Despre starea de zbatere

Ca si cum un tais superior

mi-ar fi despartit norii de virfurile muntilor,
asa se zbate trupul meu urias, decapi tat,
lasindu-si pe cer capul fugitiv.
Nu poate s moara desi nu mai stie
ceea ce pentru el, odinioara, a fost viata.
Contempla ochiul de sus
trupul de jos si n zbatere
Din vagauna gitului tisneste
un stol de pasari ciripitoare si verzi
Mina isi infige ghearele
ghearele lungi ct un taur fiecare n parte,
mna isi infige ghearele
n miraj
Ochiul suspendat priveste
deznadajduita zbatere.
Corabia de carne prinsa n furtuna
nu se scufunda niciodata
Ajuta-m catedrala frumoasa
vazuta de mine n alt oras
Bate cu clopotele tale
dezordonata clipa.
M rog la tine frumoasa catedrala
tu, care esti n alt oras,
f s se verse peste mine
bunatatea linistii
Nici o diferenta nu este intre trupul acesta
si trupul oricarui fluviu
decapitat dintr-o data de delta
cea vorbitoare.
Ajunga la tine frumoasa catedrala,
cirdul de pasari rosii
care urlind, croncanind, chihotind
din gitul retezat - se ridica la cer.
Primeste-le catedrala frumoasa
pe limba clopotului tau, primeste-le
Ajuta-m catedrala frumoasa,
vazuta de mine n alt oras
Da-mi linistea, catedrala frumoasa,
si altfel de moarte.