un vierme mic

E noapte. La o masa, plecat peste hartie,

cu-abecedaru-n fata, sta un copil si scrie.
Dar langa el, vicleana, din luciul filei roze,
zambeste o soparla din cartea lui cu poze.
Acum copilu-si pune creionul intre dinti.
"...Soparlele-s frumoase...si-s repezi...si-s cuminti."
Usor el da o foie. Si alta...Si-nca una.
Apare papagalul...paunul si pauna..
si un cocos cum scurma, hranind o gainusa,
si un...Dar stai...afara...cine-a scancit la usa?
Baiatul sta si-asculta. E-un glas sau o parere?
Se duce-n prag si striga: "E cineva?" Tacere.
Ba nu. E-un glas subtire. Auzi? -Mi-e frig...inghet...
Copilule, deschide pentr-un sarman drumet!
-Dar cine esti? Mi-e frica. -Sant mic... -Sa-ntreb pe tata!
Poezia (din grecescul "p???s??", poiesis, care are sensul de "facere" sau "crear
e") este o forma de arta n care limba este utilizata pentru calita?ile sale estet
ice ?i evocative, pentru a completa sau a nlocui semnifica?ia sa aparenta. Poezia
poate fi scrisa independent, n forma unor poeme discrete, sau poate aparea n conj
unc?ie cu alte arte, n opere dramatice n versuri, imnuri sau texte ale unor cntece.
Discu?iile pe tema poeziei au o istorie lunga. Aristotel este unul dintre primii
filosofi care au ncercat sa defineasca poezia n tratatul Poetica, care pune accen
t pe utilizarea discursului n retorica, drama, cntec ?i comedie.[1] ncercarile de m
ai trziu de a defini poezia au pus accentul pe trasaturi cum ar fi repeti?ia sau
rima ?i au accentuat estetica prin care poezia se distinge de proza.[2] ncepnd de
la mijlocul secolului XX, poezia a fost uneori definita ntr-un sens larg, ca un a
ct creativ fundamental care utilizeaza limba.[3]