Sunteți pe pagina 1din 1

Tatal nostru

Imaginea paterna este, adeseori, folosita in legitimarea puterii, de catre diversi lideri
politici. Incepand cu Ludovic al XII-lea (Tatal poporului) si continuand cu Clemenceu
(Tatal Victoriei), Petain (Tatal Infrangerii) in Franta, mai tarziu si Gaulle, in
Germania rolul este asumat de catre Hindeburg si mai tarziu de Adenauer, iar in URSS
aceasta imagine revine lui Stalin, cazuri similare au mai fost in Spania, cu Franco, dar si
in tari din lumea a treia ( Guvalier, in Haiti).
Aceasta tehnica de a recurge la simbolul patern era folosita indeosebi de conducatorii
unor tari care abia isi castigasera independenta. Cu cat liderul care preia puterea este mai
inaintat in varsta, cu atat acest rol de tata al natiunii I se potriveste mai bine. Acest
lucru se datoreaza faptului ca varsta sa inaintata este atribuita intelepciunii si ratiunii.
Din cauza intelepciunii de care da dovada, tatal stie sa isi faca simtita autoritatea, care
reprezinta un alt factor ce-i confera acestuia rolul de lider. Aceasta imagine a tatalui se
formeaza in randul publicului pe modelul puterii impuse, el este simbolul ordinii care
poate constrange, al statului care domina. Aceasta autoritate paterna reprezinta supra-eul
politic. Din aceasta autoritate provin indemnarile la abnegatie, la sacrificiul fata de patrie
sau de partid. Imaginea paterna este receptata diferit de fiecare individ, in functie de
pasivitatea sau receptivitatea acestuia la ****. Tatal eroic are ca particularitati:
hotararea in opinii, taria de caracter si decizia natiunii. El este avantajat de un public cu o
pasivitate caracterologica.
Cu timpul, aceasta imagine de tata ideal se poate intoarce impotriva liderului politic.
Locul liderului patern este luat de locul liderului cu sarm, care se pliaza mai bine pe o
lume in continua miscare, atat din punct de vedere economic, cat si din punct de vedere
social.