Sunteți pe pagina 1din 24

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

BIOLOGIE
CURRICULUM
pentru clasele a X-a – a XII-a

Chişinău, 2006
Aprobat pentru retipărire prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului
nr. 70 din 25 iulie 2006

Autori:
1. Mihai Leşanu, dr., conf. univ. USM;
2. Nina Bernaz, profesor de biologie, liceul „S. Haret”;
3. Stela Gînju, dr., conf., univ. USP;
4. Oleg Botnaru, profesor de biologie, liceul „Prometeu”.

2
I. PRELIMINARII
Curriculum-ul liceal la Biologie este parte componentă a Curriculum-ului
Naţional ce are menirea să ofere fiecărui tînăr şanse egale şi reale pentru identifica-
rea şi valorificarea valorilor propriilor posibilităţi şi valori, determinate prin Legea
Învăţămîntului. El reprezintă un standard al învăţării în cadrul Biologiei.
Prin Plan-cadrul de învăţămînt se stipulează că Biologia este o parte compo-
nentă a ariei curriculare „Matematică şi ştiinţe” şi binefeciază de statut de disciplină
obligatorie pentru ambele profiluri: real şi umanist.
Curriculum-ul liceal la Biologie are următoarele funcţii:
• reprezintă un model de predare/învăţare a biologiei în contextul modernizării
programei în comparaţie cu cea precedentă;
• corelează procesul de proiectare didactică la biologie şi de evaluare a randa-
mentului şcolar pe parcursul traseului de studii;
• reprezintă baza elaborării obiectivelor de evaluare la biologie;
• reglează desfăşurarea procesului didactic şi asigură deschiderea spre creativi-
tatea profesională, formarea capacităţilor şi deprinderilor de viaţă;
• constituie baza perfecţionării/modernizării/elaborării manualelor, a ghidurilor
metodologice şi a materialelor didactice la biologie.

II. REPERE CONCEPTUALE


În calitate de disciplină din aria curriculară „Matematică şi ştiinţe” educaţia
biologică la treapta liceală de învăţămînt va contribui la formarea ansamblului de
atitudini a unei personalităţi armonios dezvoltate, responsabile de prezent şi viitor,
conştiente de faptul că de el poate depinde viitorul mediului înconjurător.
Procesul de predare/învăţare la biologie în cadrul învăţămîntului liceal trebuie
să difere de cel din învăţămîntul gimnazial, deoarece motivaţia liceenilor se axează pe
realizarea profesională şi alegerea universităţilor unde ei îşi vor continua studiile. În
acest context, sarcina procesului de educaţie este de a facilita traseul şcolar al fiecărui
elev pentru realizarea şi valorificarea posibilităţilor şi capacităţilor individuale.
În urma reformei învăţămîntului liceal în perioada 1998 – 2005 s-au realizat
multe transformări benefice a învăţămîntului biologic, şi anume:
• eşalonarea materiei ce permite studiul legităţilor şi proceselor ce ţin de origi-
nea, organizarea şi perpetuarea viului îndiferent de apartenenţa taxonomică a
organismelor;
• studiul complex al viului ca fenomen, dezvoltînd ideea unităţii şi indivizibili-
tăţii materiei vii;
• transferul accentului de la învăţămîntul informativ, bazat pe memorizarea in-
formaţiei, spre învăţămîntul formativ, bazat pe generalizarea şi aplicarea cu-
noştinţelor acumulate în situaţii concrete;
3
• excluderea segmentării artificiale a viului pe unităţi taxonomice şi dezvoltarea
ideii unităţii lumii organice;
• îmbunătăţirea esenţială a asigurării elevilor din ciclul liceal cu manuale la bio-
logie, existînd şi posibilitatea alegerii la discreţia profesorului;
• perfecţionarea metodelor de evaluare a elevilor pe parcursul anului şcolar şi la
finele ciclului liceal;
• diversificarea metodelor de predare/învăţare a biologiei, accentul plasîndu-se
pe metodele interactive.
Noile cerinţe ale societăţii, orientate spre modificarea paradigmei educaţio-
nale în contextul orientărilor strategice din învăţămîntul mondial scot în evidenţă şi
unele lacune în cadrul predării discipliniei, cum ar fi:
• exagerarea neîntemeiată cu un volum informaţional, axat pe memorie;
• „suprasolicitarea” elevului cu informaţie nefuncţională;
• abaterea de la structura şi conţinutul curriculum-ului disciplinar;
• valorificarea insuficientă a laturii educaţionale şi afective a disciplinei, a as-
pectelor ce generează atitudini şi principii morale;
• dezvoltarea la elevi de competenţe – achiziţii şi abilităţi, rezultate în urma în-
văţării, ce pot fi aplicate în practică pentru căutarea soluţiilor noi şi originale;
• subdezvoltarea învăţămîntului liceal rural;
• utilizarea insuficientă a lucrărilor practice şi de teren în cadrul procesului de
predare/învăţare a biologiei.
În această situaţie, accentele educaţionale ale învăţămîntului liceal la bio-
logie se cer plasate pe formarea şi dezvoltarea unui ansamblu de competenţe carac-
teristice fiecărui absolvent al liceului, printre care:
• competenţa gnoseologică – cunoaşterea bazelor teoretice ale disciplinelor bio-
logice;
• competenţa praxiologică – aplicarea cunoştinţelor teoretice la soluţionarea di-
feritor probleme aparute în cadrul activităţii practice;
• competenţa comunicativă – integrarea în societate şi soluţionarea problemelor
prin colaborare;
• competenţa investigaţională – realizarea proiectelor, lucrărilor practice în ve-
derea consolidării sau aprofundării materiei studiate.
La moment, dezvoltarea curriculară internaţională se caracterizează prin
anumite tendinţe, printre care:
• organizarea curriculum-ului pe niveluri (de bază, de performanţă etc.);
• axarea activităţii educaţionale pe competenţe;
• trecerea de la tendinţa dezvoltării curriculare la cea a implementării;
• dezvoltarea suportului metodic şi asigurarea calităţii procesului de predare/în-
văţare;
• asigurarea interdisciplinarităţii;
• optimizarea raportului obiective/conţinuturi etc.

4
Aceste considerente au determinat necesitatea modernizării Curriculum-ului
liceal la Biologie.
Instruirea biologică în ciclul liceal trebuie să ţină cont de acele transformări
care au loc în societate. De rînd cu acumularea de informaţii despre procesele şi
fenomenele biologice, fiecare elev trebuie să obţină aptitudini de a utiliza informaţia
acumulată în situaţii concrete de viaţă pentru integrarea activă în societate.
Modernizarea Curriculum-ului liceal la Biologie va include:
• dezvoltarea componentei obiectivelor şi optimizarea raportului obiective/con-
ţinuturi;
• prezentarea curriculum-ului disciplinei pe profiluri: real şi umanist;
• transferul accentului de la memorarea conţinuturilor spre aplicare – integra-
re;
• descongestionarea materiei cu păstrarea integrităţii cursului liceal de biologie;
• extinderea activităţilor practice în contextul noilor posibilităţi de asigurare
tehnico-materială a cabinetelor/laboratoarelor de biologie;
• editarea manualelor şi a materialelor didactice la biologie şi asigurarea cu ele
a profesorilor şi elevilor;
• formarea continuă a profesorilor de biologie şi monitorizarea proceselor de
modernizare a curriculum-ului liceal la Biologie.
Modalitatea de instruire în cadrul orelor de biologie va fi diferenţiată în de-
pendenţă de obiectivele pentru fiecare profil: real sau umanist.
În cadrul fiecărui modul al disciplinei se va respecta următorul algoritm de
predare/învăţare: cunoaşterea proceselor/fenomenelor biologice – analiza şi sinteza
proceselor/fenomenelor biologice – aplicarea cunoştinţelor despre procese/fenome-
ne biologice în situaţii concrete sau modelate.
În perioada creşterii fluxului informaţional la diferite discipline, inclusiv la
biologie, se recomandă aplicarea pe larg a tehnicilor informaţionale, de rînd cu ma-
terialele didactice clasice: manuale, ghiduri metodice, monografii etc. Fiecare cadru
didactic trebuie să asigure accesul elevului la informaţie şi la procedeele de auto-
instruire, nivelul de performanţă fiind prioritatea fiecărui elev.
Profesorul poate realiza anumite modificări în planificarea didactică a con-
ţinuturilor la biologie pe parcursul semestrului sau anului şcolar, cu condiţia că la
finele procesului de predare/învăţare să fie realizate obiectivele de referinţă stipulate
în Curriculum-ul disciplinei.

5
III. OBIECTIVELE GENERALE ALE DISCIPLINEI
Biologia ca disciplină de studiu în învăţămîntul liceal prevede următoarele
obiective generale:
1. Cunoaşterea şi înţelegerea structurilor, proceselor şi fenomenelor biologice,
legilor şi teoriilor, metodelor şi procedeelor de investigare a naturii.
2. Aplicarea cunoştiinţelor, legilor, teoriilor biologice în rezolvarea situaţilor de
problemă.
3. Analiza relaţiilor şi interrelaţilor de tipul: structură-funcţiie, organism-orga-
nism, organism-mediu.
4. Formarea capacităţiilor de investigaţie, clasificare, stocare, prelucrare, trans-
mitere, comunicare şi utilizare a informaţiei despre diversitatea lumii vii.
5. Formarea unor capacităţi de utilizare a mijloacelor şi tehnicilor de investiga-
ţie.
6. Formarea unui compartiment adecvat faţă de mediul ambiant.
7. Educarea unei atitudini de toleranţă faţă de orice formă de viaţă.
8. Formarea responsabilităţii faţă de sanogeneza personală şi socială.

6
IV. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Numărul şi repartiţia orelor este orientativă, profesorul avînd libertatea de-
plină de a conveni numărul de ore, reieşind din numărul total propus precum şi
eşalonarea conţinuturilor. Important este realizarea obiectivelor de referinţă la finele
modulului, anului şcolar, ciclului liceal.
Profil uma-
Clasa a X-a Profil real
nist
1. Însuşirile generale ale organismelor 10 5
2. Principii de clasificare şi sistematica organismelor 34 17
3. Organizarea celulară a organismelor 14 7
Total predare-învăţare 58 29
Recapitulare şi la dispoziţia profesorului 10 5
Total ore 68 34
Profil uma-
Clasa a Xl-a Profil real
nist
1. Sistemul nervos 14 4
2. Recepţia senzorială 16 6
3. Reglarea umorală 10 2
4. Sistemul locomotor si locomoţia 7 3
5. Circulaţia substanţelor în organism 12 5
6. Respiraţia 7 2
7. Nutriţia 8 3
8. Excreţia 7 2
Total predare-învăţare 81 25
Recapitulare şi la dispoziţia profesorului 21 9
Total ore 102 34
Profil uma-
Clasa a XII-a Profil real
nist
1. Bazele geneticii si reproducerea organismelor 41 13
2. Ameliorarea organismelor. Biotehnologii 7 4
2. Evoluţia organismelor pe Terra. Evoluţia omului 12 3
3. Ecologia si protecţia mediului 18 6
Total predare-învăţare 78 27
Recapitulare şi la dispoziţia profesorului 24 7
Total ore 102 34

7
V. OBIECTIVE-CADRU
Biologia ca disciplină de studiu în învăţămîntul liceal prevede următoarele
obiective-cadru:
• explorarea dirijată a unor fenomene şi procese biologice;
• utilizarea mijloacelor şi tehnicilor de cercetare în studiul proceselor şi feno-
menelor biologice;
• dezvoltarea capacităţilor de comunicare;
• exersarea unui comportament ecologic, de igienă personală şi socială.

VI. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI CONŢINUTURI

A. Profil real
Obiective de referinţă Conţinuturi
1 2

CLASA a X-a
Elevul va fi capabil: I. Însuşirile generale ale organismelor
• să distingă diferite ramuri ale biolo- • Diversitatea ştiinţelor biologice: bota-
giei; nică, zoologie, biologie celulară, ge-
• să stabilească relaţii dintre diferite ra- netică, fiziologie vegetală, fiziologie
muri ale biologiei; animală, ecologie.
• să descrie însuşirile generale ale orga- • Dezvoltarea ştiinţelor biologice în Re-
nismelor; publica Moldova.
• să utilizeze instrumente şi tehnici de • Însuşiri generale ale organismelor: me-
laborator în procesul de investigare a tabolism, reproducere, creştere, dez-
însuşirilor generale ale organismelor voltare, sensibilitate etc.
• să interpreteze date referitoare la însu-
şirle generale ale organismelor;
• să utilizeze un limbaj ştiinţific în dife-
rite situaţii de comunicare.
II. Principii de clasificare şi sistematica
organismelor
• să propună criterii de clasificare a or- • Principii de clasificare a organismelor.
ganismelor; • Virusuri.
• să distingă unităţile taxonomice prin- • Organisme procariote. Regnul Monera.
cipale; • Organisme eucariote. Regnul Protista.
• să aplice unităţile taxonomice în clasi-
ficarea organismelor;

8
• să identifice grupele principale de or- Încrengătura Protozoare.
ganisme; Clase: Sarcodine, Ciliate, Flagelate
• să identifice carcterele generale/trăsă- • Regnul Ciuperci. Clase: Zigomicete,
turile distinctive ale organismelor la Ascomicete, Bazidiomicete.
nivel de regn, încrengătură şi clasă; • Regnul Plante. Plante talofite: Alge
• să utilizeze determinatoare, atlase şi verzi, Alge brune, Alge roşii, Licheni.
alte materiale documentare în identifi- • Încrengătura Muşchi.
carea organismelor; Clasa Muşchi superiori.
• să recunoască organisme ce aparţin di- • Încrengătura Ferigi.
feritelor clase de plante şi animale; • Încrengătura Gimnosperme. Clasa Pi-
• să compare diferite regnuri, încrengă- nate.
turi şi clase de organisme; • Încrengătura Angiosperme.
• să estimeze importanţa organismelor Clase: Dicotiledonate, Monocotiledonate.
în natură şi în viaţa omului; • Regnul Animale.
• să proiecteze acţiuni de protecţie a or- • Încrengătura Celenterate.
ganismelor. Clase: Hidrozoare, Antozoare, Scifozoare.
• Încrengătura Viermi laţi. Clase: Turbe-
lariate, Trematode, Cestode.
• Încrengătura Viermi Cilindrici. Clasa
Nematoda
• Încrengătura Viermi inelaţi. Clase:
Oligochete, Hirudinee.
• Încrengătura Moluşte. Clase: Gastero-
pode, Lamelibranhiate.
• Încrengătura Artropode. Clase: Insec-
te, Arahnide, Crustacee.
• Animale cordate: Vertebrate.
• Clase: Peşti, Amfibieni, Reptile, Păsări,
Mamifere.
III. Organizarea celulară a organismelor
• să identifice postulatele teoriei celulare; • Compoziţia chimică a celulei. Substan-
• să distingă substanţe anorganice şi or- ţe anorganice (apă şi săruri minerale)
ganice caracteristice celulei; şi organice (hidraţi de carbon, lipide,
• să recunoască diferite tipuri de celule proteine, acizi nucleici, ATP).
şi ţesuturi; • Celula – unitate structurală şi funcţio-
• să identifice funcţiile principale ale nală a organismelor.
organitelor celulare, ale celulei şi ale • Structura celulelor procariotă şi euca-
ţesuturilor; riotă, vegetală şi animală.
• să compare structura diferitelor tipuri • Biosinteza proteinelor.
de organite, celule, ţesuturi; • Ţesuturi vegetale.
• Ţesuturi animale.

9
• să descrie esenţa biosintezei proteinelor;
• să estimeze semnificaţia vitală a sub-
stanţelor anorganice şi organice pentru
organism;
• să planifice un mod sănătos de viaţă
individual şi social.
CLASA a XI-a
Elevul va fi capabil: I. Sistemul nervos
• să interpreteze relaţia dintre modul de • Tipuri de sisteme nervoase.
viaţă al animalelor nevertebrate şi ver- • Structura şi funcţiile neuronului. Si-
tebrate şi gradul de dezvoltare al siste- napsa.
mului nervos al acestora; • Sistemul nervos central la om: măduva
• să identifice tipurile principale de sis- spinării, encefalul.
tem nervos la animale; • Sistemul nervos vegetativ.
• să definească noţiunile: neuron, sinap- • Procese corticale fundamentale.
să, reflexe; • Reflexele.
• să identifice componentele neuronului, • Igiena sistemului nervos.
arcului reflex;
• să clasifice neuronii, sinapsele;
• să distingă structura sistemului nervos cen-
tral şi a sistemului nervos periferic la om;
• să compare diferite tipuri de neuroni,
reflexe condiţionate şi necondiţionate,
activitatea sistemului nervos simpatic
şi a celui parasimpatic;
• să propună activităţi de valorificare a
proceselor corticale fundamentale;
• să planifice programe de activitate
pentru menţinerea stării de sănătate a
sistemului nervos.
II. Recepţia senzorială
• să determine rolul recepţiei senzoriale • Organe senzoriale şi stimuli.
în viaţa organismului; • Structura şi funcţiile organelor senzo-
• să stabilească relaţii între structura şi riale în funcţie de modul de viaţă la ne-
funcţia sistemelor senzoriale şi modul vertebrate şi vertebrate.
de viaţă la animalele nevertebrate şi • Mecanorecepţia.
vertebrate; • Chemorecepţia.
• să identifice structura analizatorilor la om; • Fotorecepţia.
• să interpreteze relaţia sistem nervos - • Structura şi funcţiile analizatorilor la
organe de simţ la om; om.
• să analizeze acuitatea unor sisteme • Igiena organelor de simţ.
senzoriale la om;
10
• să sistematizeze şi să comunice rezul-
tatele investigaţiilor referitoare la re-
cepţia senzorială;
• să argumenteze necesitatea respectării
regulilor de igienă pentru activitatea
optimă a organelor senzoriale.
III. Reglarea umorală
• să determine particularităţile reglării • Reglarea umorală la plante.
umorale la plante, animale, om; • Mecanisme de reglare umorală la ani-
• să descrie mecanismele principale de male şi la om.
reglare umorală; • Sistemul umoral la om. Glandele endo-
• să recunoască glande endocrine la om; crine.
• să identifice funcţiile şi maladiile glan- • Maladii endocrine la om.
delor endocrine la om.
IV. Sistemul locomotor şi locomoţia
• să distingă structuri locomotoare la • Locomoţia organismelor vii în diferite
animale şi la om; medii de viaţă.
• să recunoască tipuri de oase şi articula- • Sistemul osos la om: regiunile schele-
ţii, grupe de muşchi, tipuri de pîrghii; tului; structura osului.
• să interpreteze relaţia dintre sistemul • Sistemul muscular la om: grupele princi-
osos şi sistemul muscular pentru rea- pale de muşchi; structura unui muşchi.
lizarea locomoţiei; • Fiziologia sistemului locomotor la om
• să compare tipuri de oase, muşchi, pîrghii; • Igiena sistemului locomotor.
• să demonstreze exerciţii de acordare a
primului ajutor în caz de luxaţii, entor-
se, fracturi, răniri;
• să propună reţete alimentare pentru a
asigura dezvoltarea normală a siste-
mului osos şi muscular.
V. Circulaţia substanţelor în organism
• să recunoască structura sistemelor de • Transportul substanţelor prin corpul
organe care asigură circulaţia substan- plantelor.
ţelor prin corpul organismelor; • Tipuri de circulaţie sangvină la anima-
• să distingă tipuri de circulaţie sangvi- le.
nă la animale, grupe sangvine la om, • Sistemul circulator la om: vasele sang-
tipuri de imunitate; vine, inima.
• să compare tipuri de sisteme sangvine, • Compoziţia sîngelui.
vase sangvine, celule sangvine, grupe • Grupele sangvine.
sangvine, • Imunitatea.
• să interpreteze rolul imunităţii în viaţa • Sistemul circulator limfatic.
organismului; • Igiena sistemului circulator.
• să clasifice afecţiunile sistemului cir-
culator;
11
• să demonstreze acţiuni de acordare a
primului ajutor în caz de lipotemie,
sincopă, hemoragie;
• să propună reguli de igienă a sistemu-
lui circulator.
VI. Respiraţia
• să distingă tipuri de respiraţie la ani- • Respiraţia la plante.
male; • Respiraţia la animale: tipuri de respira-
• să definească noţiunile de respiraţie ţie.
aerobă, respiraţie anaerobă, fermenta- • Sistemul respirator la om: căile respi-
ţie; ratorii, plămînii; mecanismul respira-
• să recunoască structura sistemului res- ţiei.
pirator la om; • Boli respiratorii şi igiena sistemului
• să determine capacitatea vitală a plă- respirator.
mînilor;
• să descrie mecanismul respiraţiei la om;
• să descrie boli respiratorii;
• să depisteze factorii nocivi pentru sis-
temul respirator;
• să argumenteze necesitatea igienii sis-
temului respirator.
VII. Nutriţia
• să determine tipurile de nutriţie la or- • Nutriţia la plante. Fotosinteza
ganismele vii; • Nutriţia la animale. Tipuri de nutriţie
• să recunoască organele sistemului di- • Sistemul digestiv şi digestia la om:
gestiv la animale şi la om; • Boli digestive şi igiena sistemului di-
• să descrie fotosinteza la plante şi di- gestiv
gestia la om;
• să distingă boli digestive;
• să argumenteze necesitatea igienii ca-
vităţii bucale;
• să propună modalităţi de profilaxie a
bolilor sistemului digestiv;
• să recomande regimuri alimentare
pentru persoane de diferite vîrste.
VIII. Excreţia
• să distingă particularităţile excreţiei la • Excreţia şi secreţia la plante.
plante; • Excreţia la animale.
• să recunoască structura sistemelor ex- • Sistemul excretor la om.
cretoare la animale şi la om; • Igiena sistemului excretor. Boli renale.
• să identifice elementele principale ale
nefronului;

12
• să descrie mecanismul excreţiei la om;
• să distingă boli ale sistemului excretor;
• să estimeze consecinţele dereglării
funcţionării rinichilor la om;
• să propună modalităţi de profilaxie a
bolilor sistemului excretor la om.
CLASA a XII-a
Elevul va fi capabil: I. Bazele geneticii şi reproducerea
• să distingă tipuri de reproducere ce- organismelor
lulară, tipuri de cromozomi, tipuri • Reproducerea celulară: amitoza, mitoza,
de mutaţii; meioza.
• să recunoască componentele sis- • Reproducerea sexuată la plantele angios-
temului reproducător, la animalele perme.
vertebrate şi la om; fazele mitozei şi • Reproducerea la animalele vertebrate.
ale meiozei; • Sistemul reproducător la om.
• să descrie etapele principale ale on- • Gametogeneza la omî.
togenezei la om; • Fecundaţia, gestaţia şi naşterea la om.
• să definească noţiunile de genă, ge- • Dezvoltarea ontogenetică a organismului
notip, fenotip, cromozom, organism uman.
homozigot şi organism heterozigot; • Bazele materiale ale eredităţii: gene, cro-
• să interpreteze mecanismele prin- mozomi.
cipale de moştenire a caracterelor • Legile mendeliene de transmitere a carac-
ereditare; terelor ereditare.
• să aplice legile eredităţii la rezolva- • Teoria cromozomială a eredităţii. Moşte-
rea problemelor; nirea înlănţuită a caracterelor.
• să clasifice mutaţiile după mecanis- • Genetica sexului. Moştenirea caracterelor
mul apariţiei, origine şi factorii mu- cuplate cu sexul.
tageni; • Moştenirea caracterelor în cazul interac-
• să compare mitoza şi meioza, varia- ţiunii genelor (moştenirea grupelor sang-
bilitatea ereditară şi neereditară; vine).
• să argumenteze necesitatea utilizării • Variabilitatea organismelor. Variabilitatea
metodelor speciale în studiul gene- neereditară şi ereditară. Mutaţiile şi facto-
ticii umane; rii mutageni.
• să propună modalităţi pentru profi- • Genetica umană. Metode de studiu. Ere-
laxia bolilor ereditare; ditatea normală şi patologică.
• să estimeze impactul unor factori
mutageni asupra organismelor;

13
II. Ameliorarea organismelor.
Biotehnologii
• să definească noţiunile: soi, rasă, • Ameliorarea plantelor.
suşă, biotehnologii; • Ameliorarea animalelor.
• să descrie metodele ameliorării or- • Ameliorarea microorganismelor.
ganismelor; • Biotehnolgii tradiţionale şi moderne.
• să compare biotehnologiile tradiţio-
nale şi moderne;
• să argumenteze necesitatea obţine-
rii de noi rase de animale, soiuri de
plante şi suşe de microorganisme;
• să valorifice importanţa biotehnolo-
giilor tradiţionale şi moderne pentru
soluţionarea anumitor probleme ale
societăţii.
III. Evoluţia organismelor pe Terra.
• să interpreteze principiile evoluţiei Evoluţia omului
biologice şi ipotezele originii vieţii; • Principiile evoluţiei biologice.
• să descrie etapele principale ale • Ipoteze de bază ale originii vieţii.
apariţiei omului; • Dovezile evoluţiei: anatomiei comparate,
• să determine factorii biologici şi so- paleontologiei, embriologiei, biologiei
ciali ai antropogenezei; moleculare.
• să distingă factorii evoluţiei lumii • Factorii evoluţiei: variabilitatea ereditară,
organice; selecţia naturală, relaţia cu mediul încon-
• să estimeze acţiunea factorilor evo- jurător.
lutivi asupra organismelor; • Direcţiile evoluţiei: aromorfoze, ideo-
• să analizeze dovezile: anatomiei adaptări, degenerări.
comparate, embriologiei, paleon- • Evoluţia omului .
tologiei şi biologiei moleculare în
evoluţia lumii organice.
IV. Ecologia şi protecţia mediului
• să distingă nivelurile de integrare şi • Niveluri de integrare şi organizare a viului
organizare a viului; • Organizarea materiei vii la nivel de individ
• să definească noţiunile de populaţie, • Organizarea materiei vii la nivel de popu-
biocenoză, biosferă, ecosistem, lanţ laţie.
trofic, reţea trofică, piramidă ecolo- • Organizarea materiei vii la nivel de bio-
gică; cenoză.
• să descrie organizarea materiei vii • Ecosisteme naturale şi artificiale
la diferite niveluri; • Relaţiile trofice.
• să analizeze lanţurile trofice din di- • Organizarea materiei vii la nivel de bio-
verse ecosisteme. sferă.
• Protecţia mediului înconjurător.

14
• să stabilească legături dintre diferite
grupe de organisme în cadrul unor
ecosisteme;
• să identifice ecosisteme naturale şi
artificiale;
• să compare diferite tipuri de ecosis-
teme;
• să recunoască factorii poluanţi ai
mediului;
• să argumenteze necesitatea protec-
ţiei mediului ambiant;
• să estimeze rolul organismelor în
circuitul substanţelor în natură;
• să estimeze consecinţele încălzirii
globale a planetei;
• să planifice acţiuni de conservare a
biodiversităţii vegetale şi animale.
B. Profil umanist
Obiective de referinţă Conţinuturi
1 2
CLASA a X-a
Elevul va fi capabil: I. Însuşirile generale ale organismelor
• să distingă diferite ramuri ale biolo- • Diversitatea ştiinţelor biologice: botani-
giei; că, zoologie, biologie celulară, genetică,
• să stabilească relaţii dintre diferite fiziologie vegetală, fiziologie animală,
ramuri ale biologiei; ecologie.
• să descrie însuşirile generale ale or- • Dezvoltarea ştiinţelor biologice în Repu-
ganismelor; blica Moldova.
• să utilizeze instrumentar şi tehnici de • Însuşiri generale ale organismelor: me-
laborator în procesul de investigare a tabolism, reproducere, creştere, dezvol-
însuşirilor generale ale organismelor; tare, sensibilitate etc.
• să interpreteze date referitoare la în-
suşirile generale ale organismelor;
• să utilizeze un limbaj ştiinţific în
diferite situaţii de comunicare.

15
II. Principii de clasificare şi sistematica
• să distingă unităţile taxonomice prin- organismelor
cipale; • Principii de clasificare a organismelor
• să aplice unităţile taxonomice în cla- • Virusuri
sificarea organismelor; • Organisme procariote. Regnul Monera.
• să identifice caracterele generale/tră- • Regnul Protista.
săturile distinctive ale organismelor Încrengătura Protozoare
la nivel de regn şi încrengătură; • Regnul Ciuperci.
• să utilizeze atlase şi alte materiale • Regnul Plante.
documentare pentru identificarea or- Încrengătura Alge verzi
ganismelor; • Încrengătura Muşchi.
• să recunoască organisme ce aparţin • Încrengătura Ferigi.
diferitelor încrengături de plante şi • Încrengătura Gimnosperme.
animale; • Încrengătura Angiosperme.
• să compare diferite regnuri şi încren- Clase: Dicotiledonate, Monocotiledonate.
gături de organisme; • Regnul Animale.
• să estimeze importanţa organismelor • Încrengătura Celenterate.
în natură şi în viaţa omului; • Încrengătura Viermi laţi.
• să proiecteze acţiuni de protecţie a Încrengătura Viermi Cilindrici.
organismelor. Încrengătura Viermi inelaţi.
• Încrengătura Moluşte.
• Încrengătura Artropode. Clase: Arahni-
de, Crustacee, Insecte.
• Animale cordate: Vertebrate.
• Clase: Peşti, Amfibieni, Reptile, Păsări,
Mamifere.
III. Organizarea celulară a organismelor
• să distingă substanţe anorganice şi • Compoziţia chimică a celulei. Substanţe
organice caracteristice celulei; anorganice (apă şi săruri minerale) şi or-
• să recunoască diferite tipuri de celu- ganice (hidraţi de carbon, lipide, protei-
le şi ţesuturi; ne, acizi nucleici, ATP).
• să identifice funcţiile principale ale • Celula - unitate structurală şi funcţională
organitelor celulare, ale celulei şi ale a organismelor.
ţesuturilor; • Structura celulelor procariotă şi eucario-
• să compare structura diferitelor tipu- tă, vegetală şi animală.
ri de organite, celule, ţesuturi; • Ţesuturi vegetale.
• să estimeze semnificaţia vitală a • Ţesuturi animale.
substanţelor anorganice şi organice
pentru organism;
• să planifice un mod sănătos de viaţă
individual şi social.

16
CLASA a XI-a
Elevul va fi capabil: I. Sistemul nervos
• să definească noţiunile: neuron, re- • Structura şi funcţiile neuronului.
flexe; • Sistemul nervos central la om: măduva
• să identifice componentele neuronu- spinării, encefalul.
lui, arcului reflex; • Reflexele.
• să clasifice neuronii; • Igiena sistemului nervos.
• să distingă structura sistemului ner-
vos central la om;
• să compare diferite tipuri de neuro-
ni, reflexe condiţionate şi necondi-
ţionate;
• să planifice programe de activitate
pentru menţinerea stării de sănătate
a sistemului nervos.
II. Recepţia senzorială
• să determine rolul recepţiei senzo- • Structura şi funcţiile analizatorilor la
riale în viaţa organismului; om:
• să identifice structura analizatorilor - vizual,
la om; - tactil,
• să interpreteze relaţia sistem nervos - auditiv,
– organe de simţ la om; - vestibular,
• să analizeze acuitatea unor sisteme - olfactiv,
senzoriale la om; - gustativ.
• să sistematizeze şi să comunice re- • Igiena organelor de simţ.
zultatele investigaţiilor;
• să argumenteze necesitatea respectă-
rii regulilor de igienă pentru activi-
tatea optimă a organelor senzoriale.
III. Reglarea umorală
• să determine particularităţile reglării • Sistemul umoral la om
umorale la om; • Maladii endocrine la om
• să recunoască glande endocrine la
om;
• să identifice funcţiile şi maladiile
glandelor endocrine la om.

17
IV. Sistemul locomotor şi locomoţia
• să distingă structuri locomotoare la • Sistemul locomotor la om. Sistemul osos
om; la om.
• să recunoască tipuri de oase şi arti- • Sistemul muscular la om.
culaţii, grupe de muşchi; • Igiena sistemului locomotor.
• să interpreteze relaţia dintre siste-
mul osos şi sistemul muscular pen-
tru realizarea locomoţiei;
• să compare tipuri de oase, muşchi;
• să demonstreze exerciţii de acordare
a primului ajutor în caz de luxaţii,
entorse, fracturi, răniri;
• să propună reţete alimentare pentru
a asigura dezvoltarea normală a sis-
temului osos şi muscular.
V. Circulaţia substanţelor în organism
• să recunoască organele sistemului • Sistemul circulator la om: vasele sangvi-
circulator la om; ne, inima
• să distingă grupe sangvine la om, ti- • Compoziţia sîngelui
puri de imunitate; • Grupele sangvine
• să compare vase sangvine, celule • Imunitatea
sangvine, grupe sangvine, • Igiena sistemului circulator
• să interpreteze rolul imunităţii în
viaţa organismului;
• să clasifice afecţiunile sistemului
circulator;
• să demonstreze acţiuni de acordare a
primului ajutor în caz de lipotemie,
sincopă, hemoragie;
• să propună reguli de igienă a siste-
mului circulator.
VI. Respiraţia
• să recunoască structura sistemului • Sistemul respirator la om
respirator la om; • Boli respiratorii şi igiena sistemului res-
• să descrie boli respiratorii; pirator.
• să depisteze factorii nocivi pentru
sistemul respirator;
• să argumenteze necesitatea igienii
sistemului respirator.

18
VII. Nutriţia
• să recunoască organele sistemului • Sistemul digestiv şi digestia la om
digestiv la om; • Boli digestive şi igiena sistemului diges-
• să descrie digestia la om; tiv.
• să distingă boli digestive;
• să argumenteze necesitatea igienii
cavităţii bucale;
• să propună modalităţi de profilaxie a
bolilor sistemului digestiv;
• să recomande regimuri alimentare
pentru persoane de diferite vîrste.
Elevul va fi capabil: VIII. Excreţia
• să recunoască structura sistemului • Sistemul excretor la om.
excretor la animale şi la om; • Igiena sistemului excretor. Boli renale.
• să identifice elementele principale
ale nefronului;
• să distingă boli ale sistemului excretor;
• să propună modalităţi de profilaxie a
bolilor sistemului excretor la om.

CLASA a XII-a
I. Bazele geneticii şi reproducerea
• să distingă tipuri de reproducere ce- organismelor
lulară, tipuri de cromozomi, tipuri • Reproducerea celulară: amitoza, mitoza,
de mutaţii; meioza.
• să recunoască componentele siste- • Reproducerea sexuată la plantele angios-
mului reproducător la om, fazele perme.
mitozei şi ale meiozei; • Sistemul reproducător la om.
• să definească noţiunile de genă, ge- • Gametogeneza la om.
notip, fenotip, cromozom, organism • Fecundaţia, gestaţia şi naşterea la om.
homozigot şi organism heterozigot; • Dezvoltarea ontogenetică a organismului
• să aplice legile eredităţii la rezolva- uman.
rea problemelor; • Bazele materiale ale eredităţii.
• să clasifice factorii mutageni; • Legile mendeliene de transmitere a ca-
• să compare mitoza şi meioza, varia- racterelor ereditare.
bilitatea ereditară şi neereditară; • Moştenirea caracterelor cuplate cu sexul.
• să argumenteze necesitatea utilizării • Moştenirea grupelor sangvine.
metodelor speciale în studiul geneti- • Variabilitatea organismelor. Mutaţiile şi
cii umane; factorii mutageni.
• să propună modalităţi pentru profila- • Genetica umană. Metoda de studiu. Ere-
xia bolilor ereditare; ditatea normală şi patologică.
• să estimeze impactul unor factori
mutageni asupra organismelor.
19
II. Ameliorarea organismelor.
• să definească noţiunile: soi, rasă, Biotehnologii
suşă, biotehnologii; • Ameliorarea plantelor.
• să descrie metodele ameliorării or- • Ameliorarea animalelor.
ganismelor; • Ameliorarea microorganismelor.
• să compare biotehnologiile tradiţio- • Biotehnolgii tradiţionale şi moderne.
nale şi moderne;
• să argumenteze necesitatea obţine-
rii de noi rase de animale, soiuri de
plante şi suşe de microorganisme;
• să valorifice importanţa biotehnolo-
giilor tradiţionale şi moderne pentru
soluţionarea anumitor probleme ale
societăţii.
III. Evoluţia organismelor pe Terra.
• să interpreteze ipoteze ale originii Evoluţia omului
vieţii; • Ipoteze de bază ale originii vieţii.
• să descrie etapele principale ale apa- • Dovezile evoluţiei: anatomiei comparate
riţiei omului; şi embriologiei.
• să determine factorii biologici şi so- • Factorii evoluţiei: selecţia naturală, lupta
ciali ai antropogenezei; pentru existenţă.
• să distingă factorii evoluţiei lumii • Evoluţia omului.
organice;
• să estimeze acţiunea factorilor evo-
lutivi asupra organismelor;
• să analizeze dovezile: anatomiei
comparate, embriologiei, paleon-
tologiei şi biologiei moleculare în
evoluţia lumii organice.
III. Ecologia şi protecţia mediului
• să distingă nivelurile de integrare şi • Niveluri de integrare şi organizare a viului
organizare a viului; • Ecosisteme naturale şi artificiale
• să definească noţiunile de populaţie, • Relaţii trofice în ecosistem
biocenoză, biosferă, ecosistem, lanţ • Poluarea ecosistemelor (terestru-aerian,
trofic, reţea trofică, piramidă ecolo- acvatic) şi protecţia lor
gică;
• să analizeze lanţurile trofice din di-
verse ecosisteme;
• să stabilească legături dintre diferite
grupe de organisme în cadrul unor
ecosisteme;
• să identifice ecosisteme naturale şi
artificiale;
20
• să compare diferite tipuri de ecosis-
teme;
• să recunoască factorii poluanţi ai
mediului;
• să argumenteze necesitatea protec-
ţiei mediului ambiant;
• să estimeze rolul organismelor în
circuitul substanţelor în natură;
• să estimeze consecinţele încălzirii
globale a planetei;
• să planifice acţiuni de conservare a
biodiversităţii vegetale şi animale.

VII. SUGESTII METODOLOGICE


Sugestiile metodologice au un caracter generalizator şi strategic. Ele orien-
tează profesorii în alegerea unei tehnologii interactive de predare-învăţare.
În acest context este necesar ca profesorul să studieze Curriculum-ul discipli-
nei, indicaţiile metodice privind aplicarea lui, manualele şi alte materiale didactice
şi ştiinţifice din literatura de specialitate. De asemenea, el trebuie să ţină cont de
potenţialul elevilor, performanţele lor obţinute în anii anteriori şi timpul efectiv de
care dispune. Un factor important prezintă şi baza didactico-materială existentă în
şcoală pentru realizarea lucrărilor practice integrate în lecţii.
În funcţie de aceste resurse, profesorul îşi realizează proiectarea didactică. Însă
condiţia principală rămîne cea a asigurării parcurgerii tuturor obiectivelor corespunză-
toare modulelor curriculare şi a realizării standardelor educaţionale preconizate.
Pornind de la ideea modernizării Curriculum-ului liceal la Biologie prin des-
congestionarea materiei, se sugerează adoptarea următoarelor activităţi în cadrul
procesului de predare-învăţare a disciplinei:
• predarea activă a materiei cu participarea nemijlocită a elevilor;
• acordarea asistenţei metodice elevilor în procesul de investigare, sistematizare
şi utilizare a informaţiei;
• stimularea operaţiilor de gîndire necesare la elaborarea noilor cunoştinţe, a
perseverenţei şi curiozităţii prin propunerea de situaţii ce solicită abordări ori-
ginale;
• îmbinarea raţională a activităţii independente cu învăţarea interdependentă, în
echipă;
• includerea în activitatea didactică a jocurilor didactice care, de regulă, au un
randament sporit de eficacitate educaţională;
• învăţarea noţiunilor şi principiilor biologice nu prin enunţarea unor definiţii, ci
prin rezolvarea unor probleme, realizarea unor activităţi practice, investigaţii
ştiinţifice;
21
• punerea în evidenţă a capacităţilor operaţionale mintale ale elevilor ce ţin de
gîndirea logică, creativitate, extrapolare;
• realizarea lucrărilor de laborator, a practicilor de teren care oferă condiţii mai
bune în însuşirea cunoştinţelor prin activitatea independentă a elevilor;
• utilizarea tehnicilor informaţionale în predarea şi evaluarea materiei, a resur-
selor electronice şi video;
• implicarea elevilor pe parcursul lecţiei prin propunerea diferitor teme de discuţii;
• evaluarea periodică a activităţii fiecărui elev în cadrul orelor de biologie.

VIII. SUGESTII DE INTERDISCIPLINARITATE


Disciplina Biologia este parte componentă a ariei curriculare “Matematică
şi ştiinţe”. Ea are numeroase tangenţe cu disciplinele din această arie curricula-
ră, cît şi cu disciplinele altor arii curriculare (geografia, istoria, literatura etc.). O
particularitate a biologiei este că ea poate oferi o gamă variată de teme cu studiu
interdisciplinar. În continuare se propun unele teme de interdisciplinaritate (evident,
lista lor poate fi extinsă la discreşia şi posibilităţile profesorilor):
• conservarea biodiversităţii şi protecţia mediului înconjurător prin educaţia ci-
vică a elevilor;
• originea vieţii: aspecte biologice şi filozofice;
• rolul biologic al substanţelor organice şi/sau anorganice;
• modalităţi de mişcare în lumea vie şi nevie: posibilităţi de aplicare a acestora în
construcţia de maşini etc.;
• prelucrarea statistică a rezultatelor experimentului biologic;
• reflectarea naturii în opera diferiţilor scriitori etc.

IX. SUGESTII DE EVALUARE


Fiind o derivată a ştiinţelor despre natură, biologia în calitate de disciplină a
treptei liceale de învăţămînt solicită o evaluare complexă, în concordanţă cu discipli-
nele şcolare înrudite şi ţinînd cont de particularităţile educaţionale ale acestora.
Evaluarea randamentului şcolar se realizează prin evaluare formativă şi eva-
luare sumativă, asigurînd feedback-ul procesului de instruire.
În cadrul evaluării performanţelor şcolare se ţine cont de unele particulari-
tăţi, şi anume:
• itemii aplicaţi la evaluarea randamentului şcolar sînt axaţi pe obiectivele ope-
raţionale;
• evaluarea realizată trebuie să ofere profesorului date ce ar permite compararea
rezultatelor obţinute cu obiectivele urmărite şi evaluarea eficienţei metodelor
şi mijloacelor de predare-învăţare utilizate;

22
• evaluarea trebuie să reflecte procesul formării elevilor şi dezvoltarea deprin-
derilor şi competenţelor pentru integrarea în societate;
• metodele de evaluare utilizate trebuie să contribuie la dezvoltarea armonioasă
a elevilor, stimularea creativităţii şi formarea personalităţii fiecărui elev, asi-
gurînd obiectivitatea evaluării şi notării.
Profesorii de biologie pot selecta tipuri de itemi pentru evaluarea formativă şi
sumativă din diferite manuale de biologie şi din literatura didactică de specialitate.
În procesul de elaborare a unei probe de evaluare este important de a ţine
cont de anumite regului:
• Elaborarea matricei de specificaţie;
• definirea obiectivelor probei în termeni comportamentali;
• stabilirea ponderei fiecărei categorii de obiective;
• alcătuirea probei de evaluare pe niveluri cognitive: cunoaştere şi înţelegere,
aplicare, integrare;
• stabilirea tipurilor de itemi utilizaţi;
• validarea itemilor şi excluderea ambiguităţii în formularea enunţurilor;
• stabilirea dimensiunilor probei în funcţie de obiectivele preconizate, categoria
elevilor etc.;
• ierarhizarea itemilor în proba de evaluare cu indicarea valorii pentru fiecare
item;
• elaborarea baremelor de verificare şi a schemelor de notare ce vor asigura
corectitudinea şi obiectivitatea aprecierii răspunsurilor elevilor;
• analiza probelor de evaluare cu elevii şi soluţionarea problemelor apărute.
Evaluarea randamentului şcolar trebuie să fie utilă nu numai profesorului
pentru aprecierea calităţii activităţii şcolare, ci şi elevului pentru autoaprecierea co-
rectă şi îmbunătăţirea continuă a performanţelor sale.

23
BIBLIOGRAFIE
1. Bontaş I., Pedagogie, Bucureşti, Ed. AII, 1996.
2. Cabac V., Evaluarea prin teste în învăţămînt, Bălţi, 1999.
3. Clarke P., Comunităţi de învăţare: şcoli şi sisteme, Chişinău, Pro-Didactica, Ed.
Arc, 2002.
4. Cristea S., Dicţionar de termeni pedagogici, Bucureşti, 1999.
5. Crişan A., Guţu V., Curriculum şcolar. Ghid metodologic, Bucureşti, Ed. Institutul
de Ştiinţe ale Educatiei, 1994.
6. Crişan A., Guţu V., Proiectarea curriculum-ului de bază. Ghid metodologic, Cimi-
şlia, 1997.
7. Curriculum naţional. Programe pentru învăţămîntul liceal, Chişinău, Pro-Didac-
tica, 1999.
8. Guţu V., Dezvoltarea şi implementarea curriculum-ului în învăţămîntul gimnazial:
cadru conceptual, Chişinău, Litera, 2000.
9. Hopkins D., Ainscow M., West M., Perfecţionarea şcolii într-o eră a schimbării,
Chişinău, Prut Internaţional, 1998.
10. Ionescu M. Didactica modernă, Cluj-Napoca, 1995.
11. Iordache I., Metodica predării biologiei, Bucureşti, 1995.
12 Lisievici P., Calitatea învăţămîntului, Bucureşti, 1997.
13. Musteaţă S., Bucun N., Guţu V., Curriculum de bază. Documente reglatoare, Ci-
mişlia, 1997.
14. Perciuleac L., Leşanu M., Biologie: teste (clasele X – XII), Chişinău, Prut Interna-
ţional, 2005.
15. Planurile de învăţămînt pentru învăţămîntul primar, gimnazial, mediu general şi
liceal. Anul de studii 2005-2006, Chişinău, 2005.
16. Radu I., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, 2000.
17. Stoica A., Musteaţă S., Evaluarea rezultatelor şcolare. Ghid metodologic, Chişi-
nău, 1997.

BIOLOGIE
Curriculum
pentru clasele a X-a – a XII-a
Tehnoredactare computerizată: Vasile Baroncea
Copertă: Andrei Danila
Tipografia Vite-Jesc.
Comanda nr. . Tiraj 3000 ex.
Format 60x84 1/16. Coli de tipar 2,0
“Univers Pedagogic”, Chişinău, str. Socoleni 16/1
tel. 45-98-33, fax 45-97-64

24