mi-ar fi despartit norii de virfurile muntilor, asa se zbate trupul meu urias, decapi tat, lasindu-si pe cer capul fugitiv. Nu poate s moara desi nu mai stie ceea ce pentru el, odinioara, a fost viata. Contempla ochiul de sus trupul de jos si n zbatere Din vagauna gitului tisneste un stol de pasari ciripitoare si verzi Mina isi infige ghearele ghearele lungi ct un taur fiecare n parte, mna isi infige ghearele n miraj Ochiul suspendat priveste deznadajduita zbatere. Corabia de carne prinsa n furtuna nu se scufunda niciodata Ajuta-m catedrala frumoasa vazuta de mine n alt oras Bate cu clopotele tale dezordonata clipa. M rog la tine frumoasa catedrala tu, care esti n alt oras, f s se verse peste mine bunatatea linistii Nici o diferenta nu este intre trupul acesta si trupul oricarui fluviu decapitat dintr-o data de delta cea vorbitoare. Ajunga la tine frumoasa catedrala, cirdul de pasari rosii care urlind, croncanind, chihotind din gitul retezat - se ridica la cer. Primeste-le catedrala frumoasa pe limba clopotului tau, primeste-le Ajuta-m catedrala frumoasa, vazuta de mine n alt oras Da-mi linistea, catedrala frumoasa, si altfel de moarte.