Sunteți pe pagina 1din 1

Speranta

Speranta este una dintre marile puteri ale sufletului,iar cu cat sunt mai silnice imprejurarile,cu
atat avem nevoie de mai multa tarie ca sa le induram,sa le infruntam si sa le depasim.
Definitia sperantei este simpla: ea este credinta,cand mai neclintita si cand mai sovaielnica (dupa
oameni si imprejurari),ca ceasul incercarii si al raului va trece si ca va veni vremea binelui si a
inseninarii.Taramul sperantei este viitorul ,care,cum bine stim,este mai intotdeauna
incert.Speranta ne ajuta sa credem ca,in ciuda a orice,candva binele ne va despovara de rau.
Ilustrativ pentru acest argument este cazul Emmei din romanul ,,Doamna Bovaryscris de
Gustave Flaubert. Ea fusese crescuta la scoala de maici,unde,pe langa cartile de rugaciuni,citea
pe nerasuflate romane sentimentale aduse de spalatoreasa. Pasiunea pentru aceste lecturi i-a
alimentat imaginatia si speranta romantioasa,iar ea a inceput sa astepte ca si realitatea sa-i ofere
aceleasi exaltari ca si universul descoperit in cartile citite.
Oricat ar parea de ciudat ca sa fie o putere a sufletului,speranta trebuie sa aiba in miezul ei ceva
irational,chiar absurd,o incredere aproape necugetata in biruinta binelui,care sa fie mai puternica
decat orice deznadejde. Este o alegere,dintre toate cate sunt cu putinta pe pamant,a posibilului
bun.Nu este vorba aici de banalul optimism,adesea superficial si adesea lesne de spulberat,ci de o
darzenie launtrica,de o lumina perpetua in bezna lumii.
Putem concretiza argumentul de mai sus gandindu-ne la ce I-a spus Iov Domnului: ,,Mi-ai smuls
nadejdea ca pe un copac,dar tot el spune ceva mai departe: ,,Un copac,si tot are nadejde.
In concluzie as putea spune ca sunt de acord cu afirmaia Lumea are nevoie de speran ca de
lumin. Aceasta subliniaz faptul c sperana este o necesitate a sufletului ce nu poate fi
ignorat. Sperana este lumina sufletului, ea cluzete i nal spiritul si ne ofer puterea de a
depi eecurile, de a merge mai departe i de a nelege c nu totul e att de negru precum pare.