Sunteți pe pagina 1din 23
O PAGINA DE ROMANISM DIN TRECUTUL SATMARULUI de VASILE SCURTU intre finuturile noastre dela frontiera de Vest a Jarii acela care a fost mai expus in trecut si care a avut mai mult de suferit, a fost finutul Sdtmarului. Datorita ase- zarii sale geografice, in imediata apropiere a valurilor strdine, soarta dela inceput a fost mai vitregi cu el. Inconjurat de elemente strdine, la Nord-Vest Rutenii si Slovacii, la Vest Un- gurli, e natural ci vecinitatea acestora i-a fost fatala in multe privinfe. Aici in bataia imediatd a valurilor strdine, populafia romaneasci a avut de suferit foarte mult in cursul _timpurilor. Orice migcare de ordin national sau religios dela vecini, isi avea repercursiunile ei si la Romani. Asa se explicd faptul, c& atunci cand la Unguri si Ruteni prinde r&dacini propaganda calvind sau luteran&, sunt atrasi in mrejele ei si Romani de aici. Cand la vecini, catalocismul e in -floare, sunt ademenifi la aceasta religie in mod fatal si Romani, incat de cele mai multe ori — fara voia lor — sunt silifi si imbrace haina si si le adopte pirerile. Misc&rile, de orice natura, a popoarelor vecine au avut pentru Roméanii de aici un rezultat cat se poate de tragic: desnationaliza- rea si pierderea unui insemnat numir in masa strdinilor. Rezi- stenfa, pe care o opuneau RomAnii tendinfelor de instrdinare, era prea slaba fafa de forta tot mai mare a acelora. Imprejurarile acestea, vitrege desvoltdrii unei viefi nationale aici, se continua pani in timpurile mai noua. Caci opresiunea striind se exercita si cdstiga teren, in timp ce in celelalte finuturi din Ardeal incep si se iveascd zorile redesteptarii la 0 constiinta nationala destul de accentuatd. Argumentul principal al stapanito- rilor este mai ales de ordin religios. Pe -baza identitatii religiei, episcopia maghiaro-slavon’ a Muncaciului activeaz’ in buna voe si deplina libertate intre credinciosii ei de aici. Abia la 1824 inimo- 40 Vasile Scurtu sul episcop romén Samoil Vulcan dela Oradea, reuseste si smulgé de sub supremafia diecezei rutene a Muncaciului, 72 parohii roma- nesti din Satmar, iar la 1853 se mai desmembreazi dela aceasta diecezi strain’, inc’ 94 parohii romAnesti pentru a se anexa die- cezei greco-catolice romane, nou infiinfate, la Gherla. Intre astfel de imprejurari ne vom explica usor dece Roménii de aici n'au putut injgheba un nuclew-de viata romaneascd, nici chiar in epoca renasterii neamului nostru din Ardeal. In alte orase dela marginea rom4nismului ca Oradea sau Arad gisim asociatii, ziare si reviste romanesti si in general pulsul unei viefi nationale intense cu o tendinf& bine si precis evidentiaté. In Satu-Mare, in afaré de reflexul romanismului ajuns de aiurea, nu aflim o injghe- bare sau un centru, care si difuzeze nationalismul. Ceea ce a menfinut aici, fiinfa neamului nostru in epocile de mari frimantari si grele incerc&ri, au fost cAteva figuri mari, ade- varati luceferi, calduzitori pe calea care duce la izbanda si salva- torii acestui finut obijduit. Locul de frunte intre acestia, il ocupi preotul-protopop si profesor Petru Bran. Activitatea lui in legiturd cu acest oras si finut este de foarte mare importan{a si e pdcat cA pand acum s‘a aruncat vilul uitirii peste ea. Mulfi nici nu stiu cé a existat in Satu-Mare acela, care la un moment dat a fost adevdratul apostol si mAntuitor al acestui finut si c& a zidit aici o cetate a roménis- mului pe ruinele rimase dela alfii. Petru Bran (1821—1877) era fiul preotului din comuna Tohat, } judeful Salaj. Liceul si teologia le-a terminat in mod stralucit Ja Blaj, unde s’a format sufletul siu de mare roman si luptitor. Dup& © activitate preofeasci in Salaj, apoi in comuna Crai-Dorolf din Satu-Mare, este numit si instalat paroh-protopop in orasul Satu- Mare, in ziua de 2 August 1857, Tnaintasul siu la aceast& fruntase parohie cu un foarte mare numar de credinciosi fusese Ioan Gulovici, care nu stia nimic ro- maneste si venise aici dela Ungvar, sediul episcopiei Muncaciului. P&storia acestuia de 20 ani a insemnat un adevirat dezastru. Episcopul.roman, Ioan Alexi cunoscdndu-i activitatea nefasti pen- tru Romani, |-a facut canonic la Gherla, l-a avansat, numai ca si poata aduce aici un Roman. Dovada despre activitatea lui Gulovici, e gi citatul dintr’o foaie umoristicd a timpului, ‘atunci cand dup& moartea lui Ion Alexi episcop de Gherla, intre candidatii la scau- nul lui, era si Gulovici. Acesta solicit’ dela Ministerul Cultelor O pagind de roménism din trecutul Sétmaralui 4 numirea sa in felul urmator: ,,Cu smerenie cad la picioarele tale si te rog, ca considerand activitatea mea din Satu-Mare, unde in curs,de 20 de ani am facut vrajbi intre RomAnii de acolo si mi-a suéces a maghiariza o parte bunisoara din ei, si pui pe capul meu acea coroand, c&ci iti promit, cA tot asa voiu face si cu dieceza Gherlei.” Mostenirea lui Bran era dintre cele mai grele. ,,Am venit aici — spune Bran intr'un articol — vazind un camp atat de larg deschis, pentru activitatea unui preot roman, indemnat de zelul de a ma sacrifica pentru interesele nationale si bisericesti, intr'o sfera mai largi. Incepui si-mi fac planurile, ce cugetam c& voiu putea duce la indeplinire cu toat& usurinta, imi m&suram arena de lupt& ce-mi sta inainte, avand concursul energic ce-mi imaginam, cX mi se va oferi, dela confrati, impartisindu-ma si eu, din bucuria, ce © vor simfi credinciosii, pentruci primesc — cum credeam cd doresc — un pastor de limba romana. Aceste idei ins’ mi-au mirit si mai mult amaraciunea, cand am vazut, cd realizarea lor este com- batutad din toate partile. Indat& ce-mi ocupai postul, in Septembrie 1857, incepura a m& inconjura piedicile, ca niste fantome, ca niste nori grei, plin de vindicta, din toate partile”, Magistratul orasului ii contesta numirea pe motivul, ca n'a fost consultat. Se mai addugau apoi si altele, despre cari vor- beste astfel: ,Dintre confrafii, cari numai atunci se rupseseré de catre dieceza ruseasc&’ de Ungvar si se addugase diecezei rom&ne a Gherlei, unii temandu-si fondatiunile, nu vedeau alta in numirea mea, decat inceputul amalgamizarii cu timpul — poate mai avea influenf& si acea imprejurare, ci precum cel ce a petrecut timp mai indelungat in intunerec, nu poate deodat& suferi lumina soare- lui, Unii din dansii nu puteau sustine proba neasteptati a roma- nismului, iar poporul, care toate acestea le petrecea cu mare luare aminte fiind atent la aceea; cu c4td nepidsare i s'a cilcat autono- mia, incd prin numirea unui ins strain — din Ardeal — ca popor de oras, a cdrui cea mai proaspatd generatiune era crescutd prin manuducerea demnului meu predecesor, in limba maghiar4, indem- nat de unii si alfii si favorizat, se clatin’ incoace gi incolo, ca Petru pe valurile mrii. In mijlocul acestor scene triste, cari a le descrie mai pe larg, ar inseamna a scrie o istorie intreagi, ma vazui spoliat deodati de tot sucursul, ce-mi imaginasem in efectua- rea scopurilor, — nu insi de speranfi." Un om cu alta fire decdt a lui Bran, ar fi cizut invins dela 42 Vasile Scurtu inceput, sub loviturile unei astfel de st&ri tragice. El inst, cautd si le inliture pe toate, pentru a iesi biruitor. Liturghia si predica pani la el se faceau numai in limba ma- ghiard. El pune cap&t acestei stiri deplorabile si introduce limba romana, cu toati opozitia si manifestafiile ostile ale unor credin- ciosi maghiarizati, ce pardseau biserica, atunci cand auzeau rasu- \ nand de pe amvon, limba romaneascd. La un protest vehement al acestora, le raspunde: Vedefi aceste foarfece (depe masa de scris) mai gata sunt si-mi taiu limba cu ele, decdt si vi predic ungu- reste!” : Cu ajtorul clericilor romani din seminarul rom. cat, din Satu- Mare; a format un cor bisericesc, dupa ale c&rui melodii canta si azi publicul unele parfi ale liturghiei. Intransigenta lui in cauzele nationale a provocat reactiunea unor Romani ratacifi si instrdinafi. Astfel odati 80 de familii ameninf& pe episcopul Vancea, mitro- politul de mai tarziu, cd dacd nu va destitui pe Bran, ei vor trece la alta religie, Ziarele unguresti, contimporane sunt pline de injurii si amenin- ari la adresa lui Bran. Un roman maghiarizat din Satu-Mare, Mihai Nagy, scrie in ,,Magyar. Ujsig", printre altele urmatoarele: ,,D1. Bran are tot dreptul si vorbeascd romaneste in cercul familiei sale, nu ins& in biserica romaneascd din Satu-Mare.” Activitatea lui, pe teren nafional si bisericesc, formeaza un ca- pitol dintre cele mai mrete si este prea vastd, pentru ca si o putem cuprinde intr'un articol. Ne vom mérgini s& arétim numai lupta energicd desfasuratd, pentru crearea unei catedre, de limba romana, la liceul Regesc catolic de atunci, din Satu-Mare, care era frecventat de un insemnat numar de elevi romani. \ _Desteptarea la constiinta national a acestora, o vedea Bran ‘numai pe calea culturii, El insusi era un om cult, mare bibliofil si onat la toate ziarele si revistele romanesti contimporane. Pe Ang articole de specialitate din domeniul religios, a publicat muifi psalmi versificati si cAteva ode, a scris si articole in cari ia in discutie probleme de limba romaneascd, pe atunci la ordinea zilei, c&ci incepea lupta intre latinistii din Ardeal si junimistii din Ro- mania. Un astfel de artcol este publicat in ,,Federatiunea" Nr. 50 din 1869, cu titlul: ,,Anomalii limbistice in jurnalele din’ Romania”. A scos si un volum intitulat ,,Margaritarie", 0 colectie de sentinte filosofice morale, prelucrate dup& mai multi autori clasici latini, Deci, lupta care o intreprinde aici pentru intronarea limbii si O pagina de romanism din trecutul Satmarulut 43 a poporului. roman in drepturile lui, nu este numai de natura sentimental’. Ea pleaci dintr'o puternici convingere, a unui om inzestrat cu o cultura vasta, care pitrunde lucrurile in adancime si isi di perfect de bine seam de repercursiunile ce le poate avea o astfel de lupt& in vitor. Imprejurarile intre cari intreprinde acfiunea pentru catedra de limba romand, nu erat tocmai defavorabile. Ne gasim dup& termi« narea revolufiei din 1848, cand, in monarhia Austro-Ungara, se introneazi un regim absolutistic. Speranjele mari ale Ungurilor in revolutie sunt nimicite, iar cuvantul conducerii din Viena era hotaritor in toate problemele. Intre masurile bune, luate in acest timp, de citre guvernul din Viena in favorul scoalelor, este si aceea, de a trimite in fara Comisari Ministeriali, pentru a le in- specta. In urma rapoartelor acestora s‘au organizat scolile, con- form nevoilor timpului si imprejurarilor de atunci. Organele bise- ricesti incep si-si aibe cuvantul in problemele gcolare ale coreli- gionarilor. Diferitele ordonante ministeriale si guverniale acordi o destul de larga infelegere nationalititilor din imperiu, in privinta folosirii limbii acestora, chiar si in scolile Statului, din regiunile cteroglote. Intre asemenea imprejurari, cand in imp&rdtia de trist& amintire se lansase lozinca ,drept egal pentru toti’ Habsburgii incep — din motive politice — sa sprijineascd, intrucdtva si na- zuinjele culturale ale Romanilor. Bran cunoaste situatia si cauté s& tragd foloase din ea pentru neamul si credinciosii sili de aici. Ultima conferinf4 a protopopilor din districtul SatueMare, pre- zidata de Ioan Gulovici (c&ci dupd aceea a plecat la Gherla) a fost in ziua de 3 Martie 1857. Este cea dintai conferinté, la care participa Bran, in calitate de protopop al comunei Craidorolf. Se constatd, ci la aceastd sedinji a venit un om nou, un preot cu alte idei, cici de unde pana atunci nu se vorbea de Romani — ceea ce se vede din procesele verbale rimase — acum se aduce hotarirea si se cear4 insistent episcopiei, un catehet roman, pen- tru tinerii rom4ni, cari studiazi la liceul din Satu-Mare, ca sa-i invete ritul oriental si alte studii in limba roman’. Se hot&rdste s& fie rugat episcopul, si intervind la Majestatea Sa, ca pentru \| predarea sistematicd a limbii si literaturii romane, si se creeze o \ cated. la Iceul din Satu-Mare, cum s'a facut la Oradea. Incd in cursul anului 1857 Bran face cei dintai pasi, pentru exoperarea catedrei si continua aceasta actiune cu mai mare 44 Vasile Scurtu ravna in anul urmator. La 7 Martie 1857 trimite o petitie episco- pului din Gherla, si intervind pentru obfinerea catedrei. Episcopul intervine la In. Cez. Reg. Locotenenfé din Oradea, care trimite cererea, pentru a-si da pirerea asupra ei corpului profesoral din Satu-Mare. Acesta, opiniazA intre altele astfel: ,,propunerea limbii romane aici nu numai cd nu-i de lipsi, ci ar fi chiar periculoasd, de vreme ce Romani de aici se folosesc in general de limba ma- ghiara." Astfel, cea dintai cerere a lui Bran, in aceasta privintd, rimane far& rezultat. Acest fapt ins, nu-l face si despereze si la 21 Tulie 1858 trimite o noua cerere episcopului din Gherla, de data aceasta mai documentat&, in care ii arati cA in acest an elevii romani dela liceu sunt in numar de 64. In orasul Satu-Mare sunt mulfi functionari, ofiferi si clerici ai eparhiei, precum si ceta- feni particulari de nafionalitate romana. Tofi acestia au nevoie de © cunoastere mai profunda a limbii si literaturii romane i _,,isi araté dorinfa elocventa de a studia cu cea mai mare pofté limba romana, numai sa le fie predata." La tribunalul din localitate nici un functionar nu cunoaste limba romana, pentru a face serviciul de interpret, iar in ,,cele mai multe comune a acestui judet acead st& limba este generala." In baza argumentelor temeinice de mai sus, Bran roagi pe episcopul Gherlei, s4 intervina la forurile in drept, pentru a cAstiga aprobarea unei catedre de limba romAné la liceul din Satu-Mare. Episcopul Ion Alexi trimite in ziua de 3 August 1868, Ministerului Cultelor o adres& in acest sens. El arat&, cd este necesar pentru interesele imperiului, ca funcfionarii diferitelor tinuturi, s§ cunoa- sc& ‘cat si poate de bine, limba poporului, cu care vin in contact. In aceast& privinfi si se tind seami de majoritatea populatiei de alta limba a unui finut si s& se aplice principiul egalei indrepta- firi proclamate de imparat. Poporul rom&n numai atunci va putea fi linistit, cand dreptul limbii sale materne va fi recunoscut. In judeful Satu-Mare sunt peste 100.000 romani, cari, impreund cu \ cei din judetele invecinate, vorbesc numai roméneste. Necesititile \ culturale ale acestora, pretind infiinfarea unei catedre de limba \ romana. Odat& cu infiinfarea acesteia, episcopul cere si o retribu- fie anuald de 600 florini profesorului, pe care-1 va recomanda el, pentru anul scolar 1858/59. La 2 Noembrie 1858 guvernul trimite cererea episcopului, cor- pului profesoral dela liceul din Satu-Mare, pentru a-si da parerea asupra ei, Odati cu aceasti opinie, se va inainta si un tablou, O pagind de romanism din trecutul Sétmarului 45 despre numarul elevilor cu limba materni romana, incepand cu anul scolar 1851/52 si se va designa persoana, care, in caz de aprobare a cererei episcopului, si poat& preda limba romana. Directorul liceului de atunci, Anton Mayerhold, raspunde cu un raport, pe care-l inainteazd in ziua de 13 Noembrie 1858. Con- tinutul acestui raport il redim mai pe larg, find interesant, pentru a cunoaste vederile unui conducdtor de institutie in aceastd pro- blem&, vederi cari erau impartagite si de ceilalti. Directorul incepe prin a arata, cd in orasul ,,cu totul ma- ghiar" Satu-Mare, se afl’ 2 parohii gr. cat. una ruteand si una romana. Dac& episcopul de Gherla se stridueste s& introducd limba romana, ca obiect de invafimant in liceul rom. cat. din Satu-Mare, atunci si episcopul (rutean) din Ungvdr, ar putea avea pretentia s& se introducd& aici limba ruteana’. Ce ar deveni atunci — sub influenfa celor doi episcopi gr. cat. — liceul romano-catolic din Satu-Mare, fondat de Petru Pézmany, pe seama jezuitilor, si ' a carui restabilire i-au costat atatea osteneli si sacrificii, pe epi- scopii din Satu-Mare, Limba materna a credinciosilor greco-catolici nu este nici cea romana, nici cea ruteand, ci cea maghiari. Din acest motiv, in ambele biserici se predic’ numai ungureste. Elevii greco-catolici dela liceu sunt Romani si Ruteni. Unica limba maternd a celor mai mulfi e cea maghiard, ori odat& cu aceasta romana si ruteana. Dintre elevii cu nationalitate romana, numai putini vorbesc roma- neste, iar limba maghiard o pricep ‘cu tofii. Nu este adevarat, c& functionarii dela tribunal nu stiu romAneste. Preotul roman Petru Bran, in sprijinul cererii sale, a facut un tablou al intelectualilor romani din Satu-Mare, in care se gisesc si functionari dela jude- catorie, Scrisorile sosite din strdinatate, la tribunal, s'au incredintat lui Bran, spre traducere, numai intru cat erau scrise cu litere cirilice. Se arat& apoi, cd programa este foarte incrcat’, inet elevii n'ar putea suporta un nou studiu si introducerea acesteia ar fi in detrimentul limbii germane, Episcopul de Gherla s& se multu- measc& cu acel.,,Gleichberechtigung” (egal& indreptfire) c& elevii romani au ocazia s& primeascd instructiune in limba lor, mai aproape de sediul episcopal, la Beius si Oradea, precum episcopul de Munkécs se mulfumeste c& limba ruteand se propune la Ung- var gi nu pretinde s& se introducd si in liceul din Satu-Mare. Cultura poporului roman si se faci in scolile poporane (pri- 46 Vasile Scurtu mare) ,unde zelosul adept al romanismului si separatismului, Petru Bran, in contra dorintei parintilor a si introdus limba romana din care cauz& mai multi parinti si-au scos copii din acele scoli. . Nu este dorinfa poporului roman si se introducd limba ro- mani. Dac& impotriva tuturor celor expuse in raport totusi s'ar ordona propunerea ei, atunci pentru ,,acest caz neasteptat” direc- torul recomand&, pentru predarea ei, pe profesorul suplinitor de limba greac&, Ioan Laszlofi, pe care insusi Bran in ,,Consemna- rea” sa, l-a declarat drept cunoscitor al limbii. Acesta este cuprinsul raportului directorului liceului. Din el reese dusmania si ura cu care ne judecai strdinii de aici si in acelasi timp frica pentru introducerea limbii romane. Bran este pus aici, intr’o lumina cat se poate de frumoasa si simpaticd, fiind ca- racterizat ,,adept al romanismului si separdtismului” ardtandu-{-se activitatea romaneasc& si neplicerile venite nu numai dela straini, ci si dela fratii sai. Din raport mai reese ci Bran, pentru a-si ajunge scopul, tri- misese episcopiei intre timp si un conspect al intelectualilor ro- mani din Satu-Mare. Deci cautai si se fdloseascé de toate mijloa- cele, pentru a reusi. Despre cele cuprinse in raportul directorului, a aflat si Bran si temandu-se si nu-i-se zidirniceascd lupta intreprinsé de el, pan& acuma, in aceasta directie, se adreseaz& gi altora, cari, jeredea, ca-1 pot sprijini. Este foarte importantd si constitue in ; acelasi timp o oglinda fidelé a stirilor triste de aici, scrisoarea, j ce o trimite la 15 Mai 1859, canonicului — abate — Ioan Pop dela Oradea Mare, pe care-l roagi sd-i sustind cererea. Intre altele spune urmatoarele: ,,Poporenii gr. cat. din Satu-Mare, prin injuria timpurilor trecute isi pierdusera mai de tot, cele mai scum- ,) pe tezaure: limba si nafionalitatea. Cand ajunsei eu aici de paroh, " imi obveni cea mai grea tema de rezolvat: s& resuscitez numele de rom4n din.decadenté si si desleg limba romana din citusele, in care o finea indbusité elementul strain, Misiunea mea ar fi in sine frumoasi, dar cu atat mai grea, avand pe nesimfite a biga limba roman& in scoald si cu asemenea caufiune de a o ridica in catedra de unde era proscrisé. Greuttile cu cari avui si voiu mai avea timp indelungat de a ma lupta, mai ales la inceput, se par a fi tocmai neinvincibile; ele totusi nu mi-au strimutat propusul, nici nu au imputinat curajul de a m& consacra pentru deviza romana: biserica, limba si nafionalitatea. Din ast’ luptd, ca s4 pot esi invin- O pagina de roménism din trecutul Sdtmarului 47 gator, pe lang timp si partinire sinceri din partea respectivilor, dupa combinare precalculata, am aflat a fi mai de lips%: ridicarea catedrei pentru limba romana in gimnaziul din Satu-Mare. Numai cu dobandirea acesteia vid eu factorii ridicirii romAnismului pe tuinele, in care zace in Satu-Mare si in tot jurul acesta. Pentru aceasta am facut cerere la In. Cez. Reg. Locotenenta dela Oradea Mare, pe calea Ordinariatului, dar pand acuma fara rezultatul dorit. Cererea pentru ridicarea catedrei de limba romana in gimnaziu, dela care se condifioneaz’ invierea elementului roman, s’a tran- spus, dupa cum am infeles, directiunei gimnaziului de aici, spre a-si da opinia in privinfa ei. Opinia — precum aud — din partea directorului s'a dat ct se poate mai nepirtinitoare, demonstrand intre altele, cA aici nici o lipst nu-i de limba romani, caci Roma- nii in jurul acesta se folosesc de limba maghiar’, nu numai ‘in viata comund, ci tocmai si in biserici, aducind exemplu biserica romana din Satu-Mare, unde se spun predicile in limba ma- ghiari... laté introducerea limbii maghiare in biserica roman’, ce arma puternica, le subministreaz4 contrarilor spre a ne lovi cu ea tocmai in inima! Cu profunda umilinja va rog, si va indurati a va intrepune la In. Cez, Reg, Locotenentii, pentru dobandirea cate- drei de limba romana aici,... cici dela aceasta depinde renaste- rea parohiei acesteia ca roman” si resuscitarea limbii si nafiona- litdtii romane in jurul acesta.) Acest fragment de scrisoare nu mai are nevoie de comentarul nostru, cdci isi caracterizeazd singur autorul si vederile lui. Dupd raportul atat de defavorabil al directorului, ne-am astepta, ca Mi- nisterul si nu admité catedra de limba romana. Se vede insi c& Bran si sprijinitorii siu nu dormeau. Cu siguranfi au intervenit pe toate caile posibile ca raportul si nu-si aib&i efectul dorit, ceea ce le si reuseste. In adevar, In. Cez. Reg. Locotenen}i dela Ora- dea cu ordinul Nr. 15839 din Satu-Mare, c& Ministerul admite pre- darea limbii romane in liceu, deocamdati in mod gratuit si apoi continua astfel: ,,directiunea va avea de supraveghiat frecventa si conduita elevilor, iar la finea anului va face raport de rezultatele invafaimantului.” Inre timp, in locul lui Mayerhold care facuse faimosul raport defavorabil, ajunge director al liceului, Martin Culen, un om mai ‘) C. f. dr. Victor Bojor: Canonicii diecezei gr. cat. de Gherla. Cluj, 1937, 48 Vasile Scurtu intelegator. $i episcopul rom. cat. de ici, Mihail Haas, care era in acelag timp un fel de patron al liceului, se dovedeste a fi un om cu vederi mai largi si apreciaz’ pe Bran. Dup& adresa de apro- bare a Ministerului, el insusi in calitatea ce 0 avea, recomanda episcopului de Gherla pe Bran. Acesta, in urma luptei ce o dusese Bran si a recomandarii si de cdtre episcopul rom. cat. din Satu Mare il incredinfeaz’ cu propunerea limbii romane. Bran astfel are satisfactia’ si-si vada realizat un vis, pentru care luptase cu atata energie gi inldturase atatea piedici, timp de mai bine de 2 ani. Fiindcd populafia romaneasc4 a fost totdeauna in majoritate in acest judet, e natural, cd liceul din Satu-Mare, intemeiat in anul / 1642, a fost frecventat in tot timpul de citre mulfi elevi romani, Nimeni insi nu s'a ingrijit de soartea acestora, pan& la venirea lui Bran, Prin o fericitd intamplare ni s‘a pastrat ,,Protocolul” sedin- felor societ&tii de lectura a elevilor romni, dintre anii 1859—66. Aceast& societate de lectura ia fiinté din indemnul lui Bran, in pri- mul séu an de profesorat. In cuvantul introductiv al acestui registry se spun urmatoa- rele: Pe tinerii romani, cari au studiat aici, i-a ajuns aceiagi soarte, ca si in alte gimnazii, cei mai de frunte in inaintarea studiilor s‘au numit si finut Unguri, cei mai slabi, nu aw fost pardsiti de numele de ,,olah, bitang” si alte nume de batjocura. Toat& istoria studen- filor rom4ni din gimnaziul acesta, dela fundarea lui pana la anul 1859 este: Au suferit, s'au luptat cu lipsele cele mai fatale, au crescut pentru nafiunea lor intr'un intuneric infernal”. ‘Am reprodus acest citat pentru a ardta starea elevilor, romani, inainte de venirea lui Bran, Cu inceperea anului scolar 1859/60, conform aprobarii exoperatd cu at&tea greutifi, Petru Bran incepe s& predea limba romana in liceu, ,,Mi-am inceput misiunea aceasta nouk — spune Bran — intre simtiri de adanci misoare, zicand cu batranul Simion: Acum.., vazur& ochii m¢ Cuvantarea care o fine in fata elevilor sai, cu ocazia deschi- derii cursurilor de limba rom4n& este o pagina, care face cinste unui mare roman si luptitor, cum a fost el. Ea are urmitorul motto: — Limba romaneascd dupa o exilare Si dispretuire, ce a suferit, Astézi rechematé — s'afli in Satu-Mare, Primire solemna, azilul dorit, O pagind de roménism din trecutul Sétmarului 49 Din cauza frumusefei, a caldurii sentimentelor si modul in care face elogiul limbii materne, pentru ca si sddeasca in sufletul elevilor dragostea fati de ea, vom cita din aceasta cuvantare, cA- teva fragmente mai caracteristice. wStruinfele noastre de doi ani incoace, cu nepregetare puse pentru dobandirea catedrei de limba romn& aici, astdzi, amafilor tineri, le vedem incununate cu rezultat inbucurator. Caritatea voastra v'a deschis crarea, cdtre linistea cunoasterii pretiosului tezaur al limbii materne, unicul si cel mai sigur vehicol, catre gloria strimoseasc’, Limba romand astzi incepe a se propune depe aceastd catedra, astizi incepe a conversa cu muzele in asti palestra literara, astizi incepe iardsi a se inpamAnteni in vechea sa vatri, Dobanda voastra, tinerilor, prin deschiderea catedrei de limba rom4n4 in gimnaziul din Satu-Mare, de unde ca si razele solare se va lifi in toate parfile jurului acestuia, e evident si mare; ea cuprinde in sine acel tezaur, ce singur se poate numi scump pe p&mant: tezaurul limbii materne romane — care pe langi c& pentru noi e cheia fidelA spre a patrunde in visteriile limbii latine, are o influenfi recunoscuti de toate popoarele civi- lizate asupra sufletului nostru. Limba maternd e depozitarul celor mai dulci aduceri aminte, atat despre fericirea trecutd, cat si despre fatalitatile invinse prin indelungata si neinfranta pacienta; in limba matern& este deprinsd forma si directiunea cugetarii si a simfirii, incdt cu toat& certitudinea putem zice c& cine nu stie vorbi in limba maicei sale, acela nu va sti nici cugeta nici simti, pentru binele aceleia; si in scurt pe limba maternd e intemeiat caracterul si nafionalitatea fiecdrui individ in parte si a fiecdrui Popor in comun. Cu cat e mai cultivati limba unei nafiuni, cu atat e mai cultivata si nafiunea ins&si; si dincontra, o nafiune, a cdrei limba e pardsitd de fii sii, e aproape de ruinarea totala. Natura ne-a inarmat cu dragoste nemarginité ciitre limba maternd, natura a dispus, ca aceea si o sugem deodat& cu laptele incd in brafele maicei noastre, pentrucd asa s& ne iubim limba, ca si pe maica noastré ce ne-a nascut. Cel ce se lapadi de limba materna, se lapidi de maicii-sa si unul ca acela, e un triditor misel, e un monstru cumplit, pe care mai curand, sau mai tarziu, se va descirca blistimul maicei sale. S4 ingrijim deci, ,,talantul" ce ni s'a dat ‘al limbii romane, ca si nu ajungem in starea de orfan, c&ci dup& zisa unui infelept: ,,Cel ce nu-si cunoaste limba maicei sale, e mai orfan, dec&t. acela, ce n'a apucat a-si cunoaste pe piirinfii ce I-au nascut." Familia- Seria UL. Anvl V, No. 5 50 O pagina de romanism din trecutul Sétmarului — Vasile Scurtu Profesorul Bran araté apoi, ci insusi imparatul a dat aten- fiunea cuvenita introducerii limbii romane in liceele frecventate de Romani gi vorbita de un popor: ,,de trei milioane in Ausztria, si in care curg sau cel pufin credem cd va curge gi ar trebui sd curga, administrarea trebilor nu numai bisericesti, ci gi mirenesti la mai multe oficii, pe locurile, unde locuesc Romani in Monarhie Aduce mulfumiri episcopului Ioan Alexi, care cu mult& energie, zel si tact, a lucrat pentru cAstigarea acestei cauze. Apoi termina in felul urmator: ,,Mulfumita’cerului, cé am ajuns ora aceasta de mult dorita! Luafi acum tinerilor, jugul cel dulce al invafarii limbii materne, cu acea bucurie, cu care primesc eu asupra-mi, pe langd toate ocupafiunile mele cele multe — sarcina propunerii ei. Cu astfel de cuvinte isi inflactreazi Bran pe elevii sai, in prima lecfie de limba romana, Prin glasul sau parcd vorbegte un adevarat profet si mantuitor de neam. Am citat poate cam mult din aceasta cuvantare, dar am facut-o intenfionat pentru a arita ce inim& mare de roman bitea in sufletul acestui profesor si prin ce vorbe mdestre a stiut sidi chiar la primii sii elevi, dragostea de limba si neam. i : In anul fntai s'a|predat limba romana in cate doud ore sip- \ see la 67 elevi romani, dintre care 3 din clasa VIIl-a au si trecut examenul de bacalaureat la aceast’ materie, cu mentiunea: lgudabil. Ei au fost: Alexandru Gyenge, Alexe Varna si Alexandru \Végs6. Numdrul orelor de romana s'a ridicat in anul al doilea la 4, iar in al treile la 6. / Incepand cu anul scolar 1861/62, o ordonanta Ministerial clasi- (ict liceul din Satu-Mare intre liceele mixte, cu limba de predare maghiarA si romana. Sforfarile lui Bran pentru mentinerea si apdrarea limbii ro- mane intr& acum intr'o noud fazd. Piedecile sunt tot mai mari, dar Aatorit& energiei si sufletului su idealist, le inldturd si de data ‘aceasta. f Despre aceasti noud perioad’ de lupti vom vorbi in numarul vitor. UN PRECURSOR AL ROMANISMULUI SATMAREAN : PETRU BRAN de V. SCURTU nul trecutin Nr. 5—6 al revistei Familia”, am publicat un articol cw titlul: ,,O pagina de romanism din trecutul Satmarului", in care am ar&tat pe larg sfortarile lui Petru Bran pentru crearea catedrei de limba romani la liceul din Satu-Mare. Ajunsesem cu expunerea ' noastra pana la anul scolar 1861—62. Cu acest an lupta lui Bran intra intr'o faz nou& si tocmai de aceea ea meritd si fie urmaritd cu toata atentiu- nea, de cei cari se intereseaz& de trecutul romAnesc al acestui tinut, Inc& la inceputul acestui an scolar se sistematizeazd postul de profesor de limba romana si religia greco-catolic’, luandu-se in buget catedra acestor specialit&ti, cu 600 florini anual, In anul gco- lar urmator, la 4Februarie 1863, Bran fiind definitivat la catedra, depune juramantul oficial in fata directorului si a corpului profe- soral. De atunci limba romana incepe s& se predea in 8 ore sipta- manal, in grupuri de cate dou clase, cu 2 ore pe siptiman’. Lu- nar se fac 2 lucr&ri scrise: una in scoala si una acas&, iar in ulti- mele 2 clase se fac lecturi alese si recitéri din) scriitorii romani. Ordonanta Locotenentei Regesti Nr. 58244 din 21 Octombrie 1861, privitoare la organizarea invi{amAntului, clasificd liceul din Satu-Mare intre liceele mixte, cu limba de propunere maghiard si romani. Aceasta dispozitie a starnit o indignare puternicd in cor- pul profesoral al liceului, care in conferinfa ‘din 28 Noembrie 1861, a protestat. Incadrarea — motiveazd conferinta — intre liceele mixte o considera jignitoare si in contrazicere cu desvoltarea isto- ticd a acestei scoli, unde elevii romAni"n'au fost nici cand in nu- mar preponderant, Executaréa acestei dispozitii ar fi o nedreptate c&ci ar insemna sacrificarea marei mulfimi a elevilor de alti natio- 62 V. Scurtu nalitatea, de dragul celor 45 elevi romani, cafi se afld in acest an la licew. i Acest protest s'a inaintat Locotenenfei Regesti, care n'a tinut ins& seama de el. Dimpotriva, cu ordinul Nr, 75207 din 12 Februa- rie 1862, dispune organizarea liceului dupd modelul celor mixte, iar slimba romana, egal indreptafita cu cea maghiar&, sd fie folosita in liceu, ca limba de propunere”. i Vazand acestea, Bran prin adresa sa Nr. 26 din 16 Februarie 1862, aduce la cunostinta episcopului siu de Gherla nouile dispozi- fii si-l roagd s& exopereze cat mai repede aplicarea acestora la li- ceul de aici, alegand in acelas timp din clerul diecezei oameni ca- pabili, cari s& fie numifi ca profesori. Directorul primind ordinul de organizare a liceului conform nouilor norme, convoacé pe profesori intr’o conferint’ extraordina- ra, in ziua de 22 Februarie 1862. In aceasta conferintaé se protestea- z& din nou impotriva clasificdrii liceului intre cele cu limba de pro- punere maghiard si romana. Ei cauta si demonstreze cA acest lu- cru este aproape imposibil, deoarece elevii romani nu sunt in numar asa de mare si nu frecventeazd aceast& scoald pentru ca n'ar inte- lege limba maghiard, ci fiindca situafia lor materiald e foarte slaba. In concluzie, conferinta profesorala cere in unanimitate clasificarea liceului intre cele cw limba de predare maghiara, cum fusese pand acum, Singur profesorul' Petru Bran a fost de alta parere si a cerut ca parerea lui separat& sa fie trecuté in procesul verbal al confe- rinfei. Opinia lui o citim in intregime, deoarece cuprinsul ei pe lang& c& prezintd o deosebitd importanta si ne caracterizeaza situa- tia de atunci, ne arat& in acelag timp vederile unui lupt&tor si ap’- rator al drepturilor natiunii sale. wOpiniunea separatdé. A profesorului subscrisu in meritulu in- rolarei gimnasiului superioru r. cat. de Satumare cu totu dreptulu intre gimnasiile ,,mestecate". : Gimnasiulu r. c. superioru din Satumare atatu in respectulu pusetiunei sale geografice/ catu gi a cei etnografice trebue s& se pri- vésca de gimnasiu mestecatu din urmetorele cause: 1, Pentruca gimnasiulu acesta nunumai se afla mai in centrulu poporului romanu din comitatulu Satumarelui care numera peste 100,000 de suflete; si totu odata, in apropierea ba, togma in vecini- tatea comitateloru: Ugocia, Marmatia, Solnoculu de midilocu sj di- strictulu Cetatiei de Petra, in care tienuturi.érasi se mai afla romani curati la 200,000 suflete, si din care parti — in lipsa altui gimnasiu Un precursor al romdnismului sdfmarean: Petru Bran 63 superioru — concurgu teneri romani in numeru insemnatu la gimna- siulu acesta, Ce se tiene de parerea directorului in obiectulu acesta suprinsd in protocolulu conferintiei su I 4) catra care se alatorai si ceialalti profesori; ,,cumca in gimnasiulu de Satumare in prsent 50 studinti romani fiindu, carii toti intelegu limba maghiara, gimnasiulu acesta dupa starea lui modernd nuse poate numera intre cele mestecate... si cumca; de s‘ar introduce limba romana ca limb& ajutorala a in- stitutiunei, fiindu ca ceialalti studenti nu o intelegu, ar fi cw greu, ba déra togma cu neputintia a ajunge prefiptulu scopu a institutiu- nei", — asta parere — pe langai aceea ci e acomodata numai dupa impregiurarile moderne si prin urmare insusi corpulu profesoralu inca lasa pentru viitoriu calea deschisa pentru modificarile ce s'aru pofti in privintia acesta amesuratu schimbarei impregiurariloru; pa- na atunci nu pote se aiba putere de vietia pana candu mai sta sa- natosnl principiu a institutiunei: ,non scholae sed, vitae discimus caci a redica unu institutu de invetementu si a-lu sustiene cu spese atatu de mari, fara ca se cautamu la viitoriu, ar fi o absurditate! — togma viitoriulu trebue selu avemu aci in antea ochiloru, precum l-au si avutu atatu in consiliulu locutenentialu regescu, catu si in cancelaria aulica ungarica, in gratiosele sale rescripte, in care gim- nasiulu de Satumare catolicu se numera intre cele mestecate. II. Fora asemenare mai multi tineri romani voru frecuenta gimnasiulu acesta, daca se va introduce limba romana in institutiu- ne, a carei lipsa este nedisputabila, mai alegu in cele 4 clase a gim- nasiulu inferioru; dupa ce asertulu corpului profesoralu: ,,cumca tineri romani intelegu deplinu limba maghiara", se poate infrange cu exemple vii; — dar togma si in casulu acela daca asertulu ace- ‘sta ar ave criteriulu adeverului, n'ar constata asta decatu: ca insti- tutiunea in gimnasiulu de Satumare in trecutu a fostu asea organi- sata, catu invetiarea limbei romane cu o istetia precalculata se fia innadusita inca in coltiulu ei celu fragedu! baterca nu se cuvine, nu trebue se ignoramu aceea; cumca 300 de mii de romani in tinuturile aceste flamandiescu si insetosadie de limba sa meterna si de derega- tori cari se-i cunosca limba sa romana; intratatu catu in giurulu acesta cu totulu e neaptu de a fi deregatoriu care nu vorbesce lim- ba romana; asta s’ar'pote adeveri cu mai multe esemple demne, de compatimire: candu oficialulw neprecepatoriu de limba poporului absolvedia pre celu vinovatu, si sentintia fulgeratore o dictédia asu- pra nevinovatului. 64 7 V. Scurta IIL Ne fiindu primita pana acum limba romana de limba a in- stitutiunei — esplicatiunei si a respunsuriloru in gimnasiulu de Sa- tumare — a carei cunoscintia de altmintre in giururile aceste pre- cum pentru statulu preutiescu asia si pentru celu civilu este o con- ditiune: ,,sine qua non”, multi tineri romani voindu asi castiga cu- noscintia mai deplina a limbei materne era siliti a lua lumea in ca- pu, si a peregina la Blasiu indepartare de 30 miluri — seu la Ara- du in asemenea departare de spariatu, seu la Beiusiu, mai totu ata- tu, si pe acolo asi continua cursulu scolasticu cu spese indoite daca voiau a se ferici intre poporulu romanu, si binele acestuia ori si in ce calitate, doreau alu innainta. Si éta ajunseramu la esplicarea im- pregiurarei: pentru ce sunt acum in gimnasiulu de aici numai 50 de studenti romani!?\ Aseminea peregrinari impreunate totu de una cu daune materiale wneori si cu de cele spirituali, numai asia se voru pute incongiura pe viitoriu, decumvai se va introduce limba romana de limba ajutatore a institutiunei in gimnasiulu catolicu de Satu- mare, IV. Intre agendele Statului nu cea din urma este aceea, ca se se ingrigesca de midiloce corespundetore: pentru ca pe langa educa- tiunea popérelu religidsa, se se crésca si se se cultive individi d'a- junsu din sinulu fiecarei poporatiuni deosebite dupa limba, in. nu- meru proportionatu, apti pentru deregatoriile bisericesci si civile, cari adeveratului patriotismu’ selu porte in sinulu sau ca si unu te- zauru scumpu, — limba poporului asta nota caracteristica funda- mentala si singura conditiune dela care aterna implinirea misiunei unui functionariu, in téta puritatea sa se isvorésca din gura loru, — si binele poporului respectivu, care este scopulu finalu a tuturoru oficieloru, selu aiba la anima’ sa. Decumva inse in gimnasiulu de Satumare nu se va aplica limba romana de limba ajutorala a institutiunei, cea mai justa sperantia aloru 300.000 de romani, o vedemu prefacuta in fumu In tienutu- rile mare parte curatu de ei locuite, — cari acum tredinduse. au ajunsu si ei la cunoscintia de sine, la cunoscintia nunumai a datorin- tieloru, ci si a lipseloru si a drepturiloru sale, celoru naturale, care nu se potu mai multu disputa dela ei — s'ar ingreuna, daca nu togma impedeca, administratiunea atatu cea politica, catu si partea ei cea multu delicata a justitici; si asia negliganduse celu mai pre- tiosu tezauru, a poporului acestui numerosu, cultivarea si folosirea limbei sale materne, éra amu recadiutu in fatala epoca a privilegii- loru, candu interesulu maioritatiei poporului, era sacrificatu intere- Un precursor al romdnismului sdtmdrean: Petru Bran 65 sului minoritatiei, ba in unele casuri togma a unei franturi, caste! et hinc illae nostrae lacrimae! Din tote aceste — dupa opiniunea mea — de sine urmeza: cumea binele ferbinte doritu, si de multu meritatu, a atinsiloru 300,000 de romani din giurulu acesta, — cari facu o parte respec- tabila a natiunei romane, in care in privintia tronului si a patriei inca neci odata nu s‘a aflatu astutia\poftescie si pretinde: ca gimna- siulu cat, din Satumare se fia pentru totdeauna mestecatu, si limba romana sa se aplice in elu ca limba ajutorala a institutiunei — acumu la inceputu bater in cele patru clase inferiore — catu mai curendu”. *) = . Aceste puncte de vedere ale sale, Bran le trimite si episcopului din Gherla, rugandu-l s& intervind si el pentru executarea lor. Se vede c& de pirerile lui Bran s'a tinut seamd, cici o ordo- nant& aulic’ (Nr. 13436 din 28 Sept. 1862) confirma cele cuprinse in ordinul Locotenentei Regesti amintitd mai sus, iar prin un alt ordin din 11 Oct. 1862, se reaminteste sise dispune din now preda- rea in limba romana, In fafa acestei situatii, corpul profesoral se intruneste din nou in conferinfa din 24 Oct, 1862’ si dupa ce constati cu durere, ca 2 rapoarte bine motivate trimise pan& acum in aceasta chestiune niaw fost Iuate in considerare, ingirk din nou cauzele pentru cari ordo- nanta privitoare la limba romana nu se poate aplica. Aceste cauze, in rezumat, sunt urmatoarele: 1, RomAnii nu urmeaza scoala fiindcd. nu ar cunoaste limba ma- ghiard, ci din lipsa de mijloace materiale, 2, Liceul a fost dela inceput romano-catolic, deci alte confe- siuni n'ar avea aceleasi drepturi la el. 3. Liceul s'a infiinfat in localitatea de regedinta a episcopiei rom.-cat, din Satu-Mare, cu destinafia specialé de a creste preofi pentru aceasta diecezi. Dacd romana ar fi limba de predare, atunci liceul nu mai poate corespunde acestei meniri. 4. Nu e nevoie de predarea in limba romana deoarece in cl. IIL. si IV. primara elevii invata asa de bine limba maghiard, incat cand ajung la liceu, toti o inteleg. 5. Elevii greco-catolici ai liceului — Romanii — nu pricep limba romana, incat profesorul e nevoit si o predea si in limba maghiara. * Protocolula siedintieloru tienute de ,Societatea de leptura a studintilora romani din Satumare“. Familia - Serie Il. Anul VL No, 2—3 66 : V. Scurtu 6. E just, ca limba romana si religia gr.-cat. s& fie predate in roméaneste, ceea ce se gi face acum, desi studiul religiei se injoseste i poate deveni chiar odios elevilor, prin’ faptul c& ora de religie e intrebuinfata de profesor pentru traducerea de pe un manual ungu- resc, c&ci in limba romana nu exista, 1. Nefiind necesaré romana, ca limb& de predare, ea nici nu s'a introdus gi de cind a venit ordinul acesta, se observa intre elevi ur&, tensiune si antagonism national. *) Ca r&spuns la aceasta, Inspectoratul $colar din Oradea, cu ordinul Nr. 347 din 7 Ian. 1863 face observatie profesorilor, pentru protestul inaintat, amintindu-le ci nu e in competinta lor a critica miasurile luate de autoritatea superioar’ si ck din cauza cuprinsului si a cuvintelor prea tari din protest, nici nu s'a\ mai inaintat Mini- sterului. Inspectorul spune, ca il va inainta numai in cazul, cand corpul profesoral si dup& observatia facuti de el, totar insista sau pretinde aceasta. In 19 Aprilie 1864, Locotenenta Regeasc& din Oradea dispune, ca religia gr.-cat. se va preda in mod obligatoriu in limba! romana, * iar pentru elevii, cari la inscriere s'au declarat, romAni, instructia e obligatorie in aceastd limba. Astfel isi vede Bran realizat visul pentru care luptase atata timp si pentru care intémpinase atatea piedici, pe cari le inldturase cu mari sforfari si greut&ti. Activitatea Ini dela catedré se com- plecteazi cu cea dela Societatea de lectura a elevilor, unde iar de- pune o activitate romaneascd vrednic’ de admirat si despre care ne vom ocupa in mod special cu alta ocazie, La parochie, la fel duce o lupta intens& intre credinciosi pentru trezirea din letargie a celor instrdinafi si readucerea lor la matca romanismului. Dusmanii s&i si ai Rom@nilor urmareau de aproape aceasti activitate si nu puteau vedea cu ochi buni progresele frumoase ce le realiza in sluj- ba ridicdrii neamului siu, Insa dat fiind regimul absolut de atunci, ei nu prea puteau reactiona cum ar fi dorit, Inregistrau numai fap- tele cu durere, asteptand momentul oportun, cénd s& se poat& ras- buna. Acesta a sosit destul de repede, cici in urma evenimentelor politice din imperiul Austro-Ungar, in anul 1867 se reintroneaza re- gimul constitutional, care a insemnat pentru RomAnii din Ardeal si mai ales pentru cei de aici'din Satmar, inceputul \unei ere de noui lupte si suferinte, 4) Expunerea noasinl se, bazensi aprospe, in. intregime pe actele anilor respectivi, cari se glsesc in arhiva Liceului M. Eminescu din Satu-Mare. Un precursor al roménismului sdtmdrean: Petru Bran 67 Imediat dup& inaugurarea acestui regim incep gi atacurile im- potriva lui Bran. Acestea se fac atat in presa maghiara, cAt si prin strdinii gi Romanii instrdinafi si rat&cifi din orasul Satu-Mare. In Nr, 19 al ziarului Magyar Ujsag" din 1867, Bran e acuzati cd: se n&zueste a forma o Dacoromanie, contra intereselor maghiare. Ca profesor de limba romana obligé pe elevii dela liceul din Satu-Ma- re, si vorbeascd si si salute romaneste; ii fanatizeaz& pe acestia, aducdndu-i pana acolo, ca sa-si denege nafionalitatea; magiard, in bisericd foloseste limba roman4, incdt e de mirare, cum nu se rds- coali poporul contra lui, etc. etc.” Atacuri si afirmatii de aceasta natura se fac: la adresa lui;Bran si in Nr. 4 si 5 al ziarului ,,Sza- os" din Satu-Mare, in anul 1868. Dusmanii neamului nostru, incep lupta gi intre credinciosii bi- sericii greco-catolice din Satu-Mare, al ciror protopop era Bran; Se formeaz& un partid cAt se poate de ostil pastorului sufletesc, pe care il acuzi c& ii romanizeazd prin toate mijloacele, Partidul era condus de un rutean maghiarizat Ioan Walkowschi care era spri- jinit pe fafa in planurile lui de Consiliul ordsenesc, Intr'o adunare tevoltatii au depus jurimant, c& vor lupta uniti contra protopopu- lui, pana vor obtine mutarea lui din aceasté parohie, A fost nevoie de interventia Episcopului din Gherla si a Ministerului Cultelor din Budapesta, ca si-i mai tempereze. *) Dealtfel lupta lui Bran pe teren bisericesc formeaz& un capitol dintre cele mai interesante. Nefiind in direct& legitura cu subiectul articolului nostru, amintim doar atata, ci dugmanii partidei contrare lui dela parohie cand au vazut c& nu-si pot realiza planurile, asa ‘cum voiau ei, in noaptea de 1 Aprilie 1868, au spart geamurile lo- cuinfei lui Bran, i-au deteriorat casa si mobilierul, iar el fiind pre- venit de primejdia ce-l ameninfa, abia a putut scipa mAntuindu-si viata sa si a familiei. Tot atunci au scris pe peretii casei lui Bran gi ai Bisericii, cuvinte urate si injurioase, Spargerea geamurilor s‘a repetat si in noaptea de 3 Aprilie, de catre niste elevi de liceu, pusi la cale tot de adversarii lui. Ceeace se scria in ziare si se petrecea intre o parte a credin- ciosilor sii ritacifi, nu putea si n’aib& ecou gi in scoala, unde pro- fesa Bran. Liceul a fost atacat c& tolereaz& intre elevi propoganda instigatoare Dacoromana a lui Bran si chiar Consiliul ordgenesc, intr'o sedint&, s'a sesizat de acest lucru. La 7 Febr. 1870 Primaria trimite liceului adresa de mai jos: *) Dosarul din arhiva Primariei Satu-Mare, Nr. 778 din 1868. 68 V. Scurtu. nin Nr, 4 si 5 a ziarului ,Szamos" ce apare in localitate, s'a anuntat si de-2 ori vestea, c& intre elevii greco-catolici ai liceului s'ar forma pareri dureroase contra Ungurilor si s’ar face 0 propa- ganda DacoromAn4. Directiunea e invitaté si facd investigatii, ca de fapt exist’ propaganda, cine sunt factorii si propagatorii, iar despre rezultat s& avizeze forul judecdtoresc al Primariei, care in baza le- gii are dreptul de supraveghere si rinpundere, ss. Primar Indiscifrabil”, Fata de o astfel de situatie, Bran, pentru a preintampina lovi- turile adversarilor si probabil pentru a se justifica fafa de forurile scolare. superioare, inainteaza directorului sau, la 25 III. '1868, ur- matoarea cerere: »Domnule Director, Precum binevoiti a sti, am fost atacat din mai multe parfi de cdtre o partidd nedisciplinata care, intre altele, a trambifat si aceea cA eu, ca profesor, imi intrebuintez orele de cursuri pentru fanatizarea elevilor mei si ci nu sunt capabil a co- respunde chemarii mele de preot si profesor. In ce priveste agen- dele mele de preot, relativ la ele s’a declarat majoritatea credincio- silor mei, In ce priveste profesoratul — c& intruc&t si cum mi-am satisfacut obligatiunile, — Dvs. stiti. Deci cu onoare va rog, sa bi- nevoiti a-mi elibera despre aceasta un certificat spre justificarea mea, care certificat scotand la lumina adevirul, sa scuteascd si persoana mea si institutul de calomniile nedemne. Cu tot respectul: ss. Petru Bran, preot gr.-cat. si protopop al Satului Mare, profesor de religie si romana”. In certificatul ce-1 elibereazi directorul intre altele spune ca Bran: ,,a dovedit totdeauna fafi de elevii sti rabdare, tact parin- tesc si blande{i, iar in predarea limbei romane a procedat in asa fel, inct a evitat frecdrile rezultate din chestiunile nationale si ori- ce animozitati intre elevi. In acest institut n'a produs nici un act reprobabil de colegii sdi sau de director, ci, din’ contra, a castigat simpatia Corpului profesoral si increderea tineretului scolar", Intr'o adresd inaintata de directorul licelului de atunci Carol Hehelein, ziarului local ,,Szamos", care nu inceta cu atacurile, acesta spune, ca n’are nimic de observat impotriva conduitei lui Bran, doar c& sosese pe adresa lui si a Societafii de lecturd a elevilor romani, ziare romAnesti din fara si strdindtate. InteresAndu-se mai de aproa- pe de aceasta, a aflat ci nu sunt abonate, ci ,,propaganda” le tri- mite gratuit si cd el (directorul) a luat madsuri pentru sistarea ace- stora, Intre elevii romani si unguri nu existi disensiuni si dacd este Un precursor al roménismului sdtmdrean: Petru Bran 69 ‘indreptatit cineva s& se planga, apoi acestia sunt roménii, cari sunt batjocoriti de colegii lor, prin expresii, ca: valah silbatic, (te vad oléh), mocan prost (buta méc) si altele, Dugmanii lui din afara de scoala se vede ci nu se astampdrau si continuandu-si uneltirile probabil au zvonit prin Satu-Mare ci au -obfinut dela Episcopia din Gherla mutarea lui Bran intr'o parohie iar catedra si i se publice vacanté. Numai astfel ne putem explica de ce acesta in 24 Oct, 1874, inainteaz& o cerere directorului liceu- lui, in care il intreab&, ce masuri inelege sd ia fafa de situatia, cd i s‘'a publicat catedra vacantd, desi el este numit titular incd din 31 Decemvrie 1862, Directorul inainteazi atunci un raport Inspecto- ratului Scolar, in care spune, c& a incercat s& linisteasc’ pe Bran, cdci la catedra lui nw poate fi numit altcineva, numai daca el ar demisiona, sau ar fi suspendat de cdtre Minister. Raportul conti- nud apoi in felul urmitor: «Bran insi in urma persecufiilor din trecut fiind neincrezator, nu s'a linistit la cuvintele mele, ci si-a exprimat frica, ci dac& fo- turile bisericesti l-au imbiat cu parohie, desigur intentioneazA ca la catedr& si numeasc& o alté persoand. Din acest motiv gisesc de cu- viinfaé si inaintez chestiunea Onor. Inspectorat, cu observarea ci Bran in cei 16 ani serviti aici, niciodaté n'a dat motiv de nemulfu- mire, datoria si-a implinit-o constiincios, a fost loial si inainte de toate pentru blandeta si cultura lui inalta se bucuré de stima gi dragostea tuturor colegilor s&i si chiar din acest motiv e vrednic ca si primeasca sprijin pentru menfinerea catedrei lui, mai ales c& e pus si la multe alte incercdri". Ca raspuns la acest raport Inspectoratul Oradea anunti Direc- tiunea, ci Bran nu va fi inlocuit, cdci n’are motiv. ,Acest barbat vrednic si asuprit (szorongatott derék férfi) s&-si inainteze actele, ca din parte-mi s&-i asigur situatia” — termina inspectorul. Asigu- rarea ci nu va fi inl&turat dela catedra, o primeste si dela Episco- pia de Gherla. Este interesant de remarcat faptul, care reese gi din citatele noastre, ci directorul si profesorii liceului au avut fafa de Bran o atitudine cat se poate de colegiald si infelegdtoare. De cate ori al- fii i] atac&, ei caut& sd-i ia apdrarea gi sd-l justifice. II stimau asa de mult si-l apreciau, tocmai finde’! vedeau in el nu numai un om inzestrat ow o culturd vasta, ci si un ap&rdtor intransigent si ne- infricat al drepturilon natiunii sale. Lupta care o ducea Bran la parohie cu cei rat&citi si instrai- 70 V. Scurtu nafi de neam, atacurile tot mai dese in presa, sicanele si ameninta- rile neincetate din toate partile, nu-l puteau lasa nesimtitor. La. acestea se mai adaugi un desinteres aproape total si lipsd de inte- legere 1a o mare parte dintre conafionalii sai, fapte cari au contri- buit si grabit in masurd insemnata zdruncinarea sindtafii gi sfargi- “tul tragic al marelui nostru luptator. Ultimul an scolar in care a mai functionat ca profesor, a fost 1875—76. Iaté ce ne spune des- pre el un fost elev al su, vrednicul canonic pensionar Grigore Pop. din Gherla; Cand in anul scolar 1874/5 m'am insoris in clasa V-a liceala, melancolia tacerii, singurdt&fii si a uitirii si-au infipt ghia- rele in sufletul si intelectul distinsului barbat. Au incetat orice ac- tivitate, una insi nu, Venea regulat la ora de limba rom4na. Sedea in scaunul de pe catedri fard a se uita in dreapta sau in stAnga, isi cufunda capul — de alt& dat atat de luminat — in palme gi far& a grdi un cuvant, sta nemiscat pind cand suna, cand apoi se ridica si pleca f4ra a se wita la noi, ori a gradi un cuvant, Toate s‘au intunecat in sufletul lui, numai simful datoriei a rimas viu. Asa a dus-o pana in anul 1876, cand agravandu-i-se boala, a fost dus in sanatorul pentru boli mintale la Sibiu. *) i In conferinfa profesorilor din 23 Dec, 1876, directorul anunta, c& in urma dispozifiunilor forurilor superioare Bran ,,si in timpul boalei" va primi leafa, iar profesorul Lukacs Gydrgy, declara, c& il suplineste gratuit la catedré pana la finea anului scolar. Deci in acest timp el nu mai functiona la post si se gisea suferind in spi- tal. Despre acest Iucru directiunea liceului avizase Inspectoratul Scolar, care banuind ci Bran nu se va mai intoarce la catedra, cere parerea corpului profesoral, ci dupa plecarea eventuald a lui Bran mai e necesar4 predarea limbii romane in liceu? Corpul pro- -fesoral in sedinfa din 26 Martie 1876, propune, ci dup& plecarea lui Bran s& nu se mai predea limba romana. Motive: Elevii romani sunt putini, avand si la Baia-Mare liceu, unde se pred& limba lor. Cand vin la liceu, ei posed limba maghiard. Daca totusi s'ar pre- da, si nu fie catedra sistematizati, ci s& se find numai cAteva ore, de c&tre profesorul maghiar Lukacs Gyérgy, care cunoaste aceast& limba. Limba rom4na s‘a introdus la acest liceu in timpul absolu- tismului, care n'a protejat natiunea maghiard. Desi atunci era mare numarul elevilor romAni, totusi populatia maghiaré a orasului n'a primit cu bucurie aceast& veste si daci nu s'au intémplat neinfele- geri de ordin national intre profesori si clevi, aceasta se datoreste *) Dim scrisoarea cu amintiri despre Bran, trimisti subsemnatului. Un precursor al romanismulut sdtmdrean: Petru Bran 71 personalitafii si tactului profesorului Bran, care a functionat dela infiinfarea acestei catedre, Daca in locul siu ar fi numit unul cu mai putin tact, s'ar ivi nemulfumiri si intre profesori gi in oras, In concluzie, conferinfa profesoralA propune, cd daci Bran n'ar mai functiona, atunci s& se desfiinteze catedra de limba romana. Cu toate acestea limba romana s'a predat in liceul din Satu- Mare pand in anul 1907, ins nu cu rezultatele de pe timpul lui Bran, In ziua de 10 Octombrie 1877, boala nemiloas& care il rodea, ii aduce sfarsitul. Bran moare in sanatorul de boli nervoase din Bu- dapesta. Prin moartea lui se incheie un capitol glorios de lupte si fra- méant&ri nationale in Satu-Mare. Acest oras si finut pierde pe cea mai distins4 figura, pe cel mai vajnic si neinfricat luptitor pentru drepturile nafiunei sale. Figura lui ne apare si mai vrednicd de ad- mirat, cand ne gandim, c& a luptat singur, aproape neinteles de co- nationalii si, intr'un timp, cdnd se pregitea prin toate mijloacele posibile, moartea natiunii noastre de aici. Dacd s'a salvat si menti- nut o traditie de viajai romAneasc’, o lupti pentru menfinerea drep- turilor si a fiintei neamului nostru, mai vitregit pe aceste meleaguri dec&t in alte parti, apoi aceasta se datoreste in mare m&sur& ace- stui om. Cand Vasile Lucaciu apare pe scena luptelor nationale de aici, el gdseste terenul pregatit de marele sdu precursor Petru Bran.