Sunteți pe pagina 1din 56

România:

~între credinţã
şi istorie~
es t e…
a o pov
pe c
î n c e
t o tul
şi
p a ţiu
u n s
Într- ar… c ut
m i l i nos
fa n e c u
t de
i a t â a o
tu ş d ţ
i n ar
r to c r e i d
da p u l , l a r i l t ,

ti m c e cu
n g e n c an ri de
î nvi sã î
c a ş u

r i a p u l ã u i
Isto ie… Im fintele e înloc
sc r n S ã fi
re l e s î
p e s â n ã.
a i a î n ce r o m
m na limb a
v o
sla at cu
t
rep
Sufletul de român vibra necontenit
şi primele semne ale acestui lucru ne
rãmân încã în amintire. Cu o vechime
de mai bine de 400 de ani, Scrisoarea
lui Neacşu ot Drăgopole către Hanăş
Benkner ot Braşov a rãmas pânã
astãzi….
Un suflet într-un spaţiu neprietenos al
secolului al XVI-lea , a spus nu limbii străine
care îi împietrea simţurile şi a început să se
exprime, să scrie în româneşte- limba care
era cerută necontenit de sufletul lui. Nu
putea concepe ca până şi Sfânta Slujbă a
Liturghiei să fie străină şi rece.
”Mai bine a grãi
cinci cuvinte într-o
limbã înţeleasã,
decât zece mii de
cuvinte într-o limbã
strãinã. “
Sfântul Apostol
Pavel
Coresi
Varlaa
m
Dosoft
ei

Lumina alungă
întunericul cel rece Antim Ivireanu
şi strãin şi rând pe
rând câte o
lumânare se
Întrebare creştineascã,1559
Biblia, Noul Testament,1561
Apostol românesc, 1563
Evanghelie cu învãţãturã, 1581
Psaltirea româneascã
“Om
cin ul cr
n e z eu ii cume în H eştin
D u m i d ra c Hri sun ristos iaste
ş ã
i c ã c
ez inã fa e.Ve ã
i, r i s cre stos.S t tocm crea acela
c r la t ade ie ava a ealel de şi om
T u e , b tã -s rte, c
“… l iast imân eşa
te va atãl s rtãci cela e lu viiazã
unu şi spã omul d moar “ da în fânt,D unea om ci
d u
cre legi, o, rã lucr har um pãc ne
pre nez atel
înţe inţa fã n Ii eu o
s us c a r de
d
cre ...” H ri I s e
sto
est? s…

“…Credinţa ajutoriu iaste lucrului,


şi de lucru sfârşãşte-se credinţa.”
“Prin el a vorbit Duhul Sfânt în limba
românã.”
(Mihai Eminescu)
Cazania, 1643
“ Cu adevărat să
veseleşte Dumnedzău de
pocăinţa păcătoşilor, iară
dracii se scîrbesc. Şi numai
căt găndeşte păcătosul să
să scoale din păcate şi să
să întoarcă la pocăinţă,
atăta-l tămpină Dumnedzeu
cu mila sa şi-l cuprinde şi
agiutorul său .”
“ …Scoală şi tu din
păcatele tale, părăseşte şi tu
faptele ceale rele, suspină,
lăcrămează şi tu ca dănsul.
Destulu-ţi iaste căt ai petrecut
în răutăţi. Agiunge-ţi căt ai
făcut voia diavolului. Întoarce-
te acmu bine de unde ai eşti
rău. Apropie-te cătră
Dumnedzău, cela ce nu
iubeaşte perirea păcătosului.
Cadzi cătră mila lui că de mult
te aşteaptă… “
Răspuns la Catehismul
calvinesc,
1644
Sã pãşim încet pe urmele Sfântului Varlaam, în
minunata mãnãstire “Sfinţii Trei Ierarhi”, Iaşi
“Patriarhal în cârjă, se înalţă Dosoftei./Păienjenişul
vremii cu mâini uscate rumpe;/Se-aprind , ca
nestemate, odăjdiile-i scumpe,/Şi barba pieptănată
pe piept i se desface ,/ Şi dreapta şi-o ridică biblic
Psaltirea în
versuri, 1673
“ Gura i-este
plină de
amărăciune

De blăstăm, de
hulă şi de-
nşelăciune.”
Ca om jelnic
(Psalmul
care-şi plânge
9) mortul
Sînt trist,
Doamne, şi mâhnit
cu totul.

(Psalmul 36)
“Gluncii şi cu tauri mă-
mpresoară,
Cu căscate guri, să mă
omoară,
Ca leii ce apucă şi zbiară,
Cu gurile rânjite, pre
“ Cât de ori multe ce
hiară.”
te doreşte, (Psalmul 21)
Trupul, mişelul, se
schimonoseşte,
Ca-n pustii dese şi-
nsecetate,
Fără de apă şi
necălcate”.

(Psalmul 62)
“Apele stă cu sânge-nchegat
Şi fîntînele toate-ncruntate.
Le-au prăvălit izvoarele-n
sânge,
Să n-aib-a bea-n sete ce-i v
stânge.
Muşte cîineşti le-au trimis s
i pişce,
Şi-ntr-aşternut broaşte să l
mişce.
Cu gândacii i-au sterpit de
poame,
Cu lacuste i-au băgat în
foame
Şi cu smida le-au făcut
scumpete
Şi viile le-au întors în sete.
Acatistul Născătoarei de
Dumnezeu,
1673
Dumnezăiască
Liturghie, 1679
Molitvănic de-
nţăles, 1681
Viaţa şi petrecerea
sfinţilor,
1682-1686
‘’...ca pre un mărgăritariu scumpu, legatu cu
aur întru vindere, oarecînd fiind preţuit, şi din
ţara ta scos, şi în partea locurilor noastre
adus şi nemerit, ai strălucit ca o rază
luminoasă. ‘’
“Fiind orbit de
deşertăciunile cele
lumeşti, nu ne
bucurăm la altceva făr’
numai la lucrurile
întunericului veacului
acestuia; si sîntem
porniţ cu toţii spre
răutăţ, ca o roată cînd
dă la vale şi nu să
poate opri, şi sîntem
tot, cu totul, ca nişte
dobitoace necurate,
tăvălindu-ne în
răsfăciunile cele
spurcate…”.
Ipocritul la
spovedanie:
‘’spunem cum c-am
mâncat la masa
domnească,
miercurea şi vinerea,
peşte şi în post raci şi
undelemn şi am băut
vin. Nu spunem că
ţinem balaurul cu
şapte capete,
zavistia, încuibat în
inimile noastre, de
ne roade întotdeauna
ficaţii, ca rugina pre
fier şi ca şi cariul pre
lemn, ci zicem că n-
am făcut rău
Cel care iese din
Biserică: ‘’...şi când
ieşim de la biserică, să
nu ieşim deşerţi, ci să
facem cum face ariciul
că, după ce merge la
vie, întâi să satură el de
struguri, şi apoi scutură
viţa de cad broboanele
jos şi să tăvăleşte pre
jos de se înfig în ghimpii
lor şi duce şi fiilor’’.
Despre cei care
înjură: ‘’Ce neam
înjură ca noi de lege,
de cruce, de
cuminecătură, de
morţi, de pomene, de
lumînare, de
mormînt, de suflet,
de colivă, de prescuri,
de ispovedanie, de
botez, de cununie şi
de toate tainele
sfintei biserici? Şi ne
ocărâm şi ne
batjocorim înşine
legea; cine dintre
păgâni face
Cel care se
strâmbă la mâncarea de
post: ‘’ Mă ruşinez a
spune de posomoârea
celor mâncăcioşi în ce
chip se tânguiesc în
zilele cele de post:
cască adese, se culcă
puţin şi iar se scoală;
dorm în silă şi se silesc
să treacă zilele şi să nu
le priceapă’’.
• ‘’  Să se afle pururea la casa bisericii 14 oameni pentru slujba bisericii...
• Să se facă milostenie la săraci în toate duminicile.
• Să aibă oarecare milă în toate sîmbete cei ce vor fi în temniţă.
• Să se îmbrace în ziua de joi-mare trei săraci şi trei fete sărace.
• Să se înzestreze pe an o fată săracă, a doua zi de Sf. Dimitrie.
• Să se odihnească în trei zile streinii nemernici cu mâncare şi sălăşluire
peste toată vremea.
• Să se îngroape cu cheltuiala casei săracii ce-i scot prin uliţe morţi,
cerşind mila pentru îngroparea lor.
• Să se hrănească trei copii ce ar învaţa carte şi dascălul lor să-şi ia plata
ostenelei din mănăstire.
• Să se ţie două tipografii: una grecească şi alta românească, pentru
folosul obştei şi pentru agoniseala casei.”
Semnătura lui Antim
Ivireanu
Moartea lui Antim
Ivireanu
• Începuturile literaturii române sunt profund legate
de viaţa spiritualã a românilor, de credinţã în
Dumnezeu şi de raportarea la sacru a fiecãrei
persoane, fie om simplu, slujitor al bisericii sau
voievod.
• Omul medieval= “homo religiosus”
• În dorinţa de a da glas credinţei are loc
modelarea limbii române.
• Primii care fac acest pas sunt: Coresi, Varlaam,
Dosoftei şi Antim Ivireanu.
•Nãscut: în anul 1510, la Târgovişte;
•Tipograf, editor, traducãtor.
•Activitate: în Ţara Româneascã şi sud-estul Transilvaniei
•Opere importante : -Întrebare creştineascã(1559);
- Apostol (1563);
-Tâlcul Evangheliei(1564);
-Evanghelia cu învãţãturã sau
Cazania(1581);
• Pune în circulaţie vechi manuscrise româneşti, pe care
le-a îndreptat, corectat, schimbat;
• Mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653
• Opere importante:- Cazania(1643)
-Cele şapte taine(1644)
-Răspunsul împotriva catehismului
calvinesc(1644)
•Varlaam -primul nostru povestitor
• Scrie Jitiile-biografiile de martiri şi de asceţi
• În 1640 întemeiaza la Iaşi, prima şcoală de grad înalt
din Moldova, după modelul Academiei duhovniceşti de
la Kiev, în care se preda în limbile greacă, şi română,
• Mitropolit al Moldovei între 1671-1686
• Opere importante: - Psaltirea în versuri (1673)
-Dumnezaiasca Liturghie( 1679-1683)
-Molitvănic de-nţăles (1681).
-Viaţa si petrecerea sfinţilor(1682-1686)
• Psaltirea în versuri
-Forma strofică-distihul;
-Rima-paroxitonă(se accentuează pe penultima silabă) si
împerecheatã;
-Ingambamentele -complicate;
• A revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la
Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la
Bucureşti, din anul 1688.
• A refuzat trecerea la uniatie(greco catolicism) şi a rãmas
ortodox pânã la trecerea sa în veşnicie.
• Născut: în Iviria, sau Georgia din sudul Rusiei, în jurul anului 1650
• Tipograf, autor de lucrări originale, traducător, predicator, ctitor de
lăcaşuri sfinte, sprijinitor al Ortodoxiei.
• Opere importante: - Biblia (1688) - Bucureşti
- Gramatică slavonească (1697) –Mănăstirea
Snagov
- Liturghier greco-arab (1701)
- Liturghierul cu Molivetnicul (1706) (primele
ediţii româneşti din Muntenia)
-Psaltirea, Octoihul (1712), Liturghierul,
Molitvelnicul (1713), Catavasierul, Ceaslovul (1715) - Targovişte
- Didahiile (predici)
• Din pricina atitudinii sale antiotomane a fost înlăturat din scaun,
închis şi condamnat la exil pe viaţă la Mănăstirea Sf. Ecaterina. În
drum spre locul exilului a fost ucis de turci şi aruncat într-un râu.
„Biserica a creat limba literară, a sfinţit-o, a
ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat”
(Mihai Eminescu, „Timpul”, 10 octombrie 1881).
Tipãriturile religioase au avut un mare rol
în formarea şi emanciparea limbii române.
Dimensiunea religioasã a existenţei este
prezentã în întreaga literaturã românã. Iatã
câteva exemple:
“Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar şi cu frunziş
Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.
În rostul meu tu m-ai lãsat uitãrii
Şi mã muncesc din rãdãcini şi sânge.
Trimite, Doamne, seninul depãrtãrii,
Din când în când, câte un pui de înger.”
(Tudor Arghezi, Psalm)
“Oh! Doamne, rãu m-ai urgisit,
În soarta mea m-am împietrit
Ramân ca marmura de rece…
Sã plâng, sã sufãr am uitat,
Am fost un cantec care trece,
Şi sunt un cântec încetat.”
(Alexandru Macedonski, Oh Doamne)

“Dacã Dumnezeu nu existã, totul e cenuşã… “


(Mircea Eliade)
u - t e t e
â n d d u -
a le g
ug â n “Da
ia s a
e m r
ui e cã n
ã
Cr nunch m
t
ân uie… tine u Îl
e t , în ai în
Înge ã-ne, n ne bân cauţ zada
a lţ c e a r ã , i … r
În alu l
o b o ã , “
in v e c u r a t rie”
D - n
ra prea c M a
s u p r ã ,
A a icã fecioa
O, M rurea
i p u
Ş
(Mihai Eminescu)
“Dumnezeule, … Când eram copil mã jucam cu
tine
Şi-n închipuire te desfãceam cum desfaci o jucãrie.
Apoi sãlbaticia mi-a crescut, cântãrile mi-au pierit,
şi fãrã sã-mi fi fost vreodatã aproape
te-am pierdut pentru totdeauna în tãrânã, în foc,
în vãzduh şi pe ape”
(Lucian Blaga)
• Românul s-a luptat atât de mult pentru a
simţi mireasma dulce a cuvintelor
româneşti, pentru a înãlţa spre cer murmur
de rugãciuni în limba sufletului sãu…
• Fixat pe imaginea aceasta sacrã mi-e
teamã sã mã cobor în lumea nostrã, cãci
privesc bisericile triste şi goale, cãrţile
uitate de timp, rupte şi prãfuite şi mã
întreb: unde eşti tu, române de altãdatã?
Realizat de:
Hognogi Beniamin
Kadar Emilia
Munceleanu Oana
Szekeres Andreea