Personalitetea reala :constituita din ansamblul proceselor ,functiilor ,insusirilor si starilor psihice de

care dispune omul la un moment dat sip e care le poate pune oricand in disponibilitate ,fapt care ii
asigura identitatea si durabilitatea in timp.
Personalitatea autoevaluata :totalitatea reprezentarilor ,ideilor ,credintelor individului despre
propria sa personalitate ,incluse de regula in ceea ce se numeste IMAGINE DE SINE .Este vorba de
felul cum se percepe individual ,ce crede despre sine ,ce loc isi atribuie in raport cu ceilalti .
Imaginea de sine reprezinta un integrator si organizator al vietii psihice a individului ,cu rol major in
alegerea valorilor si scopurilor ,ea este nucleul central al personalitatii ,reper ,constanta orientativa a
ei ,element definitoriu al statutului si rolului social .(Aurora Liiceanu )
Uneori aceasta imagine isi trage seva din personalitatea ideala ,alteori din cea manifestata sau cea
proiectata.
Sub raport evolutiv imaginea de sine cunoaste o traiectorie specifica .In copilarie este mai pregnant
dependenta de ceea ce individul ar dori sa fie si mai putin de ceea ce este in realitate ,pentru ca la
varstele mai inaintate ea sa se construiasca in functie de ceea ce omul este sau a fost ,de ceea ce va
face sau a facut .Semnificativ pentru imaginea de sine ramane caracterul adecvat sau inadecvat al
reflectarii pe care il presupune.Nu credem ca imaginea de sine este automat eronata sau ca ea
reprezinta fidel realitatea .In fond ,ea este in functie de capacitatea de cunoastere a de sine a omului
.Daca aceasta imagine este formata si dezvoltata corespunzator ,nu este exclus ca imaginea de sine
sa fie cat mai adecvata.Mult mai raspandite sunt situatiile de supraaprecieriere sau de subapreciere
a propriilor insusiri si trasaturi ,de dilatare si de ingustare nepermisa a lor ,deci cele de deformare a
imaginii de sine .
M.ZLATE