentul pana la 24 de luni, atat timp cat persista rezultatele pozitive. La
intreruperea tratamentului, caderea parului revine la nivelul anterior.
La brbai chirurgia de transplantare autogrefe din zona occipital prelevate prin
punch biopsie
Optiunile chirugicale includ transplantul de unitati foliculare, procedurile de tip ,,flap"
la nivelul scalpului (grefa de piele cu par prelevata dintr-o zona a scalpului si transplantata in
alta, grefa ramanand atasata in zona intiala la unul din capete, prin care isi asigura nutritia) sau
chirurgia de reducere a zonelor cu alopecie.
Putine proceduri au fost examinate stiintific, dar pacientii preocupati de caderea parului
le pot avea in vedere.
La femei asociere de doze farmacologice de estrogeni cu un progestativ
antiandrogen, ciproteron acetat , spironolactona .
28

Alte cauze: se trateaza cauzele subiacente.


Tratamentul alopeciei de tractiune consta in eliminarea tractiunii fizice sau a factorilor
care actioneaza la nivelul scalpului.
Tratamentul pentru tinea capitis consta in antifugice administrate topic sau oral (vezi
p.989).
Tricotilomania este greu de tratat, dar modificarile comportamentale, clomipramina 25250 mg zilnic in priza unica, p.s., la adulti sau 3mg/kg corp (pana la maximum 100mg) la
copii si/sau fluoxetina 20-40mg p.o. o data pe zi, pot fi utile.
Caderea parului datorita chimioterapiei este temporara, atitudinea este cea mai potrivita
tine purtarea unei peruci. Cand parul creste din nou poate avea o culoare si textura diferita fata
de cel dinaintea tratamentului.
ALOPECIA DIFUZA CRONICA PROGRESIVA
Alopecia difuza progresiva (alopecia prematura, alopecia seboreica, alopecia
pitiriazica, calvitia sau chelia) se observa de regula la barbat ,fiind exceptionala la femeie. Ea
incepe precoce la pulbertate si in acest caz se numeste alopecia prematura sau precoce.
Alopecia se asociaza frecvent cu pitiriazisul seboreic (alopecia seboreica) sau mai rar cu
pitiriazisul uscat sau matreata uscata (alopecie pitiriazica). Denumirea de alopecie seboreica
sau pitiriazica este improprie, deoarece nici seboreea si nici pitiriazisul uscat nu sunt cauza
alopeciei. In faza finala,ea poarta numele de calvitie.
La femei, caderea parului poate fi abundenta uneori dar cresterea lui compenseaza in
parte caderea si practic nu se ajunge la chelie decat in cazuri de dereglari hormonale
deosebite.
La barbati afectiunea evolueaza progresiv de la 16-17 ani pana la 70 de ani, fara o
crestere pilara compensatorie eficienta, fapt care duce la instalarea calvitiei.
Din punct de vedere clinic se descriu trei forme:
alopecia frontoparietala
alopecia vertexului
calvitia propriu-zisa hipocratica sau chelia.
Alopecia frontoparietala incepe in unghiurile cu acelasi nume si se adanceste
progresiv ca doua golfuri. Prin confluarea celor doua golfuri pe linia mediana rezulta o
alopecie a regiunii frontale si partial a regiunilor parietale.
Calvitia hipocratica(chelia) rezulta dintr-o confluere a celor doua forme anterioare .
In calvitia hipocratica parul este aproape complet cazut, persistand numai o zona periferica de
dimensiuni variabile, care se intinde de la o tampla la alta, acoperind partea inalta a cefei.

29

Caderea parului se face in timp, uneori lent, progresiv, de cele mai multe ori in puseuri
adesea sezoniere sau in raport cu eforturile fizice si mai ales intelectuale. Parul care creste din
nou este din ce in ce mai subtire, pana la aspectul unui duvet (puf) perceptibil.
In cazul cand alopecia este asociata cu pitiriazisul uscat sau seboreic poate fi insotita de
prurit. Gravitatea alopeciei este in functie de varsta la care incepe sa apara:
formele grave incep la 16-18 ani cand in fiecare zi cad 200-400 fire de par si ajung la
calvitie totala spre 25-30 de ani ;
formele mijlocii incep la 22-25 de nai ,cad zilnica 60-70 fire de par si ajung la calvitie
totala spre 55-60 de ani;
formele usoare , reprezentate prin alopeciile tardive , incep spre 40 de ani si nu ajung sa fie
complete niciodata.
Soarta parului se hotaraste de obicei intre 16 si 25 de ani deoarece alopeciile care incep
in aceasta epoca sunt mai greu de stapanit daca nu imposibil.
Alopecia vertexului apare sub forma unei placi alopecice rotunde la nivelul crestetului
capului care se extinde lent spre periferie.
Tratament
Tratamentul trebuie sa fie in primul rnd etiologic, adic s se suprime cauza care
determin aparitia acestei alopecii. De multe ori este foarte greu de precizat cauza deoarece
aceasta poate fi mascat de alte suferinte ale organismului. In aceste cazuri bolnavul trebuie
interogat cu foarte multa rabdare facandu-i-se un examen medical general foarte atent pentru a
putea preciza cauza alopeciei.
Tratamentul etiologic da cele mai bune rezultate. In cazurile in care nu se poate preciza
cauza alopeciei, se va face un tratament simptomatic, adica un tratament care urmareste sa
micsoreza caderea parului si in acelasi timp sa stimuleze nespecific cresterea lui.
Nu trebuie neglijat nici regimul alimentar. In cazurile in care evolueaz pe un teren
seboreic, regimul va fi srac in grsimi, dulciuri, condimente, dar bogat in proteine(mai ales
branz de vaci), in fructe si legume verzi. In cazurile de alopecie cu pr uscat, alimentatia este
relativ normal dar sarac in condimente si cu un plus de proteine, fructe si legume verzi.
Ca tratament general se recomand acizi aminati,vitamine si sedative neurovegetative
astfel:
-Folcisteina, 1 fiol i.m. la 2 zile, 15 fiole pentru o cur; se repeta 2-3 cure, separate
prin pauze de 15-30 zile;
-Mecopar FORTE, 3 drajeuri pe zi timp de 30 zile;
-Meprobamat, 1/2 comprimat de 3 ori pe zi;
-Diazepam 10 mg, 1/2 comprimat de 2 ori pe zi,timp de 20-30 zile;
-Romavit, 3 comprimate/zi,timp de 15 zile;
Uneori se recomand Prednisonul sau Triamcinolonul, cate 2 comprimate/zi,timp de de
30-60 de zile, sub supraveghere medical.

30

In alopecia de menopauza, unii autori recomanda cu prudenta un tratament cu


estrogeni(foliculita) contraindicat de altii pentru motivul ca dozele mici sunt insuficiente iar
dozele mari nu si-au facut proba terapeutic, in plus sunt periculoase datorita potentialului lor
cancerigen, mai ales dupa menopauz.
Asocierea acestor medicamente in cure succesive se face dupa indicatiile medicului.
Ca tratament local se recomand: lotiunile capilare, prescrise de medic sau preparate
de industria cosmetic.
Sunt recomandate urmatoarele formule de lotiuni capilare pentru tratamentul alopeciilor
cu par uscat si pentru alopeciile cu par gras:
Pentru alopeciile cu pr uscat:
Rp :Biclorura de mercur
Acid salicilic
Rezorcina
Ulei de ricin
Alcool 70* q.s.
Ds. Extern
Rp : Colesterol
Glicerina
Ulei de ricin
Alcool 70* q.s.
Ds. Extern

0,20g
1g
1g
4-6g
100g
0,50g
4g

5g

Rp: Hexaclorofen
Mentol
Cloral hidrat
Glicerina
Apa distilata q.s
Ds. Extern

100g
1g
0,20g
1,5g
15g
100g

Pentru alopeciile cu par gras:


Rp :Chinina clorhidrica
T-ra jaborandi
Liquor Hoffmann
Ds.extern

1g
10g
90g

Rp :Nitrat de pilocarpina
Amoniac
Alcool 70* q.s.

0,5g
1g
100g
31

Ds. Extern
Rp :Nitrat de potasiu
Cafeina
T-ra capsici
Formol
Alcool camforat
Apa distilata
Liquor Hoffmann
Ds. Extern

0,25g
0,25g
7,5 g
0,50g
25g
25g
100g

Aceste formule vor fi folosite numai dup indicatiile medicului.

ALOPECII CIRCUMSCRISE CICATRICEALE


Aceste alopecii se caracterizeaza prin zone alopecice cicatriceale ,cu pielea subtire si
stralucitoare ,la nivelul carora foliculii au disparut complet .Din aceasta cauza ,alopeciile de
acest gen sunt definitive.Ele pot fi produse de unele afectiuni sau constituie sindroame
particulare.Dintre acestea ,cel mai importante sunt :favusul si pseudopelada.
PSEUDOPELADA
Pseudopelada este o afectiune care se caracterizeaza prin placi alopecice cicatriceale
fara scuame .
Boala incepe prin numeroase pete alopecice ,cicatriceale ,rotunde sau ovalare ,care
pleaca de la vertex spre periferie ,realizand aspectul de pasi de zapada.Prin confluarea
acestor pete mici alopeciile realizeaza placarde cu contur neregulat ,de aspect
stelat,inconjurate de alte placi alopecice cicatriceale rotunde sau ovalare .
Alopecia areata reprezinta pierdera brusca a parului pe arii circumscrise, in cazul
persoanelo fara boli de piele sau boli sistemice cunoscute.
Scalpul si barba sunt zonele cel mai frecvent afectate, dar orice zona cu par poate fi
implicata. Caderea parului poate afecta cea mai mare parte sau tot corpul (alopecia
universala). Alopecia areata e considerata o afectiune autoimuna care afecteaza persoanele
susceptibilr genetic, cand sunt expuse unor triggeri ambientali - care nu sunt prea bine
precizati- cum sunt stresul infectios sau emotional. Ocazional coexista cu vitiligo sau tiroidita
autoimuna.
Diagnosticul se stabileste prin inspectie. Alopecia areata se manifesta tipic prin aparitia
unor pete circulare discrete alopecice, cu peri rupti scurt la margini, care seamana cu niste
semne de exclamatie. Unghiile prezinta uneori depresiuni punctiforme sau trahionichie, o
rugozitate observata si in lichenul plan. Diagnosticul diferential include tine capitis,
tricotilmania, lupusul discoid si ssifilisul secundar. Masurarea TSH-ului, vitaminei B12 si a
autoanticorpilor se indica doar cand se suspecteaza coexistenta unei alte boli.
32

Tratamentul se face cu corticosteroizi, daca leziunile sunt mici, se poate injecta


intradermic triamcinolon acetonid suspensie (nu mai mult de 0,1 mL per leziune injectata,
astfel incat, la o concentratie de 10 mg /mL, se administreaza 1mg). Pot fi utilizati corticoizii
topici potenti (cum este betametazona 0,05% de 2 ori pe zi); totusi adesea acestia nu
penetreaza pana in profunzime, la nivelul bulbului firului de par, unde este localizat procesul
inflamator. Corticosteroizii administrati oral sunt eficienti , dar caderea parului reapare dupa
intreruperea tratamentului, iar reactiile adverse limiteaza utilizarea acestora. Antralinul topic
(0,5-1% aplicat timp de 10-20 de minute pe zi, apoi spalat, frecventa aplicarii fiind reglata in
functie de toleranta, pana la 30 de minute de doua ori pe zi) si/sau minoxidilul pot fi folosite
pentru tratament. Inducerea unei dermatite alergice de contact, folosind difenciprona sau
dibutilesterul acidului squaric, are ca efect cresterea parului prin mecanisme necunoscute, dar
cel mai bine este ca aceste interventii sa fie rezervate pentru pacientii cu afectare difuza
refractata la alte terapii.
Alopecia areata poate regresa spontan, poate deveni cronica sau se poate extinde difuz.
Factorii de risc pentru cronicizare includ: afectarea extensiva, debut inainte de adolescenta,
atopia si afectarea scalpului periferic (ophiasis).
ALOPECII CIRCUMSCRISE NECICATRICEALE
Aceste alopecii sunt constituite din insule alopecice necicatriceale bine delimitate ,la
nivelul carora parul este cazut in totalitate ,iar pielea nu este acoperita de scuame sau parul
este rupt de la distanta variabila de la suprafata ,dar pielea este acoperita de suame.
PELADA
Pelada este cea mai frecventa alopecie in insule si se caracterizeaza prin placi alopecice
rotunde,bine delimitate ,necicatriceale,fara scuame,unice sau multimple,izolate sau confluate
in placarde cu marginile policiclice.Este localizata de obicei la pielea capului ,putand interesa
barba si chiar tot parul de pe suprafata corpului.
Caderea parului se face insidios,placa alopecica fiind descoperita intamplator,cand are
un diametru deja de 1-2cm.Apoi placa alopecica se extinde lent pana la 5-6 cm.In cazurile
benigne,cand placa este unica ,vindecarea se face in 3-6 luni ,uneori intrerupta de
recaderi.Vindecarea incepe prin aparitia unui puf fin,decolorat,care dupa mai multe luni ia
aspectul de par normal.La persoanele peste 40 de ani ,parul poate ramane decolorat.
In majoritatea cazurilor,dupa un timp variabil de cateva saptamani sau luni de la aparitia
primei placi alopecice,incep sa apara altele noi ,raspandite neregulat pe suprafata pielii
capului.Uneori,evolutia este rapida si placile conflueaza realizand o alopecie totala.
Din punct de vedere clinic se deosebesc trei forme:
pelada vulgara
pelada ofiazica
pelada decalvanta.

33

Pelada vulgara consta in una sau mai multe placi alopecice ,raspandite neregulat pe
suprafata pielii capului.Este forma cea mai usoara,raspunzand favorabil de tratament.
Pelada ofiazica se observa mai frecvent la copii si incepe printr-o placa alopecica la
marginea zonei paroase din reginea occipitala.Afectiunea se poate intinde prin noi placi
alopecice,dispuse de-a lungul marginii paroase .Este mai rezistenta la tratament decat pelada
vulgara.
Pelada decalvanta incepe ca o pelada vulgara,care brusc se extinde la toata regiunea pielii
capului uneori si la barba si chiar la toate regiunile paroase.Are o evolutie lunga ,de
ani.Cresterea parului se face incet ,intretaiata de recaderi .Sunt multe cazuri in care alopecia
este definitiva.Aceasta este forma cea mai rezistenta la tratament.
Etiologia peladei este necunoscuta.
Afectiunea nu este contagioasa.Caderea parului ar fi consecinta unei nutritii proaste a
bulbului pilos,datorita uni spasm al vaselor papilei foliculare care-l hranesc.Acest spasm este
produs prin intermediul sistemului nervos vegetativ simpatic,de diferite cauze ca:infectii
generale grave,traumatisme craniene sau radiculare ,nevralgii occipitale ,artrite
cervicale,socuri emotionale,tulburari psihice ,tulburari endocrine,focare infectiose,etc.
Tratament. Tratamentul trebuie s fie in primul rnd etiologic , adic s indeprteze
cauza declanant (una sau mai multe din cele expuse mai sus).
Corticoizii de tipul prednisonului si mai ales triamcinolului (10-15 mg/zi, timp de 2-3
luni) ajut la creterea prului, dar recidivele sunt frecvente dup intreruperea tratamnetului.
Pentru stimularea bulbului pilos se mai recomand:
Folcistein, pantotenat de calciu, Panthenol si vitaminoterapie(A,B1, PP, D, E, H), ca in
cazul alopeciilor difuze cronice , dar tot dup indicaiile medicului.
Ca tratament local se indic friciuni cu loiuni capilare, unguent precipitat galben de
mercur 3% sau mai bine friciuni de 2-3 ori/zi, cu pomezi cu hidrocorticoizi 1-2%
(Hidrocortizon acetat, Cornemin) sau corticoizi(Locacorten, Triamcinolon A. , Fluocinolon
N., Synalar etc.)
Se recomand de asemenea friciuni cu ap de colonie sau meladinin(soluie slab nu
forte), urmat de expuneri progresive la razele ultraviolete sau mai bine la soare.
n cazurile rezistente se fac masaje sptmnale cu zpad carbonic.
Injeciile intralezionale cu hidrocortizon sau corticoizi(Triamcinolon, Celestone etc) fac
s cresc prul in 3-4 sptmni , dar acesta poate cdea din nou dup 6 luni. Dac prul nu
crete dup injeciile intralezionale cu hidrocortizon nseamn c bulbul este atrofiat, c
alopecia este definitiv si orice tratament indicat este inutil.
Exceptnd unele cazuri de pelad decalvant, pelada este o boal vindecabil, dar
tratamentul este de lung durat.
Alopecia sifilitica
Sifilisul produce afectarea parului in perioada de generalizare a infectiei,cunoscuta sub
numele de sifilis secundar florid.
34

Cand caderea parului produsa de sifilis se traduce clinic printr-o alopecie difuza
necaracteristica,asemanatoare unei alopecii difuze acute ,sau printr-o alopecie in luminisuri
caracteristica pentru aceasta .
Alopecia prin luminisuri se caracterizeaza prin placi alopecice mici,necicatriceale,fara
scuame,rotunde sau ovalare egale,cu contur neregulat si raspandite relativ uniform pe toata
suprafata pielii capului.Alopecia sifilitica se instaleaza in medie la 6 luni de la aparitia
sancrului sifilitic ,la bolnavii care n-au facut tratament.
Caderea parului este temporala.Alopecia nu necesita tratamente speciale,tratamentul
general antisifilitic cu penicilina si bismut fiind suficient.
Alopecia traumatic
Alopecia traumatica este alopecia determinata de traumatisme directe asupra parului
sub forma de tractiune sau smulgere(avulsie) sub forma de presiune sau frecare(atritie).
In cadrul avulsiei avem doua tipuri mai importante de alopecie:tricotilmania si alopecia
traumatica marginala.
Tricotilomania este auto smulgerea parului ,ca o consecinta a unui tic de lunga
durata.Se observa mai ales la elevii de varsta scolara ,care au obiceiul de a se trage de par in
timp ce invata .Prin smulgerea succesiva a parului se produce luminis(o placa alopecica),de
dimensiuni variabile si forma neregulata ,la suprafata caruia se observa peri normali de
diferite lungimi;sunt peri vechi care au scapat smulgerii sau peri noi in perioada de
crestere.Alopecia poate fi situata in orice loc de pe suprafata pielii capului ,dar mai frecvent se
observa in zonele usor accesibile mainilor.Alopecia este reversibila ,parul creste daca se
inceteaza smulgerea.
Alopecia traumatica marginala se caracaterizeaza printr-o banda alopecica frontala la
marginea zonei paroase;parul nu este in totalitate cazut ,este mai mult rarit ,iar cel prezent este
de lungimi diferite.Aceasta alopecie se observa la femei si este datorita tractiunii asupra
parului in urma unor coafuri care strang parul prea mult sub forma de coc sau coada de
cal sau datorita folosirii bigudiurilor ,acelor de par etc.
Suprimarea cauzei la timp este urmata de cresterea parului ,astfel se poate realiza o alopecie
definitiva.
Alopecia occipitala a sugarului se prezinta sub forma unei benzi alopecice ,uneori
incompleta ,dispus transversal in regiunea occipitala ,ca urmare a frecarii prelungite de
perna,datorita faptului ca sugarul este agitat si sta aproape tot timpul culcat pe spate.Aceasta
alopecie este benigna,se vindeca spontan de indata ce copilul isi schimba pozitia .
Alopecia cocului se caracterizeaza printr-o placa alopecica incompleta ,mai mult o
rarire a parului ,situata in regiunea occipitala ,datorita presiunii cocului .
Alopecii traumatice mai pot fi produse de buclele false ,unele coafuri
supraadaugate,palariile,bonetele,periatul intens,abuzul de sampon ,tincturi capilare ,mijloace
brutale de coafura si greseli de tehnica la efectuarea ondulatiilor permanente .
In general,aceste alopecii sunt trecatoare daca se suprima la timp cauza ,altfel ele devin
permanente prin atrofia bulbului pilos.
35

Microsporia
Microsporia este o pilomicoza cronica ,contagioasa ,care se caracterizeaza prin placi
alopecice mari,acoperite de scuame ,localizate pe pielea capului.In general se prezinta sub
forma unei placi alopecice ,rotunda cu diametrul de 2-8 cm ,inconjurata sau nu de altele mai
mici.Firele de par fiind invadate de ciuperci sunt fragile si se rup la 3-4 mm de la suprafata
pielii capului ,realizand aspectul de lan de grau cosit .
Boala este foarte contagioasa si se transmite direct de la copilul bolnav la cel sanatos
sau indirect prin intermediul sepcii,bonetei,caciulii etc.Afectiunea se intalneste de obicei la
copii de varsta scolara,mai frecvent la baieti si netratata evolueaza pana la pubertate ,cand se
vindeca spontan ,fara sa lase o alopecie definitiva.Afectiunea fiind contagioasa ,bolnavul se
izoleaza
Tratament. Acesta const din administrarea de griseofluvin, un antibiotic
antifungic(mpotriva ciupercilor care se administreaz sub form de comprimate in cantitate
de 1-2 g pe zi timp de 4-5 sptmni, sub controlul examenului microscopic al firelor de pr si
al culturilor pe medii speciale.
Tratamentul general trebuie nsoit cu unul local, care const din rasul capului la 7-10
zile la biei si in jurul plcilor alopecice la fete i n dezinfecia prin badijonri zilnice cu
alcool iodat 1%. Se vor purta bonete individuale de pnz, care vor fi dezinfectate prin
fierbere i prin clcare cu fierul de clcat fierbinte .
Afeciunea se vindec sigur, iar recidivele, observate uneori din cauza unui tratament
neregulat sau incomplet, beneficiaz de griseofulvin, cu aceleai bune rezultate.

36

Bibliografie:
1. Alopecia si calvitia-boli mutilante -, Nigel Hunt & Sue McHale, Editura: ANTET XX
PRESS
2. Vindecare bolilor prin tratamente naturale - Elena Nita Ibrian, Editura Eikon
3. British National Formulary, Editia Septembrie 2013 Martie 2014
4. Manualui lui Merck de diagnostic si tratament - Beers Mark, Porter Robert, editia a xviii- a
, Editura All, Bucuresti, 2009
5. Argila si sanatate Nadia Kotchenko, Traducere Cristina Mihai, Editura Teora, Bucuresti,
2004, pag. 60-62
6. Elemente de dermatomicologie Ion Cojocaru, Editura Medicala, Bucuresti, 1979, pag.
101, 105, 125
7. http://www.transplantimplantpar.ro/utile/alopecie-androgenica-cauze-tratamente-scaranorwood-hamilton-ludwig/
8. http://www.revistagalenus.ro/farmacoterapie/item/751-tratamentul-alopeciei-androgenice-lafemei.html
9. http://www.reteauamedicala.ro/component/content/article/54-pielea-parul-si-unghiile/1896care-sunt-cauzele-albirii-parului
10. http://www.cosmeticeonline.ro/show_article.php?artid=59
11. http://medenciclopedie.com/?page_id=3619

37