Subiectul 1.

Obiectul de studiu
1.Evoluia societii contemporane a determinat politica s
dobndeasc o importan tot mai mare. Complexitatea dezvoltrii
sociale, care are la baz progresul societii contemporane a dus la
extinderea i ramificarea politicii, la ptrunderea ei n zone care
altdat erau apanajul indivizilor sau al unor comuniti restrnse.Precizarea obiectului unei
tiine n general i n moddeosebit al unei tiine sociale, cum este cazul politologiei, este
oproblema extrem de dificil, complex i care presupune unpermanent proces de definire i
redefinire. Dificultatea acestui proces decurge din complexitatea i dinamica vieii
politicecontemporane, din marea explozie informaional, precum i dinapariia a numeroase
tiine de studiu a societii, n special a celorde grani cu politicul.Stabilirea obiectului de
studiu al tiinei politice impunne precizarea unor elemente preliminare cum ar fi: domeniul
sudistinct de studiu; noiunile, categoriile, conceptele, procesele ilegitile specifice cu care
aceasta opereaz; funciile ndeplinite ndomeniul cunoaterii, a interdisciplinaritii i mai ales
n practicasocial; locul pe care respectiva tiina l ocupa in sistemul tiinelor sociale i politice;
utilitatea i eficiena sa social. Ca obiect de studiu al politologiei este considerat politica ca
subsistem al sistemului social global. Doar politica o putem urmri ca mod de organizare i
conducere a comunitilor umane globale, ca aciune politic manifestat n relaiile ntre clase
in categorii sociale,ntre acestea i instituiile politice, relaii care se manifest n aciunile
pentru obinerea puterii politice. O faet sub care se prezint politica l constituie i programele
politice, care cuprind strategii, metode, mijloace pentru realizarea intereselor subiecilor
aciunii politice. Un deosebit interes l prezint i cultura politic
care reprezint un ansamblu de orientri prin care membrii unei
societi se raporteaz la viaa politic a societii. Forma
caracteristic sub care se manifest politica dup prerea unor
politologi este aceea a raportului dintre guvernani i guvernaidintre conductori i condui.
2.Aparitia Politicii ca stiinta
Politologia, ca tiin i obiect de studiu, a aprut i s-a
dezvoltat pe msura evidenierii tot mai pregnante a politicului n
viaa social i a dezvoltrii celorlalte tiine despre societate. Aceste
mprejurri au fcut ca politologia s nu apar de la nceput ca o
tiin distinct n raport cu alte tiine sociale, i n mod deosebit, cu
alte tiine politice. De aceea, o perioad ndelungat de timp,
politologia se regsete sub denumirea de tiina politicii sau ca pri
ale altor tiine. Exist i situaii n care obiectul su de studiu se
confund cu alte tiine politice.
Apariia tiinei i teoriei politice o datorm, n primulpreocuparea sa pentru guvernmntul
perfect, a ntemeiat o nou
disciplin social, conceput ca o scentia regal n rndul tiinelor
ce vizeaz societatea, analiznd politica din perspectiva cerinelor
generale ale polisului, n care individul trebuie s se integreze ca
cetean. Politica devine activitatea care i leag pe oameni, i
organizeaz i i conduce, de aceea omul este pentru Aristotel zoon
politikon. Iar scopul cel mai nalt aparine politicii, tiina cea mai
stpnitoare i conductoare n cel mai nalt neles. Politica este
cea mai nalt dintre toate tiinele
rnd, filosofilor greci Platon i discipolului su, Aristotel, care n Momente importante ale
apariiei i dezvoltrii politologieise leag de diferite trepte de progres social precum perioada
antichitii, cu diferitele sale centre, caracterizat prin apariia elementelor constitutive ale
gndirii politice; perioada feudal, fiind caracterizat prin dominaia fenomenului religios asupra
celui politic; perioada Renaterii, de care se leag punerea bazelor politologiei ca tiin politic
modern, anume prin reprezentantul su de vaz Nicollo Machiavelli cu lucrarea Principele

(1513);epoca modern, n care se lrgete sfera de cuprindere a cunotinelor politice; perioada

contemporan, cnd politologia cunoate o larga dezvoltare i se contureaz clar tiina politic
ca tiin politic distinct.
Disocierea politologiei, individualizarea ei ca tiin de sine
stttoare a nceput abia la mijlocul secolului al XIX-lea, odat cu
creterea considerabil a rolului i locului politicului n domeniul
cunoaterii teoretice i a practicii sociale. Acest proces de emancipare a tiinei politice s-a
desfurat n doua etape: a) prima etap s-a desfurat la mijlocul secolului al XIX-lea
i a vizat n principal, desprinderea politologiei mpreuna cu
sociologia de celelalte tiine socio-umane;
b) cea de a doua etapa s-a consumat ctre sfritul secolului
al XIX-lea i a constat n separarea tiinei politice de sociologie,
fenomen asociat i cu apariia noului su sens i coninut de tiin a
studierii politicului i tot ce ine de acesta.Un rol important n afirmarea studiului sistematic al
politiciia revenit nfiinrii unor coli superioare de tiine politice ntr-oserie de ri occidentale
(Frana, Italia, Marea Britanie, S.U.A.,Spania), urmrind obiectivul pregtirii specialitilor
pentru aparatulde stat i administraie. n anul 1871 se nfiineaz coala liber de
tiine politice de la Paris.n Italia, dup modelul francez, n anul 1875 s-au pus bazele colii de
tiine Sociale Cesare Alfieri din Florena,n perioada interbelic i ndeosebi postbelic,
studierea politologiei n SUA, n Europa apusean i nordic, Canada i Japonia s-a generalizat,
att ca tiin ct i ca obiect de nvmnt.Discuiile i controversele n jurul noiunii de tiina
politic i a obiectului ei de studiu au continuat, fiind determinate i influenate de
particularitile naionale ale dezvoltrii gndirii politice. n anul 1954 s-a produs un eveniment
marcant n evoluia tiinei politice, considerndu-se c vest-germanul Eugen Fischer Baling a
propus termenul politologie, ca denumire pentru tiina politic.
3.Rolul politologiei in Republica Moldova
n ceea ce privete specificul constituirii tiinei politice n Republica Moldova, se cere de
evideniat c desctuarea politologiei s-a produs n contextul i sub incidena
liberalizriianilor 90. La sfritul anului 1989, este adoptat decizia Comisiei superioare de
Atestare a U.R.S.S. de a introduce politologia ngrupul tiinelor sociale, avnd un rol benefic n
constituirea disciplinei politologice. Astfel, au fost fondate primele catedre depolitologie i n
Republica Moldova n contextul unei acutenecesiti de formare a unei autentice culturi politice
participative, amentalitilor i comportamentelor democratice. Astzi n condiiilerefacerii vieii
i sistemului politic democratic, a necesitii formriii pregtirii cetenilor, a racordrii
nvmntului din Republica Moldova la cel european i universal, studiul tiinei politice
adevenit o necesitate.
Subiectul 2 .Functiile politologiei
Ca stiinta generala despre domeniul politic, politologia are anumite functii:
cognitiva, deosebit de importanta pentru ca prin aceasta functie se realizeaza
cunoasterea si ntelegerea fenomenului politic, si, de aici, interpretarea ct
mai corecta a acestui fenomen conducnd la o atitudine si un comportament
corespunzatoare, valabile pentru societatea politica ct si pentru societatea
civila;
-normativa, ntelegndu-se prin aceasta caile, mijloacele, metodele privind
organizarea si conducerea politica ct mai eficienta a societatii;
-prospectiva, care se refera la previziunea politica pe baza unor investigatii de
amploare, menita sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile ce
survin n cadrul raporturilor sociale pe plan national si international si a noilor
cerinte de progres ale societatii;
-educativa, care sa vizeze implicarea responsabila a fiecarui cetatean n
activitatea politica n cadrul careia sa primeze spiritul patriotic, democratic,respectarea valorilor
general umane.-Funcia normativ-aplicativ. Cunoscnd realitatea politic i prevzndu-I

sensurile poteniale ale evoluiei, politologiaantreneaz implicit un sistem de valori n numele

creia faceprognoza, exprimnd capacitatea sa de a ierarhiza faptele politice i tendinele
domeniului politic. Prin aceast funcie se exprim cile, mijloacele privind organizarea i
conducerea politic ct mai eficient a societii.
-Funcia axiologic. Cunoaterea realizat de politologie se materializeaz n elaborarea unor
teorii, concepii, doctrine i programe politice, ntr-un cuvnt n crearea unor valori politice ce
vor crea i fundamenta cultura politic. Politologia nu numai c se ntemeiaz pe valori, ci ea
nsi creeaz valori politice, cum ar fi libertatea, democraia, cultur politic participativ etc.,
fiind ndreptit s emit judeci de valoare, recomandri pentru ameliorarea guvernmntului.
-Funcia prospectiv materializeaz funciile explicative i cognitive ale tiinei politice,
previziunea nefiind un scop n sine, ci un fundament pentru orientarea eficient a activitii
practice. Scopul prediciei reprezint elaborarea unor decizii raionale, eliminarea pe ct posibil a
subiectivitii i aleatorului n practica politic. Singur sau mpreun cu alte tiine sociale sau
politice de ramura, politologia poate prefigura modelele i alternativele de dezvoltare sociale i
le pune la dispoziia societatii.
-functia de pronosticare
Subictul 4 Politica ca fenomen social
Noiunea de politic este una din cele mai vechi. Cuvntul respectiv deriv din limba greac de
la "politike" avnd la baz termenul "polis"(ora-stat, cetate-stat) i derivatele de la acestea "politeea" (constituie), "polites"(cetean), "politikos"(om de stat). n mbinarea lor aceti
termeni alctuiau cuvntul politike, adic semnificaia de guvernare statal, ornduire de stat,
organizaia societii dirijat de o anumit putere, n primul rnd de cea de stat.
Dup cum se tie politica este un fenomen social istoric, ea apare treptat, la anumita etapa
istorica de dezvoltare, ca urmare a procesului de difereniere social. Pe parcurs de secole
politica asuportat mari transformri de la simplu la compus, de la ocazional, sporadic la constant,
nsoitor permanent i absolut necesar al dezvoltrii societii. n antichitate i n evul mediu ea
era perceputa la general fr a fi separat de alte fenomene sociale. Mai mult ca att, se afirma c
politica are un caracter universal si cuprinde toate sferele de activitate. La Aristotel, considerat
printele tiinei politice, viaa social n toate dimensiunile ei nu depea limitele vieii politice
i era pus ntru totul n serviciile statului. Chiar i omul, in viziunea gnditorului, se impune
drept fiin politic. Societatea uman reprezint un fenomen complex specific
alctuit din mai multe elemente componente, uniti i sfere interdependente, i concomitent n
mare msur autonome, de sinestttoare: sfera economic, social, politic i spiritual.
sfera politic a societii, despre care se va vorbi i n ntrebarea a doua a prelegerii date,
cuprinde o multitudine din cele mai diverse fenomene, lucruri, evenimente i procese nemijlocit
legate de puterea politic: instituii politice, organizaii, interese, relaii, norme, idei, programe
etc. Ea are menirea de a asigura infrastructura organizaiei politico-statale i a intereselor ntregii
societi. specificul si esena politicii, pot fi concepute prin studiul mecanismelor si mijloacelor
sistemului de comunicaie politica, care intr-o forma sau alta ntruchipeaz n sine att relaii de
conflict, ct si cele ale consensului.II. Interpretarea funcional insist asupra faptului c politica
are pondere sociala evident, reflectnd posibilitile membrilor societii de a ndeplini cele
mai diverse roluri i funcii, fr de care e de neconceput starea oricrui sistem politic. Nu
ntmpltor Platon numea politica arta de a tri mpreun, de a mbina caracterele, moravurile i
viaa oamenilor.
-Interpretarea directiva, privete politica prin prismafactorului de putere, a meninerii i realizrii
puterii. n central acestei abordri se afl noiunile de conducere, administrare, dominare,
autoritate, subordonare, executare, ierarhie, adic totul ce caracterizeaz puterea, n
primul rnd capacitatea i posibilitatea unora de a elabora decizii obligatorii pentru ceilali, adic
raporturile guvernani i guvernai i, conductori i supui.
-Interpretarea teleologic abordeaz politica prin scopurile pe care le urmrete i cum trebuie ea
s fie. ns realizarea scopurilor politice este posibil numai n baza anumitor legi, norme,

programe individuale sau colective. Anume caracterul normativ al politicii, efectele ei pozitive
sau negative i constituie politica propriu zis. Ea concentreaz n sine susinerea ornduirii i a
modului de via existent din partea unora i nemulumirea din partea altora. De aceea ea i se
sprijin pe anumite norme, decizii, direcionate la consolidarea i transformarea permanent a
relaiilor n societate, la atingerea scopurilor politice. nsui procesul de elaborare a normelor i
deciziilor politice este contradictoriu, deoarece n orice politic sunt i elemente de risc, exist
probleme i ci de rezolvare puin sau chiar necunoscute, fapt ce d politicii un caracter dinamic
dar totodat i nestabil.
2.Functiile ,structura politicii
Importana i rolul politicii ca fenomen social este determinat de funciile pe care aceasta le
ndeplinete. Numrul difer de la autor la autor. Se poate de spus: cu ct mai numeroase sunt
aceste funcii cu att mai slab dezvoltat, subdezvoltat este i aceasta societate si implicit, sfera
ei politica, dat fiind faptul, ca societate civila matura presupune un sistem de relaii i
interaciuni umane bine articulate, echilibrate n toate sferele vieii, care se descurc singur,
neateptnd dispoziii, ordonane etc. politice. n societile contemporane politica ndeplinete
un ir de funcii printre care:
l. Funcia de asigurare a unitii i stabilitii societii;
2. Funcia mobilizrii i organizrii activitii generale;
3. Funcia de conducere si reglare;
4. Funcia de raionalizare a ntregii viei sociale, i n primul
rnd a celei politice;
5. Funcia de socializare politic;
6. Funcia umanitar.
Politica ca sfer de activitate uman depinde de caracterul i de gradul interaciunii sale cu alte
sfere ale vieii sociale. Ea este influenat ntr-o msur sau alta de potenialul economic, social
sicultural-spiritual.
structura :Politica ca fenomen social i are structura sa care include urmtoarele elemente de
baz: l. Sistemul instituiilor i organizaiilor politice (statul cu organele sale - legislative,
executive si judiciare, - partidele, micrile politice i alte formaiuni), ca centre de organizare i
realizare a puterii politice. 2. Activitatea politica i comportamentul politic. Relaiile politice.
Obiectul, ce se impune drept suport principal al relaiilor politice este puterea politica si valorile
politice. Repartizarea i impunerea acestora asigur relaiilor un caracter de dominaie i
supunere, de conflict sau de consens, de violen sau nonviolen, determina locul i rolul
comunitilor n viaa politic. Aceste relaii caracterizeaz interdependena ntre clase, grupuri,
pturi, partide, ntre acestea i instituiile puterii, ntre elit i electorat, elit i contraelit, lideri
i grupe de susinere sau de presiune, ntre comuniti sociale, etnice, demografice, teritoriale etc.
4. 1nteresele politice Locul si rolul acestora in structura politicii rezulta din specificul lor ca sfera
relativ autonoma in care se formeaz baza motivaional a participrii sau dimpotriv a
nstrinrii politice. Analiza intereselor politice permite de a constata interesele specifice ale
diferitor comuniti (grupe, pturi), de a concepe i de a prognoza tendinele, orientrile
conduitei lor politice i, ca urmare, de a elabora procedee de activitate a guvernelor, partidelor
etc.5. Contiina i cultura politic (nivelul spiritual al structurii politice) ce reflect totalitatea
ideilor, cunotinelor raionale i senzoriale, teoretice i empirice, valorice i normative.
Subiectul 5 Puterea Politica
Puterea politica constituie un subs istem al puterii sociale cu rol
determinant n reglarea si functionarea vietii sociale, ea reprezentnd
capacitatea unor grupuri de oameni de a-si impune vointa n organizarea si conducerea de ansamblu a
societatii.
Puterea politica are anumite trasaturi care o indivizualizeaza fata de alte forme de putere din
societate, precum:se manifesta la nivelul cel mai general al societatii, asigurnd
organizarea si conducerea ei la nivel globalprin forta de care dispune, detine capacitatea de a
coordona celelalte forme ale puterii, pe care le slujeste, n scopul asigurarii concertarii

acestora spre o conducere unitara cu caracter suveran; se exercita, de regula, pe baza unei
legislatii asigurate prin constitutie si alte legi; se manifesta n mod organizat, prin intermediul
unor institutii politice (stat, partide etc.). Asadar, puterea politica asigura organizarea societatii n
ansamblul sau, constituind elementul integrator, liantul principal de legatura a tuturor structurilor
sociale, ducnd la o conducere unitara a societatii. Manifestndu-se n mod organizat, n sfera puterii
politice intra:
puterea suverana a statului, prin capacitatea sa de a organiza si conduce societatea n interesul
comunitatii umane respective si de a o reprezenta n raporturile cu alte comunitati. De aceea, statul,
cu principalele sale structuri (legislativa, executiva, judecatoreasca), reprezinta pivotal puterii
politice;
partidele si alte organizatii politice care, prin elaborarea unor optiuni de organizare si conducere
a societatii, pot sa asigure exercitarea guvernarii de stat
mijloacele de informare care, prin capacitatea lor de influentare, au un mare rol n adoptarea
unor atitudini si impunerea unor pozitii n conducerea societatii
2. Pentru ndeplinirea rolului su, independent de forma de
manifestare, Puterea politic trebuie s fac fa mai multor funcii:
- elaborarea liniilor directoare i a deciziilor, n conformitat cu care trebuie s acioneze;
- gsirea celor mai adecvate forme de organizare a grupurilor sociale i a societii n ntregime
pentru a aciona n conformitate cu direciile schiate;
- constrngerea prin diferite mijloace pentru a-i determina pe oameni s acionate n conformitate
cu directivele adoptate, ori de reprimare a celor ce se mpotrivesc;
- controlul i supravegherea dup modul i felul n care se transpun n via deciziile politice,
linia politic trasat, dac ele sunt respectate, iar, msurile ce se impun, sunt n conformitate cu
legea;
- pstrarea integritii i unitii societii.
3 Termenul de legitimitate nsemna puterea instituit legal. Aceast legitimitate reflect
convingerea oamenilor n faptul c puterea instalat are dreptul s conduc societatea i deciziile
ei sunt obligatorii pentru toi, i deci, necesit a fi executate fr careva dezbateri sau ndoieli.
Legimitatea puterii politice se realizeaz la diverse niveluri: la nivel ideologic puterea este
recunoscut ca valoare prin prezena sa nsi, ori n calitate de for ce realizeaz valorile
caracteristice societii date;la nivel de personalitate legimitatea puterii se realizeaz ca o
acceptare de ctre ceteni a aciunilor persoanei sau grupei sociale, care dein puterea.
Pe parcursul anilor 90 in Republica Moldova s-a manifestat stabil criza institutional si a
legimitatii puterii politice cauzata de confruntari de pozitii si interese intre institutiile politice ,de
dispersia puterii in stat.Totodata ,stabilitatea functionarii puterii politice este zdruncinata si de
alte manifestari specific tarii noastre ,gen:criza vechilor valori politice si caracterul firav al celor
noi,aprige confruntari de pozitii si interese intre institutiile politice,criza integritatii
teritoriale,nepotism si cumatrism,nivelul redus al culturii politice. Mai bine de 16 ani Republica
Moldova inregistreaza o noua etapa deschimbari social-politice si economice si de tranzitie,o
caracteristica principal a careia este reformarea subiectilor institutionali ai puterii politice si a
mecanismelor de functionare a acestora.Tranzitia post comunista in Moldova s-a dovedit a fi una
ineficienta si graduala,nefiind capabila de a evalua correct si la timp crizele,in acelasi rind nu sau purces din standart la elaborarea unei stratehii nationale in privinta dezvoltarii durabile a
tarii.De la declararea independentei RM organizarea si functionarea puterii politice a fost
substantial afectata de prabusirea brusca a intregului sistem de valori si standard,iar altele
coerente inca nu s-au cristalizat pe deplin.Eficacitatea puterii politice este determinata de
activitatea institutiilor si organizatiilor statale si nonstatale ,in cadrul caruia decurge viata politica
a societatii,precum si de calitatea cadrului normative,menit sa confere regimului politic un
character profund democratic.
Este important ca puterea politica sa fie legitima ,sa se bazeze nu numai pe normele de drept
national,dar si international.Necesitatea atingerii acestui obiectiv este actual ,deoarece aderarea
pe viitor la UE,ca membru cu drepturi depline ,constituie deziderat national fundamental.Atit
liderii partidelor si miscarilor social-politice ,cit si membrii acestor formatiuni ,populatia in

intregime trebuie sa tina cont de faptul ca o putere politica democratic nu reprezinta un

conglomerate de forte si pozitii haotice ,ci un fenomen organizat si gestionat in baza unor
anumite norme juridice menite sa-I confere caracter legitim si viabilitate sociala fata de care
puterea nu ar functiona .
Subiectul 6.Puterea ca fenomen

puterea este o relatie sociala caracteristica oricarei

comunitati umane, indiferent de dimensiunile ei (familie, trib, popor,
natiune), att la scara nationala, ct si la scara internationala.
Puterea sociala se manifesta sub diferite forme, n functie de
domeniul de activitate (putere economica, spirituala), de specificul
comunitatii umane (puterea familiala, de clasa, nationala, internationala
etc.), precum si n functie de valoarea unor indivizi sau grupur i de indivizi
de a-si exercita puterea, de scopurile urmarite, de mijloacele folosite etc.
Din acest punct de vedere, puterea se prezinta ca un fenomen
gradual, cu intensitati diferite, aflndu-se pe o anumita scara ierarhica, a
sistemului social.
Puterea sociala reprezinta liantul ntregului complex de structuri si
forme sociale, pe care le ordoneaza si ierarhizeaza. Ea are rolul de a
organiza si dirija viata sociala n conformitate cu scopurile urmarite.
Privita prin prisma rolului pe care l detine n complexul vietii
sociale, puterea constituie un atribut al fiecarui individ, al fiecarui grup de
indivizi, n afara acestora neputnd sa existe activitate ordonata.
Ca element de organizare si reglare a vietii sociale, puterea fixeaza
scopurile activitatii umane, mijloacele pentru realizarea acestor scopuri si
gndirea dupa care sa se actioneze. Pe aceasta cale, puterea asigura punerea
n valoare a energiilor umane prin actiuni sociale organizate. Puterea
impune ordinea sociala, iar la rndul ei ordinea sociala genereaza putere,
cele doua elemente aflndu-se ntr-o relatie directa.
Fiind un fenomen complex al vietii sociale, puterea sociala are
anumite trasaturi, dintre care mentionam:
- constituie un element esential si permanent al relatiilor sociale, prin
intermediul caruia se asigura functionarea normala a societatii;
- se prezinta sub forma unor centre, nuclee ale puterii ierarhizate pe
ansamblul vietii sociale, n raport de pozitia sociala si resursele celor
care o exercita, precum si de domeniul de activitate;
-reprezinta unitatea organica a doi factori: conducatori si condusi,
indiferent de natura societatii, de raporturile care se formeaza pe baza
unor convingeri sau constrngeri. Deducem de aici ca societatea, att n
ansamblul ei, ct si pe segmente, este alcatuita de conducatori si
condusi, relatie ce devine tot mai complexa si cuprinzatoare pe masura
dezvoltarii sociale. Relatia dintre conducatori si condusi se afla ntr-un
continuu proces de fluctuatii sau chiar de schimbari spectaculoase. De
aici, concluzia ca puterea ne apare sub forma unor relatii de dominatie
si subordonare;

-mbraca o diversitate de forme n functie de natura domeniului vietii sociale, de

specificul activitatilor si comunitatilor umane, de specificul sistemului social concret
etc. Astfel, puterea se poate manifesta ca putere: familiala, economica, politica,
civila, precum si ca putere pe plan national si international etc.
2.deosebiri intre izvoare si resurse:
Orict de democratice ar fi procedurile de obinere a puterii (n diverse structuri i la
diferite niveluri), totui, n cele din urm, puterea prin sine nsi este un fenomen
marcat de inegalitate. Cauza principal de supunere a unor ageni sociali fa de alii
const n distribuirea neuniform a puterii n funcie de resursele care o
alimenteaz. Anume aa se face nct organele publice centrale i cele locale,
structurile de stat i cele de partid, organizaiile obteti nu dispun de acelai
complex de resurse ale puterii. Posibilitile acestor subieci ai puterii de a-i
multiplica i diversifica arsenalul mijloacelor de influen asupra obiectului puterii
sunt diferite.
Subiectul 8 .Partide politice
Factorii care au contribuit la formarea si dezvoltarea partidelor
politice.
Un partid politic presupune o grupare de oameni constituit pe baza liberului consimmnt,
ceacioneaz programatic, contient i organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupuri
sociale, comunitiumane, pentru dobndirea i meninerea puterii politice, n
vederea organizrii i conducerii societii, conformcu idealurile proclamate n platforma
program.
Partidele politice apar si se dezvolta in epoca moderna.Geneza lor fiind strict legata de
modernizarea societatii si a democratizarii,de maturizarea societatii civile ,de cresterea gradului
de complezivitate a procesului politic.Se are in vedere constientizarea de catre individ a
faptului ca el are dreptul si poate sa se implice in exercitarea puterii politice .Daca in perioada
antica si miedievala autoritatea politica conducatoare avea un character traditional si
sacralizat,atunci catre secolele 17-18 individul isi pierde increderea in astfel de autoritati si
doreste sa se implice in procesul de luare a deciiziilor.Acesti factori au influentat aparitia
partidelor,atunci evolutia acestora a fost influentata de cel putin 2 conditii.In calitate de
catalizatori ai dezvoltarii partidelor au servit cresterea rolului adunarilor representative in viata
politica a societatii,iar pe de alta parte-extinderea dreptului de vot.
2.Tipuri de partied politice
In bazaCriteriilor de divizare se cunos urmatoarele tipuri de partide:
-conform genezei:
1)partide de creatie interna (in interiorul corpului reprezentativ).De exemplu partidul
Conservator din Marea Britanie .
2)partide de creatie externa (in afara corpului reprezentativ)De ex.Partidul Social-De,ocrat din
Germania,care s-a format in afara Parlamentului German.
-conform criteriului organizational
1)partide de cadre .Formatiuni politice formate dintr-un numar relativ mic de membri active
,dar care exceleaza prin prestigiu,charisma,posibilitati financiare si aptitudini managerial.Forta
unui astfel de partid se organizeaza in personalitatea militantilor si nu in numamarul
acestora.Partidele de cadre sunt descentaralizate si flexibile,iar ideologia de multe ori cedeaza
in fata pragmatismului.Drept ex.poate servi Partidul Republican din SUA .
2)partide de masaOrganizatii social-politice ce se bazeaza pe numarul mare de membri
active.Acestea actioneaza ca un tot unitary si se supun totalmente conducerii

partidului.Partidele de masa sunt puternic centralizate si ideologizate

-conform dectrinei:
1)partide liberale.Formatiuni politice de dreapta ce au aparut in modernizarea politicii si al
dezvoltarii capitaliste a socialiste.Liberalii au pus bazele democratiei contemporane.Drept
ex.Partidul Liberal Din Romania
2)partide conservatoire ,de rind cu cele liberale se afla la baza evolutiei ideologice a
organizatiilor social politice contemporane.Ele sunt de dreapta si pledeaza p-u asa valor ca
:traditia,ordinea,autoritatea statului.De ex.Partidul Conservator din Marea Britanie.
3)partide crestin democratice ,formatiuni de natura conservatista care la moment n-am nimic
comun cu biserica insa programul lor politic contine anumite valori ale eticii
crestine:personalitatea,solidaritatea,familia,traditiA.De ex.Uniunea Crestin-Democrata din
Germania.
4)partide social democratice,partide socialiste de natura reformista care au aparut la
sf.secolului 19,prin desprinderea de la ideile socialiste marxiste.Intre aceste doua curente
socialiste au existat indeosebi in perioada initiala ,multiple diferente.De ex.spre deosebire de
communism,social-democratic neaga necesitatea schimbarii puterii politive prin violent
,considerind ca alegerile sint principalul mechanism de legitimare a puterii politice,iar reforma
este unica modalitate a schimbarilor sociale.De ex.Partidul Social Democrat din Germanai.
5)partide comuniste ,partide politice a caror program politic au la baza invataturile lui Marx si
Engels,formulate in a 2-a jumatate a secolului 19.Comunismul pledeaza pentru egalitate totala
a indivizilor unei societati,p-u desfiintarea claselor sociale.La moment partidele comuniste mai
sint la putere in asa state ca Cuba,Coreea.
6)partide ecologiste,partide politice tinere,care au aparut in a doua jum. A sec 20,pentru a face
fata problemelor de natura ecologic ace se fac simtite in societatea postindustriala.Partidele
ecologiste sauverzidetin pozitii solide in Germania,Olanda.
7)partide agata-totul,acestea sunt formatiuni politice ce nu se orienteaza in mod strict spre o
anumita doctrina politica sau spre un anumit segment social(muncitori ,intelectuali)
-conform reprezentarii parlamentare:
1)Partide parlamentare,in rezultatul alegerilor parlamentare reusesc sa obtina un anumit
numar de mandate parlamentare.
2)partide extraparlamentare,formatiuni ce nu se bucura de reprezentare parlamentara.
-confom criteriului exercitarii functiilor de conducere
1)partide de guvernare,care eparticipa la exercitarea puterii politice
2)partide de opozitie,care nu participa si nu sustin guvernarea.
3. La etapa actuala in RepublicaMoldova exista 29 partide politice care sunt inregistrate la Ministerul
de Justie,dintre care cele mai importante pe arena politicii sint: Partidul Democrat din
Moldova,Partidul Liberal,Partidul Comunist s.a;
Lideri populiti cu deficiene majore n exerciiul guvernrii au migrat de-a lungul
tranziiei politice ca pe nite nisipuri mictoare spre construcia unui stat slab spre
euat2. Totui, alegerile pluraliste n R. Moldova par s fi nsemnat cel mai mare succes
al tranziiei de la URSS, R. Moldova trecnd de la un singur partid la un sistem
democratic multipartid, bazat pe o economie de pia funcional. Alternana la putere
i succesiunea ciclic a mai multor partide i aliane de guvernare n primul deceniu
de tranziie (19912001) au inut Republica Moldova oarecum ferit de tentaia elitelor
politice (foarte popular, de altfel, n spaiul ex-sovietic) de a ctiga alegerile nc pn
la desfurarea acestora. Cota de participare la alegeri a rmas nalt (6064%), chiar
dac alegerile anticipate conduceau, de asemenea, i la schimbarea frecvent a primilorminitri,
iar implicit la guverne fragile, formate pentru curse pe distane scurte.
n cadrul unui sistem parlamentar tradiional, Preedintele (sau eful statului) deine
o poziie care este, n mare parte, una ceremonial, dar nu i n Republica Moldova.
Urmnd logica regimului politic prezidenial, eful statului a continuat s se bucure de o
autoritate politic aproape nelimitat, dar fr ca mandatul lui s derive din votul popular
direct. Aceast situaie a produs un fel de sistem constituional hibrid, care a eliminat

contrabalanele vitale, gsite n sistemul semiprezidenial anterior, dar nu le-a nlocuit

cu contrabalane att de familiare unui regim politic parlamentar veritabil, n care rolul
efului statului este unul mai mult nominal, iar eful guvernului este responsabil n faa
puterii legislative. Problema care reiese de-aici este c o autoritate public, nvestit cu
puteri semnificative (Preedintele), este numit direct de ctre o alt autoritate legal
(Legislativul),
fr
a
purta
vreo
rspundere
pentru
efectele
deciziilor

Subiectul

9.Sisteme

de

sale.

partide

Ca entitatati de sine statatoare, cu structuri si functii proprii, partidele politice se deosebesc atat de organismele si institutiile
statale,
cat
si
cele
extrastatale
printr-o
serie
de
trasaturi,
note
distincte:
-Partidele politice se constituie si actioneaza pe baza voluntarismului, a liberului consimtamant al membrilor sai;
-Obiectivul fundamental al activitatii oricarui partid politic il constituie problema puterii, sub toate ipostazele sale, ale
detinerii si exercitarii ei, a controlului sau influentarii ei, sau a cuceririi. De aceea, intr-un stat democratic lupta pentru
putere este o lupta intre partide, intre doctrinele si programele politice promovate de acestea;
-Orice partid politic dispune de o anumita structura organizatorica si de conducere, cu organe proprii de conducere locale si
centrale, intre acestea existand o stransa legatura si corelatie. In cadrul organizarii si activitatii partidelor politice, un rol
important
il
au
statutele,
codurile,
regulamentele
lor.
In ele sunt inscrise principiile si valorile pe care acesta se intemeiaza si functioneaza, organele sale locale si centrale de
conducere, durata si modul lor de desemnare, drepturile si obligatiile membrilor de partid, pozitia, atitudinea partidelor fata
de principalele probleme interne si externe, obiectivele si sarcinile urmarite de acesta, strategia si tactica aplicata, relatiile cu
alte
partide
si
formatiuni
politice,
etc.
-Partidul politic isi desfasoara activitatea in baza unui program politic care se fundamenteaza pe o anumita doctrina.
Pogramul orienteaza si directioneaza activitatea partidului, ii da sens si finalitate. Intr-o forma sintetizata in program isi
gasesc fundamentarea si exprimarea intereselor si aspiratiile clasei, grupului social al carui produs este respectivul partid;
-Partidele politice sunt caracterizate printr-o mare deversitate de fundamente doctrinar-politice: liberalism, neoliberalism,
conservatorism, neoconservatorism, social-democrat, democrat-crestin. Toate acestea reflecta pe de o parte diversitatea
intereselor grupurilor sociale pe care le reprezinta, iar pe de alta, parte existenta in societate a unei diversitati de opinii, idei,
solutii,
alternative
in
realizarea
lor,
in
organizarea
si
conducerea
vietii
sociale.
-In ceea ce priveste denumirea partidelor politice, acestea pot aparea sub o diversitate de nume in care poate fi sau nu
inclusa cea de partid, ea putand fi inlocuita cu cea de conventie, front, hunta, asociatie. Desi denumirile sub care apar si
fiinteaza partidele politice nu exprima exact si intotdeauna pozitia partidului sau a grupului social ce-l reprezinta, includerea
in titulatura acestuia a unor notiuni, ca cea de liberal, conservator, social-democrat, democrat-crestin, sau de muncitoresc,
taranesc pot sa exprime fundamentul lor doctrinar-ideologic si compozitia lor sociala, dar nu obligatoriu si in mod automat.
-Partidele politice sunt caracterizate de o mare mobilitate sociala. Ele sunt sisteme politice deschise, in ele pot intra si iesi
membri. In interiorul lor pot lua nastere diferite grupuri, fractiuni care pot dinamiza, conserva activitatea partidulu i, ii pot
impune
o
noua
orientare,
un
nou
fundament
politic
ideologic
si
un
nou
pogram.
In situatia de mari divergente de opinii, conceptii, fundamente ideologice si programatice, aceste grupuri, fractiuni pot iesi in
afara
partidului,
il
pot
scinda
si
pot
da
nastere
unui
nou
partid
politic.

Functiile:
In procesul de cucerire si exercitare a puterii, partidele politice indeplinesc e functii:
1. functa electorala consta in formularea unor programe sau platforme electorale, propunerea
de candidati, organizarea si conducerea campaniilor electorale, formarea opiniilor, atragerea si
mobilizarea suporturilor, supravegherea alegerilor, analiza rezultatelor.
2. functia de conducere-opozitie este o functie rezultata din imbinarea a 2 functii diferite, opuse
exercitata de partidul de guvernamant si de partidul de opozitie. Cele doua functii se exercita in
acelasi timp si fiecare partid se straduieste sa-I conteste celuilalt prin confruntare politica
deschisa programul, metodele, obiectivele politice, liderii, etc.
a. Partidul de guvernamant isi propune obiectivarea programului sau de guvernare in
norme juridice sau decizii politice si asigurarea realizarii acestora.
b. Partidul de opozitie are la dispozitie instrumente si forme ale activitatii parlamentare
eficiente pentru a se opune initiativelor legislative ale Guvernului aflat la putere si
totodata pentru a face prin grupul sau parlamentar propuneri legislative in concordanta
cu programul sau politic. Partidul de opozitie beneficiaza de toate celelalte forme ale
luptei politice din opozitie si anume: presa, simpozioane, adunari publice, motiuni de
cenzuda, etc.
3. functia de selectare si imbinare a intereselor unei colectivitati cat mai largi, a valorilor
nationale si forjarea lor intr-o forta politica unitara capabila sa domine sau sa determine

fizionomia institutiilor de guvernare insesi. Intre trei functii majore are partidului politic nu se
poate face o departajare neta putand fi exercitate practic concomitent. Organizarea interna a
partidelor este in general flexibila, structurile ierarhizate fiind vizibile indeosebi la nivel local.
Viata partidelor politice de altfel se desfasoara la nivel ierarhic de baza, in varful ierarhiei
actionand aproape exclusiv in campaniile electorale. in cadrul partidelor politice, exista anumite
fractiuni. Stiinta dreptului constitutional analizeaza fenomenul partidisnului din trei perspective
si anume: mono sau pluripartidist a structurii interne a partidelor politice, a gradului de
integrare
a
unui
partid
in
societate.
3.Functiile
partidelor
totalitare:
-planificarea
proceselor
economice
de
un
singur
centru;
-mobilizarea
maselor
la
procese
gigant;
-crearea
omului
de
tip
nou
-reconstruirea trecutului glorios

Subiectul 10.
1.2.
Cea mai raspandita clasificare a sistemelor
urmatoarea:
partidul
unic:
bipartidismul:
-

de

partide

este

unipartidismul
dualismul
multipartidismul

Unipartidismul se refera la existenta unui singur partid pe scena

politica a unei tari. Situatii de acest gen s-au intalnit in urmatoarele
cazuri:
1. La inceputul dezvoltarii capitalismului, datorita faptului ca
exprima coalizarea impotriva absolutismului feudal. Partidul avea un
pronuntat
caracter
national.
2. In tarile in curs de dezvoltare, in faza de eliberare de sub
dominatia coloniala, perioadele in care se incerca pastrarea
independentei, cand s-a dorit lichidarea decalajelor, a subdezvoltarii.
A fost o situatie de moment, altfel avem de-a face cu un regim
dictatorial.
3. Dictatura - atunci cand interesul unicului partid este de a ramane
cu orice pret la putere, chiar daca vointa poporului este cu totul alta.
In perioada interbelica distingem: in Italia (partidul fascist) si in
Germania
(partidul
nazist).
Monopartidismul
Se concretizeaza prin existenta unui singur partid care polarizeaza toate celelate forte politice si sociale
care de regula personifica puterea, o individualizeaza. Ca premize justificative sunt invocate cerinte
integrarii nationale, transformarea unicului partid in centrul intregii societati, cerinta mobilizarii
energiilor pentru modernizarea economica si sociala, realizarea omogenizarii sociale a partidelor unice,
Bipartitismul, un alt sistem al partitismului, este ntlnit n aproape
toate fazele dezvoltarii democratice a societatii. Bipartitismul si are izvorul
istoric din perioada luptei maselor populare, avnd n frunte burghezia,
pentru nlaturarea absolutismului feudal, cnd fortele politice progresiste
se constituiau ntr-un partid al afirmarii noii societati, iar fortele

conservatoare ntr-unul de aparare a vechilor stari de lucruri sau de adaptare

a acestora la noile conditii istorice. Geneza acestui sistem de partitism o
ntlnim sub forma clasica n Anglia, care se nscrie printre primele tari n
care au avut loc revolutii burgheze. nca din secolul al XVIII -lea se afirmau
n Anglia cele doua mari curente politice "conservator si liberal" (respectiv
whig-ii si tory-ii), care, la nceputul secolul al XIX-lea, se constituie n cele
doua mari partide politice: conservator si liberal, dominnd scena politica a
Angliei aproape tot secolul al XIX-lea, alternnd la guvernare si asigurnd
n acest fel o viata politica democratica n aceasta tara. La nceputul secolul
al XX-lea, locul liberalilor l ia partidul laburist care, mpreuna cu
conserva torii, domina si astazi scena politica a Angliei.
Pluripartitismul, sub forma lui cea mai cunoscuta, se ntlneste,
mai ales, dupa primul si al doilea razboi mondial, n tarile occidentale, unde
diversele

categorii

sociale

si

Subiectul

au

propriile

partide.

11:Pluripartitismul:

Se numeste sistem pluripartit, sistemul in care exista mai multe partide cu forta aproximativ
egala care isi disputa, in functie de optiunea electoratului, locul si rolul de partid de
guvernamant.Caracterul de pluripartit nu este deci conferit de simpla existenta a mai multor
partide. Esential este ca acestea sa fie aproximativ la fel de puternice. Alaturi de aceste partide
pot exista alte numeroase formatiuni politice mai mici reprezentate sau nu in parlament. Practic,
acestea nu au acces la exercitarea puterii deoarece nu au o baza sociala larga. In functie de
rezultatul alegerilor, unul dintre partidele care confera unui sistem politic caracter pluripartid,
devine partid de guvernamant, ocupand in acelasi timp majoritatea locurilor in parlament. Alaturi
de aceste partide pot exista alte numeroase formatiuni politice mai mici reprezentate sau nu in
parlament. Practic, acestea nu au acces la exercitarea puterii deoarece nu au o baza sociala
larga.

Subiectul

12Monopartitism

Acest sistem se caracterizeaza prin existenta unui singur partid care este constituit si functioneaza legal
ca partid de guvernamant. Motivul lipsei altor partide poate fi foarte diferit: interzicerea expresa prin
Constitutie a infiintarii altor partide sau enumerarea limitativa a conditiilor in care se poate exercita dreptul
de asociere, suspendarea sau scoaterea in afara legii a unor partide, unificarea mai multor partide intr-un
singur partid.2. Monopartidismul (partid unic) este specific regimurilor nedemocratice. In conditiile
existentei unui singur partid, care se identifica cu natiunea considerand ca reprezinta toate interesele
majore ale acesteia, este foarte dificil sa vorbim despre un sistem de partide, deoarece nu exista
interactiune politica cu alte forme de organizare politica. Partidul unic presupune existenta unei organizatii
ierarhice, foarte puternica, cu o structura foarte bine alcatuita si rigida, prezenta in toate sectoarele vietii
sociale. Astfel, toate formele de exprimare sociala (sindicate, mass-media, scoli, teatre, fabrici) sunt
tutelate de partidul unic care isi exprima vointa si cenzura pentru a modela societatea conform ideologiei
unice pe care o reprezinta.
De regula, aderenta la partidul unic este deschisa pentru un numar cat mai mare de cetateni, insa
accesul la functiile de control se face in mod censitar, client si clientelar, fiind rezervat doar anumitor
persoane care corespund profilului necesar in optica liderului.
Sartori distinge in cadrul sistemului cu un singur partid:

un sistem monopartidist pur, in care partidul stat nu permite existenta nici unui alt partid, oricat
ar fi el de firav

un sistem monopartidist (cu sistem) hegemonic, in care se tolereaza cateva mici partide, dar
lipsite de perspectiva de obtinere a puterii si a caror existenta e filosita pentru a legitima partidul
hegemon

3.Sistemul monopartitist mai este numit si necompetativ.Acest partid este foarte bine
organizat,monolit,supracentralizat,de regula puternic ideologizat,care se suprapune structurilor de
stat,transformindu-de in system-stat.
Partile negative reprezinta majoritatea caracterizarilor acestui partid.Acest system ii este characteristic
statului totalitar,unde in anumite cazur,legislatia mai poate permite functionarea si al altor organizatii
social-politice,insa de facto exista un singur partid,care are menirea de a sprijini liderul
autoritar.Organizatiile social politice respective concresc cu structurile de stat si incearca sa dirijeze toate
sferele social,neacceptind existent unor spatii private.
3.Partidul unic este prin definitie un partid totalitar, care acapareaza intreaga putere in stat, converteste
constiintele membrilor sai la anumite precepte demagogice prin inocularea fortata a ideologiei sale.

Subiectul 13 Cultura politica

Cultura politica reprezinta o componenta a culturii n general. Pentru
a defini conceptul de cultura politica este necesar sa definim, mai nti
conceptul de cultura.
Prin cultura se ntelege, ntr-un sens mai larg, totalitatea
cunostintelor omenirii despre lume acumulate n procesul practicii
social-istorice si concretizate n crearea valorilor materiale si spirituale n
scopul asigurarii progresului social.
Reprezentnd totalitatea cunostintelor despre lume si concretizarea
acestora n valori materiale si spirituale, cultura comporta mai multe segmente care pot fi tratate
fiecare de sine statator. Sfera de cuprindere a culturii poate fi privita att n sens larg ca o
cultura a valorilor materiale si spirituale, ct si n sens restrns ca o cultura a
valorilor spirituale.
Deoarece societatea, ca sistem social global, este formata din
subsisteme nationale care, luate separat, reprezinta la rndul lor sisteme de
sine statatoare si cultura se manifesta ca un produs al unui popor, al unei
natiuni, ca o cultura nationala.
Cultura unui popor reprezinta asadar, totalitatea cunostintelor sale
despre lume concretizate n valori materiale si spirituale realizate n
procesul practicii social-istorice n conditiile concrete n care aceasta exista
si se dezvolta.
Rezulta, prin urmare, ca, n mod direct, cultura indica gradul de
cunoastere si de creativitate a unui popor, la un moment dat, avnd un
caracter att national ct si universal
2.Structura
3. Tipuri de cultura politica
1.Cultura politica provinciala sau locala este caracteristica unei regiuni, unei zone. Ea nu are caracteristicile, dimensiunile
culturii politice nationale. Nu exista o constientizare a sistemului politic national, a politicii nationale. Cunostintele, datele,
sentimentele, judecatile de valoare au in vedere aspectul zonal, local, sunt cu prioritate orientate spre acesta. Desi nu este o
caracteristica des intalnita in anumite situatii, intre interesele politice locale si cele nationale sau centrale pot aparea
anumite divergente, contradictii, deosebiri de opinii, aprecieri.
2.Cultura politica de suprapunere
Desi, prin dimensiunile si functionalitatea sa, ea este o cultura nationala si oamenii sunt constienti de sistemul politic, de
valoarea si rolul sau, ei au insa o atitudine pasiva, dezinteresata fata de acesta. Marea majoritate a subiectilor sociali nu
cred, nu sunt convinsi ca pot juca vreun rol in luarea hotararilor, ca pot influenta sistemul de functionare si de decizie al
politicului.
In sistemele totalitare acest tip de cultura politica imbraca forma unei culturi de subordonare. In aceste sisteme cultura
devine un instrument in mana politicului in subordonarea cetatenilor si a societatii, in promovarea intereselor si aspiratiilor
celor aflati la putere. Acest fapt se realizeaza prin impunerea ideologiei si doctrinei oficiale, printr-un proces de indoctrinare
in masa. Asa a fost situatia in cadrul regimurilor fasciste si comuniste.
3.Cultura politica participativa
Sunt culturi caracteristice societatilor democratice, ele sunt rezultatul unor acumulari deosebite cantitative, dar mai ales
calitative, a unui inalt grad de cultura si civilizatie, de organizare, instructie si educatie.
Cetatenii sunt constienti de necesitatea participarii la viata politica, ca prin aceasta ei trebuie si pot sa joace un rol major in
influentarea si luarea deciziilor, in functionalitatea sistemului politic. In acest caz, membrii societatii dispun si de instructie,
educatie si cultura politica necesara participarii, iar societatea, la randul ei, le ofera cadrul politic adecvat acestei

manifestari. Asemenea culturii politice se intalnesc in societatile democratice dezvoltate din Europa apuseana, S.U.A., etc.
Cultura politica a unei societati nu apare intr-o forma pura, ea poate fi o mixtura a doua sau chiar a celor trei tipuri ale sale.
Subiectul 14
3. Existenta si functionalitatea unei culturi politice, constituie o conditie esentiala in fiintarea si functionalitatea unui regim
politic democratic. In adevaratul sens al cuvantului, notiunea de cultura politica nu a existat in sistemul politic totalitar
comunist. Ceea ce exista si se practica era de fapt propaganda ideologica, ce urmarea impunerea si insusirea dogmei
comuniste. Regimul comunist nu era interesat in existenta si functionalitatea unei adevarate si autentice culturi politice,
intrucat ea ar fi insemnat largirea cunostintelor si orizontului politic, descoperirea unei alte alternative politice la regimul
comunist, fapt ce nu era in interesul guvernantilor comunisti.
Intr-un regim totalitar de genul celui comunist o adevarata cultura politica venea in contradictie cu insasi continutul
acestuia, cu structurile sale nedemocratice, cu sistemul politic si ideologic a luptei sale de alternanta politica.
O adevarata si autentica cultura politica nu poate exista si functiona decat intr-un regim fundamendat pe principii si valori
democratice. Numai intr-un asemenea regim, ea poate sa-si puna in valoare continutul si esenta sa democratica, utilitatea si
eficienta sociala. Numai o asemenea cultura si constiinta politica este in masura sa asigure o participare activa, in cunostinta
de cauza si responsabila a cetatenilor la viata politica, in crearea si dezvoltarea unui pluralism politic si ideologic, in aparitia
si impunerea unor noi paradigme doctrinare si programatice, in realizarea unei confruntari de opinii, idei si conceptii.
Ca forma de guvernare, regimul politic democratic nu se poate realiza fara o solida cultura politica. Ea se implica atat in
fundamentarea si structurarea sistemului politic, cat si in functionalitatea componentelor sale. Eficienta functionarii unui
sistem politic democratic este indisolubil legata de modul cum membrii societatii isi insusesc normele si valorile politice, cum
le transpun in practica.
Gradul participarii al membrilor societatii la viata politica, eficienta si responsabilitatea acestora este in mod direct legata si
de nivelul lor de cultura politica. In ultima instanta, cultura politica se materializeaza in participare, in actiune si
comportament politic.

Subiectul 15 Sistemul politic

Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social
global care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile
politice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a
societatii, functionalitatea ei. Diferitele comunitati umane, ajunse la o anumita treapta de
dezvoltare, nu mai pot exista si functiona fara sa fie organizate ntr-un
sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege generala a progresului
istoric.
Constituindu-se ca un sistem de organizare si conducere de
ansamblu a societatii, sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca att
societatea n ntregul ei, ct si fiecare
2.structura
Pentru a ntelege specificul si functionalitatea sistemului politic,
trebuie analizate structura si, respectiv, componentele sale: relatiile politice,
institutiile politice si conceptiile politice, a) Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale
n care
indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane intra deliberat pentru a se
implica n organizarea si conducerea societatii n ansamblul ei.
Relatiile politice se deosebesc, prin urmare, de restul relatiilor
sociale, prin anumite caracteristici: au un caracter programatic, n sensul ca
ele reprezinta numai acea parte a relatiilor sociale n care indivizii si
categoriile sociale intra n mod deliberat pentru realizarea scopurilor privind
organizarea si conducerea societatii; au un caracter organizat, manifestnduse
prin intermediul institutiilor politice, al unor programe si platforme
politice privind organizarea si conducerea societatii. Prin urmare, relatiile
politice sunt acele relatii care se stabilesc n raport cu puterea politica prin
intermediul unor institutii si organizatii politice. Relatiile politice sunt ntre
partide, ntre diferite institutii politice, care exprima vointa si interesele
diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea si conducerea societatii;
relatii ntre cetateni si puterea de stat; relatii ntre partide si stat, care sunt de
guvernamnt sau de opozitie; relatii ntre state etc.
n general, relatiile politice, deci si institutiile politice prin care
acestea se materializeaza, sunt precum si interactiunea dintre ele
Institutiile politice constituie o alta componenta a sistemului
politic, indicnd gradul de organizare politica a societatii la un moment dat.
Principala si cea mai veche institutie politica este statul cu ntreg
ansamblul componentelor sale, existnd, de asemenea, partidele politice,

grupurile de presiune etc. Trebuie avut n vedere ca nu orice organizatie din

societate este si organizatie politica, ci numai organizatiile care se implica n
problema puterii politice.
De regula, institutiile politice (stat, partide, alte organizatii) se
constituie n cadrul unui sistem national, al unor natiuni. n epoca
contemporana nsa, unele institutii politice au capatat si un caracter
international pe fondul interdependentei si colaborarii ntre state si popoare,
si chiar un caracter superstatal, prin nfiintarea de asemenea organisme
politice la nivelul unor comunitati regionale sau mondiale.
Institutiile politice, att pe plan mondial ct si pe plan international,
se pot afla n relatii de alianta sau opozitie.
Conceptiile politice , o alta componenta a sistemului politic,
constituie reflectarea n viata spirituala a modului de organizare si
conducere a societatii. Elementul esential al conceptiilor politice l
constituie doctrinele politice. Doctrinele politice exprima o anumita
conceptie de organizare si conducere a societatii, pe baza unui principiu sau
unghi de vedere propriu precum: democratic, dictatorial, conservator,
liberal, socialist, social democrat, tehnocrat etc. Valoarea conceptiilor
politice se oglindeste, de fapt, n programele si platformele partidelor
politice, n natura organizarii si conducerii politice a societatii.
3. Presupune valorificarea propriei experiene (istorice,
tradiionale, inclusiv celei socialiste) i a practicii altor state, mai
ales, din rndul celor dezvoltate viznd construirea unui sistem
politic eficient i viabil; crearea, restructurarea, perfecionarea
tuturor componentelor lui, ncepnd cu contientizarea intereselor
politice ale cetenilor, n primul rnd al populaiei btinae,
fructificarea acestor interese prin intermediul instituiilor politice i
relaiilor politice att din interiorul ct i din exteriorul ei;
determinarea unei structuri organizaionale ct mai bune, raionale i
funcionale att ca form ct i coninut .a.m.d. i terminnd cu
formarea unei culturi politice alese, nalte, participative a cetenilor
ei. Este vorba de determinarea clar a statalitii, a structurii ei
teritorial-administrative, formei de guvernmnt, regimului politic, a
cursului general de politic intern i extern, a obiectivelor
(scopurilor, sarcinilor), cilor i mijloacelor de atingere a lor; de
realizare consecvent a reformelor structurale multidimensionale,
chintesen a crora trebuie s fie edificarea unei veritabile
economii de pia i o democratizare profund i real; de elaborare
i perfecionare a legislaiei conform exigenelor europene;
desctuarea iniiativei politice a cetenilor, realizarea n fapt a
drepturilor i libertilor lor; maturizarea partidelor politice i a
asociaiilor, a organizaiilor societii civile; dezrdcinarea acelor
fenomene i tendine negative care in de trecutul socialist (activism
social regizat, produs dup metode administrative de comand);
depirea pericolului ohlocraiei, cnd mulimile, nu de fiecare dat
bine instruite i contiente, recurg la tehnologii nici pe departecivilizate pentru a soluiona unele
sau altele din cele mai actuale i
stringente probleme.
Am putea spune n concluzie de asemenea c o mare
importan pentru derularea cu succes a proceselor de democratizare
o are maturitatea societii civile n R. Moldova. Totodat, cu ct
mai mult va avansa cultura politic a cetenilor, cu att mai de
curnd vor aprea condiiile cele mai favorabile de constituire a unui

sistem politic sntos, democratic. Cu ct societatea civil i va

cunoate i contentiza mai bine interesele sale, inclusiv cele
politice, va fi n stare s le prezinte oficialitilor - instituiilor puterii
- pentru a fi satisfcute, cu att mai devreme R. Moldova i va gsi
calea i direcia cea dreapt de dezvoltare, i va gsi locul n familia
rilor Europei unite.
Din cele relatate n aceast prelegere facem urmtoarele
concluzii.
n politologie conceptul de sistem politic se utilizeaz pentru
a aborda problematica politic ca ceva autonom i a analiza viaa
politic ca un ansamblu, ale crui componente se leag ntre ele
formnd un tot unitar.
Diversitatea abordrii sistemice a Politicului ct i a
criteriilor de tipologizare a sitemelor politice vorbesc convingtor
despre complexitatea fenomenului dat. n principiu aceste abordri
teoretice nu se contrazic i nu se exclud absolut, nu sunt antagoniste,
ci se intersecteaz, se completeaz una pe alta i se interptrund,
contribuind la o mai vast i profund nelegere a realitii politice
n ansamblu i a fenomenului dat n particular.
Constituirea unui sistem politic ct mai lucrativ i eficient
este o sarcin dintre cele mai complicate pentru rile care urmeaz
tranziia de la sistemul politic de tip autoritar-socialist la cel
democratic.
Prin societate civila se ntelege totalitatea indivizilor ca cetateni
(facnd abstractie de implicarea pe care o pot avea unii n problemele
puterii), a tuturor agentilor si organizatiilor economice, a tuturor
organizatiilor socio-profesionale, de creatie, a mijloacelor de informare
neangajate politic etc., cu caracter apolitic, care desfasoara, n cadrul
societatii, multiple activitati.
ntr-un regim democratic, societatea civila si desfasoara activitatea
pe baza unor legi ferme, inclusiv a constitutiei, menite sa le prevada si sa
asigure drepturile si libertatile cetatenilor, obligatiile si ndatoririle pe care
sa le exercite fara oprelisti din partea societatii politice precum: dreptul
de exprimare, de asociere, de organizare, de greva, de demonstratii, de
circulatie libera, de informare si instruire etc.
Pentru a determina societatea politica sa o slujeasca ct mai bine,
societatea civila trebuie sa aiba un mare grad de cunoastere, organizare,
responsabilitate si, n conformitate cu legea, sa furnizeze mijloace de a frna
puterea politica n eventualele sale tendinte de a-si subordona societatea
civila, cum se ntmpla ntr-un regim totalitar
2. ntr-un stat bazat pe economia de piata, pe pluralitatea proprietatii,
exista posibilitatea independentei economice a cetateanului si deci a
independentei lui politice. Aceasta problema nu trebuie nteleasa n mod
absolut. ntr-o societate bazata pe o economie libera de piata, cetatenii lipsiti
de proprietate, ca simpli angajati, sunt mai putin independenti dect
proprietarii, fara a mai pune problema marilor proprietati. Numai o societate politica, autentic
democratica, bazata pe egalitatea
sanselor, creeaza conditii afirmarii societatii civile. Egalitatea de conditii,
aprecia Tocqueville, exercita o influenta extraordinara, att asupra societatii
politice, ct si asupra societatii civile.
Acest fapt imprima o anumita orientare spiritului politic, si legilor, o
anumita formulare guvernantilor, precepte noi, iar celor guvernati,
deprinderi specifice. De asemenea, el exercita asupra societatii civile o
autoritate de fel mai redusa dect asupra guvernantilor; creeaza opinii,

guverneaza sentimente, sugereaza uzante si modifica tot ce nu produc ei n

mod direct
SubiectulsistemulPolitic Democratic:
1. Geneza istoric a democraiei este de lung durat, variat i
contradictorie. De fapt, numai gndirea politic a sec. XX s-a
apropiat n modul cel mai serios de nelegerea contemporan a
democraiei, dar odat atingnd-o a observat, c regimul democratic
nu a adus la un drum neted, la o cale dreapt i direct, ci la o
rscruce. nelegerea contemporan a democraiei ni se prezint ca o
coeziune a dou tendine care merg una n ntmpinarea celeilalte: de
la ideal la realitate i de la realitate la ideal. Gradul de deprtare a
democraiilor contemporane de idealul, chiar aproximativ, se vede
clar n chestiunea realizrii de facto a puterii poporului. n literatura
politologic i n practica politic s-au cristalizat unele principii
generale, cu care se identific existena democraiei ntr-o ar sau
alta:
- recunoaterea posibilitii cetenilor de a participa real la
conducere, n rezolvarea problemelor statale sau civile;
- existena n societate (declararea i asigurarea) a drepturilor
fundamentale i libertilor omului; - prezena statului de drept cu Supremaia legii n toate
domeniile vieii societii;
- activismul nalt al diferitor subieci sociali n aspect politic,
social .a.;
- existena unui tip de cultur politic democratic, care
presupune acceptarea a astfel de valori cum ar fi respectul drepturilor
i libertilor omului, renunarea la violen ca modalitate de
realizare a politicii de stat, umanismul, tolerana fa de alt mod de
gndire.
Orice concepie contemporan recunoate i accept n
calitate de punct de plecare n nelegerea democraiei definirea ei ca
putere a poporului. Renumitul politician francez M. Rocar o
reactualizeaz: Democraia este conducerea cu poporul cu puterile
poporului nsi.
Transpunerea n via a criteriilor susnumite este asigurat de
respectarea unui ir de principii. Principiile democraiei reprezint
nite reguli abstracte aplicabile n orice societate de ctre fiecare om
ca membru al unei asociaii politice i al societii civile. Ele sunt
componente inalienabile ale democraiei ca valoare general-uman.
Ele sunt universale pentru societile civilizate deschise. Pe
parcursul dezvoltrii comunitilor umane ele s-au mbogit i
concretizat. n cele ce urmeaz le vom enumera i comenta laconic:
Principiul suveranitii poporului a fost elaborat n perioada
revoluiilor burgheze. Esena lui const n recunoaterea poporului n
calitate de izvor al Principiul suveranitii poporului a fost elaborat n perioada
revoluiilor burgheze. Esena lui const n recunoaterea poporului n
calitate de izvor al puterii politice Supreme i independena lui fa
de orice subiect individual sau grupuri ale relaiilor politice.
Poporului i aparine puterea instituional i constituional n stat;
poporul alege reprezentanii si i poate periodic s-i schimbe.
Poporul are dreptul s participe nemijlocit la elaborarea i adoptarea
legilor prin iniiative populare i referendumuri; recunoaterea de
ctre popor a Puterii i valorilor pe care aceasta se ntemeiaz

legitimitatea acestei puteri. puterii politice .Principiul majoritii i reprezentativitii este

organic
legat de cel al suveranitii poporului, rezult din acesta. Democraia
nu este pur i simplu puterea poporului, ci puterea majoritii lui.
Acest principiu al majoritii l recunosc i liberalii, i
conservatorii, i comunitii, i socialitii. Spre exemplu n teoria
democraiei concurente el este explicat astfel: dat fiind faptul, c o
decizie absolut echitabil i acceptat de toi practic este imposibil
de gsit din cauza intereselor divergente temei pentru adoptarea
deciziilor, care pretind a fi drepte, adic echitabile se recunoate
voina majoritii. Concomitent trebuie s existe i anumite garanii
privind aprarea drepturilor minoritii de posibilele greeli ale
majoritii. Se cere de subliniat c principiul majoritii este unul din
elementele fundamentale ale democraiei contemporane.
Principiul majoritii se realizeaz att n formele
democraiei directe ct i indirecte. Forme directe sunt scrutinul
universal, referendumurile. Rolul principal n procesul de adoptare a
deciziilor l joac instituiile democraiei reprezentative i, n primul
rnd, Parlamentul. Principiul libertii. Acesta este sufletul democraiei.
Democraia este de neconceput fr libertate. n context politic
libertatea nseamn, mai nti de toate, libertatea individual i mai
apoi, n egal msur, libertatea grupurilor sociale. Aceasta nu
nseamn c democraia este libertatea absolut a individului fa de
putere. Libertatea absolut a individului n raport cu puterea
reprezint un mare pericol pentru comunitate. Problema limitrii
libertii este de asemenea o problem a democraiei. Libertatea fr
hotare, fr limite, este indicele anarhiei i nicidecum a democraiei.
Libertatea se realizeaz prin intermediul drepturilor omului. Principiul pluralismului. Acesta este
o trstur distinct a
tuturor regimurilor politice democratice contemporane. El este
antipodul monopolismului. Coordonate eseniale ale pluralismului se
consider:
- surs a sa este diversitatea intereselor, inclusiv politice, ale
tuturor subiecilor politici;
- varietatea centrelor puterii (descentralizarea ei);
- caracterul multiplu, autonomia, competitivitatea subiecilor
politici;
- sistemul de reineri i contrapuneri, mpotriviri;
- separaia puterilor;
- excluderea monopolului asupra puterii din partea unei fore,
partid, grup de putere sau a unui lider, pluripartitismul sau
diversitatea sistemelor de partid;
- pluralitatea de ci i mijloace de articulare a intereselor,
accesibilitatea lor pentru toi: publicitatea, transparena, libertatea
informaiei;
- lupta liber a forelor politice, competitivitatea elitelor,
posibilitatea nlocuirii lor pe ci democratice.
Principiul egalitii. nelegerea contemporan a acestui
principiu rezult din aceea c n condiiile democraiei este posibil,
i chiar inevitabil, inechitatea social-economic a cetenilor.
2. Prbuirea ordinii comunismului real n Europa Central i de Est la finele
penultimului deceniu al secolului trecut a inaugurat n statele regiunii respective

tranziia de la totalitarism la democraie, de la economia de comand la

economia de pia i de la societatea nchis i controlat la societatea deschis i
liber. La nivel global aceasta a nsemnat prbuirea sistemului mondial
comunist i sfritul ordinii mondiale bipolare, determinnd ncetarea
Rzboiului rece mai degrab din lips de combatani dect din cauza victoriei
clare i nete a taberei occidentale capitaliste i nceperea tranziiei omenirii
ctre o nou ordine mondial. Schimbrile radicale intervenite la nivelul fostului
bloc comunist i pe plan global au condus inevitabil la modificri ale modului de
via i ale obiectivelor strategice ale democraiilor occidentale obligndu-le i pe
acestea la reforme structurale interne si implicindu-le intr-un process de trsnzitie.
Astzi, cnd cele mai multe state ale fostului bloc comunist central i est
european (inclusiv rile baltice) au devenit membre ale NATO i UE iar URSS a
disprut, msurtorile arat c rezultatele la care ele au ajuns sunt aproximativ
aceleai indiferent c au urmat calea terapiei de oc sau a terapiei graduale.
Nivelele performanei economice i cele ale libertii democratice, ca i cele ale
insatisfaciei sociale sunt echivalente.
3. Societatea civil trebuie s se implice ntr-o gam larg de
probleme, cum ar fi guvernarea unei ri, relaiile internaionale,
dezvoltarea economic sau protejarea mediului nconjurtor. n acest
scop, este necesar s fie constituit din ct mai multe organizaii
"specializate" n ct mai multe domenii care privesc organizarea i
administrarea societii umane. Aceste instituii trebuie s cunoasc
politicile curente i propunerile de politici, pentru a monitoriza
modul n care factorii politici sau economici respect interesele
majoritii populaiei n domeniile respective.
Societatea civil - condiie a unei societi democratice. n
Republica Moldova, rolul societii civile este nc puin
semnificativ n influenarea deciziilor politice, economice sau/i de
interes public. n rile dezvoltate, organizaiile societii civile
particip la dezbateri publice pe teme precum: politica de imigraie,
msurile de protecie a persoanelor defavorizate, mergnd pn la
aspecte relativ abstracte, care in de starea "morala" a societii. n
regimurile totalitare, nu putem vorbi despre o societate civil ntruct
influenarea deciziilor politice sau economice de ctre ceteni este
de neconceput. Aadar, rolul societii civile este foarte important n
statele democratice, iar n statele aflate la nceputul drumului ctre
democraie, rolul su este n mod special important, ntruct
influenarea deciziilor politice i economice constituie un exerciiu
democratic fundamental. Lunga perioad de tranziie a Republicii Moldova a fost
nsoit de ineria sau subdezvoltarea societii civile. n acest
context, consolidarea societii civile prin nfiinarea mai multor
ONG-uri cu scopuri clare care s acopere ntreaga palet a
activitilor sociale, constituie calea pentru revigorarea societii
moldoveneti. Exist alte dou modaliti de ntrire i diversificare
a instituiilor societii civile. n primul rnd, racordarea la instituii
73
ale unei societi civile internaionale (de ex., Crucea roie,.
Amnesty International, Greenpeace etc.), a cror putere i arie de
aciune sunt mult mai extinse. n al doilea rnd, crearea unei societi
civile virtuale, prin intermediul Internet-ului ar putea crete
coeziunea social, ar facilita accesul la informaie i participarea
populaiei la diferite aciuni.

Datorit specificului su, societatea civil ntrete

legitimitatea democraiei, multiplic mijloacele de expresie a
intereselor, ntrete contiina i ncrederea cetenilor n puterea
lor, permite recrutarea i formarea de noi lideri. () Persoanele
active in cadrul societii civile, in calitate de patroni, muncitori din
sindicate, specialiti, artiti grupai n asociaii profesionale etc., pot
fi regsite ca ageni ai societii politice, ndeplinind funcii politice. Problematica statului este
destul de bogat, incluznd: esena,
geneza, trsturile, funciile lui; regimurile politice, formele de
guvernmnt, ornduirea teritorial-administrativ a statului; statul de
drept: teorie i realitate, trsturile fundamentale; raporturile statului
cu societatea civil, - pe care ne-am pronunat i ceea ce avei a
nsui pentru formele practice de activitate - seminare, lucrri de
verificare, inclusiv examen.