Sunteți pe pagina 1din 7

Limba greacă.

Lecţia I (Alfabetul şi pronunţia)


Alfabetul

Alfabetul grec cuprinde următoarele 24 de litere:

Alfa
Majuscula: Α
Minuscula: α
Numele grecesc: άλφα
Litera corespunzătoare românească: a

Vita
Majuscula: Β
Minuscula: β б
Numele grecesc: βήτα
Litera corespunzătoare românească: v
Obs. Se scrie β la începutul cuvântului, б în celelalte cazuri.

Gama
Majuscula: Γ
Minuscula: γ
Numele grecesc: γάμμα
Litera corespunzătoare românească: g
Obs. Γ înainte de guturalele γ, κ, χ, ζ, se pronunţă n (gamma nazal).

Delta
Majuscula: Δ
Minuscula: δ
Numele grecesc: δέλτα
Litera corespunzătoare românească: dh

Epsilon
Majuscula: Ε
Minuscula: ε
Numele grecesc: έψιλου
Litera corespunzătoare românească: e

Zita
Majuscula: Ζ
Minuscula: ζ
Numele grecesc: ζήτα
Litera corespunzătoare românească: z

Ita
Majuscula: Η
Minuscula: η
Numele grecesc: ήτα
Litera corespunzătoare românească: i

Thita
Majuscula: Θ
Minuscula: θ
Numele grecesc: θήτα

1
Litera corespunzătoare românească: th

Iota
Majuscula: Ι
Minuscula: ι
Numele grecesc: ίωτα
Litera corespunzătoare românească: i

Kappa
Majuscula: Κ
Minuscula: κ
Numele grecesc: κάππα
Litera corespunzătoare românească: c

Lamvda
Majuscula: Λ
Minuscula: λ
Numele grecesc: λάμбδα
Litera corespunzătoare românească: l

Mi
Majuscula: Μ
Minuscula: μ
Numele grecesc: μύ
Litera corespunzătoare românească: m

Ni
Majuscula: Ν
Minuscula: ν
Numele grecesc: νύ
Litera corespunzătoare românească: n

Csi
Majuscula: Ξ
Minuscula: ξ
Numele grecesc: ξί
Litera corespunzătoare românească: x

Omicron
Majuscula: Ο
Minuscula: ο
Numele grecesc: όμικρόν
Litera corespunzătoare românească: o

Pi
Majuscula: Π
Minuscula: π
Numele grecesc: πί
Litera corespunzătoare românească: p

Ro
Majuscula: Ρ
Minuscula: ρ
Numele grecesc: pi

2
Litera corespunzătoare românească: r

Sigma
Majuscula: Σ
Minuscula: σ ς
Numele grecesc: σιγμα
Litera corespunzătoare românească: s

Taf
Majuscula: Τ
Minuscula: τ
Numele grecesc: ταύ
Litera corespunzătoare românească: t

Ipsilon
Majuscula: Υ
Minuscula: υ
Numele grecesc: ύψιλόν
Litera corespunzătoare românească: i

Fi
Majuscula: Φ
Minuscula: φ
Numele grecesc: φί
Litera corespunzătoare românească: f

Hi
Majuscula: Χ
Minuscula: χ
Numele grecesc: χί
Litera corespunzătoare românească: h

Psi
Majuscula: Ψ
Minuscula: ψ
Numele grecesc: ψί
Litera corespunzătoare românească: ps

Omega
Majuscula: Ω
Minuscula: ω
Numele grecesc: ώμέγα
Litera corespunzătoare românească: o

Pronunţia

Noi pronunţăm literele greceşti întocmai ca grecii moderni. Această pronunţare însă se deosebeşte de aceea adoptată
în ţările occidentale. Cauza acestei deosebiri de pronunţare este următoarea:

Când studiile greceşti au fost introduse în Occidentul Europei, după cucerirea Constantinopolului de către turci
(1453), s-a adoptat felul de citire al grecilor moderni; mai târziu însă, savantul Erasm din Roterdam (1467-1563) a
combătut acest fel de citire, propunând un altul întocmit de el, despre care susţinea că este al vechilor elini. Sistemul
lui Erasm a fost adoptat treptat în ţările occidentale, unde limba elină se citeşte deci după propunţarea erasmică.

3
În Grecia modernă şi în unele ţări orientale, între care şi la noi, în şcolile de învăţământ religios, se citeşte în felul
grecilor moderni. Acest fel poartă numele de pronunţare reuchliniană, după numele savantului I. Reuchlin (1445-
1523) care a combătut pronunţarea lui Erasm.

Asupra pronunţării literelor, observăm următoarele:

1. γ se pronunţă totdeauna gh:


γέρον [gheron] – bătrân

Înainte de un alt γ şi înainte de κ, χ, ξ el se citeşte n:


άγγελος [anghelos] – vestitor, înger
άγκιστρον [ankistron] – momeală, nadă, undiţă
φάλαγξ [falanx] – falangă

2. ς, σ se pronunţă totdeauna s:
μούσα [musa] – muză

3. μ are totdeauna sunetul m, chiar înainte de б şi κ:


έμбάλλω [emvalo] – arunc
έμπορία [emporia] – comerţ

4. Consonantele sunt

a) Mute, numite astfel fiindcă nu se pot pronunţa decât cu ajutorul unei vocale:

π – surdă, labială
κ – surdă, guturală
τ – surdă, dentală
β – sonoră, labială
γ – sonoră, guturală
δ – sonoră, dentală
φ – aspirantă, labială
χ – aspirantă, guturală
θ – aspirantă dentală

b) Licide, numite astfel fiindă se pronunţă uşor, curgător: λ, μ, ν, ρ

c) Siflanta (şuierătoare): σ, ς

d) Duble: ζ, ξ, ψ

5. Vocalele sunt:

a) scurte: ε, ο

b) lungi: η, ω, precum şi orice vocală urmată de un grup de consoane

c) uneori scurte, alteori lungi: α, ι, υ

6. Semivocalele sau semiconsoanele sunt ι, υ. Acestea sunt vocale când nu le precede altă vocală,
iar consoane când sunt precedate de o altă vocală, formând diftongi. Diftongii sunt:

αι – e

4
ει – i
οι - i
υι – i
αυ – af, av
ευ – ef, ev
ηυ – if, iv
ου – u

Vocalele lungi α, η, ω se combină cu ι, care nu se pronunţă. Aceştia se numesc diftongi improprii.

Diftongii sunt lungi, afară de αι, οι care la sfârşitul cuvintelor sunt scurţi: λύσαι, άνθρωποι. La timpurile
Optativului însă şi la Adverbe αι şi οι devin lungi: λύοι, οϊκοι

Semnele de punctuaţie

Virgula şi punctul se întrebuinţau ca şi în româneşte. În loc de două puncte (:) şi de punct şi virgulă (;) se întrebuinţa
un punct, scris în partea de sus a rândului.

Semnul de întrebare era punct şi virgulă (;).

Limba greacă veche


Lecţia a 2-a. Alfabetul ionian
01/04/08
Lecţia a 2-a. Alfabetul ionian
http://www.orthoblog.ro/greaca/2008/04/01/lectia_a_2_a_alfabetul_ionian http://www.orthoblog.ro/greaca/2008/04/
01/lectia_a_2_a_alfabetul_ionian02:27:09 am, Categorii: Grafie
Alfabetul ionian cuprinde 24 de grafeme (litere), aşezate în tabelul de mai jos:

Grafem majuscul/minuscul Denumire greacă/transliterată Pronunţie

Αα ἄλφα alfa "a" din "sat"

"b" din "bal"


Ββ βῆτα beta
"g" din "gară"
Γγ γάμμα gamma
Δδ "d" din "dac"
δέλτα delta
"e" din "bec"
Εε ἔ ψιλόν e psilon
Ζζ ζῆτα zeta "dz"
"e" din "zece"
Ηη ἦτα eta
Θθ θῆτα theta "th" din "think" (eng.)
5
"i" din "circ"
Ιι Ιῶτα iota
"c" din "cort"
Κκ κάππα kappa
"l" din "loc"
Λλ λάμβδα lambda
μῦ my, mu "m" din "mac"
Μμ
νῦ ny, nu "n" din "nor"
Νν
"x" din "fax"
Ξξ ξῖ xi
ὅ μικρόν o micron "o" din "bob"
Οο
"p" din "pas"
Ππ πῖ pi
"r" din "rac"
Ρρ ῥῶ rho
"s" din "sac"
Σσς σῖγμα sigma
ταῦ tau "t" din "tac"
Ττ
ὖ ψιλόν y/u psilon "u" din "tu" (franc.)
Υυ
φῖ fi "f" din "foc"
Φφ
"ch" din Loch Ness
Χχ χῖ chi
"ps" din "psalm"
Ψψ ψῖ psi
ὦ μέγα o mega "o" din "odă"
Ωω
[Continuare:]
Observaţii

1. Grafemele η şi ω reprezintă variantele lungi pentru ε şi ο. Vocalele scurte au durata unei


more, iar cele lungi echivalează cu două scurte şi au durata a două more (în latină, mora = "moment, timp").

2. ψιλόν (psilon) înseamnă "simplu" şi apare ca atribut pe lângă ε şi υ pentru ca în epoca târzie să se evite
confuzia cu diftongii αἰ (care se pronunţă ca ε) şi εἰ, οἰ (care se pronuţă ca υ).

3. ὅ μικρόν defineşte pe "o" scurt (μικρόν - micron = "mic, scurt"), în opoziţie cu "o" lung, ὦ μέγα
(μέγα - mega = "mare, lung").

4. "n" velar (înainte de κ, λ, χ, ξ) se notează γ: ἄγγελος (anghelos), ἄγκυρα (anchiura).

5. σ (sigma) este scris ς, atunci când se află la sfârşitul cuvântului.

6. υ (upsilon) se pronunţa ca ü în cuvântul german für ("iu") sau ca "u" în limba franceză. Cu timpul, a început
să se pronunţe ca iota ("i").

7. χ (chi) se pronunţa ca şi gruparea "ch" din cuvântul gaelic Loch (lac). Este un kappa aspirat. Cu timpul,
grafemul a început să se pronunţe ca litera "h".

6
8. θ (theta) se pronunţă ca şi "th" din cuvântul englezesc "think", dar niciodată ca în cuvântul "that" (aici,
gruparea "th" este un fel de "d" aspirat).

9. ζ (zeta) se pronunţa în greaca veche "dz" sau "zd" (părerile diferă între lingvişti), dar mai târziu a început să
se pronunţe "z".

10. ι (iota) nu are punct deasupra, ca în limba română!

Mai multe despre pronunţia grafemelor veţi afla într-o lecţie următoare, care se va ocupa de sistemele de pronunţie a
limbii greceşti vechi. Deocamdată, începeţi să exersaţi alfabetul pe un caieţel, scrieţi fiecare literă cu atenţie, cu
majuscule şi minuscule şi încercaţi să învăţaţi ordinea literelor şi numele fiecărei litere. Rămâne temă pentru
următoarele 2 zile.

Spor la învăţat!