cu-abecedaru-n fata, sta un copil si scrie. Dar langa el, vicleana, din luciul filei roze, zambeste o soparla din cartea lui cu poze. Acum copilu-si pune creionul intre dinti. "...Soparlele-s frumoase...si-s repezi...si-s cuminti." Usor el da o foie. Si alta...Si-nca una. Apare papagalul...paunul si pauna.. si un cocos cum scurma, hranind o gainusa, si un...Dar stai...afara...cine-a scancit la usa? Baiatul sta si-asculta. E-un glas sau o parere? Se duce-n prag si striga: "E cineva?" Tacere. Ba nu. E-un glas subtire. Auzi? -Mi-e frig...inghet... Copilule, deschide pentr-un sarman drumet! -Dar cine esti? Mi-e frica. -Sant mic... -Sa-ntreb pe tata! Poezia (din grecescul "p???s??", poiesis, care are sensul de "facere" sau "crear e") este o forma de arta n care limba este utilizata pentru calita?ile sale estet ice ?i evocative, pentru a completa sau a nlocui semnifica?ia sa aparenta. Poezia poate fi scrisa independent, n forma unor poeme discrete, sau poate aparea n conj unc?ie cu alte arte, n opere dramatice n versuri, imnuri sau texte ale unor cntece. Discu?iile pe tema poeziei au o istorie lunga. Aristotel este unul dintre primii filosofi care au ncercat sa defineasca poezia n tratatul Poetica, care pune accen t pe utilizarea discursului n retorica, drama, cntec ?i comedie.[1] ncercarile de m ai trziu de a defini poezia au pus accentul pe trasaturi cum ar fi repeti?ia sau rima ?i au accentuat estetica prin care poezia se distinge de proza.[2] ncepnd de la mijlocul secolului XX, poezia a fost uneori definita ntr-un sens larg, ca un a ct creativ fundamental care utilizeaza limba.[3]