Curs ALGAGD PDF

Liniara
, Geometrie Analitica
,
Algebra
si Elemente de Geometrie Diferent

iala
Vladimir BALAN
= Bucuresti
2013 =
Prefat
a
Acest material include notiunile, rezultatele teoretice de baza, precum si probleme de algebra
liniara, geometrie analitica si elemente de geometrie diferential
a (teoria curbelor si suprafetelor).
In lucrare sunt expuse clar si cu multe exemple instructive, elemente de algebra liniara (structuri
algebrice, spatii vectoriale, transformari liniare, forme patratice), de geometrie analitica (vectori liberi,
dreapta si planul n spatiu, conice, cuadrice) si de geometrie diferential
a (curbe si suprafete).
Desi cartea are un pronuntat caracter teoretic, atat exemplificarile ce nsotesc definitiile si rezultatele, precum si exercitiile propuse la sfarsit de capitol urmate de raspunsuri sau rezolvari succinte,
fac din acest curs un instrument util de seminarizare.
In plus, volumul include un index de notiuni, deci poate fi utilizat si ca breviar de orientare rapida,
iar referintele bibliografice reprezinta un punct de plecare pentru un studiu extins al materialului.
Lucrarea este utila n special studentilor de la facultatile tehnice, inginerilor, cercetatorilor si
cadrelor didactice din nvatamantul superior si mediu, putand fi consultata si de elevii de liceu din
anii terminali. Parcurgerea cartii presupune cunoasterea notiunilor si rezultatelor de algebra, analiza
matematica si geometrie predate n nv
at
am
antul liceal.
Bucuresti, 17 noiembrie 2013.
Autorul.
Cuprins
I
LINIARA
ALGEBRA
1 Spatii vectoriale
1
Structuri algebrice: grupuri si corpuri . . .
2
Spatii si subspatii vectoriale . . . . . . . . .
3
Dependenta si independenta liniara . . . . .
4
Baza si dimensiune . . . . . . . . . . . . . .
5
Spatii vectoriale euclidiene . . . . . . . . . .
6
Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare
7
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
Gram-Schmidt
. . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
6
6
8
13
14
21
25
31
2 Transform
ari linare
1
Transformari liniare. Definitii, exemple, proprietati
2
Nucleul si imaginea unei transformari liniare . . . .
3
Matricea unei transformari liniare . . . . . . . . . .
4
Endomorfisme particulare . . . . . . . . . . . . . .
5
Transformari liniare pe spatii euclidiene . . . . . .
6
Izometrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
39
39
42
46
49
51
54
56
3 Vectori si valori proprii

1
Spectru. Subspatii proprii . . . . . . . . . . .
2
Polinom caracteristic al unui endomorfism . .
3
Forma diagonala a unui endomorfism . . . . .
4
Forma canonica Jordan . . . . . . . . . . . .
5
Spectrul endomorfismelor n spatii euclidiene
6
Polinoame de matrice. Functii de matrice . .
7
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
61
61
62
65
69
74
76
80
.
.
.
.
84
84
88
95
96
4 Forme biliniare si p
atratice
1
Forme biliniare. Forme patratice . . . .
2
Expresia canonica a unei forme patratice
3
Signatura unei forme patratice reale . .
4
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
II
GEOMETRIE ANALITICA
1 Vectori liberi
1
Spatiul vectorial al vectorilor liberi
2
Coliniaritate si coplanaritate . . .
3
Proiectii ortogonale . . . . . . . . .
4
Produs scalar n V 3 si n V 2 . . .
5
Produs vectorial . . . . . . . . . .
6
Produs mixt . . . . . . . . . . . . .
7
Probleme propuse . . . . . . . . . .
99
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
99
99
102
103
105
107
109
111
2 Dreapta si planul n spatiu

1
Reper cartezian . . . . . . . . . . . . . . .
2
Dreapta n spatiu. Reprezentare analitica
3
Planul n spatiu. Reprezentare analitica .
4
Unghiuri n spatiu . . . . . . . . . . . . .
5
Distante n spatiu . . . . . . . . . . . . .
6
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
113
113
114
116
121
123
125
.
.
.
.
.
130
130
134
136
137
138
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
3 Schimb
ari de repere n spatiu
1
Translatia si rotatia reperului cartezian . . . . . . . . . . .
2
Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric n spatiu
3
Trecerea de la reperul cartezian la cel polar n plan . . . . .
4
Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic n spatiu .
5
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
4 Conice
1
Ecuatie redusa. Invarianti afini. Clasificare . . . . . . . . . .
2
Reducerea ecuatiei unei conice la forma canonica . . . . . . .
3
Intersectia dintre o dreapta si o conica. Probleme de tangent
a
4
Asimptotele unei conice de gen hiperbolic . . . . . . . . . . .
5
Pol si polara. Probleme de tangent
a . . . . . . . . . . . . . .
6
Diametru conjugat cu o directie data. Axe de simetrie . . . .
7
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
5 Cuadrice
1
Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2
Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3
Hiperboloizii. Conul asimptot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4
Paraboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5
Cilindri. Alte tipuri de cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6
Cuadrice riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7
Cuadrice descrise prin ecuatia generala. Invarianti afini . . . . . .
8
Reducerea ecuatiei unei cuadrice la forma canonica . . . . . . . . .
9
Intersectia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan. Probleme de
10 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
139
139
149
155
156
157
158
161
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
tangent
a
. . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
162
162
166
167
169
171
172
173
176
177
179
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT

IALA
183
1 Curbe
1
Preliminarii. Aplicatii diferentiabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2
Curbe n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3
Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1
Curbe plane date prin ecuatie carteziana . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2
Curbe plane date prin ecuatii parametrice. Reperul si ecuatiile Frenet
3.3
Curbe plane date prin ecuatie polara . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4
Curbe n R3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.1
Curbe n R3 date prin ecuatii carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2
Curbe n R3 date prin ecuatii parametrice. Reperul si ecuatiile Frenet
5
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
183
183
183
184
184
185
187
187
187
188
190
2 Suprafete
1
Suprafete n R3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1
Suprafete date prin ecuatie carteziana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2
Suprafete date prin ecuatii parametrice (panze parametrizate). Reperul Gauss
1.3
Panze parametrizate. Forme fundamentale. Curburi . . . . . . . . . . . . . . .
1.4
Curbe speciale ale panzelor parametrizate. Reperul Darboux . . . . . . . . . .
2
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
192
192
192
192
193
194
195
Bibliografie
199
Index de notiuni
205
III
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
LINIARA
Partea I - ALGEBRA
Capitolul 1. Spatii vectoriale
1
Structuri algebrice: grupuri si corpuri
Vom reaminti ntai notiunile de monoid, grup si corp comutativ.

Definitii. a) Un monoid (M, ) reprezint
a o multime M mpreun
a cu o operatie binara intern
a
: (g1 , g2 ) M M g1 g2 M , care satisface urmatoarele conditii:
g1 , g2 , g3 G , g1 (g2 g3 ) = (g1 g2 ) g3 (asociativitate)
e G, g G, e g = g e = g
(1)
(element neutru) (2)
b) Un grup (G, ) reprezinta o multime G mpreun

a cu o operatie binara intern
a : (g1 , g2 ) GG
g1 g2 G, care satisface urmatoarele conditii:
g1 , g2 , g3 G , g1 (g2 g3 ) = (g1 g2 ) g3
(asociativitate)
(1)
e G, g G, e g = g e = g
(element neutru)
(2)
g G, g 0 G, g g 0 = g 0 g = e
(element simetric). (3)
Daca operatia satisface conditia suplimentar

a
g1 , g2 G, g1 g2 = g2 g1
(comutativitate)
(4)
atunci grupul G se numeste grup comutativ (sau abelian).

Observatii. 1. Elementul e din axioma (2) este unic determinat de proprietatea data (tema,
verificati!) si se numeste element neutru; elementul g 0 care satisface axioma (3) este unic determinat de g si se numeste simetricul lui g.
2. In grupurile uzuale, operatia de grup se noteaza fie aditiv, fie multiplicativ. In fiecare din cele doua
cazuri apar urmatoarele notatii si denumiri:
Intr-un grup aditiv, notat prin (G, +), elementul neutru e se noteaza cu 0 si se numeste zero
(vectorul nul), iar elementul simetric g 0 al unui element g se noteaza cu g si se numeste opusul
lui g. Diferenta g1 g2 se defineste ca fiind suma g1 + (g2 ).
Intr-un grup multiplicativ, notat prin (G, ), elementul neutru e se noteaza cu 1 si se numeste
unitate, iar g 0 se noteaza cu g 1 si se numeste inversul lui g.
Exemple de grupuri.
a) Grupurile aditive (C, +), (R, +), (Q, +), (Z, +).
b) Grupurile multiplicative (C = C \{0}, ), (R = R \{0}, ), (Q = Q \{0}, ).
1 0
0 1
1 0
0 1
c) (G, ), unde G =
,
,
,
, iar este nmultirea
0 1
1 0
0 1
1 0
matricelor.
d) Grupurile (G = {1, i, 1, i} C , ); (Z4 , +).
e) Multimea bijectiilor definite pe o multime A si cu valori n A formeaza grup relativ la compunerea
functiilor.
Spatii vectoriale
Definitie. Fie (G, ) un grup. Se numeste subgrup al grupului G o submultime nevida H G care
satisface proprietatea
g1 , g2 H, g1 g 02 H.
(1)
In acest caz notam (H, ) (G, ).
Observatii. 1. H este un subgrup al grupului (G, ) daca si numai daca H este grup n raport cu
operatia indusa de .
2. Conditia (1) este echivalenta cu conditiile

g1 , g2 H,
g1 g2 H; g H, g 0 H.
Exemple de subgrupuri.
a) (Z, +) (Q, +) (R, +) (C, +);
b) (Q , ) (R , ) (C , );
c) (Q+ , ) (R+ , ) (C+ , );
d) Grupul permutarilor de n obiecte (n N );
e) ({e}, ) (G, ); (G, ) (G, ), unde e este elementul neutru al grupului G. Aceste subgrupuri
se numesc subgrupuri improprii ale grupului G.
Definitii. a) Fie (G, ) si (G0 , ) doua grupuri. Se numeste morfism de grupuri o functie : G G0
care satisface relatia (g1 g2 ) = (g1 ) (g2 ), g1 , g2 G.
b) Un omomorfism bijectiv se numeste izomorfism.
c) Daca G = G0 si , omomorfismul mai poarta numele de endomorfism, iar izomorfismul, pe cel
de automorfism.
Exemple de grupuri izomorfe.
a) Grupurile din exemplele 1 c) si d) de mai sus sunt izomorfe;
b) Grupurile (Zn ,+) si (Un = {z C | z n = 1}, ) sunt izomorfe prin aplicatia
: Zn Un , (m)
= cos
m
m
+ i sin
, m = 0, n 1.
n
n
Definitii. a) Se numeste corp un triplet (K , +, ) format dintr-o multime K mpreun

a cu doua
aplicatii binare notate prin + , ale lui K K n K (numite respectiv adunare si nmultire), care
satisfac conditiile:
adunarea determina pe K o structura de grup comutativ,
nmultirea determina pe K \{0} o structura de grup,
nmultirea este distributiva fata de adunare.
b) Se numeste camp (sau corp comutativ), un corp pentru care si nmultirea este comutativ
a.
In cele ce urmeaza, vom nota un corp (K , +, ) prin K , iar corpurile utilizate vor fi campurile
(R, +, ) si (C, +, ).
Exemple de corpuri.
a) Tripletele (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ) sunt corpuri comutative, unde operatiile de adunare si
nmultire sunt cele uzuale.
b) Tripletul (Zp , +, ), unde p este un num
ar prim, este corp comutativ.
Spatii si subspatii vectoriale
Pe langa diverse structuri algebrice precum cele de monoid, algebra, inel, sau modul, n studiul disciplinelor aplicate intervine cu prioritate structura de spatiu vectorial. Aceasta structura consta dintr-un
grup aditiv comutativ V , si o operatie de nmultire externa definita pe K V cu valori n V care
satisface patru axiome, unde K este un camp. Vom nota elementele spatiului vectorial V (numite
vectori) prin u, v, w, . . . , iar cele ale corpului K (numite scalari), prin a, b, c, . . . ; k, l, . . . sau , , . . . .
Definitii. Se numeste spatiu vectorial peste corpul K un triplet (V , +, k = f ), n care:
a) V este o multime, ale carei elemente se numesc vectori;
b) operatia + (numita de adunare a vectorilor) determina o structura de grup comutativ pe V ,
notata aditiv, (v, w) V V v + w V ; c) operatia k (numit
a de nmultire cu scalari), data
1
de o functie f
f : K V V , f (k, v) = kv,
ce satisface proprietatile
k(lv) = (kl)v, k, l K , v V
(asoc. nmultirii cu scalari)
(k + l)v = kv + lv, k, l K , v V
(distrib. fat
a de adunarea din K ) (2)
k(v + w) = kv + kw, k K , v, w V
(distrib. fat
a de adunarea din V )
1 v = v, v V
(1)
(3)
(4)
Elementele lui K se numesc scalari, iar aplicatia f se numeste nmultirea cu scalari.

In cazul K = R, spatiul vectorial se numeste spatiu vectorial real, iar daca K = C, spatiul
vectorial se numeste spatiu vectorial complex.
Un spatiu vectorial (V , +, k ), se va nota uneori, pe scurt, prin V . In cele ce urmeaza, prin corpul
K vom ntelege unul din campurile R sau C.
Teorem
a. Dac
a V este un spatiu vectorial peste corpul K , atunci u, v, w V si k, l K , au loc
urm
atoarele propriet
ati:
a)
b)
c)
d)
e)
0v = 0,
k0 = 0,
(1)v = v,
v + w = v + u w = u,
kv = lv si v 6= 0 k = l,
unde elementul 0 din st

anga egalit
atii (i) reprezint
a elementul neutru fat
a de adunare al corpului K ,
iar elementul 0 V din membrul drept reprezint
a vectorul nul - elementul neutru al grupului abelian
(V , +).
Demonstratie. a) Avem: 0v = (0 + 0)v = 0v + 0v 0 = 0v.
b) k 0 = k (0 + 0) = k 0 + k 0 0 = k 0.
c) v + (1)v = 1v + (1)v = (1 + (1)v = 0v = 0 (1)v = v.
d) v + w = v + u v + v + w = v + v + u 0 + w = 0 + u w = u.
e) kv = lv (k l)v = 0 k = l (n caz contrar, nmultind cu (k l)1 , rezulta v = 0, contradictie).
Uneori vom nota simbolul k prin , sau - acolo unde nu este pericol de confuzie - l vom omite.
Spatii vectoriale
Consecint
a. In orice spatiu vectorial V peste corpul K , pentru k, l K , v, w V au loc relatiile:
a) (kv) = (k)v = k(v),
b) (k l)v = kv + (l)v = kv + (lv) = kv lv,
c) k(v w) = k[v + (1)w] = kv + (k)w = kv + (kw) = kv kw.
Demonstratie. Aratam, spre exemplu, ca egalitatea de la punctul a) are loc. Pe de o parte, avem
c)
(k)v = k(1) v = k (1)v = k (v).

c)
a, folosind implicatia
Pe de alta parte, din egalitatile (k)v + kv =(k + k)v = 0 v = (kv) + kv rezult
d), egalitatea (k)v = (kv).
Exemple de spatii vectoriale.

In fiecare din exemplele urmatoare, vom preciza multimile V si K , precum si operatiile de adunare
din V si de nmultire a vectorilor din V cu scalari din K .
a) Spatiul vectorial K peste corpul K . In acest caz, V = K =corp, iar adunarea si nmultirea cu
scalari sunt respectiv adunarea si nmultirea din corpul K .
b) Spatiul vectorial C peste corpul R. In acest caz, V = C (multimea numerelor complexe), K = R
(multimea numerelor reale), adunarea este cea din C, nmultirea cu scalari este cea uzuala dintre un
numar real si un numar complex.
c) Spatiul vectorial aritmetic cu n dimensiuni V = K n , unde K =corp comutativ; adunarea si
nmultirea cu scalari definite prin:
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )
kx = (kx1 , kx2 , . . . , kxn ), x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) K n , k K .
d) Spatiul vectorial al vectorilor liberi. V = V 3 , K = R, adunarea vectorilor liberi este data de
regula paralelogramului, iar nmultirea dintre un num
ar real si un vector liber este descrisa la pag.
101.
e) Spatiul vectorial al matricelor de ordin mn. V = Mmn (K ), K =c
amp cu adunarea matricelor,
nmultirea dintre un scalar si o matrice.
f ) Spatiul vectorial al solutiilor unui sistem algebric liniar omogen. V =multimea solutiilor unui
sistem liniar omogen de m ecuatii cu n necunoscute privite ca elemente din K n (n-uple), cu coeficienti
din K , K {R, C}, adunarea este cea din K n , iar nmultirea cu scalari este cea din K n .
x+yz =0
Spre exemplu, familia V a solutiilor sistemului
este familia tripletelor de numere
2x + z = 0
reale de forma (x, y, z) = (, 3, 2), R. Se observa ca V formeaz
a spatiu vectorial cu operatiile
definite n exemplul c).
g) Spatiul vectorial al functiilor cu valori ntr-un spatiu vectorial dat. In acest caz avem V =
{f |f : S W }, unde S multime nevida iar W este un spatiu vectorial peste campul K {R, C},
iar operatiile sunt cele de adunare a functiilor si nmultire a acestora cu scalari din corpul K .
h) Spatiul vectorial al solutiilor unei ecuatii diferentiale liniare si omogene. In acest caz, V =multimea
solutiilor unei ecuatii diferentiale ordinare, liniare si omogene, K = R, adunarea functiilor, nmultirea
unei functii cu un scalar. Spre exemplu, pentru R,
not
V = {f | f : R R, y = f, y 0 y = 0} = {f | f (x) = aex , a R}
formeaza un asemenea spatiu vectorial.
10
i) Spatiul vectorial al tuturor sirurilor reale sau complexe. In acest caz, V =multimea tuturor
sirurilor reale sau complexe, K {R, C}, iar operatiile sunt:
x + y = {x1 + y1 , . . . , xn + yn , . . . }
kx = {kx1 , . . . , kxn , . . . }, x = {x1 , . . . , xn , . . . }, y = {y1 , . . . , yn , . . . } V , k K .
Dat fiind un K spatiu vectorial (spatiu vectorial peste corpul K ), vom studia n cele ce urmeaza
subspatiile vectoriale ale spatiului vectorial V , submultimile acestuia care sunt ele nsele spatii vectoriale relativ la operatiile induse din V .
Definitie. Se numeste subspatiu vectorial al lui V o submultime nevida W a lui V , astfel nc
at au
loc proprietatile
(1)
u, v W , u + v W ;
(2)
k K , u W , ku W .
Observatii. 1. Aceste conditii sunt echivalente cu proprietatea

u, v W , k, l K , ku + lv W ;
2. Adunarea si nmultirea cu scalari pe W sunt restrictiile la W ale operatiilor de pe V ; de aceea

urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
W este un subspatiu vectorial al lui V ;
W este un spatiu vectorial peste K n raport cu operatiile induse din V .
Exemple de subspatii vectoriale
a) Fie V un spatiu vectorial peste campul K . Multimile {0} si V sunt subspatii vectoriale ale lui V .
Acestea se numesc subspatii improprii; oricare alt subspatiu al lui V se numeste subspatiu propriu.
b) Multimea W a n-uplelor de forma (0, x2 , . . . , xn ), x2 , . . . , xn K este un subspatiu vectorial al
lui K n . Se observa ca are loc egalitatea
W = {x = (x1 , x2 , . . . , xn ) K n |x 1 = 0}
si ca W formeaza un subspatiu vectorial n K n , de tipul spatiilor vectoriale descrise n paragraful
urmator.
c) Multimea functiilor impare si multimea functiilor pare sunt respectiv subspatii ale spatiului vectorial real al functiilor reale definite pe (a, a), unde a R+ {}.
d) Fie V = C 0 [a, b] = {f | f : [a, b] R}, f continu
a pe [a, b]}. Submultimea W = {f
0
C [a, b] |f (a) = f (b)} este un subspatiu vectorial n V .
e) Fie V = R3 . Dreptele si planele care contin originea sunt subspatii vectoriale ale lui R3 . Coordonatele punctelor lor (triplete din R3 ) sunt familii de solutii ale unor sisteme liniare si omogene de
ecuatii cu trei necunoscute.
Definitie. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K si S o submultime nevida a lui V . Se numeste
combinatie liniar
a finita de elemente din S un vector v V de forma
v=
p
X
i=1
ki vi , unde vi S, ki K ,i = 1, p.
Spatii vectoriale
11
Teorem
a. Dac
a S este o submultime nevid
a a lui V , atunci multimea tuturor combinatiilor liniare
finite formate cu vectori din S, este un subspatiu vectorial al lui V .
Acest subspatiu se numeste subspatiul generat de submultimea S sau acoperirea liniar
a a lui S si
se noteaza cu Span(S). Daca S este multimea vida, atunci prin definitie Span(S) = {0}.
Observatie. Diferite submultimi de vectori din V pot sa genereze acelasi subspatiu vectorial. De
exemplu, pentru a, b K , a 6= 0, oricare din multimile
t t2
tn
, {1, (at + b), (at + b)2 , . . . , (at + b)n }
{1, t, t2 , . . . , tn }, 1, , , . . . ,
1! 2!
n!
genereaza spatiul vectorial al functiilor polinomiale n nedeterminata t care au cel mult gradul n, notat
n cele ce urmeaza cu K n [t], iar oricare din multimile
t t2
tn
2
n
{1, t, t , . . . , t , . . . }, 1, , , . . . , , . . . , {1, (at + b), (at + b)2 , . . . , (at + b)n , . . . }
1! 2!
n!
genereaza spatiul vectorial al tuturor functiilor polinomiale n nedeterminata t, notat cu K [t]. Observam ca W = K n [t] este subspatiu vectorial al spatiului vectorial V = K [t].
Teorem
a. Dac
a U si W sunt dou
a subspatii ale spatiului vectorial V , atunci
a) suma dintre U si W , multimea
U + W = {v = v1 + v2 | v1 U , v2 W }
este un subspatiu vectorial al lui V ;
b) intersectia U W este un subspatiu vectorial al lui V ; mai mult, intersectia unui num
ar arbitrar
de subspatii vectoriale ale lui V este tot un subspatiu vectorial.
c) reuniunea U W este un subspatiu vectorial al lui V dac
a si numai dac
a U W sau W U
(deci U W nu este n general subspatiu vectorial al lui V ).
Demonstratie. a) Adunarea este o operatie intern
a; ntr-adev
ar, avem (1), deoarece
v, v 0 U + W v = u + w, v 0 = u0 + w0 ,
cu u, u0 U , w, w0 W ; atunci rezulta u + u0 U , w + w0 W , si deci
v + v 0 = (u + u0 ) + (w + w0 ) U + W .
Pentru proprietatea (2), consideram k K . Avem
ku U , kw W kv = (ku) + (kw) U + W .
b) Din v, v 0 U W , rezulta v, v 0 U , v, v 0 W . Cum U si W sunt subspatii vectoriale, rezulta
kv + lv 0 U , kv + lv 0 W , k, l K kv + lv 0 U W .
c) Presupunem ca nu are loc nici una dintre incluziunile U W , W U . Fie deci u U \W ,
w W \U . Rezulta u + w
/ U (altfel u + v U si u U v U , contradictie) si analog
u+w
/ V . Prin urmare u + w U
/ W , deci U V nu este subspatiu vectorial. Daca U W ,
atunci U W = W , si deci W W este subspatiu vectorial (subspatiul total) al spatiului vectorial
V = W . Cazul W U se demonstreaza analog.
12
Exercitii. a) Daca U si W sunt doua subspatii ale spatiului vectorial V , atunci acoperirea liniara
Span(U W ) a multimii U W este exact subspatiul vectorial U + W (tema, verificati!) .
b) Fie U = Span(v1 = (1, 0)), W = Span(v2 = (0, 1)); U , W R2 . Atunci U W ={0}, U + W =
R2 R2 (deci suma este ntregul spatiu vectorial) iar reuniunea U W nu este subspatiu vectorial
n R2 , deoarece
v1 U , v2 W , v1 + v2
/ U W = {( x, y)| xy = 0}.
c) Fie subspatiile U , W R2 generate respectiv de vectorii
u1 = (1, 4), u2 = (1, 2), u3 = (2, 0) si w1 = (1, 5), w2 = (2, 10), w3 = (3, 15) R2 .
R: Determinam baze n subspatiile U + W si U W . Subspatiul suma U + W este acoperirea liniara
a multimii de vectori {u1 , u2 , u3 , w1 , w2 , w3 },
U + W = Span({u1 , u2 , u3 , w1 , w2 , w3 }),
adica orice vector v U + W este de forma
v = k1 w1 + k2 w2 + k3 w3 + k4 u1 + k5 u2 + k6 u3 ; k1 , k2 , k3 , k4 , k5 , k6 K .
Subspatiul U W contine acei vectori care admit scrierea simultan
a
v = 1 w1 + 2 w2 + 3 w3 = 1 u1 + 2 u2 + 3 u3 .
Folosind operatiile cu vectori din R2 obtinem prin nlocuire si identificare pe componente, sistemul
1 22 + 33 = 1 2 + 23
51 102 + 153 = 41 + 22 .
Rangul matricei sistemului este unu, iar compatibilitatea este asigurata de anularea determinantului
caracteristic 1 72 + 103 = 0. Obtinem
1 = 7 10, 2 = , 3 = , , R.
Atunci vectorii spatiului U W sunt de forma
(7 10)u1 + u2 + u3 = (6 8, 30 40) = (6 8)(1, 5), , R,
si deci U W = Span({v 0 = (1, 5)}).
atoarele afirmatii sunt echivalente:
Teorem
a. Fie U , W subspatii vectoriale. Urm
a) pentru orice vector v U + W , exist
a o unic
a descompunere
v = v1 + v2 , v1 U , v2 W ;
b) U W = {0}.
Demonstratie. b) a). Fie v = v1 + v2 = v 01 + v 02 . v1 , v 01 U , v2 , v 02 W u = v1 v 01 =
v 02 v2 U W = {0} v1 = v 01 , v2 = v 02 . Reciproc, prin absurd, daca are loc a), dar U W 6= {0},
g. Atunci w = 0+w = w+0 U +W reprezint
fie w U W \{0} 6=
a doua descompuneri simultane
ale lui w, n care 0, w U ; 0, w W . Din unicitatea descompunerii, rezulta w=0, contradictie.
Spatii vectoriale
13
Definitii. Fie U si W doua subspatii vectoriale ale lui V .

a) Daca U W = {0}, atunci suma U + W se numeste sum
a direct
a si se noteaza
U W =U +W .
b) Daca suma U + W este directa si avem n plus U + W = V , atunci U si W se numesc subspatii
suplementare. Notiunile de suma si suma directa se pot extinde n mod natural la cazul unui num
ar
finit de subspatii vectoriale.
Exemple. a) Subspatiile U = {( x, 0)| x R}, W = {(0 , y)| y R} au suma U + W = R2 si
intersectia U W = {(0, 0)} = {0R2 }, deci sunt suplementare n R2 . Intr-adev
ar, descompunerea
unui vector din R2 dupa cele doua subspatii este unica:
(x, y) R2 , (x, y) = (x, 0) + (0, y) U + W .
b) Subspatiul functiilor pare
U = { f : I R| f (x) = f (x), x I}
si respectiv impare
W = { f : I R| f (x) = f (x), x I},
unde I = (a, a) este un interval simetric real, sunt suplementare n spatiul vectorial real V al
functiilor reale definite pe I, ntrucat intersectia contine numai functia constant
a nul
a si are loc
descompunerea
f (x) + f (x) f (x) f (x)
+
, x I,
f (x) =
2
2
deci orice functie f : (a, a) R este suma dintre o functie para si una impara, ceea ce probeaza
incluziunea nebanala V U + W .
Dependent
a si independent
a liniar
a
Definitii. Fie S o submultime de vectori din K -spatiul vectorial V , unde K {R, C}.
a) Spunem ca multimea S este liniar dependent
a dac
a exista o familie finita de vectori distincti din
S, spre exemplu v1 , v2 , . . . , vp S si scalarii k1 , k2 , . . . , kp K , cu cel putin unul nenul, astfel nc
at
sa aiba loc relatia (numita relatie de dependent
a liniara):
k1 v1 + k2 v2 + + kp vp = 0.
b) Spunem ca multimea S este liniar independent
a dac
a nu este liniar dependent
a, adica daca
vi S, i = 1, p (p arbitrar, p N), ki K , i = 1, p, are loc implicatia
k1 v1 + k2 v2 + + kp vp = 0
ki = 0, i = 1, p.
Notatii. In cazul dependentei liniare a familiei S, vom nota dep(S); n caz contrar, vom nota ind(S).
Observatie. a) Multimea S din definitie poate fi o multime finita sau infinita.
b) Desi liniar dependenta si liniar independenta sunt proprietati specifice unei familii de vectori, vom
spune despre vectorii familiei ca sunt vectori liniar dependenti, respectiv vectori liniar independenti.
14
Baz
a si dimensiune
Exemple.
a) Multimea S = {v}, pentru v V \{0} arbitrar fixat, este finita, liniar independent
a.
b) Multimea S = { v| K }, pentru v V \{0} arbitrar fixat, este infinita, liniar dependent
a.
c) Multimea S = {0} este finita, liniar dependent
a, caci are loc relatia 10 = 0, (relatie de dependent
a
n care intervine coeficientul nenul 1).
d) Daca 0 S, atunci multimea S este liniar dependent
a.
e) Daca n S exista un vector care se poate exprima ca un multiplu scalar al unui alt vector, atunci
S este liniar dependenta.
f ) Fie S = {v1 , v2 , v3 } C (R), unde
v1 (t) = et , v2 (t) = ch t
et + et
et et
, v3 (t) = sh t
.
2
2
Deoarece 1 et 1 ch t 1 sh t = 0, multimea {v1 , v2 , v3 } este liniar dependent

a.
1
3
5
2k+1
g) Multimea S = {X , X , X , . . . , X
, . . . } R[X] este infinita, liniar independent
a.
Lem
a. Fie Span(S) acoperirea liniar
a a multimii liniar independente S = {v1 , v2 , . . . , vp } V , p N.
Atunci orice familie de p + 1 vectori din Span(S) este liniar dependent
a.
Demonstratie. Fie p+1 vectori arbitrari din Span(S), a caror descompunere dupa familia de generatori
{v1 , . . . vp } este
p
X
wi =
aij vj , i = 1, p + 1.
j=1
Consideram relatia
k1 w1 + k2 w2 + + kp+1 wp+1 = 0.
Inlocuind expresiile vectorilor w1 , w2 , . . . wp+1 relativ la vectorii din S n relatie, avem
p+1
!
p+1
p
p
X
X
X
X
ki
aij vj = 0
ki aij vj = 0;
i=1
j=1
j=1
i=1
Dar vectorii vj , j = 1, p fiind liniar independenti, rezulta anularea tuturor coeficientilor combinatiei
liniare nule, deci rezulta relatiile
k1 a1j + k2 a2j + + kp+1 ap+1j = 0, j = 1, p.
Acestea formeaza un sistem liniar omogen cu p ecuatii si p + 1 necunoscute, deci admite si solutii
nebanale k1 , k2 , . . . , kp+1 K , care nlocuite n relatia initial
a, o transforma ntr-o relatie de dependent
a
liniara, si deci vectorii wi , i = 1, p + 1 sunt liniar dependenti.
Baz
a si dimensiune
Definitii. Fie V un K -spatiu vectorial, unde K {R, C}.

a) O submultime de vectori B V se numeste baz
a pentru V dac
a B este liniar independent
a si
genereaza pe V - deci, pe scurt, B satisface conditiile ind(B ) si Span(B ) = V .
b) Spatiul vectorial V se numeste finit dimensional daca admite o baza finita sau daca V = {0}. In
caz contrar, V se numeste infinit dimensional.
Observatie. Utilizand axioma alegerii se poate demonstra ca orice spatiu vectorial diferit de spatiul
vectorial nul {0} admite o baza.
Spatii vectoriale
15
Teorem
a. Fie V un spatiu vectorial finit dimensional. Oricare dou
a baze B , B 0 ale lui V au acelasi
num
ar de elemente.
Demonstratie. Fie n numarul de vectori din B si n0 num
arul de vectori din B 0 . Dar B este liniar
0
independenta si genereaza spatiul V = Span(B ). Daca prin absurd B ar avea mai multe elemente
decat B 0 , deci daca n > n0 , atunci conform Lemei din sectiunea anterioar
a ar rezulta liniar dependenta
0
familiei B -contradictie, deoarece B este o baza. In concluzie n n . Un rationament similar aplicat

multimii liniar independente B 0 V = Span(B ) conduce la n0 n; deci n = n0 .
Definitii. a) Se numeste dimensiunea spatiului vectorial finit-dimensional V , num

arul
(
n, daca V admite o baza formata din n vectori (deci V 6= {0}),
dim V =
0, daca V = {0}.
b) Un spatiu vectorial de dimensiune n finita spunem ca este n-dimensional si l notam cu Vn .
Exemple. a) Fie K n spatiul vectorial aritmetic n-dimensional. Vectorii
e1 = (1, 0, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , en = (0, 0, . . . , 0, 1) K n
determina o baza B = {e1 , e2 , . . . , en } a spatiului K n . Intr-adev
ar, B este liniar independent
a,
deoarece
k1 e1 + k2 e2 + + kn en = 0 (k1 , k2 , . . . , kn ) = (0, 0, . . . , 0),
de unde rezulta k1 = k2 = = kn = 0. Pe de alta parte x = (x1 , x2 , . . . , xn ) K n , avem
x = x1 e1 + x2 e2 + + xn en Span(B ),
deci K n Span(B ); incluziunea invers
a este banala, deci B genereaz
a pe V = K n .
b) Spatiul vectorial K n [X] = {p K [X]| grad p n} al tuturor polinoamelor de grad cel mult
(inclusiv) n, are dimensiunea n+1. Intr-adev
ar, observam ca familia de polinoame B = {1
0
1
2
n
X , X , X , . . . , X } este liniar independent
a, deoarece
k0 + k1 X + k2 X 2 + + kn X n = 0 k0 = k1 = k2 = = kn = 0
si orice polinom de grad mai mic sau egal cu n este o combinatie liniara finita de monoamele multimii
B.
c) Spatiul vectorial K [X] al tuturor polinoamelor n nedeterminata X este infinit dimensional si
admite baza {1, X, X 2 , . . . , X n , . . . }.
d) Spatiul vectorial Mmn (K ) al matricelor dreptunghiulare cu m linii si n coloane si coeficienti n
corpul K are dimensiunea mn, admit
and baza
B = {Eij | 1 i m, 1 j n},
unde Eij este matricea care are coeficientul 1 la intersectia liniei i cu coloana j, iar ceilalti coeficienti
sunt nuli.
e) Daca V este un C-spatiu vectorial, atunci spatiul vectorial real R V care coincide cu V ca grup
aditiv si cu nmultirea cu numere reale definita exact ca n V , se numeste trecerea n real a spatiului
V . In particular, trecand n real spatiul vectorial complex n-dimensional V = Cn , se obtine R-spatiul
vectorial R Cn R2n , de dimensiune 2n. O baza a acestuia este {e1 , e2 , . . . , en , ie1 , ie2 , . . . , ien } R Cn ,
obtinuta prin trecerea n real a bazei {e1 , e2 , . . . , en } Cn .
16
Baz
a si dimensiune
Teorem
a. Fie Vn un spatiu vectorial n-dimensional. Atunci au loc afirmatiile:
a) O multime liniar independent
a din Vn este o submultime a unei baze din Vn .
b) Fie S = {v1 , v2 , . . . , vn } Vn o multime format
a din n vectori din Vn .
Atunci urm
(i) S este baz
a n Vn ;
(ii) S este familie liniar independent
a (ind(S));
(iii) S este sistem de generatori pentru Vn (Span(S) = Vn ).
Demonstratie. a) Data fiind o multime liniar independent
a S = {v1 , v2 , . . . , vp } din Vn , avem
urmatoarele situatii: fie Span(S) = Vn si deci S este o baza, fie Span(S) este o submultime proprie a lui Vn . In al doilea caz exista macar un vector v Vn \Span(S), si atunci S 0 = S {v} este
liniar independenta (tema, verificati!) . Daca Span(S 0 ) = Vn , atunci S 0 este o baza ce contine pe
S (deci baza cautata), iar daca Span(S 0 ) este o submultime proprie a lui Vn , atunci se reia acelasi
rationament pentru S := S 0 . Dupa un num
ar finit de pasi (caci num
arul de vectori dintr-o familie
liniar independenta nu poate fi mai mare decat n), obtinem o baza B Vn ce contine familia S. In
concluzie, orice familie liniar independent
a S poate fi prelungita sau completata pan
a la o baza a
spatiului vectorial Vn .
b) Implicatiile (i)(ii), (i)(iii) sunt evidente. Demonstram implicatia (ii)(i). Avem ind(S) S
baza n Span(S) dim Span(S) = n = dim Vn . Dar Span(S) Vn , deci Span(S) = Vn ; rezulta S
baza n Vn .
Demonstram implicatia (iii)(i). Fie Span(S) = Vn ; daca avem prin absurd dep(S), atunci ar
rezulta ca orice baza a spatiului Span(S) are < n vectori, deci n = dim Vn = dim Span(S) < n,
contradictie.
Exemplu. Familia de vectori S = {v1 = (1, 1), v2 = (1, 1)} R2 este liniar independent
a. Cum S
2
2
are doi vectori, iar dimR = 2, rezulta conform teoremei ca S este baza n R .
Teorem
a. Fie Vn un spatiu vectorial n-dimensional si fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a n acest spatiu.
Atunci orice vector x Vn admite o exprimare unic
a de forma
x=
n
X
xi ei , xi K , i = 1, n
(1)
i=1
(numit
a descompunerea lui x dup
a vectorii bazei B ).
Demonstratie. Deoarece V = Span(B ), orice vector x V poate fi scris ca o combinatie liniara de
n
P
vectorii bazei, adica x =
xi ei , iar aceasta descompunere este unica. Intr-adev
ar, daca vectorul
i=1
x ar admite si descompunerea x =
0 =
n
P
i=1
n
P
i=1
(xi
x0i )ei .
x0i ei , atunci prin scadere ar rezulta combinatia liniara nul

a
Dar B fiind baza, este formata din vectori liniar independenti, deci rezulta
anularea coeficientilor combinatiei,

xi x0i = 0, i = 1, n xi = x0i , i = 1, n,
deci descompunerea este unica.
Definitii. a) Se numesc componentele vectorului x n raport

cu baza
B , numerele x1 , . . . , xn , asociate
x1
..
vectorului x Vn prin descompunerea (1). Scriem [x]B = . .
xn
Spatii vectoriale
17
b) Se numeste sistem de coordonate pe Vn asociat bazei B , bijectia

f : Vn K n , f (x) = (x1 , x2 , . . . , xn ) K n .
In cele ce urmeaza vom identifica un vector x cu coordonatele sale (x1 , x2 , . . . , xn ) relativ la o baza
fixata. Atunci, pentru x t (x1 , x2 , . . . , xn ), y t (y1 , y2 , . . . , yn ) Vn K n , operatiile spatiului
vectorial se rescriu pe componente
x + y (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )t
kx (kx1 , kx2 , . . . , kxn )t , k K .
Exemplu. Aflam coordonatele vectorului v = (1, 0) R2 relativ la baza din exemplul de mai sus,
B = {v1 = (1, 1), v2 = (1, 1)} R2 .
Relatia v = v1 + v2 conduce la = = 1/2, deci coordonatele vectorului v relativ la baza B sunt
(1/2; 1/2)t .
In ceea ce priveste posibilitatea de a completa o familie de vectori liniar independenti la o baza
folosind pentru completare un sistem prescris de generatori, avem urmatoarele rezultate
Teorem
a (teorema nlocuirii, Steinitz). Fie Vn un K -spatiu vectorial si fie S0 = {w1 , . . . , wr }
Vn , (r 0) un sistem de vectori liniar independenti iar
S = {v1 , . . . , vn } Vn
un sistem de generatori ai spatiului Vn . Atunci are loc inegalitatea r n si exist
a familia de vectori
S+ S care contine n r vectori astfel nc
at S0 S+ s
a fie sistem de generatori pentru Vn .
Un rezultat deosebit de util n cazul unui spatiu vectorial de dimensiune finita arbitrara, care face
posibila completarea a unei familii liniar independente la o baza, folosind vectorii unei baze cunoscute,
este
Teorema complet
arii. Dac
a S0 V este un sistem liniar independent n K -spatiul vectorial
V , atunci S0 se poate completa la o baz
a a lui V .
In cazul finit-dimensional, rezulta urmatoarea
Consecint
a. Fie S = B = {e1 , . . . , en } Vn o baz
a n K -spatiul vectorial Vn , si fie
S0 = {w1 , . . . , wr } Vn , (r 0)
un sistem liniar independent de vectori din Vn . Atunci r n si S0 se poate completa cu n r vectori
ai unei subfamilii S+ B la o alt
a baz
a B 0 = S0 S+ a spatiului Vn .
Exercitiu. Completati la o baza a spatiului vectorial V = R4 familia de vectori
S0 = {w1 = (1, 1, 1, 1), w2 = (1, 1, 1, 1)}.
Familia S0 este liniar independenta (tema, verificati!) . Consideram baza canonica
S = B = {e1 = (1, 0, 0, 0), e2 = (0, 1, 0, 0), e3 = (0, 0, 1, 0), e4 = (0, 0, 0, 1)} R4 ,
si observam ca din cele A24 = 43 = 12 selectii ordonate de 2 vectori din B putem alege, spre exemplu,
vectorii S+ = {e1 , e2 }, iar vectorii familiei
B 0 = S0 S+ = {w1 , e1 , w2 , e2 }
18
Baz
a si dimensiune
sunt liniar independenti, si sunt n num

ar de 4 n spatiul R4 (a carui dimensiune este tot 4), deci
0
conform teoremei 4.3 rezulta ca B este o baza. In plus, prin constructie, baza B 0 contine atat familia
S0 , cat si o parte din vectorii familiei S.
Teorem
a (Grassmann). Dac
a U si W sunt dou
a subspatii de dimensiuni finite ale spatiului
vectorial V , atunci are loc relatia
dim U + dim W = dim(U W ) + dim(U + W ).
Consecint
a. Dac
a U si W sunt dou
a subspatii suplementare de dimensiuni finite ale spatiului vectorial V , atunci are loc relatia
dim U + dim W = dim V .
Matricea asociat
a unei familii de vectori relativ la o baz
a dat
a.
Fie Vn un K -spatiu vectorial si B = {e1 , e2 , . . . , en } o baza n Vn . Considerand un sistem de p
vectori v1 , v2 , . . . , vp Vn , atunci acestia se descompun relativ la baza B , dupa cum urmeaza
v1 =
n
X
i=1
ai1 ei , v2 =
n
X
ai2 ei , . . . , vp =
i=1
n
X
aip ei .
i=1
Vectorilor v1 , v2 , . . . , vp li se ataseaza matricea formata din coeficientii celor p descompuneri, asezati

succesiv pe coloane:
a11 a12 . . . a1p

a21 a22 . . . a2p
A= .
..
.. ,
.
.
.
.
.
.
.
an1 an2 . . . anp
numita matricea asociat
a familiei de vectori S relativ la o baz
a B . Vectorii v1 , v2 , . . . , vp pot fi
identificati cu coloanele matricei A si notam aceasta matrice cu
A = [S]B = [v1 , v2 , . . . , vp ]B .
a a lui Vn , S = {v1 , v2 , . . . , vp } o familie de p vectori din Vn
Teorem
a. Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
si A = [S]B matricea asociat
a acestei familii. Fie rang A = m min(p, n), si fie 1 i1 < i2 < <
im p indicii coloanelor unui minor care d
a rangul matricei A. Atunci au loc urm
atoarele afirmatii:
0
2
a) familia de vectori S = {vi1 , . . . , vim } este baz
a a subspatiului Span(S).
0
b) vj Span(S ), pentru orice j 1, p \{i1 , i2 , . . . , im }.
Exemplu. Pentru subspatiile date n exemplul anterior, dimensiunea subspatiului U + W coincide
cu rangul matricei
1 2 3 1 1 2
[w1 , w2 , w3 , u1 , u2 , u3 ] =
,
5 10 15 4 2 0
deci dim(U + W ) = 2. Un vector oarecare din subspatiul U W este de forma
(6 8, 30 40) = (6 8)v 0 , , R, v 0 = (1, 5),
astfel ncat (dim U V ) = 1. Se observa ca avem relatiile
W = U W U = U + W = R2 .
Intrucat dim W = 1, dim U = 2, teorema Grassmann se verific
a, av
and loc egalitatea
dim U + dim W = 2 + 1 = 1 + 2 = dim(U W ) + dim(U + W ).
2
Deci rezult
a ind(S 0 ) si Span(S) = Span(S 0 ); n particular, rang A = dim Span(S).
Spatii vectoriale
19
Consecint
a. Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a a lui Vn si fie
(
)
n
X
0
S = ej =
cij ei , j = 1, n
(2)
i=1
o familie de n vectori din Vn . Atunci urm

a) S este baz
a a lui Vn ;
a de relatiile (2).
b) det C 6= 0, unde C = (cij )i,j=1,n este dat
Rezulta ca o familie S Vn reprezinta o baza a spatiului Vn daca matricea [S]B = (cij ) a familiei S
relativ la o baza B oarecare a spatiului este patratic
a si nesingulara.
Exemplu. Vectorii B 0 = {u = (1, 1), v = (1, 1)} determin
a o baza a spatiului vectorial V
Span(B ), B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)}, deoarece
1 1
= 2 6= 0.
det[u, v]
1 1
= R2 =
Schimbarea bazei ntr-un spatiu vectorial Vn .

Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } si B 0 = {e01 , e02 , . . . , e0n } dou
a baze distincte n spatiul vectorial Vn . Atunci
vectorii bazei B 0 se pot exprima relativ la baza B prin relatiile:
e0j =
n
X
cij ei , j = 1, n.
(3)
i=1
Fie (x1 , . . . , xn ) respectiv (x01 , . . . , x0n ) coordonatele unui vector arbitrar x Vn n raport cu baza B
n
n
P
P
respectiv B 0 , deci au loc descompunerile x =
xi ei respectiv x =
x0j e0j . Folosind relatiile (3)
i=1
j=1
dintre vectorii celor doua baze, obtinem succesiv

x=
n
X
j=1
x0j
n
X
!
cij ei
i=1
i=1
Din unicitatea descompunerii vectorului x =
n
X
n
X
n
X
cij x0j ei .
j=1
xi ei n raport cu baza B , prin identificarea coeficientilor,
i=1
rezulta relatiile
xi =
n
X
cij x0j , i = 1, n.
(4)
j=1
Notand coordonatele vectorului x relativ la cele doua baze respectiv prin X = (x1 , x2 , . . . , xn )t , X 0 =
(x01 , x02 , . . . , x0n )t , relatiile (4) se scriu condensat sub forma matriceala
X = CX 0 .
(5)
Definitii. a) Matricea patratica C = [B 0 ]B = (cij )i,j=1,n , unic determinata de relatiile (3), are drept
coloane coordonatele vectorilor bazei B 0 n raport cu baza B ; aceasta matrice se numeste matricea
de trecere de la baza B la baza B 0 .
b) Relatiile (4) descriu transformarea coordonatelor vectorului x la o schimbare a bazei B n baza
B 0.
20
Baz
a si dimensiune
Exercitii. a) Sa se determine coeficientii polinomului p = 1 t2 R2 [t] relativ la baza B 0 =

{t, 1 + t2 , 1}.
Solutie. Coeficientii polinomului p relativ la baza naturala B = {1, t, t2 } a spatiului vectorial R2 [t]
sunt dati de vectorul coloana X = (1, 0, 1)t . De asemenea, matricea
coeficient
ilor vectorilor noii

0 1 1
baze B 0 relativ la baza B este (tema, verificati!) , C = [B 0 ]B = 1 0 0 . Coordonatele lui
0 1 0
p relativ la B 0 formeaza vectorul X 0 ce satisface relatia (5), deci prin calcul direct rezulta coeficientii
X 0 = (0, 1, 2)t , adica p admite relativ la B 0 descompunerea:
p = 0 t + (1) (1 + t2 ) + (2) (1).
b) Aflati coordonatele vectorului v = (1, 2) R2 relativ la baza
B 0 = {v1 = (1, 2), v2 = (3, 4)}.
Solutie. Matricea de trecere
de la baza canonica B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} a spatiului vectorial
1 3
R2 la baza B 0 este C =
, iar coordonatele X 0 ale vectorului v = (1, 2) relativ la baza B 0
2 4
sunt X 0 = C 1 X = (1/5; 2/5)t , unde X = v.
Altfel. Inlocuind v1 , v2 si v3 n relatia v = v1 + v2 , prin rezolvarea sistemului liniar obtinut rezulta
coeficientii = 1/5, = 2/5 ai vectorului v relativ la baza B 0 .
Spatii vectoriale izomorfe.
Definitii. a) Fie V si W doua K -spatii vectoriale. Se numeste transformare liniara de la V la W ,
o aplicatie T : V W care satisface conditiile
(
T (x + y) = T (x) + T (y), x, y V
T (kx) = kT (x), x V , k K .
b) O transformare liniara bijectiva se numeste izomorfism.
Exemplu. Un sistem de coordonate pe Vn reprezint
a un izomorfism canonic ntre Vn si K n .
Teorem
a. Dou
a K -spatii vectoriale de dimensiuni finite V si W sunt izomorfe dac
a si numai dac
a
dimensiunile lor coincid.
Demonstratie. . Fie V = Vn si W = Wm sunt izomorfe, deci exista o transformare liniara
bijectiva T : Vn Wm . Avem
T (0) = T (0 + 0) = 2T (0) T (0) = 0.
Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baza a lui Vn . Multimea
T (B ) = {T (e1 ), T (e2 ), . . . , T (en )} Wm
este liniar independenta, deoarece:
k1 T (e1 ) + k2 T (e2 ) + + kn T (en ) = 0 T (k1 e1 + k2 e2 + + kn en ) = T (0);
dar T injectiva si B baza, deci rezulta
k1 e1 + k2 e2 + + kn en = 0 k1 = k2 = = kn = 0.
Spatii vectoriale
21
Cum Span(T (B )) Wm si dimSpan(T (B )) =cardT (B ) = n, obtinem n m. Pe de alta parte,

n
P
vi ei Vn
T (B ) genereaza Wm , caci T fiind surjectiva, rezulta ca pentru orice w Wm , exista v =
astfel ncat T (v) = w. Dar T este aplicatie liniara, deci w =
n
P
i=1
i=1
vi T (ei ) T (B ), de unde avem
Wm T (B ) si deci m =dimWm cardT (B ) = n. In concluzie n = dim T (B ) = dim Wm = m.

. Fie V = Vn si W = Wn . Fixand doua sisteme de coordonate f : Vn K n si g : Wn K n ,
asociate unor baze arbitrar fixate n Vn , respectiv Wm , construim izomorfismul
T = g 1 f : Vn Wn ,
deci cele doua spatii vectoriale sunt izomorfe.
Exemplu. Spatiile vectoriale M23 (R), R5 [X] si R6 sunt izomorfe, deoarece toate cele trei spatii
vectoriale reale au dimensiunea 6.
Spatii vectoriale euclidiene
In cele ce urmeaza, vom adauga la structura de spatiu vectorial o noua operatie cu vectori - cea de
produs scalar, cu ajutorul careia vom putea defini:
lungimea unui vector,

unghiul format de doi vectori,
ortogonalitatea a doi vectori,
proiectia unui vector pe un alt vector sau pe un subspatiu vectorial, etc.
Definitii. a) Fie V un C-spatiu vectorial. Se numeste produs scalar complex, sau nc

a, produs scalar
hermitic pe V , o functie h, i : V V C care, pentru u, v, w V , k C, are proprietatile
hv, wi = hw, vi
hu, v + wi = hu, vi + hu, wi
khv, wi = hkv, wi
hv, vi 0; hv, vi = 0 v = 0.
(hermiticitate)
(aditivitate/distributivitate)
(omogena n primul argument)
(pozitivitate)
(1)
(2)
(3)
(4)
b) Un spatiu vectorial complex pe care s-a definit un produs scalar se numeste spatiu vectorial
euclidian complex.
Observatie. Din aceste proprietati decurg relatiile (tema, verificati!)
wi ,
hv, kwi = khv,
hu + v, wi = hu, wi + hv, wi ,
hv, vi R ,
h0, 0i = h0, ui = hu, 0i = 0, u, v, w V , k C,
deci un produs scalar hermitic este aditiv n ambele argumente dar nu este n general omogen n al
doilea argument.
orice spatiu euclidian complex V este satisf
Teorem
a. In
acut
a inegalitatea Cauchy-Schwartz
|hv, wi|2 hv, vi hw, wi,
v, w V ;
relatia devine egalitate dac

a si numai dac
a v si w sunt liniar dependenti.
22
Demonstratie. Daca v = 0 sau w = 0, relatia este evident

a (cu egalitate). Pentru v, w V \{0} si
C scalar arbitrar, folosind pozitivitatea produsului scalar, avem
0 E() := hv w, v wi ,
iar E() = 0 v = w. In particular, alegand = , unde =
rezulta
|hv, wi|2
0 E( ) = hv, vi
,
hw, wi
hv,wi
hw,wi
(deci pentru v = prw v),
de unde inegalitatea din enunt. A doua afirmatie din enunt rezulta din echivalenta
|hv, wi|2 = hv, vihw, wi E( ) = 0 v = w.
Vom considera n continuare cazul cand V este un spatiu vectorial real.

Definitii. a) Fie V un spatiu vectorial real. Se numeste produs scalar real pe V , o functie
h, i : V V R
care pentru u, v, w V , k R, are proprietatile
hv, wi = hw, vi
hu, v + wi = hu, vi + hu, wi
khv, wi = hkv, wi
hv, vi 0; hv, vi = 0 v = 0.
(simetrie)
(aditivitate/distributivitate)
(omogena n primul argument)
(pozitivitate)
(1)
(2)
(3)
(4)
b) Un spatiu vectorial real pe care s-a definit un produs scalar se numeste spatiu euclidian real. . .
Observatie. Din aceste proprietati decurg relatiile (tema, verificati!) :
hv, kwi = khv, wi
hu + v, wi = hu, wi + hv, wi
h0, 0i = h0, ui = hu, 0i = 0 , u, v, w V , k R,
deci un produs scalar real este omogen si aditiv n ambele argumente.
orice spatiu euclidian real V este satisf
Teorem
a. In
acut
a inegalitatea Cauchy-Schwartz
hv, wi2 hv, vihw, wi, v, w V .
Relatia devine egalitate dac
a si numai dac
a v si w sunt liniar dependenti.
Exemple de spatii vectoriale euclidiene.
a) Functia cu valori reale definita pe spatiul vectorial V = Rn prin
hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + + xn yn , x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Rn
este un produs scalar pe Rn , determinand o structura de spatiu euclidian real pe Rn .
b) Spatiul vectorial complex V =Cn este un spatiu vectorial euclidian complex n raport cu produsul
scalar
hx, yi = x1 y 1 + x2 y 2 + + xn y n , x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Cn
Spatii vectoriale
23
c) Spatiul euclidian real V = C 0 [a, b] al tuturor functiilor cu valori reale, continue pe un interval
[a, b], cu produsul scalar dat de
Z b
hf, gi =
f (x)g(x)dx.
a
C 0 ([a, b], C)
d) Spatiul euclidian complex V =

un interval [a, b], cu produsul scalar dat de
al tuturor functiilor cu valori complexe, continue pe
hf, gi =
f (x)g(x)dx.
a
e) Spatiul euclidian real V al sirurilor reale x = {x1 , . . . , xn , . . . } R cu proprietatea ca

serie convergent
a, cu produsul scalar
hx, yi =
P
i=1
x2i este
xi yi , x, y V .
i=1
f ) Spatiul euclidian complex V al sirurilor complexe x = {x1 , . . . , xn , . . . } C cu proprietatea ca
P
|xi |2 este serie convergent
a, cu produsul scalar
i=1
hx, yi =
xi y i , x, y V .
i=1
g) Spatiul euclidian real V al matricelor patratice Mnn (R), cu produsul scalar

hA, Bi = T r(At B), A, B Mnn (R),
unde am notat prin T r(C) urma unei matrice patratice C:
T r(C) = c11 + c22 + + cnn , C = (cij )i,j=1,n Mnn (R).
Definitie. Fie V un K -spatiu vectorial euclidian. Se numeste norm

a pe V , o aplicatie || || : V
R+ , care satisface relatiile
||v|| 0, v V si ||v|| = 0 v = 0 (pozitivitate)
(1)
||kv|| = |k| ||v||, v V , k K
(omogenitate)
(2)
||v + w|| ||v|| + ||w||, v, w V
(inegalitatea triunghiului) (3)
Inegalitatea triunghiului devine egalitate doar daca v si w sunt coliniari si de acelasi sens.
Teorem
a. Fie V un K -spatiu vectorial euclidian. Functia || || : V R+ , definit
a prin
p
||v|| = hv, vi, v V
este o norm
a pe V .
Norma definita n teorema se numeste norma euclidian
a. Astfel, orice spatiu vectorial euclidian
este n particular spatiu vectorial normat.
24
Demonstratie. Presupunem ca V este un spatiu vectorial complex. Inegalitatea hv, vi 0 implica

||v|| 0, cu egalitate daca si numai daca v este vectorul nul. Avem, de asemenea, pentru v
V , k C:
q
q
p
p
vi = |k|2 hv, vi = |k| hv, vi = |k| ||v||.
||kv|| = hkv, kvi = k khv,
Inegalitatea triunghiului se demonstreaza astfel:
||v + w||2 = hv + w, v + wi = hv, vi + hv, wi + hv, wi + hw, wi
||v||2 + 2||v||||w|| + ||w||2 = (||v|| + ||w||)2 ,
v, w V ,
unde am tinut seama de inegalitatea Cauchy-Schwarz |hv, wi| ||v||||w||, si de inegalitatea

hv, wi + hv, wi = 2Rehv, wi 2 |hv, wi| , v, w V .
Exemplu. Norma euclidiana canonica a spatiului R3 este data de

p
p
||v|| = hv, vi = x2 + y 2 + z 2 , v = (x, y, z) V .
Definitii. a) Un spatiu vectorial normat n care norma provine dintr-un produs scalar se numeste
spatiu prehilbertian.
b) Un spatiu prehilbertian complet (n sensul ca orice sir Cauchy format din vectori ai spatiului este
un sir convergent) se numeste spatiu Hilbert.
Observatii. 1. Primele doua proprietati ale normei asigura ca orice element v din V \{0} poate
1
fi scris n forma v = ||v||e, unde e = ||v||
v are proprietatea ||e|| =1 si se numeste versorul asociat
vectorului nenul v. In general, un vector e cu proprietatea ||e|| = 1 se numeste versor.
2. Fie V un spatiu vectorial euclidian real. Pentru v, w V \{0}, inegalitatea Cauchy-Schwarz,

|hv, wi| ||v||||w||, se poate rescrie sub forma
1
hv, wi
1,
||v||||w||
dubla inegalitate care justifica urmatoarea definitie a unghiului format de doi vectori.
Definitie. Fie V un spatiu vectorial euclidian real, si v, w doi vectori nenuli din V . Se numeste
unghiul dintre vectorii v si w, numarul [0, ] definit de egalitatea
cos =
hv, wi
.
||v||||w||
Se observa ca n definitie este esential sa avem K = R.

Definitie. Fie M o multime. Se numeste distanta
(metrica) pe M , o aplicatie d(, ) : M M R+ ,
care pentru u, v, w M satisface relatiile:
d(u, v) 0; d(u, v) = 0 u = v (pozitivitate)
(1)
d(u, v) = d(v, u)
(simetrie)
(2)
d(u, v) d(u, w) + d(w, v)
(inegalitatea triunghiului) (3)
In acest caz spunem ca multimea M are o structura de spatiu metric.
Spatii vectoriale
25
Teorem
a. Fie V un spatiu vectorial normat. Atunci functia real
a d(, ) : V V R+ definit
a prin
d(u, v) = ||u v||, u, v V
este o distant
a pe V .
Deci orice spatiu vectorial normat este un spatiu metric. Daca norma este norma euclidiana, atunci
distanta definita cu ajutorul ei se numeste distant
a euclidiana.
Exercitiu. Fie P2 spatiul euclidian real al functiilor polinomiale reale de grad cel mult doi nzestrat
cu produsul scalar h, i : P2 P2 R,
hp, qi = a0 b0 + 2a1 b1 + 2a2 b2 , p, q P2 ,
pentru p(x) = a0 + a1 x + a2 x2 , q(x) = b0 + b1 x + b2 x2 . Fie vectorii
p1 (x) = 3 + x2 , p2 (x) = 1 x, p3 (x) = 1 + x x2 , p4 (x) = 2x2 P2 .
Aflati un vector p0 echidistant fata de cei patru vectori si calculati distanta comun
a.
2
Solutie. Fie p0 (x) = a + bx + cx ; aflam coeficientii a, b, c din conditia ca distantele de la acest polinom
la celelalte patru, sa coincida,
||p1 p0 || = ||p2 p0 || = ||p3 p0 || = ||p4 p0 ||;
obtinem (tema, verificati!)
a = 15/26, b = 14/26, c = 23/26,
deci p0 = (15 + 14x + 23x2 )/26. Distanta ceruta este prin urmare
s
2
p
1262
15 2
14 2
29
d = ||p3 p0 || = hp3 p0 , p3 p0 i =
+
+
=
.
26
26
26
26
Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
Definitii. Fie V un spatiu vectorial euclidian.

a) Doi vectori din V se numesc ortogonali daca produsul lor scalar este nul.
b) O submultime S V se numeste ortogonal
a daca vectorii sai sunt ortogonali doi cate doi, adica
hv, wi = 0, v, w S, v 6= w.
c) O multime ortogonala se numeste ortonormat
a dac
a fiecare element al sau are norma egala cu
unitatea.
Teorem
a. Fie V un K -spatiu euclidian si S o submultime din V format
a din vectori nenuli. Atunci
au loc urm
atoarele afirmatii:
a) Dac
a S este multime ortogonal
a, atunci este liniar independent
a.
b) Dac
a dim V = n iar S contine exact n vectori, atunci S este o baz
a a lui V .
Demonstratie. a) Daca S V \{0} este multime ortogonala, iar
k1 v1 + k2 v2 + + kp vp = 0,
o combinatie liniara finita nula de elemente din S. Aplicand acestei egalitati de vectori produsul scalar
cu vj , rezulta
k1 hv1 , vj i + k2 hv2 , vj i + + kp hvp , vj i = 0, j 1, p.
26
S fiind ortogonala, cele p relatii obtinute devin egalitatile kj hvj , vj i = 0, j 1, p. Dar vectorii vj , j
1, p sunt nenuli, deci
hvj , vj i = ||vj || =
6 0, j 1, p,
de unde rezulta kj = 0, j 1, p, si deci multimea S este liniar independent
a.
b) rezulta imediat din prima afirmatie si din egalitatea n = p.
Observatie. In spatiile vectoriale euclidiene este comod sa se exprime vectorii n raport cu baze
ortonormate. Faptul ca o baza B = {e1 , e2 , . . . , en } Vn este ortonormata se poate rescrie
(
1, pentru i = j
hei , ej i = ij =
, i, j = 1, n,
0, pentru i 6= j
unde simbolul ij se numeste simbolul lui Kronecker.
Exemplu. In spatiul vectorial euclidian real V = C 0 [0, ] al functiilor reale, continue, definite pe
intervalul [0, ] nzestrat cu produsul scalar
Z
hf, gi =
f (x)g(x)dx,
0
consideram urmatoarea submultime de functii trigonometrice S = {f0 , f1 , f2 , . . . }, cu

S = {f0 (x) = 1} {f2n1 (x) = cos 2nx, f2n (x) = sin 2nx | n 1} .
Multimea S este ortogonala, caci hfi , fj i = 0, i 6= j, i, j N (tema, verificati!) . Deoarece S nu
contine elementul nul al spatiului C0 [0, ] (functia identic nul
a), rezulta conform teoremei de mai sus
ca S este liniar independenta. Insa S nu este ortonormata, caci normele vectorilor sai nu sunt toate
egale cu 1, anume:
qR
p
||f
||
=
hf
,
f
i
=
dx = ,
0
0
0
qR
p
2 2nxdx =
||f2n1 || =
cos
/2,
0
p
R 2
||f2n || =
/2, n N .
0 sin 2nxdx =
Impartind fiecare functie prin norma sa, obtinem multimea ortonormata {g0 , g1 , g2 , . . . } de mai jos:
r
r
1
2
2
g0 (x) = , g2n1 (x) =
cos 2nx, g2n (x) =
sin 2nx, n N .
Definitie. Fie V un spatiu vectorial euclidian si un vector w V \{0}.

a) Se numeste proiectia vectorului v V pe w, vectorul
prw v =
hv, wi
w.
hw, wi
b) Se numeste m
arimea algebric
a a proiectiei lui v V pe w, num
arul real
prw v =
hv, wi
,
||w||
unde norma este cea euclidiana asociata produsului scalar considerat.
Spatii vectoriale
27
Teorem
a. Fie spatiul vectorial euclidian V = Vn . Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a pentru V si
n
P
xi ei V . Au loc urm
atoarele afirmatii:
x=
i=1
hx,ei i
a) Dac
a B este baz
a ortogonal
a atunci xi = he
, i = 1, n.
i ,ei i
b) Dac
a B este baz
a ortonormat
a, atunci xi = hx, ei i, i = 1, n.
Demonstratie. a) Orice vector x Vn se descompune relativ la baza B , deci x =
n
P
j=1
xj ej . Inmultind
scalar aceasta relatie cu vectorul ei , i = 1, n, obtinem

hx, ei i =
n
X
xj hej , ei i = xi hei , ei i xi =
j=1
hx, ei i
, i = 1, n.
hei , ei i
b) Daca baza {ei }i=1,n este ortonormata, atunci hei , ei i = 1 xi = hx, ei i, i = 1, n.
Observatie. In cazul al doilea din teorema, orice vector x Vn admite reprezentarea unica x =
n
P
hx, ei iei . Coordonatele xi = hx, ei i, i = 1, n ale vectorului x reprezint
a exact marimile algebrice
i=1
ale proiectiilor vectorului x (pe scurt, proiectii) pe versorii ei si se numesc coordonate euclidiene.
Teorem
a. Fie Vn un spatiu vectorial euclidian complex si B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a ortonormat
a
n Vn ; atunci
a) produsul scalar a doi vectori x, y Vn are expresia
hx, yi =
n
X
xj yj , unde xj = hx, ej i, yj = hy, ej i, j = 1, n;
j=1
b) norma satisface relatia ||x||2 =
n
P
j=1
|xj |2 .
Demonstratie. a) Baza fiind ortonormata, avem hei , ej i = ij ; fie

x=
n
X
xj ej , y =
j=1
n
X
yj ej Vn .
j=1
Folosind proprietatile produsului scalar, obtinem

+
* n
n X
n
n
n
n X
n
X
X
X
X
X
hx, yi =
xj ej ,
y k ek =
xj y k hej , ek i =
xj y k jk =
xj y j .
j=1
k=1
j=1 k=1
b) Inlocuind y = x n expresia produsului scalar, rezulta relatia.
j=1 k=1
j=1
Definitii. Fie V un spatiu vectorial euclidian si S o submultime a sa.

a) Un vector din V se numeste ortogonal lui S daca este ortogonal pe fiecare element din S.
b) Multimea tuturor vectorilor ortogonali relativ la submultimea S se numeste S-ortogonal si se
noteaza cu S . Se observa ca S este un subspatiu vectorial al lui V , indiferent daca S este sau nu
un subspatiu al lui V .
c) In cazul cand S este un subspatiu vectorial, subspatiul vectorial S se numeste complementul
ortogonal al lui S.
28
Teorem
a. Fie V un spatiu vectorial euclidian si W = Wn un subspatiu vectorial n-dimensional al
lui V ; atunci:
a) Are loc descompunerea n sum
a direct
a V =W W .
b) Fie v V , v = w + w V =W W . Atunci vectorul v satisface relatia (numit
a si teorema
Pitagora):
||v||2 = ||w||2 + ||w ||2 .
Vectorul w din descompunerea de mai sus se numeste proiectia vectorului v V pe subspatiul W
al lui V . In cazul cand subspatiul W este finit-dimensional, acesta este dat de suma proiectiilor sale
pe vectorii unei baze ortogonale a subspatiului.
Demonstratie. a) Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baza ortonormata a lui Wn si fie
w=
n
X
hv, ei iei
i=1
proiectia vectorului v V pe subspatiul Wn . Notand w = v w, rezulta

hw , wi = hv, wi hw, wi = *
+
n
n
n
P
P
P
= v,
hv, ei iei
hv, ei iei
hv, ej iej =
=
=
n
P
i=1
n
P
i=1
i=1
hv, ei i2
hv, ei i2
n P
n
P
i=1 j=1
n P
n
P
i=1 j=1
i=1
j=1
hv, ei ihv, ei ihei , ej i =

hv, ei ihv, ej iij = 0
si deci w W . Exprimarea unica v = w + w arat

a ca V =W W . 2) Teorema Pitagora rezulta
din urmatoarele egalitati:
||v||2 = hv, vi = hw + w , w + w i =
= hw, wi + 2hw, w i + hw , w i = ||w||2 + ||w ||2 .
Fie n continuare V un spatiu vectorial euclidian. Vom arata ca din orice multime liniar independent
a
de vectori S din V se poate construi o multime ortonormata S 0 (multime ortogonala ai carei vectori
au norma egala cu 1) care sa genereze Span(S). Aceasta multime ortonormata rezulta prin normarea
vectorilor unei multimi ortogonale S . Modul de obtinere al multimii ortogonale S, cunoscut sub
numele de procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, este descris n cele ce urmeaza.
Teorem
a. Fie V un spatiu vectorial euclidian de dimensiune n, iar B = {v1 , v2 , . . . , vn } o baz
a a lui
0
V . Atunci exist
a o baz
a B = {e1 , e2 , . . . , en } care are urm
atoarele propriet
ati:
a) baza B 0 este ortonormat
a;
b) multimile {v1 , v2 , . . . , vk } si {e1 , e2 , . . . , ek } genereaz
a acelasi subspatiu vectorial,
W
= Span({v1 , v2 , . . . , vk }) = Span({e1 , e2 , . . . , ek }) V
pentru fiecare k 1, n.
00 = {w1 , w2 , . . . , wn } ce satisface propriDemonstratie. Mai ntai construim o multime ortogonala B
etatea b), si apoi i normam elementele. Multimea ortogonala {w1 , w2 , . . . , wn } se construieste din
{v1 , v2 , . . . , vn } n felul urmator:
Spatii vectoriale
29
Se considera w1 = v1 .
Se alege w2 = v2 + kw1 . Vectorul w2 nu este zero deoarece ind(B ) ind{v1 , v2 }. Se determina k
din conditia ca w2 sa fie ortogonal lui w1 , adica
0 = hw2 , w1 i = hv2 + kw1 , w1 i k =
hv2 , w1 i
,
hw1 , w1 i
de unde rezulta
w2 = v2 prw1 v2 .
Vectorul w3 este luat de forma w3 = v3 +k1 w1 +k2 w2 ; el este nenul deoarece ind(B ) ind{v1 , v2 , v3 }.
Scalarii k1 , k2 sunt determinati din conditiile ca w3 sa fie ortogonal lui w1 si lui w2 ,
(
hv3 ,w1 i
k1 = hw
0 = hw3 , w1 i = hv3 , w1 i + k1 hw1 , w1 i
1 ,w1 i
hv3 ,w2 i
0 = hw3 , w2 i = (v3 , w2 i + k2 hw2 , w2 i
k2 = hw2 ,w2 i
hv3 ,w1 i
hv3 ,w2 i
si deci w3 = v3 hw
w1 hw
w2 , adica w3 = v3 prw1 v3 prw2 v3 .
1 ,w1 i
2 ,w2 i
Repetam procedeul pana obtinem o multime de n vectori ortogonali
00 = {w1 , w2 , . . . , wn }.
B
Se observa ca procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt descris mai sus poate fi sintetizat astfel:
w1 = v1 ,
w2 = v2 prw1 v2
w3 = v3 prw1 v3 prw2 v3
.......................................
wn = vn prw1 vn prw2 vn ... prwn1 vn

deci fiecare vector wk se construieste scaz
and din omologul sau vk proiectiile acestuia pe vectorii
{w1 , . . . , wk1 } anterior determinati. Multimea ortonormata B 0 = {e1 , e2 , . . . , en } se obtine prin
00 ,
normarea vectorilor bazei B
wi
, i = 1, n.
ei =
||wi ||
Din modul de obtinere a noii baze B 0 din baza B , rezulta relatiile
W
= L{v1 , v2 , . . . , vk } = L{e1 , e2 , . . . , ek },
k 1, n.
Observatie. Teorema se poate aplica si pentru cazul cand B este o familie liniar independent
a S din
V . Cum S este baza pentru Span(S), procedeul Gram-Schmidt produce o noua baza (ortogonala !)
0 = S 0 a subspatiului vectorial Span(S).
B
Exercitiu. Determinati baza ortonormata B 0 asociata bazei B a spatiului canonic cu trei dimensiuni
R3 , unde
B = {v1 = (1, 0, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 = (0, 1, 1)} R3 .
00 = {w1 , w2 , w3 } formata
Solutie. Utilizand procedeul Gram-Schmidt, construim o baza ortogonala B
din vectorii
w1 = v1 = (1, 0, 1)
w2 = v2
hv2 ,w1 i
hw1 ,w1 i w1
= (1, 1, 2) 21 (1, 0, 1) = (3/2; 1; 3/2) ||(3, 2, 3)
w3 = v3
hv3 ,w1 i
hw1 ,w1 i w1
= (0, 1, 1)
hv3 ,w2 i
hw2 ,w2 i w2
(1)
2 (1, 0, 1)
1
11 (3, 2, 3)
= (4/11; 12/11; 4/11) ||(1, 3, 1).
30
Impartim fiecare vector din baza ortogonala prin norma sa si obtinem o baza ortonormata B 0 =
{e01 , e02 , e03 } formata din vectorii
w1
1
1
e01 = ||w
=
,
0,
,
1 ||
2
2
w2
3 , 2 , 3
=
,
e02 = ||w
2 ||
22
22
22
w3
e03 = ||w
= 111 , 3
, 111 .
3 ||
11
Observatie. O simplificare considerabila a calculului, care conduce la o baza ortogonala B 00 cu
proprietati similare, si n final la baza ortonormata B 0 , este urmatoarea: dupa ortogonalizare, deci
dupa determinarea celor trei vectori ai bazei B 0 , acestia pot fi nlocuiti prin multipli convenabili ai
lor. Acest fapt nu influenteaza rezultatul, deoarece au loc urmatoarele proprietati:
a) hu, vi = 0 hu, kvi = 0, u, v Vn , k K = R;
b) kl prv u = prlv ku, u, v Vn , k, l K = R,
adica, pe scurt, pentru un sistem ortogonal dat, orice alt sistem format din multipli nenuli ai vectorilor
acestuia este tot ortogonal. In cazul nostru putem nlocui, spre exemplu, prin amplificarile indicate:
w1 = (1, 0, 1) w1 = (1, 0, 1)
(1)
w2 = (3/2; 1; 3/2) w2 = (3, 2, 3)

2
w3 = (4/11; 12/11; 4/11) w3 = (1, 3, 1)

(11/4)
Observam ca sistemul B 00 = {w1 , w2 , w3 } conduce la baza ortonormata B 0 = {e1 , e2 , e3 }, ce

satisface proprietatile teoremei 6.5. Considerand cazul infinit dimensional, generalizam teorema astfel:
a sau infinit
a n spatiul vectorial euclidian V si
Teorem
a. Fie B ={v1 , v2 , . . . } V o multime finit
fie Span(v1 , . . . , vk ) subspatiul generat de primii k vectori ai acestei multimi. Atunci exist
a o multime
0
B = {w1 , w2 , . . . } V astfel nc
at:
a) vectorul wk este ortogonal pe Span(v1 , v2 , . . . , vk1 ), k N
b) Span(w1 , . . . , wk ) = Span(v1 , . . . , vk ), k N;
c) vectorii w1 , w2 , . . . cu propriet
atile 1) si 2) sunt unic determinati, abstractie f
ac
and de sens (de o
posibil
a amplificare cu 1).
Demonstratie. Vectorii w1 , w2 , . . . , din teorema sunt determinati recursiv prin relatiile:
w1 = v1 , wk+1 = vk+1
k
X
prwi vk+1 , k N.
i=1
Din multimea ortogonala {w1 , w2 , . . . } se poate obtine multimea ortonormata
w1
w2
,
,... ,
||w1 || ||w2 ||
ai carei vectori au proprietatile a) si b) din teorema, si sunt unic determinati, abstractie fac
and de
semn.
Exercitiu. Fie V spatiul vectorial euclidian al functiilor polinomiale reale definite pe intervalul [1, 1],
cu produsul scalar dat de
Z
1
hv, wi =
v(t)w(t)dt, v, w V .
1
Spatii vectoriale
31
Aplicati procedeul Gram-Schmidt bazei canonice B = {vn }nN V , vn (t) = tn , n N.

R: Aplicand acestei baze procedeul Gram-Schmidt, obtinem baza ortogonala B 0 = {wn }nN formata
din polinoamele Legendre,
1
3
n! dn 2
w0 (t) = 1, w1 (t) = t, w2 (t) = t2 , w3 (t) = t3 t, . . . , wn (t) =
(t 1)n , . . .
3
5
(2n)! dtn
Probleme propuse
1. Fie multimea R3 pe care definim operatiile

(i) x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 ), x, y R3 ,
(ii) x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 y3 ), x, y R3 ,
(iii) kx = (kx1 , 0, kx3 ), k R, x R3 ,
(iv) kx = (kx1 , kx2 , kx3 ), k R, x R3 .
Sa se determine urmatoarele:
a) Formeaza R3 un spatiu vectorial real fat
a de operatiile (i) si (iii) ?
b) Dar fat
a de (i) si (iv) ?
c) Dar fata de (ii) si (iv) ?
R: a) nu; b) da; c) nu.
2. Determinati daca multimile de mai jos reprezinta spatii vectoriale cu operatiile de adunare a
vectorilor si nmultire cu scalari descrise alaturat
(x1 , x2 ) (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + |y2 |)

2
a) (V = R , , ),
(x1 , x2 ) = ( x1 , 0), (x1 , x2 ), (y1 , y2 ) R2 , R.
b) (V = {p R[X ]| grad p = 4}, +, R ).
c) (V = R2 [X] {p R[X] |grad p 2}, +, R ).
d) (V = C 2 (a, b) = {f |f : (a, b) R, f derivabil
a de 2 ori, f 00 continu
a }, +, R ),
(f + g)(x) = f (x) + g(x)

(f )(x) = f (x), x (a, b), f, g V , R
R: a) nu, b) nu, c) da, d) da. c)
3. a) Sa se arate ca multimea tuturor sirurilor convergente cu termeni din K (K {R, C}) formeaza
un spatiu vectorial peste K relativ la adunarea a doua siruri si nmultirea dintre un num
ar si un sir.
k
b) Sa se stabileasca daca multimea V a tuturor functiilor reale de clasa C definite pe o submultime
deschisa U Rn , este spatiu vectorial real n raport cu adunarea functiilor si nmultirea dintre un
numar si o functie, descrise prin
(f + g)(x) = f (x) + g(x)
(kf )(x) = kf (x), k R, f, g V , x U.
c) Aratati ca multimea V a functiilor integrabile pe [a, b], (a < b R), este un spatiu vectorial real
n raport cu operatiile descrise mai sus.
R: b) da.
4. Fie V un spatiu vectorial real. Pe V V definim operatiile

(
(u, v) + (x, y) = (u + x, v + y)
(a + ib)(u, v) = (au bv, bu + av)
, a + ib C, u, v, x, y V .
32
Probleme propuse
Sa se arate ca V V este un spatiu vectorial peste C (acest spatiu se numeste complexificatul lui V
si l notam cu C V ).
5. Sa se verifice care dintre urmatoarele submultimi W reprezinta subspatii vectoriale n spatiile

vectoriale specificate:
a)
b)
c)
d)
e)
W
W
W
W
W
= {(x1 , x2 ) R2 | x1 + x2 a = 0} R2 , unde a R,
= R2 [X] R4 [X],
= R3 [X] R[X],
= {p R[X] |p(1) + p(1) = 0} R[X],
= {p R[X] |p(0) = 1} R[X].
R: a) da a = 0, b) da, c) da, d) da, e) nu.
6. Sa se stabileasca daca multimile

A = {p Rn [X] | q Rn [X], a.. p(x) = q(2x + 1) q(2), x R}
B = {p Rn [X] | p(x) = p(3x2 ) + 7, x R}
sunt subspatii vectoriale ale spatiului vectorial Rn [X] al polinoamelor cu coeficienti reali, de grad cel
mult n.
g, nu.
R: a) da, b) B =
7. Consideram subspatiile vectoriale V i , i (unde este o familie arbitrara de indici) ale spatiului
vectorial V . Sa se arate ca V
i
este subspatiu vectorial al lui V .
8. Fie I = (a, b) R un interval real si multimile:

i) Multimea functiilor continue pe I, C 0 (I) = {f : I R | f continu
a pe I },
k
k
ii) Multimea functiilor diferentiabile de clasa C pe I (k N ), C (I) = {f : I R| f derivabil
a
de k ori pe I, cu f (k) continua pe I},
iii) Multimea functiilor diferentiabile de clasa C pe I, C (I) = {f : I R| f derivabil
a de k
ori pe I, k N}.
Aratati ca:
a) C 0 (I), C k (I) si C (I) formeaza spatii vectoriale reale cu operatiile
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (f )(x) = f (x), x I.
b) C (I) este subspatiu vectorial n C k (I), k N;
c) C k (I) este subspatiu vectorial n C l (I), k l N;
d) C (I) = C k (I).
kN
9. Fie
a)
b)
c)
d)
S, S 0
V doua familii nevide de vectori. Aratati ca:
S Span(S);
S Span(S 0 ) Span(S) Span(S 0 );
Daca S este subspatiu vectorial al lui V , atunci Span(S) = S;
T
Span(S) =
W ;
S W V
W subspatiu vectorial
e) Span(S S 0 ) = Span(S) + Span(S 0 );

f) Daca S S 0 , atunci ind (S 0 ) ind (S);
g) Daca S S 0 , atunci dep (S) dep (S 0 ).
Spatii vectoriale
33
10. Sa se cerceteze daca vectorul v = (1, 2, 0, 3) R4 este o combinatie liniara a vectorilor u1 =

(3, 9, 4, 2), u2 = (2, 3, 0, 1), u3 = (2, 1, 2, 1).
R: da, v = u1 3u2 + 2u3 .
11. Sa se determine daca urmatoarele familii de vectori sunt dependente sau independente liniar. In
cazul dependentei liniare indicati o relatie de dependent
a.
a) v1 = (1, 2, 0), v2 = (1, 1, 1), v3 = (1, 0, 2) R3 ,
b) p1 = 1 + x, p2 = 1 x + x2 , p3 = 3 + x + x2 R2 [X] R[X],
c) f1 = ch, f2 = sh, f3 = exp C (R), unde C (R) {f |f : R R, f derivabil
a de oricate ori pe R},
1 0
1 1
0 0
1 1
d) m1 =
, m2 =
, m3 =
, m4 =
M2 (R),
0 2
0 1
0 0
1 1
e) S = {fn |fn (x) = cosn x, n N} C (R).
R: a) dep {v1 , v2 , v3 }, v1 = 2v2 + v3 , b) dep {p1 , p2 , p3 }, p3 = 2p1 + p2 , c) dep {f1 , f2 , f3 }, f3 = f1 + f2 ,
d) dep {m1 , m2 , m3 , m4 }, 0 m1 + 0 m2 + 1 m3 + 0 m4 = 0, e) ind S.
12. Sa se stabileasca care dintre urmatoarele submultimi ale spatiului vectorial C (R) sunt liniar
dependente, respectiv liniar independente:
S = {1, cos 2x, cos2 x}, S 0 = {ex , ex , chx}, S 00 = {ex , xex , . . . , xn1 ex }.
R: dep(S): 1 1 1 cos 2x + 2 cos2 x = 0; dep(S 0 ): 1 ex + 1 ex 2 ch x = 0; ind(S 00 ).
13. Sa se arate ca familia de polinoame S = {1, X, X 2 , . . . , X n , . . . } K [X] este o multime liniar

independenta, unde K [X] este spatiul tuturor polinoamelor n nedeterminata X, cu coeficienti n
corpul K .
14. Sa se determine daca urmatoarele familii de vectori reprezinta sau nu baze n spatiile vectoriale
indicate:
a) {ek | ek (0, 0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0), k = 1, n} Rn ,
k
b) {eij | eij (ik jl )k=1,m;l=1,n , i = 1, m; j = 1, n} Mmn (R),

c) {X k |k = 0, n} Rn [X],
d) {cos at, sin at} {y = f (t)|y 00 + a2 y = 0}, unde a R .
R: a) da, b) da, c) da, d) da.
15. Determinati daca urmatoarele familii de vectori S = {v1 , v2 , v3 , v4 } din R4 determina baze. In
caz afirmativ, determinati descompunerea vectorului v relativ la baza respectiva.
a) v1 = (1, 1, 0, 0), v2 = (1, 1, 0, 1), v3 = (0, 2, 0, 0), v4 = (0, 0, 1, 1), v = (5, 1, 2, 5),
b) v1 = (1, 1, 1, 1), v2 = (1, 1, 1, 1), v3 = (1, 1, 1, 1), v4 = (1, 1, 1, 1); v = (1, 2, 1, 1),
c) v1 = (1, 1, 0, 1), v2 = (2, 1, 3, 1), v3 = (1, 1, 0, 0), v4 = (0, 1, 1, 1); v = (0, 0, 0, 1).
R: In toate cele trei cazuri, det[v1 , v2 , v3 , v4 ] 6= 0, deci cei 4 vectori sunt liniar independenti n spatiul
vectorial de dimensiune 4, R4 ; prin urmare formeaza baze.
a) Coeficientii vectorului v relativ la noua baza sunt [v]S = (2, 3, 1, 2)t . b) (5/4, 1/4, 1/4, 1/4)t . c)
(1, 0, 1, 0)t .
16. Aflati cate o baza a subspatiului W , si dimensiunea acestuia, unde:

a) W = Span({u = (2, 1, 3, 1), v = (1, 2, 0, 1), w = (1, 1, 3, 0)}) R4 ;
b) W = Span({v1 = (2, 0, 1, 3, 1), v2 = (1, 1, 0, 1, 1), v3 = (4, 2, 1, 5, 3), v4 = (1, 3, 2, 9, 5)})
R5 ,
34
Probleme propuse
c) W = Span({a = (2, 1, 3, 1), b = (1, 1, 3, 1), c = (4, 5, 3, 1), d = (1, 5, 3, 1)}) R4 ,
x 0 y
d) W = A| A =
, y = u 3v; x, y, u, v R M23 (R).
u v 0
R: In cazurile a), b), c), minorul care da rangul matricei formate din coeficientii vectorilor generatori
(asezati pe coloane, spre exemplu), determina o familie liniar independent
a de generatori ai spatiului
W , deci o baza. a) B W = {u, v}. b)B W = {v1 , v2 }. c)B W = {a, b}. d) Rezolvam sistemul (format
dintr-o singura ecuatie) iar generatorii solutiilor sistemului sunt vectori liniar independenti; acestia
formeaza deci baza
1 0 0
0 0 1
0 0 3
BW =
,
,
.
0 0 0
1 0 0
0 1 0
17. Dandu-se subspatiile W si U generate respectiv de vectorii

w1 = (2, 3, 11, 5), w2 = (1, 1, 5, 2), w3 = (0, 1, 1, 1),
u1 = (2, 1, 3, 2), u2 = (1, 1, 3, 4), u3 = (5, 2, 6, 2),
sa se arate ca aceste subspatii sunt suplimentare si sa se gaseasc

a descompunerea vectorului v =
(2, 0, 0, 3) pe aceste subspatii.
R: v = (u1 + u2 ) + (w1 + w2 ) U + W .
18. Fie S = {f1 , f2 , . . . , fn } C (R) o multime de functii. Se numeste wronskianul functiilor

f1 , f2 , . . . , fn , determinantul
(i1)
w(S) = det[fj
(0)
unde am notat fj
], i = 1, n,
= fj , j = 1, n. Sa se arate ca:
a) daca dep(S) atunci w(S)=0 (echivalent, w(S) 6= 0 ind S);

b) reciproca proprietatii a) nu este adevarat
a;
19. Se dau subspatiile vectoriale U si W ale lui R3 . In situatiile de mai jos, sa se determine cate o
baza n subspatiile U , W , U + W , U W si sa se verifice relatia
dim U + dim W = dim(U + W ) + dim(U W ),
a) U = Span({f1 = (1, 2, 1, 2), f2 = (3, 1, 1, 1), f3 = (1, 0, 1, 1)}),
W = Span({g1 = (2, 5, 6, 5), g2 = (1, 2, 7, 3)}) R4 ,
b) U = Span({f1 = (1, 2, 1, 0), f2 = (1, 1, 1, 1)}),
W = Span({g1 = (2, 1, 0, 1), g2 = (1, 1, 3, 1)}) R4 ,
c) U = Span({f1 = (1, 1, 0, 0), f2 = (10, 1, 1)}),
W = Span({g1 = (0, 0, 1, 1), g2 = (0, 1, 1, 0)}) R4 ,
d) U = {(x, y, z )| x + y 2z = 0},
W = Span({w1 = (1, 1, 1), w2 = (1, 0, 0), w3 = (3, 2, 2)}) R3 .
R: a) U W = W , B W = {g1 , g2 }, B U = B U +W = {g1 , g2 , f1 }, 3 + 2 = 3 + 2.
b) B U W = {u = (5, 2, 3, 4)}, B U = {u, f1 }, B W = {u, g1 }, B U +W = {u, f1 , g1 }, 2+2=1+3.
c) U W = {0}, B U = {f1 , f2 }, B W = {g1 , g2 }, U +W = R4 ; subspatiile U si W sunt suplementare;
2+2=0+4.
d) B U = {v1 = (2, 0, 1), v2 = (1, 1, 0)}, B V = {w1 , w2 },
B U +W = {v2 , w1 , w2 }, U + W = R3 ; B U W = {w = (1, 1, 1)}, 2 + 2 = 3 + 1.
Spatii vectoriale
35
20. Sa se gaseasca o baza a sumei si o baza a intersectiei subspatiilor vectoriale U = Span({u1 , u2 , u3 })

si W = Span({w1 , w2 , w3 }), unde
u1 = (2, 1, 1), u2 = (1, 1, 1), u3 = (1, 2, 0);
w1 = (3, 3, 1), w2 = (0, 1, 0), w3 = (6, 0, 2).
R: B U = {u1 , u2 }, B W = {w1 , w2 }, B U W = {w1 }; B U +W = {u1 , u2 , w2 }, (U + W = R3 ).
21. Sa se completeze familia F de mai jos la o baza a spatiului vectorial corespunzator. Verificati n
prealabil liniar independenta sistemului F .
a) F = {v1 = (1, 1, 1), v2 = (0, 1, 1)} R3 ;
b) F = {p1 = x x2 , p2 = 1 x3 } R3 [X].
R: a) B R3 = {v1 , v2 , v3 = (1, 0, 0)}, b) B R3 [X] = {p1 , p2 , p3 = x3 , p4 = x2 }.
22. Sa se arate ca daca U 1 , U 2 , U 3 V sunt subspatii vectoriale n V , atunci are loc relatia
U 1 + (U 2 U 3 ) = (U 1 + U 2 ) U 3 .
23. Aratati ca C 0 [0, 1] = ( U a ) U b , unde b [0, 1] arbitrar fixat, iar

aR
U a = {f C 0 [0, 1] | f (x) = a, x [0, 1]}, U b = {f C 0 [0, 1] | f (b) = 0}.
24. Fie p0 R[X] \{0} un polinom fixat. Aratati ca

R[X] = {p R[X] | grad p n} {p R[X] | p0 divide p}.
25. Fie V 5 spatiul vectorial real al polinoamelor n cos x care aucel mult gradul 4. Sa se scrie
transformarea de coordonate care permite trecerea de la baza B = 1, cos x, cos2 x, cos3 x, cos4 x la
baza B 0 = {1, cos x, cos 2x, cos 3x, cos 4x} si sa se gaseasc
a inversa acestei transformari.
1 0 1 0
1
0 1 0 3 0
1 iar
0 8
R: X = CX 0 , unde C =
0 0 2
; matricea transformarii inverse este C
0 0 0
4
0
0 0 0
0
8
X 0 = C 1 X.
26. Sa se arate ca urmatoarele familii de vectori B 0 si B 00 sunt baze n spatiul vectorial specificat si
sa se determine matricea de trecere de la baza B 0 la B 00 (notata CB 0 B 00 ) si coordonatele vectorului v
(exprimat n baza canonica) relativ la baza B 0 .
a) B 0 = {f1 = (1, 0, 1), f2 = (1, 0, 1), f3 = (1, 1, 0)} R3 , B 00 = {g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 =
(1, 0, 0)} R3 ; v = (1, 3, 7);
b) B 0 = {q1 = 1 + x, q2 = 1 x2 , q3 = 1} R2 [X], B 00 = {r1 = 1 + x + x2 , r2 = x2 , r3 = 1 + x2 }
R2 [X]; v = 1 x + x2 .
R: a) CB 0 B 00
= C 01 C 00 , C 0= [f1 , f2
, f3 ], C 00
1 0
1 1 1
C 01 C 00 , C 0 = 1 0 0 , C 00 = 1 0
1 1
0 1 0
01 (1, 3, 7)t . b) C
= [g
B 0 B 00 =
1 , g2 , g3 ]; [v]B 0 = C
1
0 ; [v]B 0 = C 01 (1, 1, 1)t .
1
27. Fie spatiul vectorial complex n-dimensional Cn si fie R Cn trecerea n real a lui Cn . Stiind ca
oricarui vector z = (a1 +ib1 , a2 +ib2 , . . . , an +ibn ) Cn i corespunde vectorul (a1 , a2 , . . . , an , b1 , b2 , . . . , bn )
R Cn , s
a se stabileasca vectorul din R Cn care este asociat lui i z.
36
Probleme propuse
R: (b1 , b2 , . . . , bn , a1 , a2 , . . . , an ).
28. Sa se arate ca aplicatiile h , i : Rn [X] Rn [X] R definite prin formulele

a) hp, qi =
b) hp, qi =
n
P
k=0
n
P
k=0
ak bk ,
1
k! ak bk ,
p =
n
P
k=0
ak X k , q =
n
P
k=0
bk X k Rn [X], sunt respectiv produse scalare. Pentru
n 2, sa se calculeze unghiul dintre polinoamele p si q fat

a de produsul scalar a), respectiv b), unde
p = 3 + 4X 2 , q = 2 3X + 3X 2 Rn [X].
R: a) hp, qi = 6, b) hp, qi = 0.
29. Determinati daca urmatoarele operatii reprezinta produse scalare:

a) hx, yi = x1 y1 + ax2 y2 , x, y R2 ;
b) hu, vi = u1 v2 , u, v C2 .
R: a) da ai0, b) nu.
30. Sa se verifice ca urmatoarele operatii determina produse scalare pe spatiile vectoriale specificate:
a) hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 , x, y R3 ;
b) hx, yi = x1 y1 + x2 y2 , x, y C2 ;
Rb
c) hf, gi = a f (t)g(t)dt, f, g C 0 [a, b] = {f |f : [a, b] R, f continu
a}
R1
0
d) hp, qi = 1 p(t)q(t)dt, p, q R2 [X] P2 C [1, 1];
e) hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + p2 q2 , p = p0 + p1 x + p2 x2 , q = q0 + q1 x + q2 x2 R2 [X];
f) hA, B i = T r(At B ), A, B M2 (R), unde
T r(C) = c11 + + cnn , C = (cij )i,j=1,...,n Mn (R).
31. Folosind produsele scalare canonice din exercitiul precedent, pentru fiecare din cazurile urmatoare
sa se calculeze:
normele celor doi vectori;
pentru punctele a, c, d, e, f , unghiul celor doi vectori;
determinati daca cei doi vectori sunt ortogonali;
aflati proiectia celui de-al doilea vector pe primul.
Se dau vectorii corespunzatori:
a) u = (1, 2, 1), v = (1, 3, 1) R3 .
b) u = (1 + i, i), v = (1, i 2) C2 .
c) f (x) = ex , g(x) = ex ; f, g C 0 [0, 1].
d) p = 1 + x, q = 1 x2 P2 .
e) p = 1 + x, q = 1 x2 R2 [X].
1 0
1 0
f)A =
,B =
M2 (R).
1 1
1 1
R: Tema: b, c, d, e, f. a) ||u|| = 6, ||v|| = 11, hu, vi = 4, deci u nu este ortogonal pe v;
2 4 2
4
, ,
.
(u, v) = arccos [0, ] ; pru v =
3 3 3
66
Spatii vectoriale
37
32. Ortonormati urmatoarele familii de vectori folosind produsele scalare canonice (sau cele indicate,
dupa caz) ale spatiilor vectoriale considerate:
a) F = {v1 = (1, 1, 0), v2 = (1, 0, 1), v3 = (0, 0, 1)} R3 ,
b) F = {p1 = 1 + x, p2 = 1 x2 , p3 = x + x2 } R2 [x], unde
Z
hp, qi =
1
p(t)q(t)dt, p, q R2 [x] C 0 [1, 1];
c) F = {v1 = (1 + i, 0, 1), v2 = (1, 1, i), v3 = (0, i, i)} C3 .

R: Tema. b, c). a) In urma ortogonalizarii (Gram-Schmidt) si normarii familiei F , rezulta baza
ortonormata:
1
1 2
1 1 1
1 1
, g3 = , ,
.
g1 = , , 0 , g2 = , ,
2 2
6
6 6
3 3 3
33. Aflati o familie ortonormata de solutii ale sistemului liniar
3x y z + v = 0
x + 2y z v = 0.
R: Se rezolva sistemul, se afla o baza n spatiul solutiilor, se ortogonalizeaza si apoi se normeaza

aceasta baza. Spre exemplu, o asemenea baza ortonormata este
1
1
(1, 12, 8, 17).
v1 = (1, 0, 2, 1), v2 =
6
498
34. Completati urmatorul sistem de vectori la o baza ortogonala, verificand n prealabil ca aceasta
este formata din vectori ortogonali
F = {v1 = (2, 1, 1), v2 = (1, 1, 1) } R3 .
R: B 0 = {v1 , v2 , v3 }, v3 Span(v = (0, 1, 1)) \{0}.
35. Fie spatiul vectorial euclidian real V = C 0 [0, 4] cu produsul scalar dat de
Z
hf, gi =
f (x)g(x)dx, f, g V .
0
a) Sa se scrie inegalitatea lui Cauchy-Schwarz pentru acest produs scalar.
x, x [0, 2]
b) Sa se calculeze d(f, g) si ||g||, unde f (x) = 1, g(x) =
2 x, x (2, 4].
Z 4
2 Z 4
Z 4
R: a)
f (x)g(x)dx
f 2 (x )dx
g 2 (x )dx ;
0
0
p
0
b) d(f, g) = 2 13/3;||g|| = 4/ 3.
36. Determinati proiectia ortogonala v 0 =

pr W v a vectorului vpe subspatiul W precum si componenta
sa ortogonala v a vectorului relativ la subspatiul W , n fiecare din urmatoarele cazuri:
a) v = (1, 0, 2), W = Span({w1 = (0, 1, 0), w2 = (0, 1, 1)} R3 ;
b) v = (1, 1, 1), W = Span(S),
S = {w1 = (1, 0, 2), w2 = (1, 1, 0), w3 = (3, 2, 2)} R3 ;
38
Probleme propuse
not
c) v = 1 + x, W = Span({p1 = 1 x, p2 = 1 x2 }) R2 [x];
d) v = (1, 1, 1), W = {(x, y, z) |x + y z = 0} R3 ;
e) v = (5, 2, 2, 2), W = Span({w1 = (2, 1, 1, 1), w2 = (1, 1, 3, 0)} R4 .
R: Tema: a, c, b) v 0 = prW v = (23/45; 5/45; 56/45), v = v v 0 = (68/45; 10/9; 11/45). d)
W = Span({(1, 0, 1), (1, 1, 0)}, B ortog,W = {w1 = (1, 0, 1), w2 = (1, 2, 1)} v 0 = prw1 v + prw2 v =
(0, 0, 0), deci vW , v = v = (1, 1, 1).e) v 0 = prW v = (3, 1,-1,-2), v = (2, 1, 1, 4).
37. Determinati complementul ortogonal W al subspatiului vectorial W , unde W = Span({w1 =

(1, 1, 0, 0), w2 = (1, 1, 1, 1)} R4 .
R: W
= Span({(1, 1, 2, 0), (0, 0, 1, 1)}.
38. Se da familia de vectori B ={v1 , v2 , v3 } din spatiul vectorial euclidian canonic cu trei dimensiuni
R3 , unde v1 = (1, 0, 2), v2 = (0, 1, 1), v3 = (1, 1, 0).
a) Aratati ca B este o baza a spatiului R3 .
b) Sa se ortonormeze baza B .
R: b) Se obtine baza ortonormata
B =
{e01 , e02 , e03 }, e01
1 1
1
1
3
3
3
2
0
0
, , 0 , e2 = , ,
, e3 = , ,
.
2 2
11 11 11
22 22 11
39. Fie spatiul vectorial euclidian V al functiilor polinomiale definite pe intervalul [1, 1], cu produsul
scalar definit prin aplicatia
hp, qi =
p(x)q(x) dx.
1
Ortogonalizand multimea S = {1, x, x2 , . . . , xn , . . . } se obtine familia S 0 a polinoamelor Legendre. Sa

se afle primele cinci polinoame ale acestei familii.
3
5
3
0
R: 1, x, x2 13 , x3 35 x, x4 67 x2 + 35
, x5 10
9 x + 21 x S .
40. Fie V un spatiu vectorial euclidian real si doi vectori x, y V . Sa se verifice urmatoarele
proprietati:
a) xy kx + yk2 = kxk2 + kyk2 ,
b) kxk = kyk (x + y)(x y).
c) ||x + y||2 + ||x y||2 = 2 ||x||2 + ||y||2 .
41. Fie V un spatiu vectorial euclidian complex si doi vectori x, y V . Sa se verifice urmatoarele
proprietati:
a) xy ||ax + by||2 = ||ax||2 + ||by||2 , a, b C,
b) 4hx, yi = ||x + y||2 ||x y||2 + i||x + iy||2 i||x iy||2 , x, y V .
42.Fie V un spatiu vectorial euclidian real si {v1 , . . . vn } V o familie de vectori. Sa se arate ca:
a) Daca {w1 , . . . wn } V reprezinta familia obtinut
a din {v1 , . . . vn } n urma aplicarii procesului de
ortogonalizare Gram-Schmidt, atunci au loc relatiile
||vi || ||wi || , i = 1, n;
b) Au loc relatiile G(v1 , . . . vn ) = G(w1 , . . . wn ) si G(v1 , . . . vn ) ||v1 ||2 ||vn ||2 , unde prin
G(v1 , . . . vn ) = det(hvi , vj i)i,j=1,n am notat determinantul Gram al familiei de vectori {v1 , . . . vn }.
Transformari linare
39
R: a) Pentru i = 1, avem v1 = w1 ||v1 || = ||w1 ||. Pentru i 2, se aplica teorema lui Pitagora
vectorului suma vi = wi + prW vi , unde W = Span(w1 , . . . wi1 ).
b) Pentru prima relatie, se demonstreaza succesiv egalitatile
G(v1 , v2 , v3 , . . . vn ) = G(w1 , v2 , v3 , . . . vn ) = G(w1 , w2 , v3 , . . . vn ) = = G(w1 , . . . wn ),
folosind operatii cu determinanti si expresiile care leaga cele doua familii de vectori. Pentru a doua
relatie, aplicam punctul a) si prima relatie, observand ca
G(w1 , . . . wn ) = det(diag(hw1 , w1 i, . . . , hwn , wn i)) = ||w1 ||2 ||wn ||2 .
Capitolul 2. Transform
ari linare
1
Transform
ari liniare. Definitii, exemple, propriet
ati
Definitii. Fie V si W doua spatii vectoriale peste corpul K .

a) Se numeste transformare liniara de la V la W (sau nc
a, operator liniar sau morfism de spatii
vectoriale), o functie T : V W care satisface proprietatile
(1)
T (x + y) = T (x) + T (y),
(2)
T (kx) = kT (x),
x, y V ,
k K , x V .
b) Se numeste izomorfism de spatii vectoriale, orice transformare liniara bijectiva.

c) Se numeste endomorfism al spatiului vectorial V , orice aplicatie liniara T : V V .
d) Se numeste automorfism al spatiului vectorial V , orice endomorfism bijectiv.
e) Se numeste form
a liniar
a, o transformare liniara T : V K (unde K = K 1 este considerat ca
spatiu vectorial 1-dimensional peste K ).
Observatie. Cele doua conditii (1) si (2) din definitia unei transformari liniare sunt echivalente cu
conditia
T (kx + ly) = kT (x) + lT (y), k, l K , x, y V .
(3)
Intr-adevar, daca T : V W este liniara, atunci conform definitiei avem
T (kx + ly) = T (kx) + T (ly) = kT (x) + lT (y), k, l K , x, y V .
Reciproc, conditia (3), pentru k = l = 1 implica (1), iar pentru l = 0, implica (2).
Notatii.
Vom nota prin L(V , W ) multimea tuturor transformarilor liniare definite pe V cu valori n W .
Vom nota prin End(V ) multimea endomorfismelor spatiului vectorial V .
Vom nota prin Aut(V ) multimea automorfismelor spatiului vectorial V .
Uneori n loc de T (x) vom scrie, pe scurt, T x.
40
Transform
ari liniare. Definitii, exemple, proprietati
Exemple de transform
ari liniare
1. Aplicatia T L(R, R), T (x) = ax, unde a R, este liniara.

2. Aplicatia nula, T L(V , W ), T (x) = 0, x V este transformare liniara.
3. Aplicatia de incluziune T L(U , V ), T (x) = x, x U , unde U este subspatiu vectorial n V
(privit ca spatiu vectorial cu structura indusa din V ), este aplicatie liniara. Ca un caz particular,
aplicatia identitate
Id End(V ), Id(x) = x, x V ,
este aplicatie liniara.
4. Aplicatia T L(Rn , Rm ), T (x) = Ax, x = (x1 , . . . , xn )t Rn , unde matricea A Mmn (R) este
data, este o transformare liniara. Spre exemplu, pentru m=2, n=3, aplicatia T L(R2 , R3 ),
T (x) = (2x1 , x2 , 3x1 + x2 ), x = (x1 , x2 ) R2
este de aceasta forma, deoarece
2 0
x1
x1
T (x) = 0 1
= x2 = (2x1 , x2 , 3x1 + x2 )t .
x2
3 1
x3
Se observa ca T este transformare liniara, deoarece avem

T ((x1 , x2 ) + (y1 , y2 )) = T (x1 + y1 , x2 + y2 ) =
= (2(x1 + y1 ), (x2 + y2 ), 3(x1 + y1 ) + x2 + y2 ) =
= (2x1 , x2 , 3x1 + x2 ) + (2y1 , y2 , 3y1 + y2 ) =
= T (x1 , x2 ) + T (y1 , y2 ), (x1 , x2 ), (y1 , y2 ) R2
T (k(x1 , x2 )) = T (kx1 , kx2 ) =
= (2kx1 , kx2 , 3kx1 + kx2 ) =
= k(2x1 , x2 , 3x1 + x2 ) =
= kT (x1 , x2 ), k R, (x1 , x2 ) R2 .
5. Operatorul de derivare T L(C 1 (a, b), C 0 (a, b)), T (f ) = f 0 , f C 1 (a, b), este transformare
liniara.
6. Operatorul de integrare definita T L(C 0 [a, b], R), T (f ) =

mare liniara.
Rb
a
f (t)dt, f C 0 [a, b], este transfor-
7. Operatorul de transpunere T L(Mmn (K ), Mnm (K )), T (A) = At , A Mmn (K ), este

transformare liniara.
Teorem
a. Orice transformare liniar
a T L(V , W ) are urm
atoarele propriet
ati:
a) T (0) = 0.
b) Dac
a U este un subspatiu vectorial al lui V , atunci T (U ) este un subspatiu vectorial al lui W .
c) Dac
a vectorii x1 , x2 , . . . , xn V sunt liniar dependenti, atunci si vectorii T (x1 ), T (x2 ), . . . , T (xn )
W sunt de asemenea liniar dependenti.
d) Dati fiind vectorii x1 , x2 , . . . , xn V , dac
a vectorii T (x1 ), T (x2 ), . . . , T (xn ) W sunt liniar
independenti, atunci si vectorii x1 , x2 , . . . , xn sunt liniar independenti.
Transformari linare
41
Demonstratie. a) Avem T (0) = T (0 + 0) = T (0) + T (0) T (0) = 0. b) Fie u = T (x), v = T (y)

T (U ), cux, y V , si k, l K . Atunci avem
ku + lv = kT (x) + lT (y) = T (kx + ly) T (U ),
deci T (U ) este un subspatiu vectorial al lui W . c) Aplicand transformarea T unei relatii de
dependenta k1 x1 + k2 x2 + + kn xn = 0V si folosind proprietatea de liniaritate (3) a transformarii
T , rezulta relatia de dependenta
k1 T (x1 ) + k2 T (x2 ) + + kn T (xn ) = 0W .
d) Procedand ca n cazul 3), rezulta anularea coeficientilor k1 , k2 , . . . , kn , deci independenta vectorilor
x1 , x2 , . . . , xn .
Observatie. Daca V si W sunt doua spatii vectoriale peste corpul K , putem defini adunarea si
nmultirea cu scalari pe multimea de transformari liniare L(V , W ), ca si n cazul spatiilor vectoriale
care au functii drept vectori. Mai exact, pentru S, T L(V , W ), definim
(S + T )(x) = S(x) + T (x),

(kS)(x) = kS(x), x V , k K .
In raport cu aceste operatii multimea L(V , W ) este un spatiu vectorial peste corpul K . Spatiul
vectorial L(V , K ) se numeste dualul lui V , iar vectorii sai se numesc forme liniare definite pe V cu
valori n corpul K .
a spatii vectoriale peste corpul K , fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a a lui
Teorem
a. Fie Vn si W dou
Vn , iar w1 , w2 , . . . , wn o familie de vectori din W .
a) Exist
a o unic
a transformare T L(Vn , W ) astfel nc
at T (ei ) = wi , i = 1, n.
b) Dac
a avem ind{w1 , w2 , . . . , wn }, atunci aceast
a transformare este injectiv
a.
Demonstratie. a) Fie x =
n
P
i=1
xi ei Vn . Asocierea x V T (x) =
n
P
i=1
xi wi W defineste o functie
T : Vn W , cu proprietatea T (ei ) = wi , i = 1, n. Asocierea T este o transformare liniara, deoarece

pentru
n
n
n
X
X
X
x=
xi ei , y =
yi ei Vn , k, l K , kx + ly =
(kxi + lyi )ei Vn ,
i=1
obtinem T (kx + ly) =
i=1
n
P
i=1
i=1
(kxi + lyi )wi = k
n
P
i=1
xi wi + l
n
P
i=1
yi wi = kT (x) + lT (y). Pentru a verifica
unicitatea transformarii liniare T astfel determinate, fie S L(Vn , W ) satisfac

and de asemenea
n
P
relatiile S(ei ) = wi , i = 1, n. Atunci, pentru orice x =
xi ei Vn , avem
i=1
S(x) = S
n
X
!
xi ei
i=1
b) Fie x =
vectorilor
n
P
x i ei , y =
i=1
w1 , w2 , . . . , wn ,
n
P
i=1
n
X
i=1
xi S(ei ) =
n
X
i=1
xi T (ei ) = T
n
X
!
xi ei
= T (x).
i=1
yi ei Vn . Folosind relatiile T (ei ) = wi , i = 1, n si liniar independenta
avem
T (x) = T (y)
n
X
i=1
(xi yi )wi = 0 xi = yi , i = 1, n x = y.
42
Nucleul si imaginea unei transformari liniare
Observatii. 1. Compunerea a doua transformari liniare, definita ca si n cazul functiilor obisnuite,

se numeste nmultire (produs) si produce tot o transformare liniara. Evident compunerea nu este n
general comutativa, dar este asociativa.
2. Fie A, B, C transformari liniare. Daca au sens A + B, AC si BC, atunci

(kA + lB)C = kAC + lBC, k, l K ,
iar daca au sens A + B, CA si CB, atunci
C(kA + lB) = kCA + lCB, k, l K .
3. Fie T End(V ). Puterile naturale ale lui T se definesc inductiv:

T 0 = Id,
T n = T T n1 ,
n 1,
unde Id este transformarea identica.
4. Fie T L(U , V ) o transformare liniara bijectiva (inversabila). Atunci inversa T 1 L(V , U )

este tot o transformare liniara. Intr-adev
ar, pentru w1 = T v1 , w2 = T v2 , obtinem
T 1 (kw1 + lw2 ) = T 1 (kT v1 + lT v2 ) = T 1 T (kv1 + lv2 ) = kv1 + lv2 = kT 1 (w1 ) + lT 1 (w2 ).
5. Daca T L(U , V ) si S L(V , W ) sunt transformari liniare bijective, atunci

S T L(U , W ) este o transformare liniara bijectiva;
are loc relatia (S T )1 = T 1 S 1 .
Nucleul si imaginea unei transform

ari liniare
Fie V si W doua K -spatii vectoriale si T L(V , W ). Vom studia n cele ce urmeaza

multimea solutiilor ecuatiei T (x) = 0, x V si
multimea valorilor transformarii, {y W | x V , y = T (x)}.
Fig. 1. Nucleul si imaginea unei transform

ari liniare
Definitii. a) Se numeste nucleul transformarii liniare T L(V , W ), multimea

Ker T = {x |x V , T (x) = 0} V .
b) Se numeste imaginea transform
arii liniare T , multimea ImT = T (V ) W .
Transformari linare
43
Teorem
a. Fie T L(V , W ) o transformare liniar
a.
a) Nucleul transform
arii T este un subspatiu vectorial al lui V .
b) Imaginea lui V prin T este un subspatiu vectorial al lui W .
c) Solutia general
a a ecuatiei T (v) = w (pentru w arbitrar fixat n Im T W ), este suma dintre
solutia general
a a ecuatiei T (v) = 0 si o solutie particular
a a ecuatiei T (v) = w.
Demonstratie. a) Avem x, y Ker T T (x) = T (y) = 0. Liniaritatea lui T implica
T (kx + ly) = 0, k, l K
kx + ly Ker T, k, l K .
b) Se foloseste liniaritatea lui T pentru verificarea proprietatilor de subspatiu. c) Se arata prin dubla
incluziune ca T 1 (w)= Ker T+{v0 }, unde v0 este o solutie arbitrara fixata a ecuatiei T (v) = w.
Exemplu. Pentru T : R2 R3 , T (x1 , x2 ) = (2x1 , x2 , 3x1 + x2 ) obtinem
Ker T
Im T
= {(x1 , x2 ) R2 |(2x1 , x2 , 3x1 + x2 ) = (0, 0, 0)} = {(0, 0)},

= {(y1 , y2 , y3 ) R3 |(x1 , x2 ). R2 , (2x1 , x2n
, 3x
, y2 , y3 )} = o
1 + x2 ) = (y1
2y2 +2y3
3
= {(y1 , y2 , y3 ) R | 3y1 2y2 2y3 = 0} =
, y2 , y3 y2 , y3 R =
3
= {y2 (2/3; 1, 0) + y3 (2/3; 0, 1) | y2 , y3 R} = L ({(2/3; 1, 0), (2/3; 0, 1)}) R3 .
Se observa ca T este injectiva (tema, verificati!) , dar nu este surjectiva.

Teorem
a. Dac
a T L(V , W ) este o transformare liniar
a, atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente.
(i) T este injectiv
a.
(ii) Aplicatia T supus
a restrictiei de codomeniu T : V T (V ) este inversabil
a.
(iii) Ker T = {0}.
Demonstratie. Echivalenta dintre (i) si (ii) este evident
a. Arat
am ca (i) este echivalent
a cu (iii). Fie
Ker T = {0}. Avem
T (x) = T (y) T (x) T (y) = 0 T (x y) = 0
x y Ker T = {0} x y = 0 x = y,
deci T este injectiva, si astfel (iii) (i). Reciproc, presupunem (i), deci ca T este injectiva. Atunci
x Ker T T (x) = 0 T (x) = T (0) x = 0 ceea ce implica Ker T {0}. Cum T (0) = 0
T inj
0 Ker T , deci incluziunea inversa are loc, rezulta proprietatea (iii).
Observatie. Nucleul si imaginea unei transformari liniare nu determin

a transformarea liniara. Spre
exemplu, orice automorfism T Aut(V ) are nucleul nul, Ker T = {0} (fiind injectiv) iar imaginea sa
este ntregul spatiu vectorial Im T = V (fiind surjectiv).
Definitii. a) Dimensiunea nucleului lui T se numeste defectul lui T .
b) Dimensiunea imaginii lui V prin transformarea liniara T se numeste rangul lui T .
Teorem
a (teorema rangului pentru transform
ari liniare). Dac
a V , W sunt spatii vectoriale,
cu spatiul vectorial V finit dimensional si dac
a T L(V , W ), atunci si spatiul vectorial Im T este
finit dimensional si are loc relatia (teorema dimensiunii)
dim Ker T + dim Im T = dim V .
Deci suma dintre defectul si rangul transform
arii T este egal
a cu dimensiunea domeniului.
44
Nucleul si imaginea unei transformari liniare
Demonstratie. Fie n = dim V si p = dim Ker T n. Daca p = 0, atunci dim Ker T = 0 Ker T =
{0}, deci T injectiva aplicatia T : V T (V ) este inversabil
a, deci izomorfism de spatii vectoriale
dim Im T = dim V , care este exact relatia dorita, caci dim Ker T = 0. Daca p 1, alegem o
baza {e1 , . . . , ep } n Ker T , pe care o extindem la o baza B ={e1 , . . . , ep , ep+1 , . . . , en } a ntregului
n
P
spatiu vectorial V . Pentru orice y Im T exist
a un x =
xi ei V astfel nc
at y = T (x); cum ns
a
i=1
T (e1 ) = = T (ep ) = 0, rezulta

!
n
n
X
X
x i ei =
xi T (ei ) = xp+1 T (ep+1 ) + + xn T (en ).
y = T (x) = T
i=1
i=1
Deci T (ep+1 ), . . . , T (en ) genereaza pe Im T . Acesti vectori sunt liniar independenti, deoarece avem
kp+1 T (ep+1 ) + + kn T (en ) = 0 T (kp+1 ep+1 + + kn en ) = 0,
de unde kp+1 ep+1 + + kn en Ker T ; deci
kp+1 ep+1 + + kn en = k1 e1 + + kp ep kp+1 ep+1 + + kn en k1 e1 kp ep = 0.
Folosind liniar independenta bazei din V rezult
a k1 = = kp = kp+1 = = kn = 0. Deci
{T (ep+1 ), . . . , T (en )} este baza n Im T , spatiul vectorial Im T este finit dimensional (cu dimensiunea
n p) si avem relatia: dim Im T = dim V dim Ker T .
Exercitiu. Determinati nucleul si imaginea endomorfismului T : R3 R3 ,

T (x) = (x1 + 2x2 x3 , 2x1 + 4x2 2x3 , 3x1 + 6x2 3x3 ),
x = (x1 , x2 , x3 ).
Solutie. Pentru a determina nucleul, rezolvam sistemul liniar T (x) = 0; aceasta se reduce la ecuatia
x1 + 2x2 x3 = 0, si deci vectorii x Ker T sunt de forma
x = (x1 , x2 , x1 + 2x2 ) = x1 (1, 0, 1) + x2 (0, 1, 2).
Vectorii e1 = (1, 0, 1) si e2 = (0, 1, 2) sunt liniar independenti si genereaza pe Ker T , deci acestia
determina o baza n Ker T dim Ker T = 2. Spatiul Im T este generat de vectorii {T (e1 ) =
(1, 2, 3), T (e2 ) = (2, 4, 6), T (e3 ) = (1, 2, 3)}, liniar dependenti, din care extragem-folosind teorema
privind rangul matricei unui sistem de vectori, baza B Im T = {w = T (e1 ) = (1, 2, 3)}, si deci dim
Im T =1. Dimensiunile nucleului si imaginii satisfac relatia din teorema: dim Ker T + dim Im T =
dim R3 (2 + 1 = 3).
Teorem
a. Fie T L(V , W ), dim V = n. Atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente.
a) T este injectiv
a.
b) Dac
a e1 , . . . , ep V (p n) este o familie de vectori liniar independent
a, atunci si familia de
vectori T (e1 ), . . . , T (ep ) T (V ) W este liniar independent
a.
c) dim T (V ) = n.
d) Dac
a {e1 , . . . , en } este baz
a pentru V , atunci {T (e1 ), . . . , T (en )} este baz
a pentru T (V ).
Demonstratie. Demonstram echivalentele ciclic: a) b) c) d) a). a) b). Fie T injectiva
si S = {e1 , . . . , ep } V astfel ncat sa avem ind(S). Atunci
k1 T (e1 ) + + kp T (ep ) = 0, ki K , i = 1, p T (k1 e1 + + kp ep ) = 0,
deci,
k1 e1 + + kp ep Ker T = {0} k1 e1 + + kp ep = 0 k1 = = kp = 0.
Transformari linare
45
b) c). Fie (ii) adevarata p n si fie B ={e1 , . . . , en } o baza n V ; deoarece ind{B }, pentru
p = n rezulta ind{T (e1 ), . . . , T (en )}, deci dim T (V ) n; pe de alta parte avem dim T (V ) n, deci
dim T (V ) = n, deci c).
n
P
c) d). Fie c) si B = {e1 , . . . , en } o baza n V . Pentru orice y T (V ) exista x =
xi ei V
astfel ncat y = T (x) =
n
P
i=1
xi T (ei );
i=1
{T (e1 ), . . . , T (en )} este
deci T (V ) = Span({T (e1 ), . . . , T (en )}). Cum ns

a dim T (V ) = n,
rezulta ca
o baza a lui T (V ), deci d). d) a). Fie d), deci dim Im T =
dim V = n; folosind teorema dimensiunii, rezulta dim Ker T = 0, deci conform teoremei anterioare, T
este injectiva, deci a).
Observatie. Coloanele matricei [T (e1 ), . . . , T (en )] sunt formate din coeficientii vectorilor care genereaza
subspatiul Im T.
a T : V n W n , ntre spatii vectoriale de aceeasi dimensiune.
Teorem
a. Fie transformarea liniar
Atunci urm
a) T este injectiv
a;
b) T este surjectiv
a;
c) T este bijectiv
a.
Demonstratie. Evident c) a), c) b). Arat
am a) c). T este injectiva Ker T = {0}
dim Ker T = 0; cu teorema dimensiunii, rezulta Im T = n. Dar Im T Wn , deci Im T = Wn , adica
T este si surjectiva. Aratam b) c). T este surjectiva Im T = Wn , deci dim Im T = n = dim Vn ;
cu dimensiunii, rezulta dim Ker T = 0 Ker T = {0}, deci T este si injectiva.
Observatie. Teorema este aplicabila si n cazul particular al endomorfismelor pe spatii vectoriale

finit dimensionale. In acest caz, se observa ca un endomorfism este bijectiv (deci este automorfism,
deci inversabil) daca si numai daca matricea sa relativ la o baza a spatiului Vn este patratic
a (deci
Wn = Vn ) si nesingulara.
Exemplu. Fie transformarea liniara T : R3 R3 ,
T (x) = (x1 + x2 , x2 + x3 , x3 + x1 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
Vom arata ca aceasta transformare este bijectiva, si i vom calcula inversa. Intr-adev
ar, T fiind
3
endomorfism iar spatiul vectorial R fiind finit-dimensional, este suficient sa arat
am ca T este injectiva.
Ecuatia T (x) = 0 este echivalenta cu sistemul liniar si omogen
x1 + x2 = 0
x1 = 0
x2 + x3 = 0
x2 = 0 x = (0, 0, 0) = 0R3 .
x3 + x1 = 0
x3 = 0
Deci Ker T = {0}, T injectiva. Dar T este endomorfism pe spatiu de dimensiune finita, deci aplicatie
bijectiva si deci inversabila. Putem determina acest lucru altfel, folosind observatia de mai sus, si
constatarea (tema, verificati!) ca matricea transformarii este nesingulara,
1 1 0
A = [T ]B = 0 1 1 , det A = 2 6= 0.
1 0 1
Se observa ca surjectivitatea transformarii T asigura existenta unei solutii pentru sistemul T (x) = y,
iar injectivitatea asigura unicitatea acestei solutii. Pentru a determina transformarea invers
a rezolvam
46
Matricea unei transformari liniare
ecuatia T (x) = y, unde y = (y1 , y2 , y3 ) R3 , echivalent

a cu sistemul liniar
x1 + x2 = y1
x1 = (y1 y2 + y3 )/2
x2 = (y1 + y2 y3 )/2
x2 + x3 = y2
x3 + x1 = y3
x3 = (y1 + y2 + y3 )/2,
deci T 1 (x) = ((y1 y2 + y3 )/2, (y1 + y2 y3 )/2, (y1 + y2 + y3 )/2).
Matricea unei transform

ari liniare
Fie Vn si Wm doua K -spatii vectoriale de dimensiune n respectiv m, si fie T L(Vn , Wm ) o transformare liniara. Daca B ={e1 , e2 , . . . , en } este o baza fixata a lui Vn , iar B 0 = {f1 , f2 , . . . , fm } este o
baza fixata a lui Wm , atunci avem descompunerile
m
X
T (ej ) =
tij fi , j = 1, n.
(1)
i=1
Coeficientii (tij )i=1,m,j=1,n definesc o matrice unica A = (tij )i=1,m,j=1,n Mmn (K ) cu elemente din
K . Vectorii imagine T (ej ) Wm determin
a unic transformarea liniara T , si prin urmare, considerand
fixate bazele B si B 0 , matricea A determin
a unic transformarea liniara T .
Definitie. Matricea A ai carei coeficienti sunt dati de relatia 1 se numeste matricea asociata transformarii liniare matricea asociata unei transformari liniare T n raport cu perechea de baze considerate.
Notatii. Vom scrie A = [T ]B ,B 0 ., sau, atunci cand bazele B si B 0 se subnteleg, A = [T ]. Daca T
este endomorfism al spatiului Vn si B 0 =B , notam A = [T ]B sau, atunci cand baza B se subntelege,
A = [T ].
Teorem
a. Dac
a x =
n
P
j=1
xj ej are imaginea T (x) = y =
m
P
i=1
yi fi , atunci au loc urm

atoarele relatii
dintre coeficientii vectorului x si cei ai vectorului imagine y = T (x) :

yi =
n
X
tij xj ,
i = 1, m.
(2)
i=1
Not
and X = (x1 , x2 , . . . , xn )t , Y = (y1 , y2 , . . . , ym )t , relatiile (2)) se rescriu matriceal
Y = AX.
Demonstratie. Fie x =
n
P
j=1
xj ej V . Aplicand acestei egalitati transformarea T si folosind relatiile
(1), rezulta
T (x) =
n
X
xj T (ej ) =
j=1
Cu notatiile din enunt avem T (x) =

obtinem yi =
n
P
j=1
i = 1, m.
n
X
j=1
m
P
i=1
tij xj ,
(3)
xj
m
X
i=1
!
tij fi
m
X
i=1
n
X
tij xj fi .
j=1
yi fi , deci, din unicitatea descompunerii relativ la baza B 0 ,
Transformari linare
47
Observatii. 1. Fie L(Vn , Wm ) multimea tuturor transformarilor liniare de la Vn la Wm si Mmn (K )

multimea tuturor matricelor de tipul m n cu elemente din K . Fixam bazele B n Vn si B 0
n Wm . Functia care asociaza fiecarei transformari liniare T matricea sa relativ la bazele fixate,
B ,B 0 : L(Vn , Wm ) Mmn (K ), definita prin B ,B 0 (T ) = A = [T ]B ,B 0 este un izomorfism de
spatii vectoriale. Drept consecinta, spatiul vectorial L(Vn , Wm ) are dimensiunea mn, egala cu cea a
spatiului vectorial Mmn (K ).
2. Izomorfismul are proprietatile:

[ST ] = [S][T ],daca compunerea ST are sens;
endomorfismul S : Vn Vn este inversabil daca si numai daca matricea [S] este matrice inversabil
a;
1
1
n acest caz, avem [S ] = [S] .
Fie n cele ce urmeaza Vn un K -spatiu vectorial n-dimensional si T End(Vn ) un endomorfism.
Fixand baze diferite n Vn , endomorfismului T i se asociaza matrice patratice diferite. Relatia dintre
aceste matrice este data de urmatoarea
Teorem
a. Matricele A si A0 , p
atratice de ordinul n, cu elemente din K , reprezint
a aceeasi trans0
formare liniar
a T End(Vn ) relativ la bazele B , B Vn dac
a si numai dac
a exist
a o matrice
nesingular
a C astfel nc
at are loc relatia
A0 = C 1 AC.
(4)
In acest caz, matricea C este exact matricea de trecere de la baza veche B la baza nou
a B 0 unde
0
A = [T ]B , A = [T ]B 0 .
Demonstratie. Fie B ={e1 , e2 , . . . , en } si B 0 = {e01 , e02 , . . . , e03 } doua baze n Vn , iar C = [cij ] matricea
n
P
de trecere de la prima baza la a doua, adica e0j =
cij ei , j = 1, n. Fie T : Vn Vn o transformare
i=1
liniara. Fie A = [aij ] matricea lui T relativ la prima baza B , adica au loc relatiile
T (ej ) =
n
X
aij ei , j = 1, n,
i=1
si A0 = [a0ij ] matricea lui T relativ la a doua baza B 0 , adica

T (e0j ) =
n
X
A0 ij e0i , j = 1, n.
i=1
T
inand cont de relatiile de mai sus, imaginile vectorilor din a doua baza admit urmatoarele expresii
n
n
n
n
P
P
P
P
P
0
0) =
0 e0 =
0
c
A
c
e
=
T
(e
A
A
ij i
ij
ki ij ek ,
ki k
j
i=1
T (e0j ) = T
i=1
n
P
i=1
cij ei
k=1
k=1
n
P
i=1
cij T (ei ) =
n
P
i=1
cij
i=1
n
P
k=1
aki ek
n
P
k=1
n
P
i=1
aki cij ek ,
din care, prin egalarea coeficientilor descompunerilor relativ la baza B , obtinem

n
X
i=1
cki a0ij =
n
X
aki cij ,
i=1
sau, n scriere matriceala, CA0 = AC, de unde rezulta A0 = C 1 AC.
48
Matricea unei transformari liniare
Exercitiu. Se dau endomorfismele T1 , T2 End(R3 ),

T1 (x) = (5x1 x2 5x3 , 20x1 15x2 + 8x3 , 3x1 2x2 + x3 ),
T2 (x) = (10x1 10x2 + 10x3 , 0, 5x1 5x2 + 5x3 ),
x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
Sa se afle matricea sumei celor doua endomorfisme T = T1 + T2 relativ la baza

B 0 = {v1 = (2, 3, 1), v2 = (3, 4, 1), v3 = (1, 2, 2)} R3 .
Solutie. Prin sumarea celor doua expresii analitice, obtinem
T (x) = (T1 + T2 )(x) = T1 (x) + T2 (x) =
= (15x1 11x2 + 5x3 , 20x1 15x2 + 8x3 , 8x1 7x2 + 6x3 ).
Rezulta ca imaginea bazei canonice B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1), } a spatiului
vectorial R3 prin T este
T (e1 ) = (15, 20, 8), T (e2 ) = (11, 15, 7), T (e3 ) = (5, 8, 6),
deci matricea lui T = T1 + T2 relativ la aceasta baza este
15 11 5
A = [T ]B = [T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )]B = 20 15 8 .
8 7 6
Matricea de trecere de la baza canonica B la baza B 0 = {vi , i = 1, 3} este
2 3 1
C = [B 0 ]B = [v1 , v2 , v3 ]B = 3 4 2 ,
1 1 2
deci rezulta conform teoremei 3. 2 ca matricea transformarii
0
0
1
0
A = [T ]B 0 = C AC =
0
T = T1 + T2 , relativ la baza B 0 este
0 0
2 0 .
0 3
Se poate testa usor (tema, verificati!) ca avem A0 = A0 1 + A0 2 , unde A0 1 = [T1 ]B 0 , A0 2 = [T2 ]B 0 .

Definitie. Doua matrice A, B Mnn (K ) se numesc asemenea daca exista o matrice nesingulara
C Mnn (K ) astfel ncat sa aiba loc relatia B = C 1 AC.
Observatii. 1. Asemanarea matricelor este o relatie de echivalent
a pe spatiul vectorial Mnn (K ).
Fiecare clasa de echivalenta corespunde unui endomorfism T End(Vn ) si contine toate matricele
asociate endomorfismului T relativ la bazele spatiului vectorial Vn .
2. Matricile asemenea au urmatoarele proprietati:

Deoarece C este nesingulara, matricele B = C 1 AC si A au acelasi rang; acest num
ar se mai
numeste rangul endomorfismului T si este asociat clasei de asemanare a matricei A.
Deoarece det B = det(C 1 ) det A det(C) = det A, toate matricele unei clase de echivalent
a au
acelasi determinant. Astfel, putem defini determinantul unui endomorfism al spatiului Vn , ca
fiind determinantul matricei asociate endomorfismului relativ la o baza data.
Transformari linare
49
Endomorfisme particulare
Fie V un K -spatiu vectorial si End(V ) multimea endomorfismelor lui V . Observam ca multimea

End(V ) se poate structura simultan ca:
spatiu vectorial peste corpul K , relativ la adunarea endomorfismelor si nmultirea dintre un scalar
si un endomorfism;
inel, relativ la adunarea si compunerea endomorfismelor.
Definitii. Fie V un K -spatiu vectorial. Endomorfismul T End(V ) se numeste
a) automorfism, daca este bijectiv;
b) proiectie, daca satisface relatia T 2 = T ;
c) involutie (sau structura produs) daca T 2 = J, unde J End(V ) este transformarea identitate;
d) structura complexa, daca T 2 = J;
e) endomorfism nilpotent de indice p, daca T p = O (p 2), unde O este morfismul nul;
f ) structura tangenta, daca T este un endomorfism nilpotent de indice doi si de rang maxim.
Observatie. Automorfismele Aut(V ) ale spatiului vectorial V formeaza o submultime n End(V ),
notata si prin GL(V ). Aceasta submultime nu reprezint
a un subspatiu al spatiului vectorial End(V ),
deoarece adunarea nu este operatie intern
a, dar formeaza grup relativ la compunerea automorfismelor,
numit grupul liniar general.
Exemplu. Orice structura aproape produs T End(V ) este automorfism. Intr-adev
ar fixand o baza
n V , matricea asociata transformarii T este nesingulara:
T 2 = J [T 2 ] = [J] [T ]2 = [J] det[T ]2 = det[J] (det[T ])2 = 1 det[T ] 6= 0,
deci T inversabila, deci automorfism.
Teorem
a. Pentru orice proiectie T End(V ), are loc descompunerea
V = Ker T Im T.
Demonstratie. Fie v V , T (v) Im T . Notand w = v T (v) V , avem
T (w) = T (v T (v)) = T (v) T 2 (v) = 0,
adica w Ker T . Deci V = Ker T + Im T . Pe de alta parte, pentru u Ker T Im T , rezulta
u Im T v V , u = T (v);
dar u Ker T 0 = T (u) = T (T (v)) = T (v) = u, deci Ker T Im T = {0}.
Observatii. 1. Numele de proiectie provine din interpretarea
geometrica a relatiei V = Ker T Im T . Dat fiind vectorul
v V , sunt unic determinati termenii descompunerii v = w + u:
w Ker T este vectorul de-a lungul caruia se face proiectia si
satisface relatia T (w) = 0, iar u Im T este rezultatul proiectiei
si satisface relatia T (v) = u, deci (vezi figura), T proiecteaz
a
vectorul v V pe subspatiul Im T de-a lungul subspatiului
Ker T .
2. Daca T este o proiectie, atunci si Id T este o proiectie,

unde Id este transformarea identica a spatiului vectorial V . In
plus au loc relatiile Ker (Id T ) = Im T, Im(Id T ) = Ker T ,
de unde rezulta T | Im T = Id Im T , (Id T )| Ker T = Id Ker T .
Fig. 2. Proiectori ortogonali
50
Endomorfisme particulare
Consecint
a. Dac
a Ti : V V , i = 1, p sunt proiectii astfel nc
at au loc relatiile
p
X
Ti = Id si Ti Tj = 0,
i 6= j, i, j = 1, p,
i=1
atunci are loc descompunerea V = Im T1 Im Tp .

Exemplu. In spatiul V = R3 , proiectiile
T1 (x) = (x1 , 0, 0), T2 (x) = (0, x2 , 0), T3 (x) = (0, 0, x3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3
conduc la descompunerea n suma directa
R3 = Span({(1, 0, 0)}) Span({(0, 1, 0)}) Span({(0, 0, 1)}).
Teorem
a. Dac
a T End(V ) este un endomorfism nilpotent de indice p si x0 V \{0} astfel nc
at
p1
p1
T
(x0 ) 6= 0, atunci vectorii {x0 , T (x0 ), . . . , T
(x0 )} sunt liniar independenti.
Demonstratie. Consideram relatia
p1
P
i=1
ki T i (x0 ) = 0, ki K , i = 0, p 1. Aplicand succesiv acestei
egalitati endomorfismul T de p 1 ori si folosind proprietatile T p = O, T p1 (x0 ) 6= O, rezulta k0 = 0;

folosind din nou relatiile obtinute, rezulta k1 = = kp1 = 0, deci vectorii x0 , T (x0 ), . . . , T p1 (x0 )
sunt liniar independenti.
Observatie. Fie x0 V \{0} cu proprietatile din teorema si Span(S) acoperirea liniara a multimii
S = {x0 , T (x0 ), . . . , T p1 (x0 )}. Atunci se poate arata ca exista un subspatiu U V , invariant fat
a
de T , astfel ncat are loc descompunerea n suma directa V = U Span(S).
a dou
a subspatii vectoriale U , W Vn ,
Teorem
a. Pentru orice endomorfism T End(Vn ), exist
invariante fat
a de T astfel nc
at
a) Vn =U W ,
b) restrictia TU este nilpotent
a,
c) restrictia TU este inversabil
a, dac
a W 6= {0}.
Exemple. 1. Endomorfismul T End(R3 ) definit
4
[T ] = 2
1
prin matricea
7 5
3
3
2
1
este un endomorfism nilpotent de indice 3, deoarece [T ]3 = O (tema, verificati!) .
2. Endomorfismul dat de derivarea functiilor polinomiale de grad cel mult n,

D End(Rn [X]), D(p) = p0 , p Rn [X],
unde p0 este derivata polinomului p, este un endomorfism nilpotent de indice n + 1, deoarece derivata
de ordinul n + 1 a unui polinom p (care are gradul cel mult n) este polinomul nul.
Teorem
a. Un spatiu vectorial real finit dimensional V admite o structur
a complex
a dac
a si numai
dac
a dimensiunea sa este par
a.
Exemplu. Spatiul vectorial real R2n admite structura complexa
T End(R2n ), T (x) = (xn+1 , . . . , x2n , x1 , . . . , xn ), x = (x1 , . . . , x2n ) R2n .
Se constata usor ca are loc relatia (tema, verificati!) [T ]2 = I2n .
Transformari linare
51
Transform
ari liniare pe spatii euclidiene
Definitii. Fie V si W doua spatii vectoriale euclidiene complexe. Vom nota n acelasi mod produsele
scalare (si normele induse de acestea) ale celor doua spatii.
a) Fie T : V W o transformare liniara. Transformarea liniara T : W V , definita prin relatia
hx, T yi = hT x, yi,
x W , y V
se numeste adjuncta transformarii liniare T ;

b) Un endomorfism T End(V ) se numeste hermitian daca T = T .
c) Un endomorfism T End(V ) se numeste antihermitian daca T = T .
Teorem
a. Endomorfismul T End(V ) este hermitian dac
a si numai dac
a produsul scalar hx, T xi
este real x V .
Demonstratie. Daca T = T , atunci hx, T xi = hT x, xi = hx, T xi (bara nsemn
and conjugare complexa), deci hx, T xi R, x V . Reciproc, daca hx, T xi este real, atunci hx, T xi = hx, T xi =
hT x, xi = hx, T xi hx, (T T )xi = 0, x V .
Notand S = T T si nlocuind pe x cu x + y, ( C, y V arbitrare), rezulta 2Re(
hx, Syi) =
0, C. Inlocuind = 1 si = i n relatia obtinut
a, obtinem hy, Sxi = 0, x, y V . Punand
y = Sx rezulta Sx = 0, x V S = 0 T = T .
Exemplu. Aratam ca urmatorul endomorfism T C2 ) este hermitian

T (x) = (2x1 + (1 + i)x2 , (1 i)x1 + 3x2 ),
x = (x1 , x2 ) C2 .
Intr-adevar, folosind proprietatile produsului scalar complex, obtinem

hT x, xi = (2x1 + (1 + i)x2 )x1 + ((1 i)x1 + 3x2 )x2 =
= 2 |x1 |2 + (1 + i)x2 x1 + (1 i)x1 x2 + 3 |x2 |2 =
= 2 |x1 |2 + (1 + i)x2 x1 + ((1 + i)x2 x1 ) + 3 |x2 |2 .
Deoarece z C avem z + z R, rezulta hT x, xi R, x C2 .
Teorem
a. Fie endomorfismele hermitiene T, S End(V ) si scalarul k R.
a) Endomorfismul kT + S este hermitian.
b) Dac
a T este inversabil, atunci si endomorfismul T 1 este hermitian.
c) Endomorfismul T S este hermitian dac
a si numai dac
a T S = ST.
Demonstratie. Prima afirmatie rezulta din proprietatile (T + S) = T + S si (kT ) = kT , iar a
doua rezulta din (T 1 ) = (T )1 . Folosind relatia (T S) = S T = ST , au loc echivalentele: T S
este hermitian (T S) = T S T S = ST .
Definitie. Se numeste transformare (liniara) unitar

a, o transformare liniara T L(V , W ) care
pastreaza produsul scalar, adica
hT x, T yi = hx, yi,
x, y V .
52
Transform
ari liniare pe spatii euclidiene
Teorem
a. a)
norma, adic
a
O transformare liniar
a T L(V , W ) este unitar
a dac
a si numai dac
a p
astreaz
a
||T x|| = ||x||,
x V .
b) Orice transformare unitar

a T : V W este injectiv
a.
Demonstratie. a) Daca T este unitara, atunci hT x, T yi = hx, yi, x, y V ; n particular pentru y = x
avem hT x, T xi = hx, xi, adica ||T x||2 = ||x||2 si deci ||T x|| = ||x||. Reciproc, daca presupunem ca are
loc relatia ||T x|| = ||x||, x V , folosind egalitatea
hx, yi = { ||x + y||2 ||x y||2 + i||x + iy||2 i||x iy||2 } / 4
rezulta
hT x, T yi = ||T (x + y)||2 ||T (x y)||2 + i||T (x + iy)||2 i||T (x iy)||2 /4 = hx, yi.
b) Fie T transformare unitara. Folosind proprietatile normei euclidiene si proprietatea de la punctul
anterior, avem x Ker T T x = 0 0 = ||T x|| = ||x|| x = 0; rezulta Ker T = {0}, deci T este
injectiva.
Observatii. 1. Din teorema rezulta usor faptul ca orice endomorfism unitar T End(Vn ) pe un
spatiu euclidian complex finit dimensional, este izomorfism.
2. Conditia ca un endomorfism T sa fie unitar, hT x, T yi = hx, yi, x, y V , este echivalenta cu

T T = T T = Id, unde Id este transformarea identic
a pe Vn .
Definitii. Presupunem ca V si W sunt spatii euclidiene complexe n-dimensionale si ca n fiecare s-a
fixat o baza ortonormata. Relativ la aceste baze, atas
am transformarii liniare T L(V , W ) matricea
asociata A.
a) Matricea A = At atasata lui T se numeste adjuncta matricei A.
b) Daca A = At , atunci matricea patratic
a A se numeste hermitic
a.
t
c) Daca A = A , atunci matricea patratic

a A se numeste antihermitic
a.
t
d) Daca AA = I, (I fiind matricea unitate), atunci matricea A se numeste unitar

a.
Teorem
a. Un endomorfism T End(Vn ) este hermitic dac
a si numai dac
a matricea sa relativ la o
baz
a ortonormat
a este hermitic
a.
Demonstratie. Fie B ={e1 , . . . , en } Vn o baza ortonormata si A = [T ]B = (tij )i,j=1,n matricea
endomorfismului T relativ la aceasta. . Fie T hermitian. Inmultind scalar cu ei relatia
n
P
T ej =
tkj ek , care da descompunerea vectorilor din imaginea bazei, obtinem
k=1
hT ej , ei i =
n
X
tkj hek , ei i = tij .
k=1
Analog rezulta (tema, verificati!) hT ej , ei i = tij . Deci avem

tij = hT ej , ei i = hej , T ei i = hT ei , ej i = tji ,
si cum A = A rezulta tij = tji adica A = At . . Fie A = At ; atunci
hx, T xi = h
n
P
j=1
x j ej ,
n
P
j,k=1
n
P
k=1
xk ek i =
xj xk tjk =
n
P
j,k=1
n
P
j,k=1
xj xk hej , T (ek )i =
xj xk tkj = hx, T xi.
n
P
j,k=1
xj xk hT (ek ), ej i =
Transformari linare
53
adica hx, T xi R si deci T este hermitian.
In continuare prezentam un exemplu care arata ca pentru verificarea hermiticitatii folosind matricea
asociata transformarii relativ la o baza, este esential ca baza sa fie ortonormata.
0
Exemplu. Fie endomorfismul
T End(C2 ), a carui
matrice relativ la baza B = {v1 = (1, 0), v2 =

1 0
1 2
(1, 1)} C2 este A0 =
. Deoarece A0t =
6= A0 matricea A0 nu este hermitic
a si
2 3
0 3
totusi endomorfismul T este hermitian. Arat
am ca matricea lui T relativ la baza canonica a spatiului
2
B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} C (baz
a ortonormata relativ la produsul scalar canonic al spatiului
vectorial C2 !) este hermitica. Din relatiile v1 = e1 , v2 = e1 + e2 , obtinem matricea de trecere
1
1 1
C =
de la baza B 0 la B . Rezulta ca matricea lui T relativ la baza canonica va fi
0 1
1 2
A = C 1 A0 C =
= At (deci matrice hermitica), ceea ce probeaza afirmatia.
2 1
Observatii. Analog cu teorema de mai sus, putem arata ca:
1. Un endomorfism T End(Vn ) este unitar daca si numai daca matricea lui n raport cu o baza
ortonormata a spatiului este unitara.
2. Un endomorfism T End(Vn ) este antihermitic daca si numai daca matricea lui n raport cu o
baza ortonormata a spatiului este antihermitic
a.
2
Exercitiu. Aratati ca endomorfismul T : C C2 ,
T (x) = (x1 cos x2 sin , x1 sin + x2 cos ), x = (x1 , x2 ), [0, 2]
este un endomorfism unitar.
Solutie. Matricea endomorfismului
T relativ
1 = (1, 0), e2 =
la baza canonica ortonormata B ={e

cos sin
cos sin
(0, 1)} este A = [T ]B =
. Aceasta matrice este unitara, caci A =
sin cos
sin cos
1
0
si deci AA =
= I2 .
0 1
In cele ce urmeaza, presupunem ca V si W sunt doua spatii vectoriale euclidiene reale, ale caror
produse scalare (respectiv norme asociate) le notam la fel. Fie T L(V , W ) o transformare liniara.
Definitii. a) Transformarea liniara T : W V definit
a prin relatia
hx, T yi = hT y, xi,
x W , y V
se numeste transpusa transformarii liniare T .

b) Un endomorfism T End(V ) se numeste simetric daca T = T .
c) Un endomorfism T End(V ) se numeste antisimetric daca T = T .
d) Transformarea liniara T L(V , W ) se numeste ortogonala daca pastreaz
a produsul scalar, deci
daca satisface relatia hT x, T yi = hx, yi, x, y V .
Observatii. 1. Pastrarea produsului scalar este echivalent
a cu conservarea normei, adica T End(V )
este transformare ortogonala daca si numai daca satisface relatia (tema, verificati!) : ||T x|| =
||x||, x V .
2. Daca spatiile vectoriale V si W sunt finit dimensionale si daca n fiecare s-a fixat o baza ortonormata, atunci transformarii T : V W i se ataseaz
a matricea A, iar transpusei T , matricea At . Prin
urmare, relativ la o baza ortonormata
unui endomorfism simetric i corespunde o matrice simetrica,
54
Izometrii
unui endomorfism antisimetric i corespunde o matrice antisimetric

a,
unui endomorfism ortogonal i corespunde o matrice ortogonala.
3. Transformarile simetrice/antisimetrice/ortogonale au proprietati analoage proprietatilor transformarilor hermitiene /antihermitiene /unitare.
Izometrii
S-a vazut ca transformarile ortogonale ale unui spatiu vectorial euclidian real V pastreaz
a distanta
euclidiana si au drept punct fix originea (duc vectorul nul n vectorul nul, fiind transformari liniare).
Vom introduce o alta functie pe V care pastreaz
a distanta euclidiana, dar nu este liniara.
Definitie. Functia Ta : V V definit
a prin
Ta (x) = x + a,
x V ,
unde a V este un vector arbitrar fixat, se numeste translatia de vector a.

Teorem
a. Au loc urm
atoarele propriet
ati:
a) Ta Tb = Tb Ta = Ta+b , a, b V ;
b) T0 = IdV ;
c) a V , Ta este transformare inversabil
a, si avem (Ta )1 = Ta , a V , unde prin IdV am
notat transformarea identic
a a spatiului vectorial V .
Demonstratie. a) Translatiile comuta; ntr-adev
ar, avem
Ta Tb (x) = Ta (x + b) = x + a + b = Ta+b (x) = b + x + a = Tb (x + a) = Tb Ta (x),
a, b V . 2) T0 (x) = x + 0 = x = J(x). Prin calcul direct se obtine: c) Ta Ta (x) = (x a) + a =
x = J(x) = (x + a) a = Ta Ta (x), x V .
Observatie. Rezulta ca produsul (compunerea) defineste pe multimea Tr (V ) a tuturor translatiilor

lui V o structura de grup comutativ ( Tr (V ), ) numit grupul translatiilor. Acest grup este izomorf
cu grupul abelian aditiv (V , +), prin izomorfismul : V Tr (V ), (a) = Ta , a V .
Teorem
a. Orice translatie T = Ta , a V p
astreaz
a distanta euclidian
a, adic
a satisface relatia:
d(T (x), T (y)) = d(x, y), x, y V .
Demonstratie. d(T (x), T (y)) = ||(y + a) (x + a)|| = ||y x|| = d(x, y), x, y V .
Definitie. O functie surjectiva F : V V care pastreaz

a distanta euclidiana, adica
d(F (x), F (y)) = d(x, y), x, y V ,
se numeste izometrie. Notam multimea izometriilor spatiului vectorial V prin Iz (V ).
Observatii. 1. Orice izometrie este injectiva (tema, verificati!) si deci bijectiva.
2. Transformarile ortogonale si translatiile sunt izometrii.

3. Compunerea a doua izometrii este o izometrie.
4. Izometriile unui spatiu vectorial V formeaza grup cu compunerea, ( Iz (V ), ). 5. Grupul transformarilor ortogonale (O(V ), ) ale spatiului vectorial V si grupul translatiilor ( Tr (V ), ) sunt subgrupuri ale grupului izometriilor ( Iz (V ), ).
Transformari linare
55
Teorem
a. O izometrie R : V V cu proprietatea R(0) = 0 este o transformare ortogonal
a.
Deci izometriile care pastreaza originea sunt exact transformarile ortogonale.
Demonstratie. Izometria R pastreaza norma, deoarece avem:
||x|| = ||x 0|| = d(0, x) = d(R(0), R(x)) = d(0, R(x)) = ||R(x) 0|| = ||R(x)||, x V .
Utilizand acest rezultat rezulta ca R p
astreaz
a produsul scalar:
d(R(x), R(y)) = d(x, y) ||R(y) R(x)|| = ||y x||
hR(y) R(x), R(y) R(x)i = hy x, y xi
hR(x), R(y)i = hx, yi,
x, y V
si deci este o transformare liniar

a, deoarece
hR(x), R(y)i = hx, yi hR(kx), R(y)i = hkx, yi = khx, yi = khR(x), R(y)i =
= hkR(x), R(y)i hR(kx) kR(x), R(y)i = 0, R(y) V , k R.
Inlocuind R(y) = R(kx)kR(x) si folosind pozitivitatea produsului scalar, rezulta R(kx)kR(x) = 0,
deci R este omogen
a. Pe de alta parte avem
hR(x + y), R(z)i = hx + y, zi = hx, zi + hy, zi =
= hR(x), R(z)i + hR(y), R(z)i =
= hR(x) + R(y), R(z)i,
deci
hR(x + y) R(x) R(y), R(z)i = 0, R(z) = u R(V ) = V .
Rezulta R(x + y) R(x) R(y) = 0, deci R este aditiv
a. Fiind liniara si pastr
and produsul scalar, R
este ortogonal
a.
Teorem
a. Dac
a J este o izometrie, atunci exist
a o translatie T = Ta , a V si o transformare
ortogonal
a O astfel nc
at J = Ta O.
Deci orice izometrie este compunere dintre o transformare ortogonala si o translatie.
R1
Demonstratie. Fie T = Ta , a V translatia prin vectorul p(x) T (p(x)) = x 0 tp(t)dt, x R si
T 1 translatia prin a = J(0). Functia T 1 J este o izometrie care pastreaz
a originea 0. Conform
teoremei anterioare, izometria T (x) = (x1 + 2x2 3x3 , 3x1 x2 + 3x3 , 4x1 + 7x2 + 8x3 ) este o
transformare ortogonala O. Deci T 1 J = O sau J = T O.
Observatii. 1. Presupunem dim V = n. Daca B = {e1 , . . . , en } este o baza ortonormata si O este o

transformare ortogonala pe V , atunci si B 0 = {O(e1 ), . . . , O(en )} este o baza ortonormata. Reciproc,
daca n V sunt date doua baze ortonormate B si B 0 , atunci exista o singura transformare ortogonala
O care duce B n B 0 ; matricea acesteia relativ la baza B este Ker T .
2. Fie Ker T = Span({a)}, Im(T ) = { v | hv , ai = 0} o izometrie pe spatiul n-dimensional V .

Avem [O]t [O] = [I] det[O] = 1. Daca det [O] = +1, atunci J se numeste izometrie pozitiva
(congruenta), iar daca det[O] = 1, atunci J se numeste izometrie negativa.
Exemplu. Fie locul geometric al punctelor din plan M (x, y, z) care raportate la reperul cartezian
Oxyz verifica ecuatia
g(x, y, z) = 2x2 + y 2 4z 2 8x + 2y 16z + 1 = 0.
56
Probleme propuse
Determinam ecuatia verificata de coordonatele (x0 , y 0 , z 0 ) ale acestor puncte fat

a de reperul O0 x0 y 0 z 0
obtinut din ce initial printr-o translatie ce duce originea O(0, 0, 0) n punctul O0 (2, 1, 2), deci
avand vectorul de translatie
a = (xO0 xO , yO0 yO , zO0 zO ) = (2, 1, 2).
Deoarece formulele care dau translatia sunt x = x0 + 2, y = y 0 1, z = z 0 2, nlocuind n ecuatia
data gasim ecuatia locului geometric relativ la reperul translatat, 2x02 + y 02 4z 02 + 8 = 0.
Probleme propuse
1. Sa se studieze care din functiile T : R3 R3 definite prin

a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
T (x) = a, a R3 , fixat
T (x) = x + a
T (x) = x, R
T (x) = (x1 , x2 , x23 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3
T (x) = (x3 , x1 , x2 ),
T (x) = (x3 , x1 , x2 + k), k R, k 6= 0
T (x) = (x1 + 2x2 3x3 , 3x1 x2 + 3x3 , 4x1 + 7x2 + 8x3 )
sunt transformari liniare.

R: a) da a = 0, b) da a = 0, c) da, d) nu, e) da, f) nu, g) da.
2. Sa se determine daca urmatoarele aplicatii sunt sau nu transformari liniare:

a) T : R2 R2 , T (v) = (x22 , x1 + x2 ), v = (x1 , x2 ) R2
R1
b) T : R2 [x] R3 [x], T (p) = xp p + x 0 p(t)dt, p R2 [x].
R: nu (T nu este nici aditiva, nici omogena); b) da.
3. a) Fie Rn [X] spatiul vectorial real al polinoamelor de grad n. Sa se arate ca functia T : Rn [X]
Rn [X],
T p(x) = p(2x + 3) 2p0 (x) p(10), p Rn [X], x R
este o transformare liniara.

b) Fie spatiul vectorial al functiilor continue pe intervalul [a, b], V = C 0 [a, b] = {f | f : [a, b]
R; f continua}. Sa se arate ca transformarea P : V V ce asociaza fiecarei functii primitiva
acesteia,
Z
x
P (f ) = g, g(x) =
f (t)dt, x [a, b], f V

a
este o transformare liniara.
4.Pe spatiul vectorial real Pn = Rn [X] al functiilor polinomiale de grad cel mult n, se defineste functia
T : Pn Pn ,
Z
T (p(x)) = x
tp(t)dt,
0
p Pn , x R.
Sa se arate ca T este o transformare liniara si sa se determine Ker T si Im T .
(
)
P
P
a
k
R: Ker T = p =
ak xk
k+2 = 0 , Im T = Span({x}).
k=0,n
k=0,n
5. In R3 se considera vectorii v1 = (3, 2, 1), v2 = (1, 2, 1), v3 = (1, 0, 2).
Transformari linare
57
a) Sa se arate ca exista o singura forma liniara T : R3 R astfel nc

at
T (v1 ) = 8, T (v2 ) = 0, T (v3 ) = 6.
b) Sa se determine o baza a subspatiului Ker T .
R: a) T (v) = hv, ai, a = (2, 1, 4), b) Ker T = L{(1, 2, 0), (0, 4, 1)}.
6. Fie functia T : V
V 3 , T (
v ) = v a
, a
= vector fixat, nenul.
a) Sa se arate ca T este o transformare liniara.

b) Sa se gaseasca Ker T si Im T si sa se arate ca Ker T Im T = V 3 .
R: b) Ker T = Span({
a)}, Im T = {
v | h
v, a
i = 0}.
7. Se dau urmatoarele transformari:

a) T End(R3 ), T (x) = (x1 3x2 , 0, 6x2 2x1 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
R1
b) T : R2 [x] R1 [x], T (p) = 2p0 x 0 p(t)dt, p R2 [x].
c) T : R3 R2 , T (x) = (x1 x2 + x3 , x1 + x3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
R1
d) T : R2 [x] R3 [x], T (p) = x3 0 p(t)dt x2 p0 + p(0), p R2 [x].
In fiecare din cele patru cazuri sa se determine urmatoarele chestiuni:
1. Verificati ca transformarea T este liniara;
2. Determinati nucleul transformarii liniare T ( Ker T );
3. Determinati imaginea transformarii liniare T (Im T );
4. Aflati matricea transformarii liniare 3 relativ la bazele canonice ale domeniului Dom T si
codomeniului Codom T ;
5. Determinati daca transformarea T este injectiva sau surjectiva;
6. Verificati relatia: dim Ker T+dim Im T=dim Dom T.
R: Tema: b, c, d. a) Ker T = Span({v1 = (3, 1, 0), v2 = (0, 0, 1)}), Im T
1
nu este injectiva ( Ker T 6= 0), nici surjectiva ( Im T 6= R3 ); [T ] = 0
2
= Span({v
= (1, 0, 2)}), T
3 0
0 0 , 2+1=3.
6 0
0
2
0
2
b) Ker T = Span({3x +11}); Im T = Span({x, 2(x/2)}); [T ]{1,x,x2 },{1,x} =
.
1 1/2 11/3
T nu este injectiva, dar este surjectiva ( Im T = R1 [x]); 1+2=3.
8. Se dau transformarile liniare:

a) T End(R3 ), T (x) = (x1 2x3 , x1 x2 , x2 2x3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
b) T End(R3 ), T (x) = (x1 + x2 , x2 + x3 , x3 + x1 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
Pentru fiecare dintre cele doua transformari, determinati:
Ker T si Im T . Sunt Ker T si Im T subspatii suplementare n R3 ?
a, determinati inversa acesteia.
Este T injectiva ? Dar surjectiva ? Daca T este inversabil
R: Tema b). a) Ker T = Span({v1 = (2, 2, 1)}), Im T = Span({(1, 1, 0), (0, 1, 1)}); nucleul si
imaginea formeaza subspatii suplementare n R3 , deoarece Ker T Im T = {0}, Ker T + Im T = R3 ;
T nu este nici injectiva, nici surjectiva (deci nu este inversabil
a).
9. Sa se determine matricea asociata transformarii liniare, n raport cu bazele canonice ale spatiilor,
n cazurile
58
Probleme propuse
ix x
a) T : C M22 (C), T (x) =
, x C;
ix x
b) T : R3 C3 , T (x) = (ix1 , x2 (1 + i)x1 , ix3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 ;
c) T : M22 (K ) M22 (K ), T (A) = At ;
R: a) B M22 (C) = {e11 , e12 , e21 , e22 }, unde eij = (ki lj )k,l=1,2 ; [T ] = (i, 1, i, 1)t .
1 0 0 0
i
0 0
0 0 1 0
b) [T ] = 1 i 1 0 ; c) B M22 (R) = {e11 , e12 , e21 , e22 }, [T ] =
0 1 0 0
0
0 i
0 0 0 1
10. Aratati ca n spatiul vectorial real V al functiilor reale, fiecare dintre multimile
S = {cos x, sin x}, S 0 = {e2x sin 5x, e2x cos 5x}, S 00 = {3, 1 x, 1 2x + ex }
este liniar independenta si genereaza un subspatiu W finit dimensional. Utilizand multimile date ca
baze pentru subspatiul W , sa se gaseasc
a n fiecare caz matricea atasat
a operatorului de derivare
D: W W.
0 1 1
0 1
2 5
R: [D]S =
, [D]S 0 =
[D]S 00 = 0 0 1 .
1 0
5 2
0 0
1
11. Sa se determine matricele transformarilor liniare T : R3 R3 n raport cu baza formata din

vectorii v1 = (1, 2, 3), v2 = (2, 1, 3), v3 =
canonica a spatiului R3 sunt respectiv
3 2 0
1
1 0 0 ; b) A2 =
2
a) A1 =
0 0 0
2
(1, 1, 1) cunoscand ca matricele acestora n raport cu baza
2 3
1 1 2
2 6 ; c) A3 = 3 3 6 .
2 6
2 2 4
R: A0 = C 1 AC, unde C = [v1 , v2 , v3 ], A {A1 , A2 , A3 }.
12. Fie V un spatiu vectorial real, C V complexificatul sau si T : V V un endomorfism. Functia

CT
: C V C V definita prin C T (u, v) = (T u, T v) sau altfel scris, C T (u + iv) = T u + iT v, se numeste

complexificatul endomorfismului T .
a) Sa se arate ca C T este o transformare liniara care satisface proprietatile:
C (S
+ T) =
C (kT )
CS
CT ;
= k C T, k R;
C (ST )
CS CT ;
(C T )1 = C (T )1 , dac
a T este inversabil
a.
b) Fie T : Cn Cm o transformare liniara. Prin reprezentarea reala a transformarii T ntelegem

transformarea liniara real
a R T : R Cn R Cm care coincide punctual cu T , unde R Cn , R Cm sunt
trecerile n real ale spatiilor Cn respectiv Cm . Se da transformarea liniara
T : C3 C3 ,
T (x) = (x1 + ix2 , x1 + x3 , ix3 ),
x = (x1 , x2 , x3 ) C3 .
Sa se determine matricea reprezentarii reale a lui T n baza {v1 , v2 , v3 }, unde

v1 = (0, i, 1), v2 = (0, 0, i), v3 = (1, 2, 2).
R: b) Trecerea n real a spatiului vectorial complex este data de identificarea
(x1 + iy1 , x2 + iy2 , x3 + iy3 ) C3 (x1 , y1 , x2 , y2 , x3 , y3 ) R C3 R6 .
Transformari linare
59
Matricea A a reprezentarii reale a lui T relativ la baza canonica (vechea baza) a lui R C3 R6 , este A =
1 0 0 1 0 0
0 1 1 0
0 0
1 0 0 0
1 0
. Noua baza este B 0 = {v1 (0, 0, 0, 1, 1, 0)t , iv1 (0, 0, 1, 0, 0, 1)t , v2

0 1 0 0
0 1
0 0 0 0
0 1
0 0 0 0 1 0
(0, 0, 0, 0, 0, 1)t , iv2 (0, 0, 0, 0, 1, 0)t , v3 (1, 0, 2, 0, 2, 0)t , iv3 (0, 1, 0, 2, 0, 2)t }.
A0
Matricea Aa reprezentarii reale a lui T relativ la noua baza B 0 din R C3 R6 este data de relatia
= C 1 AC, cu matricea de trecere C = [v1 , iv1 , v2 , iv2 , v3 , iv3 ] M6 (R),
13. Fie T : R3 R3 endomorfismul care transforma vectorii v1 = (0, 0, 1),

(1, 1, 1) n vectorii w1 = (1, 2, 1),
v2 = (0, 1, 1), v3 =
w2 = (3, 1, 2), w3 = (7, 1, 4).
Sa se determine matricea lui T (transpusa lui T ), n baza ortonormata

e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1).
R: [T ][v1 , v2 , v3 ] = [w1 , w2 , w3 ] [T ] = [w1 , w2 , w3 ][v1 , v2 , v3 ]1 ; [T ] = [T ]t .
14. Sa se determine adjuncta (transpusa) T a transformarii liniare

T : R3 R2 , T (x) = (x1 2x3 , 3x2 ),
x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
1 0
R: T (y) = (y1 , 3y2 , 2y1 ), y = (y1 , y2 ) R2 ; [T ] = 0 3 = [T ]t .
2 0
27
18
27
15. Sa se arate ca transformarile liniare asociate matricelor A1 = 21 14 21 si A2 =
12 8 12
1 0 0
0 0 0 sunt proiectii.
0 0 1
R: Se verifica faptul ca patratul fiecarei matrice asociate este ea ns
asi.
16. Fie V
spatiul vectorial al vectorilor legati n originea O, identificat cu multimea punctelor din

plan E2 , si fie T : V 2 V 2 transformarea liniara definita prin T (~a) = ~b, T (~b) = ~c, unde punctele
A(~a), B(~b), O(~0) sunt necoliniare, iar C(~c) este un punct oarecare din plan. Sa se determine punctul
C astfel nc
at
2
a) T sa fie o proiectie;
b) T sa fie o structura complexa.
2
2
T (~a) = T (~a)
T (~a) = ~a
~c = ~a
~
R: a)
T (~c) = ~c = b, deci C = B. b)
, care are
T 2 (~b) = T (~b)
T 2 (~b) = ~b
T (~c) = ~b
loc doar daca OC = OA.
17. Aratati ca matricele urmatoare sunt nilpotente de ordinele doi (n cazul a) si respectiv trei (n
cazurile b, c):
0 1
a) A =
;
0 0
0 1 0
b) A = 0 0 1 ;
0 0 0
0 2 0
c) A = 0 0 3 .
0 0 0
60
Probleme propuse
R: a) A2 = O2 ; b), c) A3 = O3 .
1+i
i
n baza canonica
18. Fie T :
endomorfismul definit prin matricea [T ] =

1
3i
a spatiului vectorial C2 . Sa se gaseasc
a matricle hermitiene T1 , T2 End(C2 ) astfel nc
at sa aiba loc
relatia T = T1 + iT2 .
1
(1 + i)/2
1
(1 + i)/2
R: [T1 ] =
, [T2 ] =
.
(1 i)/2
3
(1 i)/2
1
sin 0 cos
1
0
19. Sa se arate ca endomorfismul T : R3 R3 definit prin matricea A = 0
cos 0 sin
(considerat
a relativ la baza canonica a lui R3 ) este ortogonal.
C2
C2
R: At A = I3 .
20. Sa se arate ca transformarile liniare de mai jos au proprietatile specificate (spatiile euclidiene
considerate sunt nzestrate cu produsele scalare canonice).
a) T End(M2 (R)), T (A) = At , A M2 (R), (hA, Bi = T r(At B)) este involutie (T 2 = Id)
simetrica (hT (A), Bi = hA, T (B)i).
b) T End(V ), unde T (f ) = f 0 , f V . V = {f : [a, b] R| f C (a, b), f continu
a pe [a, b],
Rb
(k)
(k)
fd (a) = fs (b), k N}, este antisimetric
a (hT (f ), gi = hf, T (g)i), unde hf, gi = a f (t)g(t)dt.
cos
sin
c) T End(R2 ), [T ] =
, R, este transformare liniara ortogonala (hT (x), T (y)i =
sin cos
hx, yi, x, y R2 ).
4
3i
d) Transformarea T End(C2 ), [T ] =
este transformare liniara hermitica (hT (u), vi =
3+i
2
hu, T (v)i).
1 i+1
21. Fie matricea A =
M22 (C). Sa se determine o matrice unitara U astfel nc
at
i i + 1
matricea U 1 AU sa fie triunghiulara.
a b
t = I2 (deci U 1 = U
t ) si anularea coeficientului din stanga
R: Daca U =
, din conditia U U
c d
x y
t
jos al matricei U AU =
, rezulta sistemul:
0 z
+ c(b + d)(1
+ i) = 0;
|a|2 + |b|2 = 1, |c|2 + |d|2 = 1, a
c + bd = 0; a(b id)
1 i
i 1
, care produce U 1 AU =
.
obtinem U = 12
i 1
0 2
22. Sa se determine izometria J : R2 R2 stiind ca duce punctele A1 = (1, 0), A2 = (2, 0), A3 = (2, 1)
respectiv n punctele B1 = (1, 2), B2 = (1, 3), B3 = (0, 3).

x
a

x
R: Relatia formala J
=
+
, 2 + 2 = 2 + 2 = 1, + = 0 si
y
b

y
conditiile impuse J(Ai ) = Bi , i = 1, 3, conduc la expresia analitica a transformarii,

x
1
0 1
x
J
=
+
.
y
1
1 0
y
Vectori si valori proprii
61
Capitolul 3. Vectori si valori proprii

1
Spectru. Subspatii proprii
Definitii. Fie V un K -spatiu vectorial si T End(V ) un endomorfism.

a) Se numeste vector propriu al endomorfismului T un vector nenul x V \{0}, astfel nc
at exista
K cu proprietatea
T x = x.
Scalarul se numeste n acest caz valoarea proprie a lui T corespunzatoare vectorului propriu x.
b) Se numeste spectrul endomorfismului T , si se noteaza cu (T ), multimea tuturor valorilor proprii
ale endomorfismului.
Observatii. 1. Ecuatia T x = x, x 6= 0 este echivalent
a cu x Ker (T Id), x 6= 0, unde Id este
endomorfismul identitate.
2. In particular pentru o transformare liniara neinjectiva, vectorii nenuli din Ker T sunt vectori
proprii ai lui T atasati valorii proprii zero.
3. Daca un vector x V \{0} este vector propriu al lui T , atunci pentru fiecare k K \{0}, vectorul
kx este propriu.
Teorem
a. Dac
a V este un K -spatiu vectorial si T End(V ), atunci
a) Fiec
arui vector propriu al lui T i corespunde o singur
a valoare proprie (T ).
b) Vectorii proprii ce corespund la valori proprii distincte sunt liniar independenti.
c) Fie o valoare proprie a endomorfismului T. Multimea
S = {x | T x = x, x V }
(1)
este un subspatiu vectorial al lui V , invariant fat

a de T , adic
a are loc incluziunea
T (S ) S .
Subspatiul S poate fi finit sau infinit dimensional si se numeste subspatiul propriu atasat valorii
proprii .
Demonstratie. a) Fie x un vector propriu asociat valorii proprii , deci T x = x, x 6= 0. Daca
ar exista o alta valoare proprie 0 K astfel nc
at T x = 0 x, x 6= 0, atunci am avea x = 0 x
0
0
( )x = 0, dar, deoarece x 6= 0, rezulta = . b) Fie x1 , . . . , xp vectorii proprii ai endomorfismului
T , corespunzatori valorilor proprii distincte 1 , . . . , p (T ). Efectuam dupa p N . Pentru p = 1,
vectorul propriu este diferit de vectorul nul, deci se constituie ntr-un sistem (de un singur vector)
liniar independent. Fie proprietatea adevarat
a pentru p 1 vectori. Aplicand T relatiei
k1 x1 + k2 x2 + + kp1 xp1 + kp xp = 0
(2)
rezulta T (k1 x1 + + kp xp ) = 0 si deci, folosind liniaritatea endomorfismului T si faptul ca x1 , . . . , xp

sunt vectori proprii ai lui T , obtinem k1 1 x1 + + kp p xp = 0. Sc
az
and relatia (2) amplificata cu
p , avem
k1 (1 p )x1 + + kp1 (p1 p )xp1 = 0
62
Polinom caracteristic al unui endomorfism
care, folosind ipoteza de inductie, implica k1 = k2 = = kp1 = 0. Din (2) rezulta kp xp = 0 si, cum
xp 6= 0 rezulta si kp = 0, deci ind{x1 , . . . , xp }. c) Pentru orice x, y S si k, l K avem
T (kx + ly) = kT (x) + lT (y) = kx + ly = (kx + ly) kx + ly S ,
deci S este subspatiu vectorial n V . Daca x S , atunci T x = x S , adica T (S ) S .
Teorem
a. Subspatiile proprii S1 , S2 corespunz
atoare la valori proprii distincte 1 , 2 (A), 1 6=
2 , sunt disjuncte deci au n comun doar vectorul nul).
Demonstratie. Fie 1 , 2 (A), 1 6= 2 . Daca prin absurd ar exista x S1 S2 \{0}, ar rezulta
T x = 1 x si T x = 2 x, deci (1 2 )x = 0 1 = 2 , absurd. Rezulta S1 S2 = {0}.
a11 a1n
.. M
..
atratic
a de ordinul n si fie X =
Definitie. Fie A = ...
nn (K ) o matrice p
.
.
an1 ann
x1
..
. Mn1 (K )\{0} un vector coloana cu coeficienti n corpul K {R, C}. Daca exista un
xn
scalar K astfel ncat sa aiba loc relatia
AX = X,
(1)
atunci X se numeste vector propriu al matricei A, iar se numeste valoare proprie a matricei A si
notam (A). Ecuatia matriceala (1) se rescrie (A I)X = 0 si este echivalent
a cu sistemul liniar
(numit sistem caracteristic al matricei A)
(a11 )x1 + a12 x2 + + a1n xn = 0
a21 x1 + (a22 )x2 + + a2n xn = 0

........................................
an1 x1 + an2 x2 + + (ann )xn = 0.
(2)
Fiind un sistem omogen, acesta are solutii nebanale doar n cazul n care scalarul satisface ecuatia
algebrica
a11
a12
...
a1n
a12
a22 . . .
a2n
not
(3)
PA () = det(A I) = 0
= 0.
..
..
..
.
..
.
.
.
an1
an2
. . . ann
Definitii. a) Se numeste polinomul caracteristic al matricei A, polinomul
PA () = det(A I).
b) Ecuatia (3) este o ecuatie algebrica de grad n n necunoscuta , si se numeste ecuatia caracteristica
a matricei A.
63
Observatii. 1. Valorile proprii ale matricei A sunt solutiile din K ale ecuatiei caracteristice (3);
multimea acestora formeaza spectrul matricei A, care se va nota prin (A). Daca notam prin (A)
multimea radacinilor complexe ale polinomului caracteristic al matricei A, se observa ca avem (A) =
(A) K .
2. Fie A o matrice patratica reala de ordinul n si det(A I) = 0 ecuatia ei caracteristica. Deoarece

nu orice ecuatie algebrica admite solutii n R, dar admite solutii n C, uneori valorile proprii ale lui A se
definesc ca fiind elemente din C. In acest caz vectorii proprii corespunzatori apartin complexificatului
lui Rn notat C Rn .
Teorem
a. a) Fie A = (aij )i,j=1,n Mnn (K ). Polinomul caracteristic al matricei A are expresia
P () = (1)n (n 1 n1 + 2 n2 + (1)n n ),
unde
P
1 = Tr A, 2 =
(ajj akk akj ajk ) , . . . , n1 =
1jhkn
P
1jn
m(ajj ), n = det A;
T r(aij ) = a11 + a22 + + ann se numeste urma matricei A;

m(ajj ) este minorul obtinut din matricea A prin eliminarea liniei si coloanei a j-a;
k , k = 1, n reprezint
a suma minorilor principali de ordinul k ai matricei A I.
b) Matricele A si At au acelasi polinom caracteristic.
c) Dou
a matrice asemenea au acelasi polinom caracteristic.
Demonstratie. a) Vom da demonstratia pentru matricele de ordinul doi sau trei; obtinem prin calcul
direct
a11
a12
P () =
= 2 ( TrA) + det A, TrA = a11 + a22 ;
a21
a22
iar pentru ordinul trei
a11
a12
a13
a22
a23
P () = a21
a31
a32
a33
= 3 + 2 ( TrA) J + det A,
unde am folosit notatiile
a
a
TrA = a11 + a22 + a33 , J = 11 12
a21 a22

a11 a13
+
a31 a33

a22 a23
+
a32 a33
b) PA () = det(A I) = det(A I)t = det(At I) = PAt ().

c) Fie A si A0 doua matrice asemenea, adica A0 = C 1 AC, unde C este o matrice nesingulara. Atunci
PA0 () = det(A0 I) = det(C 1 AC I) = det[C 1 (A I)C] =
= det(C 1 ) det(A I) det C = det(A I) = PA ().
si simetrica (A = At ) putem da
Pentru o matrice A reala (deci A coincide cu conjugata ei A)
urmatoarea
Teorem
a. Valorile proprii ale unei matrice reale si simetrice sunt reale.
64
Demonstratie. Conjugand relatia (1), rezulta

X.
=
AX
(4)
In (1) nmultim la stanga cu X

t , iar n 4 nmultim la stanga cu X t . Relatia A = At implica X
t AX =
tX
R.
si deci obtinem ()X
= 0. Cum vectorul X este nenul, avem X t X
6= 0 =
X t AX
Exercitii. 1. Aflati valorile si vectorii proprii
2 0
0 2
A=
2 1
2 1
pentru matricea
2 1
4 2
M44 (R).
1
1
1 3
R: Polinomul caracteristic PA () = det(A I) = ( 2)4 are drept rad

acini valorile proprii ale
matricei A, 1 = 2 = 3 = 4 = 2 R. Sistemul caracteristic (1) se scrie AX = 2X unde
X = (x1 , x2 , x3 , x4 )t , si este echivalent cu sistemul (2) care are forma
2x3 x4 = 0
2x1 x2 x3 + x4 = 0.
Obtinem x2 = 2x1 + x3 , x4 = 2x3 . si notand x1 = a si x3 = b solutia se scrie
x1 = a, x2 = 2a + b, x3 = b, x4 = 2b, a, b R.
Rezulta solutiile sistemului caracteristic, X = (a, 2a + b, b, 2b)t = a(1, 2, 0, 0)t + b(0, 1, 1, 2)t (a, b R),
deci valorii proprii = 2 i corespund doi vectori proprii liniar independenti v1 = (1, 2, 0, 0)t si v2 =
(0, 1, 1, 2)t , baza a subspatiului propriu S1 = Span(v1 , v2 ). Se observa ca dim S1 = 2 < 4 = dim R4 .
6
6 0
2. Aflati valorile si vectorii proprii pentru matricea A = 3 3 0 .
3 6 3
R: Polinomul caracteristic este P () = ( 3)2 . Din ecuatia caracteristica (4) rezulta valorile
proprii 1 = 2 = 3, 3 = 0, iar din sistemul caracteristic (2), vectorii proprii liniar independenti
v1 = (2, 1, 0)t , v2 = (0, 0, 1)t , v3 = (1, 1, 1)t .
Observatii. 1. Fie Vn un spatiu vectorial finit dimensional peste corpul K si T : Vn Vn un
endomorfism. Fie x un vector propriu al lui T si valoarea proprie asociata. Atunci x si satisfac
relatia T x = x. Fixam o baza n Vn si notam cu A matricea atasat
a endomorfismului T si cu X
matricea coloana atasata vectorului x. Relatia T x = x este echivalent
a cu ecuatia matriceala
AX = X.
2. Fie PA () = det(A I) polinomul caracteristic al matricei A. Din cele de mai sus se vede ca,
dac
a exist
a, valorile proprii ale endomorfismului T sunt rad
acinile lui PA () care apartin corpului K ,
iar vectorii proprii ai lui T sunt solutiile ecuatiei matriceale
(A I)X = 0.
De asemenea, teorema 2.2 arata ca polinomul
PA () = det(A I)
65
este invariant fata de o schimbare a bazei din Vn , adica coeficientii lui PA () depind de endomorfismul
T si nu de reprezentarea matriceal
a particular
a A a lui T . In consecint
a, nedepinzand efectiv de A,
numarul det A se numeste determinantul endomorfismului T , num
arul Tr A se numeste urma lui T ,
etc; putem n concluzie da urmatoarea
Definitie. Fie T End(Vn ) un endomorfism si A matricea asociata acestuia n raport cu o baza
fixata a spatiului vectorialVn . Atunci polinomul
P () = PA () det(A I)
(5)
se numeste polinomul caracteristic al endomorfismului T.

Observatii. 1. Endomorfismul T : Vn Vn are cel mult n valori proprii distincte. Daca T are
exact n valori proprii distincte, atunci vectorii corespunzatori determina o baza a lui Vn si matricea
A atasata lui T n raport cu aceasta baza este o matrice diagonala av
and pe diagonala valorile proprii
ale lui T .
2. Fie Vn un spatiu vectorial real n-dimensional si T : Vn Vn un endomorfism. Notam cu C Vn
complexificatul spatiului vectorial Vn si cu C T complexificatul endomorfismului T . Cum T si C T au

aceeasi reprezentare matriceala, valorile proprii ale lui C T sunt exact valorile proprii complexe (A)
ale matricei reale asociata lui T , privita ca matrice complexa.
Avand n vedere acest lucru, se observa ca valorile proprii ale unui endomorfism real T (care
formeaza spectrul (T ) al lui T ) sunt valorile proprii reale (T ) = (T ) R, unde (T ) este spectrul
endomorfismului complexificat C T .
Exercit
valorile si vectorii proprii ai endomorfismului T End(R3 ) descris de matricea
iu. Aflati
2 0 0
A = 0 2 1 .
0 1 0
Solutie. Polinomul caracteristic al endomorfismului T este
P () = ( + 1)2 ( 2),
valorile proprii sunt 1 = 2, 2 = 3 = 1 R; doi vectori proprii asociati sunt (tema, verificati!) :
v1 = (1, 0, 0), v2 = (0, 1, 1).
Forma diagonal
a a unui endomorfism
Dat fiind un endomorfism T End(Vn ), s-a vazut ca matricea A = [T ]B depinde de alegerea bazei
B Vn . Apare natural ntrebarea daca exista o baza n Vn relativ la care matricea endomorfismului
sa aiba o forma cat mai simpla (canonica), spre exemplu cu un num
ar cat mai mare de coeficienti
nuli exceptand diagonala. Cu ajutorul valorilor si vectorilor proprii ai endomorfismului T vom realiza
acest lucru n cele ce urmeaza.
Definitie. Un endomorfism T End(Vn ) se numeste diagonalizabil daca exista o baza B = {e1 , . . . , en }
astfel ncat matricea lui A = [T ]B relativ la aceasta baza sa fie o matrice diagonala (cu toti coeficientii
din afara diagonalei, nuli).
Matricele din clasa de asemanare a matricei A - care corespunde endomorfismului diagonalizabil
T relativ la baza B Vn , se numesc matrice diagonalizabile (asociate endomorfismului T ).
Teorem
a. Un endomorfism T End(Vn ) este diagonalizabil dac
a si numai dac
a exist
a o baz
a a
spatiului Vn format
a din vectori proprii ai endomorfismului.
66
Forma diagonala a unui endomorfism
Demonstratie. Daca T este diagonalizabil, atunci exista o baza B = {e1 , . . . , en } a spatiului fat
a de
care matricea lui T este diagonala, deci este de forma
a11 0 . . .
0
0 a22 . . .
0
A= .
..
.. .
..
..
.
.
.
0
0 . . . ann
Deci au loc relatiile T ei = aii ei , i = 1, n, adica vectorii ei , i = 1, n sunt vectori proprii ai endomorfismului T , asociati respectiv valorilor proprii aii , i = 1, n. Reciproc, daca B 0 = {v1 , v2 , . . . , vn } este
o baza n Vn , formata din vectori proprii ai lui T , adica au loc relatiile T vi = i vi , i = 1, n, atunci
matricea lui T relativ la aceasta baza este
1 0 . . . 0
0 2 . . . 0
D = [T ]B 0 = .
.. . .
.. ,
..
. .
.
0
...
unde scalarii i nu sunt neaparat distincti.
Definitii. Fie (T ) o valoare proprie a endomorfismului T .

a) Se numeste multiplicitate algebrica a valorii proprii si o notam prin ma (), ordinul de multiplicitate al valorii proprii ca radacin
a a polinomului caracteristic (5) asociat endomorfismului T .
b) Se numeste multiplicitate geometrica a valorii proprii si o notam prin mg (), dimensiunea
subspatiului vectorial S (1) asociat valorii proprii .
Teorem
a. Fie 0 (T ), unde T End(Vn ). Atunci dimensiunea subspatiului propriu S0 este cel
mult egal
a cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii 0 (A) corespunz
atoare subspatiului S0 ,
adic
a mg (0 ) ma (0 ).
Deci multiplicitatea geometric
a a unei valori proprii este totdeauna cel mult egal
a cu cea algebric
a.
Demonstratie. Fie 0 o valoare proprie multipl
a de ordinul m si S0 subspatiul propriu corespunzator.
Avem dim S0 = p n; fie B = {e1 , e2 , . . . , ep } o baza n subspatiul propriuS0 . Distingem
urmatoarele cazuri:
Daca p = n, atunci ordinul de multiplicitate al valorii proprii 0 este n, caci relativ la aceasta baza
matricea transformarii liniare este diagonala
0 0 . . . 0
0 0 . . . 0
n
n
A = [T ]B = .
.. . .
.. P () = (1) ( 0 ) .
..
. .
.
0
...
a la o baza n Vn de forma
Daca p < n, completam aceasta baza pan
B = {e1 , . . . , ep ; ep+1 , . . . , en }.
T
inand cont ca vectorii ei , i = 1, p sunt vectori proprii asociati valorii proprii 0 , au loc descompunerile
T (ei ) = 0 ei , i = 1, p; T (ej ) =
n
X
k=1
akj ek , j = p + 1, n,
67
deci
[T (ei )] = 0 [ei ], i = 1, p; [T (ej )] = (a1j , . . . , akj )t , j = p + 1, n
si deci matricea lui T fata de baza B este
A = [T ]B =
0 0
0 0
..
..
.
.
0 0
..
..
.
.
0
...
...
..
.
...
..
.
...
0
0
0
0
0
0
a1p+1 . . .
a2p+1 . . .
..
..
.
.
app+1 . . .
..
..
.
.
a1n
a2n
..
.
apn
..
.
anp+1 . . .
ann
si deci polinomul caracteristic al lui T are forma
app+1 . . .
..
..
P () = det(A I) = (0 )p Q(), Q() =
.
.
anp+1
...
ann
apn
..
.
Teorem
a. Fie endomorfismul T End(Vn ). Atunci urm
(i) T este diagonalizabil;
(ii) polinomul caracteristic al endomorfismului T are cele n r
ad
acini n corpul K si dimensiunea
fiec
arui subspatiu propriu este egal
a cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii corespunz
atoare (pe
scurt, (T ) K (deci (T ) = (T )) si (T ), ma () = mg ()).
Demonstratie. Fie T End(Vn ) diagonalizabil, deci exista o baza B = {e1 , . . . , en } n Vn , formata
din vectori proprii pentru T , fata de care matricea lui T este diagonala. Descompunem polinomul
caracteristic P () = ( 1 )m1 ( 2 )m2 . . . ( p )mp , deci i , i = 1, p sunt valorile proprii ale lui
p
P
T de multiplicitati mi care satisfac relatia
mi = n. Far
a a afecta generalitatea, admitem ca primii
i=1
m1 vectori din baza {e1 , . . . , en } corespund lui 1 , urmatorii m2 lui 2 etc. In concluzie, vectorii
e1 , . . . , em1 apartin subspatiului propriu S1 corespunz
ator valorii proprii 1 , ceea ce nseamn
a ca
numarul lor m1 este cel mult egal cu dim S1 . Pe de alta parte, conform teoremei anterioare, avem
dim S1 m1 . In concluzie m1 = dim S1 . Analog, rezulta
dim Si = mi , i = 2, p.
Reciproc, fie dim Si = mi , i = 1, p. Consideram familia de vectori din Vn
B = {e1 , . . . , em1 , em1 +1 , . . . , em2 , . . . , emp1 +1 , . . . , emp },
n
X
mi = n,
i=1
aleasa astfel ncat primii m1 vectori sa constituie o baza n S1 , urmatorii m2 s

a constituie o baza n
S2 , etc. Prin inductie dupa p, se poate arata ca B este baza nVn . Relativ la aceasta baza, matricea
68
Forma diagonala a unui endomorfism
endomorfismului T : Vn Vn are forma urmatoare
1 0 . . . 0
0
..
0 1 . . . 0
.
.
. . . . . . . . . . . . ..
O
0
0
.
.
.
0
1
A = [T ]B = 0 . . . . . . 0 . . . 0 . . . . . . 0
0 p 0 . . . 0
..
.
0 p . . . 0
..
O
. ... ... ... ...
0
0
0 . . . p
deci o matrice diagonala. Prin urmare endomorfismul T este diagonalizabil.
Consecint
a. Dac
a T End(Vn ) este diagonalizabil, atunci are loc descompunerea
Vn = S1 S2 Sp .
Fie Vn un K -spatiu vectorial, iar T End(Vn ) un endomorfism al acestuia. Pentru a obtine
forma diagonala a lui T , putem da urmatorul algoritm.
Algoritm de diagonalizare.
1. Fixam o baza oarecare B Vn si determinam matricea A = [T ]B = (aij )i,j=1,n a endomorfismului

T n aceasta baza.
2. Aflam valorile proprii ale endomorfismului, solutiile n corpul K ale ecuatiei PA () = 0. Daca
(T ) 6 K , atunci algoritmul stopeaza, iar endomorfismul T nu este diagonalizabil.
3. Daca (T ) K si este format din p (p n) valori proprii distincte 1 , . . . , p cu ordinele

de multiplicitate respectiv m1 , . . . , mp , calculam rangul fiecarei matrice A j I, j = 1, p. Daca
avem rang(A j I) = n mj , j = 1, p , adica spatiul vectorial al solutiilor sistemului omogen
(A j I)X = 0 satisface conditia
dim Sj = mj , j = 1, p
atunci (cf. teoremei 3.4) endomorfismul T este diagonalizabil si se trece la pasul 4; altfel T nu este
diagonalizabil, si algoritmul stopeaza.
4. Se rezolva cele p sisteme omogene

(A j I)X = 0, j = 1, p,
ale caror solutii formeaza subspatiile proprii Sj , j = 1, p. Astfel obtinem practic cate o baza B j
formata din mj vectori proprii, pentru fiecare subspatiu propriu Sj , j = 1, p.
5. Reunim cele p baze ale subspatiilor proprii, formand o baza B 0 = B 1 B 2 B p a spatiului

vectorial Vn .
6. Relativ la aceasta baza B 0 matricea D = A0 = [T ]B 0 este matrice diagonala, si are pe diagonala
valorile proprii 1 , . . . , 1 ; . . . ; p , . . . , p , fiecare dintre acestea apar

and de un num
ar de ori egal cu
ordinul sau de multiplicitate.
7. Construim matricea diagonalizatoare (matricea modala) C, matricea de trecere de la baza B la

B 0 , C = [B 0 ]B .
69
8. Verificam corectitudinea calculelor, testand relatia D = C 1 AC sub forma echivalenta CD = AC.

Exercitii. 1. Determinati daca endomorfismul T End(R3 ), definit prin matricea asociata relativ
la baza canonica
2 7 5
5
3
A= 2
1
2
3
este diagonalizabil sau nu.

Solutie. Obtinem prin calcul polinomul caracteristic, P () = ( 2)3 ; o singura valoare proprie
distincta, 1 = 2 R, radacina tripla a polinomului caracteristic (mg (2) = ma (2) = 3). Avem
4 7 5
3
3 = 2 6= n m1 = 3 3 = 0 dim S1 = 1 6= m1 = 3.
rang (A 2I) = rang 2
1
2
1
Deci endomorfismul T nu este diagonalizabil.
2. Diagonalizati endomorfismul T End(R4 ) a carui expresie analitica este

T (x) = (x1 + x4 , x2 , x3 2x4 , x1 2x3 + 3x4 ), x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) R4 .
Solutie. In raport cu baza canonica a lui R4 , matricea lui
1 0
0
0 1 0
A=
0
0 1
1
0 2
T este
1
0
.
2
3
Obtinem polinomul caracteristic

P () = det(A I) = ( + 2)( + 1)2 ( 4)
si valorile proprii 1 = 2, 2 = 3 = 1, 4 = 4 R. Ordinele de multiplicitate ale valorilor proprii
sunt respectiv m1 = 1, m2 = 2, m3 = 1. Deoarece rang (A 1 I) = 3 = n m1 = 4 1 = 3, prin
rezolvarea sistemului omogen (A + 2I)X = 0, obtinem vectorul propriu generator v1 = (1, 0, 2, 1)t .
Analog, rang (A 2 I) = 2 = n m2 = 4 2 deci dim S2 = 2, iar vectorii proprii corespunzatori
sunt v2 = (0, 1, 0, 0)t , v3 = (2, 0, 1, 0)t . Obtinem rang (A 4 I) = 3 = n m3 , deci vectorul propriu
corespunzator valorii proprii 4 = 6 este v4 = (1, 0, 2, 5)t . Deci baza B 0 a spatiului R4 relativ la care
matricea endomorfismului T este diagonala, este B 0 = {v1 , v2 , v3 , v4 }. In concluzie endomorfismul T
este diagonalizabil, cu matricea diagonalizatoare C si matricea diagonala D date respectiv de
2 0
0 0
1 0 2 1
0 1 0 0
0 1 0 0
1
.
C = [v1 , v2 , v3 , v4 ] =
2 0 1 2 , D = C AC = 0
0 1 0
0
0
0 4
1 0 0 5
Forma canonic
a Jordan
Fie Vn un K -spatiu vectorial si T End(Vn ) un endomorfism al acestuia. Matricea A a lui T depinde

de alegerea bazei nVn . Conditiile n care matricea A se poate diagonaliza au fost date n teoremele
3.2 si 3.4. In cazul n care aceste conditii nu sunt toate satisfacute, deci cand diagonalizarea nu este
posibila, se poate testa daca endomorfismul admite o forma canonica mai generala, numit
a forma
Jordan.
70
Forma canonica Jordan
Definitii. a) Fie K . Se numeste celula Jordan de ordinul m atasat

a scalarului , si se noteaza
prin Jm , matricea
1 ... ... 0
0 1 ... 0
.. M
Jm () = ...
mm (K )
.
0 0 ... ... 1
0 0 ... ...
Dam drept exemplu urmatoarele celule Jordan:
1+i
1
0
1+i
1 M33 (C),
J3 (1 + i) = 0
0
0
1+i
3 1
M22 (R), si J1 (7) = (7) M11 (R).
0 3
b) Endomorfismul T End(Vn ) se numeste jordanizabil daca exista o baza nVn fat
a de care matricea
endomorfismului sa fie de forma
J1 0 . . . 0
0 J2 . . . 0
J = .
.. . .
..
..
.
.
.
J2 (3) =
...
Jp
(forma canonica Jordan), unde Ji sunt celule Jordan atasate valorilor proprii i , i = 1, p ale endomorfismului T .
O celula Jordan de ordinul s atasat
a unei valori proprii (T ) multipl
a de ordinul m s
corespunde vectorilor liniar independenti e1 , e2 , . . . , es care satisfac urmatoarele relatii
T e1 = e1 ,
(T Id)e1 = 0
T e2 = e2 + e1
(T Id)e2 = e1
...
...
T es = es + es1
(T Id)es = es1 .
Dupa cum se observa din prima ecuatie, vectorul e1 este propriu; vectorii e2 , . . . , es se numesc vectori
principali.
Observatii. 1. Exista endomorfisme ale spatiilor vectoriale reale care nu admit forma Jordan, si
anume acelea pentru care corpul K este R (deci K nu este corp algebric nchis) iar ecuatia caracteristica nu are toate cele n radacini n R ((T ) 6 K = R). Spre exemplu, endomorfismul T End(R2 ),
T (x) = (x2 , x1 ), x = (x1 , x2 ) R2 ,
are drept valori proprii numerele complexe imaginare i
/ R.
2. Endomorfismele spatiilor complexe admit totdeauna la forma Jordan, deoarece orice ecuatie algebrica de gradul n cu coeficienti complecsi are toate cele n rad
acini n corpul K = C.
3. Forma diagonala a unui endomorfism diagonalizabil este un caz particular de forma canonica
Jordan, anume cazul cand toate celulele Jordan sunt de ordinul unu.
4. Forma canonica Jordan asociata unui endomorfism dat nu este unic determinata. Doar numarul
celulelor Jordan (care este egal cu num
arul maximal de vectori proprii liniar independenti ai lui T )
precum si structura intern
a a celulelor Jordan sunt unice. Ceea ce nu este unic determinat este
71
ordinea celulelor Jordan pe diagonala matricei canonice Jordan. Aceasta ordine depinde de ordinea
vectorilor din baza B 0 - formata din vectori proprii si principali ai endomorfismului T .
5. Se poate arata ca pentru un endomorfism T End(Vn ) al K -spatiului vectorial Vn , ce are valorile

proprii distincte 1 , . . . , p de multiplicit
ati respectiv m1 , m2 , . . . , mp (
p
P
k=1
vectoriale V
mk = n), exista p subspatii
V , j = 1, p, astfel ncat sunt satisfacute urmatoarele proprietati:
dim V j = mj , j = 1, p;
subspatiile V j sunt invariante fata de T;
TV j = Nj + j Imj , j = 1, p, cu Nj endomorfism nilpotent de ordin cel mult mj ;
are loc descompunerea n suma directa
Vn = V
V p.
Pe baza acestui rezultat, se poate demonstra urmatoarea teorema:

Teorema Jordan. Fie Vn un K -spatiu vectorial n-dimensional. Dac
a endomorfismul T
End(Vn ) are valorile proprii n corpul K , atunci exist
a o baz
a n Vn (numit
a baz
a Jordan) fat
a de
care matricea lui T are forma Jordan.
Algoritm pentru g
asirea unei baze Jordan
1. Se fixeaza o baza n Vn si se determina matricea A atasata endomorfismului T End(Vn ).

2. Prin rezolvarea ecuatiei caracteristice PA () det(A I) = 0; se determina valorile proprii
distincte j , multiple de ordinul respectiv mj , j = 1, p. Algoritmul continu
a doar daca j K , j
p
P
1, p (sau, echivalent,
mj = n), altfel endomorfismul nu este jordanizabil.
j=1
3. Se afla vectorii proprii liniar independenti corespunzatori fiecarei valori proprii j .

4. Se calculeaza numarul de celule Jordan, pentru fiecare valoare proprie distincta j n parte, numar
egal cu dim Sj = dim Vn rang (A j I).
5. Se rezolva sistemul (Aj I)mj X = 0, pentru fiecare j = 1, p. Pentru j 1, p fixat, solutiile vectori
nenuli genereaza subspatiul Sj . Practic, se determina nt
ai forma vectorilor proprii v ce genereaza
Sj prin rezolvarea sistemului
(A j I)v = 0.
Distingem cazurile:
dim Sj = mj ,caz n care se determina o baza B j a subspatiului Sj = V j formata din mj vectori
proprii (solutiile fundamentale ale sistemului de mai sus).
dim Sj mj ,caz n care avem Sj V j , Sj 6= V j . In acest caz se determina forma generala va
vectorilor proprii din Sj , se calculeaza num
arul mj dim Sj de vectori principali asociati, si
se afla acesti vectori, rezolvand succesiv sistemele liniare
(A I)w2 = v, . . . , (A I)ws = ws1 .
La fiecare sistem n parte se verific
a compatibilitatea acestuia, si tin
and cont si de conditiile
sistemelor anterioare se obtin informatii relativ la vectorul propriu generic v caruia i se asociaza
acesti vectori principali; apoi, n caz ca acesta sistemul este compatibil, se rezolva.
72
Forma canonica Jordan
Se determina n acest mod un numar de nj = dim Sj seturi de vectori, ce contin fiecare cate un vector
propriu v din baza spatiului Sj si vectori principali asociati acestuia (n cazul n care sistemele ce
produc vectori principali asociati lui v sunt compatibile).
Familia ordonata a acestor nj seturi corespunde la o familie de nj celule Jordan asezate pe diagonala
matricei formei canonice Jordan, si determina o baza B j n subspatiul invariantV j asociat valorii
proprii j .
6. Se reunesc cele p baze ale subspatiilor invariante V j , formand o baza

B0 = B1 B2 Bp
a spatiului vectorial Vn .
7. Relativ la aceasta baza B 0 matricea J = A0 = [T ]B 0 este matrice n forma canonica Jordan, si are
pe diagonala celulele Jordan asociate valorilor proprii 1 , . . . , p , dispuse n ordinea n care apar n
baza B 0 seturile de vectori, formate din cate un vector propriu urmat, eventual, de vectorii principali
asociati (daca acestia exista).
Celulele Jordan au ordinul egal cu num
arul de vectori din setul corespunzator, si contin valoarea
proprie atasata setului de vectori.
8. Se construieste matricea jordanizatoare C, adica matricea C = [B 0 ]B de trecere de la baza B la
B 0.
9. Se verifica corectitudinea calculelor, testand relatia

J = C 1 AC
sub forma echivalenta CJ = AC.
Exercitiu. Sa se afle forma canonica Jordan a endomorfismului T End(R4 ),
T (x) = (2x1 + x2 , 4x1 2x2 , 7x1 + x2 + x3 + x4 , 17x1 6x2 x3 x4 ),
x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) R4 .
Solutia I. Matricea endomorfismului T relativ la
2
4
A=
7
17
baza canonica a spatiului vectorial R4 este
1
0
0
2 0
0
.
1
1
1
6 1 1
Ecuatia caracteristica 4 = 0 are solutia 1 = 0 = multipl

a de ordin m1 = 4. Avem rang (A I) =
2, deci numarul celulelor Jordan este egal cu
n rang (A I) = dim S = 4 2 = 2.
Ordinele celor doua celule Jordan pot fi: ambele de ordin 2, sau una de ordin 3 si cealalta de ordin 1.
Determinam situatia n care ne aflam, folosind indicele de nilpotent
a al restrictiei N1 = T |V 1
4
Id|V 1 ; pentru aceasta aflam subspatiul V 1 = Ker (T Id) . Deoarece
2
2
1
0
0
4 2 0
0
= O4x4 ,
(A I)2 =
7
1
1
1
17 6 1 1

obtinem,
73
S = Ker (T Id) Ker (T Id)2 = Ker (T Id)3 =

= Ker (T Id)4 = V 1 = V = R4
unde am notat prin Id transformarea identic

a a spatiului vectorial R4 . Rezulta ca indicele de nilpotent
a
2
h al restrictiei N1 este egal cu 2. Deoarece dim Ker (T I) = 4 si dim Ker (T I) = dim S = 2,
rezulta ca numarul celulelor Jordan de tip h h = 2 2 este egal cu
dim Ker (T J)2 dim Ker (T J) = 4 2 = 2.
J1 0
1
0 1
Prin urmare forma Jordan este J =
, unde J1 = J2 =
=
.
0 J2
0
0 0
Solutia II. Deoarece rang (A I) = 2 dim S = 2, rezulta ca valorii proprii = 0 i corespund doi vectori proprii liniar independenti pe care-i determinam rezolvand sistemul omogen dublu
nedeterminat
2x1 + x2 = 0
4x1 2x2 = 0
(A I)v = 0, v = (x1 , x2 , x3 , x4 )t
7x1 + x2 + x3 + x4 = 0
17x1 6x2 x3 x4 = 0.
Notand x3 = a, x4 = b obtinem x1 = (a + b)/5, x2 = 2(a + b)/5, deci solutia generala a sistemului
are forma v = ((a + b)/5, 2(a + b)/5, a, b)t , a 6= bsau b 6= 0. Deci exista maximum doi vectori
proprii liniar independenti. Deoarece diferenta dintre multiplicitatea algebrica si cea geometrica a
valorii proprii este 4 2 = 2, vom determina 2 vectori principali, precum si vectorii proprii carora
acestia le corespund. Fie w2 = (u1 , u2 , u3 , u4 )t un vector principal; acesta satisface sistemul neomogen
2u1 + u2 = (a + b)/5
4u1 2u2 = 2(a + b)/5

(A I)w2 = v
7u1 + u2 + u3 + u4 = a
17u1 6u2 u3 u4 = b.
Notand u3 = c, u4 = d obtinem solutia sistemului, care este compatibil nedeterminat a, b R (tem
a,
verificati!) ,
t
6a + b 5c 5d 17a 7b + 10c + 10d
w2 =
,
, c, d .
25
25
Deoarece conditiile de compatibilitate Rouche sunt identic satisfacute, rezulta ca fiecaruia dintre vectorii proprii liniar independenti ai unei baze a subspatiului S , i se ataseaz
a un vector principal.
Aleg
and a = 7, b = 17 obtinem vectorul propriu v1 = (2, 4, 7, 17), si aleg
and a = 7, b = 17, c =
d = 0 se obtine vectorul principal w1 = (1, 0, 0, 0) atasat vectorului propriu v1 . Aleg
and a = 1, b = 6
se gaseste vectorul propriu v2 = (1, 2, 1, 6); pentru a = 1, b = 6, c = d = 0, gasim vectorul
principal w2 = (0, 1, 0, 0) care se ataseaz
a lui v2 .
S-au obtinut seturile de vectori {v1 , w1 } si {v2 , w2 }, care prin reuniune determina baza Jordan
B 0 = {v1 , w1 , v2 , w2 } R4 . Corespunzator celor doua seturi, avem doua celule Jordan de ordin 2
fiecare (numarul de vectori din fiecare set). Relativ la baza B 0 matricea Jordan a endomorfismului T
si matricea de trecere la noua baza sunt respectiv
2
1 1 0
0 1 0 0
0 0 0 0
, C = [v1 , w1 ; v2 , w2 ] = 4 0 2 1 ;
J = [T ]B 0 =
7
0 0 0 1
0 1 0
17 0 6 0
0 0 0 0
acestea satisfac relatia C 1 AC = J (CJ=AC) (tema, verificati!) .
74
Fie V un K -spatiu vectorial euclidian si T End(V ) un endomorfism al acestuia. Daca (T )

iar x este un vector propriu atasat lui , atunci are loc relatia
=
hT x, xi
.
hx, xi
Teorem
a. Dac
a T End(V ) este un endomorfism hermitic al spatiului euclidian complex V , atunci:
a) Valorile proprii ale lui T sunt reale.
b) La valori proprii distincte ale lui T corespund vectori proprii ortogonali.
c) Dac
a dim V = n, atunci T admite exact n vectori proprii ortogonali doi c
ate doi (deci este
diagonalizabil).
Demonstratie. a) Din ipoteza T este hermitic, deci hx, T yi = hT x, yi, x, y V . Vom demonstra
proprietatile a) si b). a) Prin calcul direct obtinem
= hT x, xi = hx, T xi = hT x, xi = R.
hx, xi
hx, xi
hx, xi
b) Fie 1 6= 2 valori proprii ale lui T si v1 , v2 V vectori proprii corespunzatori. Atunci avem
hT v1 , v2 i = h1 v1 , v2 i = 1 hv1 , v2 i,
2 hv1 , v2 i = 2 hv1 , v2 i.
hT v1 , v2 i = hv1 , T v2 i = hv1 , 2 v2 i =
2 hv1 , v2 i =
Prin scadere rezulta (1 2 )hv1 , v2 i = 0, dar ntruc
at hAv1 , v2 i = hv1 , Av2 i = hv1 , 2 v2 i =
2 hv1 , v2 i, avem hv1 , v2 i = 0, deci cei doi vectori proprii sunt ortogonali.
Observatii. 1. Pentru un endomorfism antihermitic valorile proprii sunt pur imaginare sau nule, iar
vectorii proprii corespunzatori au aceleasi proprietati ca si n cazul hermitic.
2. Pe spatiile euclidiene reale, toate radacinile complexe ale polinomului caracteristic ale unui endomorfism simetric sunt reale, iar valorile proprii (reale, n caz ca acestea exista) ale unui endomorfism
antisimetric sunt nule. Daca Vn este un spatiu euclidian real ndimensional, iar T End(V ) este
simetric, atunci T poseda n vectori proprii care constituie o baza ortogonala a lui Vn . Aceasta proprietate nu este adevarata pentru un endomorfism antisimetric.
Consecint
a. Fie Vn un K -spatiu vectorial n-dimensional, iar T End(Vn ) un endomorfism simetric
(pentru cazul K =R), sau hermitic (pentru cazul K =C). Atunci exist
a o baz
a ortonormat
a B0
0
a (deci
Vn astfel nc
at matricea [T ]B 0 a endomorfismului T relativ la baza B este matrice diagonal
endomorfismul T este diagonalizabil).
Exercitiu. Aratati ca endomorfismul T End(C3 ) al spatiului vectorial euclidian complex C3 dat
prin matricea A este hermitic, apoi diagonalizati, unde
3 i 0
A = i 3 0 M3 (C).
0 0 4
Solutie. T este endomorfism hermitic, deoarece baza canonica
B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} C3
75
este ortonormata, iar matricea asociata endomorfismului relativ la aceasta baza A = [T ]B este matrice
hermitica (satisface relatia A = At ). Determinam o baza B 0 C3 fat
a de care matricea endomorfismului sa aiba forma diagonala. Valorile proprii sunt reale: 1 = 2, 2 = 3 = 4, iar vectorii proprii
corespunzatori sunt v1 = (1, i, 0), v2 = (0, 0, 1) pentru = 4 si v3 = (i, 1, 0), pentru = 2, si sunt
ortogonali doi cate doi. Normand vectorii proprii obtinem baza ortonormata
1
i
v1
i
v3
1
0
= , , 0 , u2 =
= , , 0 , u3 = v2 .
B = u1 =
||v1 ||
||v3 ||
2 2
2 2
Matricea de trecere de la baza canonica la baza B 0 si matricea diagonala asociata sunt deci

4 0 0
1/ 2 i/ 2 0
C = i/ 2 1/ 2 0 , D = [A]B 0 = C 1 AC = 0 2 0 .
0 0 4
0
0
1
Teorem
a. Fie V un spatiu euclidian complex/real si T End(V ) un endomorfism unitar (pentru
K =C), sau ortogonal (pentru K =R). Atunci:
a)
b)
c)
doi
Valorile proprii ale endomorfismului T au modulul 1.

La valori proprii distincte ale lui T corespund vectori proprii ortogonali.
Dac
a V este spatiu vectorial complex n-dimensional, atunci T posed
a n vectori proprii ortogonali
c
ate doi.
Demonstratie. Demonstram proprietatile a) si b). 1) Fie T un morfism unitar, C o valoare proprie

a acestuia, si x V \{0} un vector propriu corespunzator lui . Rezulta relatiile
xi,
hT x, T xi = hx, xi = hx,
hT x, T xi = hx, xi,
este conjugatul complex al lui . Prin scadere rezulta (
1)hx, xi = 0. Deoarece hx, xi 6= 0,
unde
2
rezulta 1 = 0 sau || =1, adica || =1.

b) Fie valorile proprii 1 6= 2 si x1 , x2 vectori proprii asociati respectiv celor doua valori proprii.
Atunci hT x1 , T x2 i = hx1 , x2 isi hT x1 , T x2 i = h1 x1 , 2 x2 i = 1 2 hx1 , x2 i. Prin scaderea acestor relatii,
rezulta
(1 2 1)hx1 , x2 i = 0.
Deoarece valorile proprii au modulul unu si sunt distincte, rezulta 1 2 1 6= 0, decihx1 , x2 i = 0, si
deci vectorii x1 si x2 sunt ortogonali.
Exercitiu. Sa se aplice teorema de mai sus endomorfismului T End(R3 ) dat prin matricea
cos t 0 sin t
[
, t R \
1
0
{(2k + 1)}.
A= 0
kZ
sin t 0
cos t
Solutie. Matricea A a endomorfismului relativ la baza canonica este matrice ortogonala (At A = I),
iar baza canonica este ortonormata relativ la produsul scalar canonic (tema, verificati!) ; deci endomorfismul T este ortogonal. Verificam ca valorile proprii ale endommorfismului C T : C R3 C R3 au
modulul egal cu unitatea si ca vectorii proprii (cu coeficienti complecsi) corespunzatori sunt ortogonali.
Valorile proprii ale lui C T , adica solutiile ecuatiei det(A I) = 0, sunt
1 = 1, 2 = cos t + i sin t, 3 = cos t i sin t.
76
Polinoame de matrice. Functii de matrice
Se observa ca |1 | = |2 | = |3 | = 1. Vectorii proprii corespunzatori sunt, dupa normare

1
1
v1 = (0, 1, 0), v2 = (i, 0, 1), v3 = (i, 0, 1) C3 .
2
2
Se verifica usor relatiile de ortogonalitate n C3
hv1 , v2 i = 0, hv2 , v3 i = 0, hv3 , v1 i = 0,
deci B 0 = {v1 , v2 , v3 } C3 este o baza ortonormata (tema, verificati!) complexa, relativ la care
transformarea liniara C T End(C R3 ) este diagonalizabila, cu matricea diagonala asociata
1
0
0
.
0
D = [C T ]B 0 = 0 cos t + i sin t
0
0
cos t i sin t
Se mai observa ca desi T nu este diagonalizabila ca endomorfism al spatiului R3 (deoarece (T ) 6 R),
putem atasa vectorilor v2 si v3 vectorii reali (care nu sunt vectori proprii pentru endomorfismul T ):
1
1
u2 = Re (v2 ) = Re (v3 ) = (0, 0, 1); u3 = Im (v2 ) = Im (v3 ) = (1, 0, 0),
2
2
iar acestia verifica conditiile de ortogonalitate
hv1 , u2 i = 0, hv1 , u3 i = 0, hu2 , u3 i = 0,
deci am obtinut baza ortogonala B 00 = {v1 , u2 , u3 } R3 care nu este formata din vectori proprii,
produsa de baza ortogonala B 0 = {v1 , v2 , v3 } din C3 .
Fie T End(Vn ) un endomorfism al K -spatiului vectorial n-dimensional Vn si A = (aij )i,j=1,n

Mnn (K ) matricea acestuia relativ la o baza a lui Vn .
Definitie. Oricarui polinom cu coeficienti din corpul K ,
Q(t) = am tm + am1 tm1 + + a1 t + a0 K [t],
i putem asocia polinomul de endomorfisme
Q(T ) = am T m + am1 T m1 + + a1 T + a0 Id End(Vn ),
si polinomul de matrice
Q(A) = am Am + am1 Am1 + + a1 A + a0 I Mnn (K ),
unde Id End(Vn ) este endomorfismul identic, iar I Mnn (K ) este matricea identitate de ordinul
n.
Observatie. Studiul polinoamelor de endomorfisme se reduce la studiul polinoamelor de matrice;
puterile de matrice se pot calcula relativ usor, fac
and uz de forma canonica a matricelor respective,
dupa cum urmeaza:
daca matricea A este similara cu o matrice diagonala D, atunci
A = CDC 1 , A2 = CD2 C 1 , . . . , Am = CDm C 1 ;
77
daca matricea A este similara cu o matrice Jordan J, atunci

A = CJC 1 , A2 = CJ 2 C 1 , . . . , Am = CJ m C 1 .
Teorema Cayley-Hamilton. Fie A Mnn (K ) o matrice si PA polinomul caracteristic al matricei
A. Atunci are loc relatia P (A) = On , unde On este matricea nul
a de ordinul n.
Demonstratie. Pentru o matrice arbitrara C Mnn (K ), are loc relatia
C C + = (det C)I,
(1)
unde C + este reciproca matricei C. Fie A Mnn (K ) si P () = det(A I) polinomul sau caracteristic. Considerand C = A I, unde I este matricea unitate de ordinul n, egalitatea (1) devine
(A I)(A I)+ = P ()I.
(2)
Prin constructie (A I)+ este o matrice de polinoame de grad n 1, deci are forma
(A I)+ = B n1 n1 + B n2 n2 + + B 0 ,
unde B i Mnn (K ), i = 0, n 1. Fie polinomul caracteristic al matricei A:
P () = an n + an1 n1 + + a0 , ak K , k 0, n;
atunci egalitatea (2) se rescrie
(A I)(B n1 n1 + B n2 n2 + + B 1 + B 0 ) = (an n + an1 n1 + + a0 )I,
sau, grupand dupa puterile lui ,
(B n1 )n +(ABn1 B n2 )n1 + + (AB1 B 0 ) + AB0 =
= (an I)n + + (a1 I) + a0 I
Prin identificare obtinem relatiile
B n1 = a0 I, ABn1 B n2 = an1 I, . . . , AB1 B 0 = a1 I, AB0 = a0 I.
Amplificand aceste relatii la stanga respectiv cu An , An1 , . . . , A, I si apoi adunandu-le membru cu
membru, obtinem
P (A) = a0 An + a1 An1 + + an1 A + an I =
= An B n1 + An B n1 An1 B n2 + An1 B n2 + AB0 + AB0 = 0.
Consecint
a. Dac
a T End(Vn ) este un endomorfism, iar P () este polinomul s
au caracteristic,
atunci are loc egalitatea de polinoame de endomorfisme P (T ) = O.
Exercitii. 1. Calculati polinomul de matrice Q(A), unde
2 1 1
Q(t) = t3 6t2 + 9t 4, A = 1 2 1 M33 (R).
1 1 2
78
Solutie. Polinomul caracteristic al matricei A este PA () = det(A I) = ( 1)2 ( 4) = (3

62 + 9 4) si deci, n baza teoremei Cayley-Hamilton avem PA (A) = O; fac
and uz de aceasta, prin
calcul direct rezulta Q(A) = PA (A) = O.
2 1 0
2. Se da matricea A = 0 2 1 . Calculati matricea inversa A1 folosind teorema Cayley0 0 2
Hamilton.
Solutie. Polinomul caracteristic al matricei este PA () = (2 )3 . Se observa ca termenul liber al
polinomului (care este egal cu determinantul matricei) este 8, deci nenul, si prin urmare matricea A
este inversabila. Aplicand teorema Cayley-Hamilton, avem PA (A) = 0, adica
(A 2I)3 = 0 A3 6A2 + 12A 8I = 0,
sau nca,
A (A2 6A + 12I)/8 (A2 6A + 12I)/8 A = I
de unde, prin amplificare cu A1 , rezulta
A1
1/2 1/4 1/8

1/2 1/4 .
= (A2 6A + 12I)/8 = 0
0
0
1/2
Teorem
a. Fie A Mnn (K ) o matrice de ordin n. Atunci orice polinom n A de grad cel putin n,
poate fi exprimat printr-un polinom de gradul n 1.
Demonstratie. Polinomul caracteristic atasat matricei A este
P () = (1)n (n 1 n1 + + (1)n n );
aplicand teorema Cayley-Hamilton, rezulta ca puterea maxima An a matricei An P (A) are expresia
An = 1 An1 + (1)n+1 n I.
Observatii. 1. Se observa ca prin recurent

a toate puterile An+p , p N ale matricei A de ordin n se
n1
exprima cu ajutorul puterilor A
, . . . , A, I.
P
2. FieV un K -spatiu vectorial si o serie de puteri f (t) = am tm , am K . Aceasta serie are sens
m
pentru t V (spre exemplu numere reale, numere complexe, matrice patratice, functii, polinoame,
endomorfisme etc.) daca putem defini puterea tm . In cele ce urmeaza vom presupune cunoscute
rezultatele din analiza matematica privind convergenta seriilor de puteri.
Definitii. Fie T End(Vn ) un endomorfism arbitrar si A matricea patratic
a de ordinul n asociata
lui T relativ la o baza din Vn .
a) Se numeste serie de matrice, iar suma acesteia se numeste functie de matrice, o serie de forma
am Am , unde am K , m N.
m=0
b) Se numeste serie de endomorfism, iar suma acesteia se numeste functie de endomorfism, o serie
de forma
X
am T m , unde am K , m N.
m=0
79
Observatii. 1. Pe spatiile finit dimensionale, studiul seriilor de endomorfisme se reduce la studiul

seriilor de matrice.
P
2. Conform consecintei teoremei Cayley-Hamilton, functia de matrice f (A) =
am Am se reduce
mN P
la un polinom Q(A) de gradul n 1 n A, unde n este ordinul matricei A. Daca
am Am este
mN
convergenta, atunci coeficientii polinomului Q(A) sunt serii convergente.
3.
PIn cazul cand A admite valorile proprii distincte, 1 , . . . , n , polinomul de gradul n 1 atasat seriei
am Am se poate scrie n forma Lagrange
mN
f (A) =
n
X
(A 1 I) . . . (A j1 I)(A j+1 I) . . . (A n I)
j=1
(j 1 ) . . . (j j1 )(j j+1 ) . . . (j n )
sau sub forma

f (A) =
n
X
f (j ),
Zj f (j ),
(3)
j=1
unde Zj Mnn (K ) nu depind de functia f si deci pot fi determinate prin particularizarea functiei
f . In cazul valorilor proprii multiple se arata ca
f (A) =
p mX
k 1
X
Zkj f (j) (k ),
k=1 j=0
unde f (j) (.) sunt valorile derivatei de ordinul j a lui f , iar Zkj Mnn (K ) sunt matrice independente
de functia f .
4. In particular putem defini urmatoarele functii de matrice

eA =
X
X
X
Am
A2m+1
A2m
, sin A =
(1)m
, cos A =
(1)m
,
m!
(2m + 1)!
(2m)!
m=0
m=0
m=0
seriile din membrul drept avand raza de convergent

a . Functia de matrice eA se numeste matricea
exponentiala. Deseori, n loc de eA vom utiliza functia de matrice eAt , t R (de exemplu, n teoria
sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti constanti).
2 2 3
Exercitiu. Calculati functia de matrice eAt , unde A = 0 3 1 .
0 0 4
Solutie. Valorile proprii distincte ale matricei A sunt
1 = 2, 2 = 3, 3 = 4 R.
Prin nlocuire n relatia (3) obtinem
f (A) = f (2)Z1 + f (3)Z2 + f (4)Z3 .
Se stie ca matricele Zj , j = 1, 2, 3 nu depind de f ; le aflam particularizand functia f succesiv:
f (z) = z 1 f (A) A I = 1 Z1 + 2 Z2 + 3 Z3
f (z) = z + 1 f (A) A + I = 3Z1 + 4Z2 + 5Z3
f (z) = z 2
f (A) A2
= 4Z1 + 9Z2 + 16Z3
(4)
80
Probleme propuse
de unde obtinem sistemul matriceal
Z1 + 2Z2 + 3Z3 = A I
3Z1 + 4Z2 + 5Z3 = A + I
4Z1 + 9Z2 + 16Z3 = A2 ,

care admite solutia
1
1
Z1 = (A2 7A + 12I), Z2 = A2 + 6A 8I, Z3 = (A2 5A + 6I).
2
2
Pentru f (A) = eAt , prin nlocuirea functiei f si a solutiei Z1 , Z2 , Z3 n relatia (4), obtinem
1
eAt = [(A2 7A + 12I)e2t + 2(A2 + 6A 8I)e3t + (A2 5A + 6I)e4t ].
2
Probleme propuse
1. Fie V spatiul vectorial al functiilor reale de clasa C pe intervalul deschis (0, 1). Aflati valorile
proprii si vectorii proprii ai endomorfismului
T : V V , T (f ) = g, unde g(x) = xf 0 (x), x (0, 1).
R: (T ) = R; (T ), S = f V | f (x) = cx , x (0, 1), c R .
2. Diagonalizati matricea A. Formulari echivalente:

sa se determine o baza formata din vectori proprii ai transformarii liniare T a carei matrice asociata
relativ la baza canonica este A, T End(R3 ), [T ]B = A;
sa se determine o baza n care transformarea T are matricea asociata diagonala;
sa se afle valorile proprii si vectorii proprii ai transformarii liniare T ai matricei A.
7
4 1
4
6 0
3 2 0
7 1 , b) A = 3 5 0 , c) A = 2 0 0 ,
a) A = 4
4 4 4
3 6 1
0 0 1
1 1 2
1
2
0
3 7 5
2
0 , f) A = 2
4
3
d) A = 3 3 6 , e) A = 0
2 2 4
2 2 1
1
2
2
R: a) (A)={3, 3, 12}, b) (A)={1, 1,-2}, c) (A)={-1,-1, 4}, d) (A)={2, 0, 0}, e) (A)={-1,
1, 2}. Vectorii proprii-tem
a a, c, d, f. b) B 0 =
{v1 = (2, 1,
0)t , v2 = (0, 0, 1)t , v3 = (1, 1, 1)t },
2 0 1
1 0 0
0
1 0 1
0 1 0 . e) B 0 = {v1 = (0, 0, 1)t , v2 =
C = [B ]B =
, D = [T ]B 0 =
0 1 1
0 0 2
1 0 0
0 1
2
1 , D = 0 1 0 .
(1, 0, 1)t , v3 = (2, 1, 2)t }, C = 0 0
0 0 2
1 1 2
p1 p2 . . . pn1 pn
1 0 ...
0
0
..
..
.. ,
3. Sa se determine polinomul caracteristic al matricei Frobenius A = . ... . . .
.
.
0 0 ...
0
0
0 0 ...
1
0
unde p1 , . . . pn R.
81
R: PA () = ()n + (1)n1 (p1 n1 + p2 n2 + + pn2 2 + pn1 + pn ).
4. Fie V = C 0 [0, 1] spatiul vectorial al functiilor reale continue pe intervalul [0, 1]. Aflati valorile
proprii si vectorii proprii pentru endomorfismul T : V V ,
Z
T (f ) = g, unde g(x) = x
f (t)dt, x [0, 1].

0
R
n
o
1
R: (T ) = 0, 12 ; S=0 = f V 0 f (t)dt = 0 , S= 1 = {f V | f (x) = cx, c R }.
2
2 0 0
1
0 2 0
0
5. Sa se studieze daca matricea A =

0 0 2 2 poate fi diagonalizata. In caz afirmativ
1 0 2 6
aflati matricea modala (diagonalizatoare) C.
2 0 0 0
2 0 1 1
0 2 0 0
0 1 0
0
R: Da. (A) = {1,2 = 2, 3 = 1, 4 = 7} R, D =

0 0 1 0 , C = 1 0 2 2 .
0 0 0 7
0 0 1
5
6. Date fiind matricele A, B Mnn (R) care satisfac relatia B = A bIn pentru un scalar b R, sa
se arate ca polinoamele caracteristice ale acestora satisfac relatia
PB () = PA ( + b).
7. Data fiind matricea inversabila A Mnn (R), sa se arate ca ntre polinomul caracteristic al
matricei A si cel al matricei inverse A1 exist
a relatia
1
PA
PA1 () = ()
det A
n

1
.
8. Aratati ca daca v este vector propriu al matricei A asociat valorii proprii iar C este o matrice nesingulara, atunci vectorul C 1 v este vector propriu pentru matricea similara C 1 AC, asociat
aceleiasi valori proprii.
9. Se da matricea A = [T ]B a transformarii T End(R3 ) relativ la baza canonica B . Sa se determine

forma canonica Jordan a matricei A n fiecare din cazurile urmatoare. Formul
ari echivalente:
sa se determine forma canonica Jordan a transformarii liniare T a carei matrice relativ la baza
canonica este A;
sa se determine o baza formata din vectori proprii si eventual principali ai endomorfismului T ,
relativ la care matricea asociata lui T are forma canonica Jordan.
2 1 2
0 1 0
1
3
3
9
6 , b) A = 4 4 0 , c) A = 5 3 3 ,
a) A = 1
1 0 2
0 0 2
2 14 9
5 1 1 1
4 7 5
1 5 1 1
2
3
3 .
, e) A =
d) A =
1 1 3 1
1
2
1
1 1 1 3
82
R: Tema: c), d), e). a) (A) = {0, 0, 1}, C = [v1 , p, v2 ] =
1 0 0
2 1
(A) = {2, 2, 2}, C = [v1 , p, v2 ] = 2 1 0 ; J = 0 2
0 0 1
0 0
Probleme propuse
9
3 2
0 1 0
9
0 1 , J = 0 0 0 ; b)
12 2 1
0 0 1
0
0 .
2
10. Aflati o baza ortonormata n R3 fata de care matricea endomorfismului T sa fie diagonala, unde
T End(R3 ). Justificati de ce este posibil acest lucru.
a) T (x) = (x1 + 2x2 4x3, 2x1 4x2 2x3 , 4x1 2x2 x3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
3 2 0
b) [T ] = A = 2 0 0 .
0 0 1
1/ 5 4/35 2/3
1 2 4
5 0 0
R: a) A = [T ] = 2 4 2 , D = 0 5 0 , C = 2/ 5 2/35 1/3 ;
4 2 1
0
0 4
0
5/3 5 2/3
deoarece A este matrice simetrica, transformarea T este diagonalizabila; vectorii bazei ortonormate
cautate sunt coloanele matricei modale C.
b) A este matrice simetrica, deci diagonalizabila; se obtine:
1 2
2 1
0
, , 0 , (0, 0, 1), , , 0
(A) = {1, 1, 4}, B =
.
5 5
5 5
11. Sa se verifice urmatoarele afirmatii:
3 i 0
a) Matricea A = i 3 0 este hermitica (A = At ). Transformarea liniara asociata T
0 0 4
End(C3 ) este diagonalizabila; determinati o baza ortonormata n C3 format
a din vectori proprii ai
transformarii T .
0 1 0
0 este unitara (At A = I A1 = At ), iar transformarea liniara
b) Matricea A = 1 0
0 0 1
asociata T End(C3 ) este unitara si orice valoare proprie a sa are modulul egal cu unu.
12. a)
Sa se determine valorile
proprii si vectorii proprii si apoi sa se diagonalizeze matricea ortogonala
cos 0 sin
0
1
0 M33 (C);
sin 0 cos
0
0 1
0 2 M33 (R).
b) matricea simetrica A = 0
1 2 0
1 0 0
R: a) Matricea transformarii este diagonala, D = 0 1 0 , relativ la baza diagonalizatoare
0 0 1
B 0 = {v1 = (sin , 0, cos + 1), v2 = (0, 1,0), v3 = (sin , 0,cos 1)}; b) B 0 = {v1 = (2, 1, 0), v2 =
0 0
0
.
5
0
(1, 2, 5), v3 = (1, 2, 5)}, D = 0
0 0 5
A=
13. Fie V un spatiu euclidian complex si T : V V un endomorfism hermitian. Sa se arate ca

eiT , i2 = 1, reprezinta un endomorfism unitar.
83
R: Notand A = [T ], B = [eiT ]si folosind relatiile B = eiA , A = At , rezulta

t B = (eiA )t eiA = eiAt eiA = eiAt +iA = ei(AAt ) = eO = I.
B
14. Se dau urmatoarele matrice diagonalizabile
4
6 0
1
3 5 0 , b) A =
3
a) A =
3 6 1
2
-1
-3
-2
2
1 0 2
6 , c) A = 0 0 0 .
4
2 0 4
Sa se calculeze A1999 si eA , folosind relatia existent

a ntre matricea A si forma sa canonica diagonala
D, D = C 1 AC, unde C este matricea de trecere de la baza canonica la noua baza, relativ la care se
realizeaza forma diagonala.
2 0 1
1 0 0
R: Tema b, c. a) C = 1 0 1 , D = 0 1 0 , A = CDC 1 , de unde rezulta
0 1 1
0 0 -2
1 0
0
e
0
0
C 1 ; eA = C 0 e1 0 C 1 .
0
A1999 = CD1999 C 1 = C 0 1
0 0 21999
0 0 e2
15. Folosind teorema CayleyHamilton pentru matricele urmatoare
a) A =
1 2 1
1 2
; b) A = 2 1 0 , sa se determine:
0 2
0 1 1
polinomul de matrice Q(A), unde Q(t) = t4 t2 + 2;

daca matricea A este inversabila; n caz afirmativ sa se calculeze inversa acesteia.
R: Tema b). a) Polinomul caracteristic al matricei a este
PA () = 2 3 + 2 A2 3A + 2I2 = 0 Q(A) = 12A 10I2 =
2 24
0 14
Cum PA are termenul liber nenul, A este inversabil

a; din relatia data de teorema, rezulta
1
3
1
3
1 1
1
A A + I2 = I2 A = A + I2 =
.
0 1/2
2
2
2
2
16. Folosind teorema CayleyHamilton aflati A1 si An pentru matricele
3 0 0
1 0
a) A =
; b) A = 0 2 0 .
1 1
0 1 2
1 0
xn+1 = 2xn + yn
1
n
R: a) A = A 2I2 =
; A = xn A + yn I2 conduce la
, de unde
1 1
yn+1 = xn
x1 = 1, y1 = 0
xn+1 = 2xn xn1 xn+1 + 2xn + xn1 = 0 xn = (1)n a + (1)n nb.
x2 = 2, y2 = 1
a=0
xn = (1)n+1
An = (1)n+1 nA + (1)n (1 n)I2 si deci An =

b = 1
yn = xn1 = (1)n (n 1)
3
0
0
n
(1)
0
1
2n
0 , n 0.
(A2 7A + 16I3 ), An = 0
. b) A1 = 12
n(1)n1 (1)n
n1
0 n2
2n
84
Forme biliniare. Forme patratice
Capitolul 4. Forme biliniare si p

atratice
1
Forme biliniare. Forme p

atratice
Definitii. Fie V un K -spatiu vectorial, unde K {R, C}.

a) Se numeste form
a liniar
a, o functie liniara : V K .
b) Se numeste form
a biliniar
a sau tensor covariant de ordinul doi pe spatiul vectorial V o functie
A : V V K liniara n fiecare variabil
a, adica satisfac
and urmatoarele proprietati
A(kx + ly, z) = kA(x, z) + lA(y, z),
A(x, ky + lz) = kA(x, y) + lA(x, z), x, y, z V , k, l K .
Notam prin B(V , K ) multimea tuturor formelor biliniare definite pe V . Adunarea formelor biliniare
si nmultirea acestora cu scalari pot fi definite ca n cazul functiilor, determinand pe B(V , K ) o
structura de spatiu vectorial peste corpul K .
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spatiu vectorial real este o forma biliniara. Spre deosebire
de acesta, produsul scalar definit pe un spatiu vectorial complex, nu este o form
a biliniar
a deoarece,
n general putem determina x, y, z V , k, l C, astfel nc
at sa avem
yi + lhx, zi 6= khx, yi + lhx, zi.
hx, ky + lzi = hx, kyi + hx, lzi = khx,
Definitii. a) Forma biliniara A se numeste simetrica daca
A(x, y) = A(y, x), x, y V .
b) Forma biliniara A se numeste antisimetric
a daca
A(x, y) = A(y, x), x, y V .
Fie Vn un spatiu vectorial n-dimensional peste corpul K ; fie B = {e1 , . . . , en } o baza n acest
spatiu si A B(V , K ) o forma biliniara pe Vn . Expresia formei biliniare calculata pe vectorii
n
n
P
P
x=
xi ei , y =
yj ej Vn este
i=1
j=1
A(x, y) = A
n
X
i=1
xi ei ,
n
X
yj ej =
j=1
n X
n
X
xi yj A(ei , ej ),
(1)
i=1 j=1
deci forma biliniara A pe Vn este unic determinat

a dac
a se cunosc cele n2 valori ale ei A(ei , ej ), i, j =
1, n pe vectorii bazei B = {e1 , . . . , en }. Relatia (1) se poate rescrie, notand aij = A(ei , ej ), i, j = 1, n,
A(x, y) =
n X
n
X
aij xi yj .
(2)
i=1 j=1
Expresia din membrul drept se numeste expresia analitic

a a formei biliniare fat
a de baza considerata
B.
Forme biliniare si patratice
85
Matricea A = (aij )i,j=1,n Mnn (K ) de elemente aij = A(ei , ej ) se numeste matricea formei
biliniare A n raport cu baza B . Notam A = [A]B . Daca introducem matricele coloana X =
(x1 , . . . , xn )t Mn1 (K ), Y = (y1 , . . . , yn )t Mn1 (K ), formate din coeficientii vectorilor x si y,
atunci expresia analitica (2) a formei biliniare poate fi scrisa sub forma matriceala
A(x, y) = X t AY.
(3)
Observatie. Aplicatia care asociaza fiecarei forme biliniare A : Vn Vn K matricea ei n raport

cu o baza data a spatiului Vn este un izomorfism ntre spatiul vectorial B(Vn , K ) si spatiul vectorial
Mnn (K ). Drept urmare
dim B(Vn , K ) = dim Mnn (K ) = n2 .
a biliniar
a A B(Vn , K ) este simetric
a/antisimetric
a dac
a si numai dac
a matricea
Teorem
a. O form
formei ntr-o baz
a arbitrar
a fixat
a a spatiului Vn este simetric
a/antisimetric
a.
Demonstratie. Admitem ca A este o forma simetrica; daca A = (aij )i,j=1,n este matricea formei ntr-o
baza B = {e1 , . . . , en } Vn , avem
aij = A(ei , ej ) = A(ej , ei ) = aji
deci A = At . Reciproc, admitem ca exista o baza B = {e1 , . . . , en } Vn a spatiului astfel nc
at
matricea A = (aij )i,j=1,...,n este simetrica. Atunci x, y V avem
A(y, x) = (Y t AX)t = X t At Y = X t AY = A(x, y).
Teorem
a. Dac
a C = [B 0 ]B = (cij )i,j=1,n Mnn (K ) este matricea de trecere de la baza B =
{e1 , . . . , en } Vn la baza B 0 = {e01 , . . . , e0n } din Vn , iar
A = [A]B = (aij )i,j=1,n ,
A0 = [A]B 0 = (a0ij )i,j=1,n
sunt respectiv matricele unei forme biliniare A B(Vn , K ) fat

a de cele dou
a baze, atunci are loc
relatia
A0 = C t AC.
Demonstratie. Fie x =
n
P
x0i e0i y =
i=1
{e01 , . . . , e0n }.
n
P
y 0j e0j , x, y Vn descompunerile a doi vectori arbitrari relativ
j=1
Notand X 0
la baza B 0 =
= (x01 , . . . , x0n )t , Y 0 = (y1 , . . . , yn )t si A0 = (a0ij )i,j=1,n , unde
a0ij = A(e0i , e0j ), i, j = 1, n este matricea formei biliniare A fat
a de baza B 0 , atunci A(x, y) = X 0t A0 Y 0 .
0
0
Pe de alta parte, matricele coloana X, Y si X , Y ale lui x si y relativ la cele doua baze satisfac relatiile
X = CX 0 , Y = CY 0 , deci avem A(x, y) = X t AY = (CX 0 )A(CY 0 )t = X 0t (C t AC)Y 0 . Rezulta
X 0t A0 Y 0 = X 0t (C t AC)Y 0 , X 0 , Y 0 Mn1 (R) Rn ,
de unde, prin identificare obtinem A0 = C t AC.
Definitii. Fie A B(Vn , K ) si A = [A]B matricea formei biliniare A relativ la o baza B Vn .

a) Daca A este nesingulara/singulara, atunci forma biliniara A se numeste nedegenerat
a / degenerat
a.
Rangul matricei A se numeste rangul formei biliniare A.
b) Fie A B(V , K ) o forma biliniara simetrica. Multimea
Ker A = {x V | A(x, y) = 0, y V }
86
Forme biliniare. Forme patratice
se numeste nucleul formei biliniare A.

Observatie. Ker A este un subspatiu vectorial al lui V . Intr-adev
ar, pentru u, v Ker A avem
A(u, w) = 0, A(v, w) = 0, w V . Pentru k, l K , rezulta kA(u, w) + lA(v, w) = 0 A(ku +
lv, w) = 0 ku + lv Ker A.
Teorem
a (teorema rangului). Fie A B(Vn , K ) o form
a biliniar
a. Atunci are loc relatia
rang A = n dim( Ker A).
Definitie. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K si A B (V , K ) o forma biliniara simetrica.
Functia A determina unic functia Q : V K ,
Q(x) = A(x, x), x V ,
care se numeste forma patratica (asociat
a formei biliniare A).
Observatie. Cunoasterea formei patratice Q permite recuperarea formei biliniare simetrice A. Intradevar, relatiile
Q(x + y) = A(x + y, x + y) = A(x, x) + A(x, y) + A(y, x) + A(y, y) =
= A(x, x) + 2A(x, y) + A(y, y), x, y V
si proprietatea de simetrie A(x, y) = A(y, x), x, y V implica
1
A(x, y) = (Q(x + y) Q(x) Q(y)), x, y V .
2
Forma biliniara simetrica A asociata formei patratice Q se numeste forma polar
a sau forma dedublat
a
a formei p
atratice Q.
Exemplu. Forma patratica corespunzatoare produsului scalar real (care este o forma biliniara simetrica) este patratul normei euclidiene:
Q(x) = hx, xi = ||x||2 , x V .
Fie Vn un spatiu vectorial n-dimensional. B = {e1 , e2 , . . . , en } este o baza n Vn , atunci pentru orice
n
P
vector x =
xi ei Vn , forma patratic
a Q are expresia analitica
i=1
Q(x) = A(x, x) =
n X
n
X
aij xi xj = X t AX,
i=1 j=1
unde aij = A(ei , ej ), i, j = 1, n, X = (x1 , x2 , . . . , xn )t . Deducem ca matricea si rangul formei patratice

Q coincid respectiv cu cele ale formei biliniare simetrice A asociate lui Q. Putem deci scrie
[Q]B = [A]B = A; rang Q = rang A = rang A.
Definitii. Fie A B(V , K ) o forma biliniara simetrica si Q forma patratic
a asociata.
a) Vectorii x, y V se numesc ortogonali n raport cu A (sau n raport cu forma patratic
a Q) daca
A(x, y) = 0.
b) Fie U V un subspatiu vectorial al lui V . Multimea
U = {y V |A(x, y) = 0, x U }
se numeste complementul ortogonal al lui U n V fat
a de A.
87
Teorem
a. Fie A B(V , K ) o form
a biliniar
a simetric
a. Atunci:
a) U este subspatiu vectorial al lui V ;
b) dac
a {u1 , u2 , . . . , up } este o baz
a n U , atunci y U dac
a si numai dac
a
A(u1 , y) = A(u2 , y) = = A(up , y) = 0;
c)) dac
a dim V = n, avem inegalitatea
dim U + dim U dim V .
Aceasta devine egalitate d.n.d. forma biliniar
a A este nedegenerat
a.
d) pentru orice subspatiu U al spatiului vectorial V , dac
a A|U este restrictia formei biliniare A la U
si V este finit-dimensional, atunci are loc descompunerea n sum
a direct
a V =U U dac
a si numai
dac
a A|U este nedegenerat
a.
Demonstratie. Demonstram proprietatile a), b) si d). a) Fie y1 , y2 U , adica acesti vectori satisfac
relatiile A(x1 , y1 ) = 0, A(x2 , y2 ) = 0. Pentru k, l R avem kA(x, y1 ) + lA(x, y2 ) = 0 sau A(x, ky1 +
ly2 ) = 0. Deci ky1 + ly2 U .
b) Fie y U ; atunci A(x, y) = 0, x U ; n particular A(ui , y) = 0, i = 1, p deoarece
p
P
ui U , i = 1, p . Reciproc, din cele p relatii si faptul ca x =
xi ui U , folosind biliniaritatea
formei A rezulta A(x, y) =
p
P
i=1
i=1
xi A(ui , y) = 0, adica y U
d) Fie restrictia A|U este nedegenerata,
deci singurul vector din U ortogonal pe toti vectorii din U este vectorul nul, deci U U = {0}.
Cum A este nedegenerata, avem dim U + dim U = dim V ; deci U U = V . Reciproc, daca
U U = V , rezulta U U = {0} asa nc
at A|U este nedegenerata.
Exercitiu. Aratati ca forma patratic

a
Q(x) = x21 4x22 + x23
este nedegenerata pe spatiul V = R3 , dar restrictia acesteia la subspatiul
U = {x R3 | x1 2x2 = 0} R3
este degenerata avand rangul egal cu unitatea. Aflati complementul ortogonal U relativ la Q al
subspatiului vectorial U .
Solutie. Efectuam schimbarea de coordonate sugerata de ecuatia subspatiului U ,
y1 = x1 2x2 , y2 = x2 , y3 = x3 .
In noile coordonate, forma patratica devine Q(y) = y 2 + 4y1 y2 + y 2 , iar subspatiul U este descris prin
1
3
U = {y R3 | y1 = 0} . Se observa ca restrictia formei patratice la acest subspatiu, Q|U (y) = y32 are
rangul unu.
Pentru a obtine complementul ortogonal U , consideram o baza n U formata din vectorii u1 =
(0, 0, 1), u2 = (2, 1, 0) si impunem conditiile
A(u1 , y) = 0, A(u2 , y) = 0,
care determina forma vectorilor y din subspatiul U , unde forma polara A asociata lui Q, obtinut
a
prin dedublare are expresia
A(x, y) = x1 y1 4x2 y2 + x3 y3 , x, y R3 .
88
Rezulta y3 = 0, 2y1 y2 = 0 cu solutia generala y1 = a, y2 = 2a, y3 = 0, a R, deci

U = { (a, 2a, 0)| a R} = Span({(1, 2, 0)}) R3 .
Definitie. Un vector x V se numeste izotrop n raport cu o forma biliniara simetrica A B(V , K )
(sau n raport cu forma patratica asociata Q) daca Q(x) = A(x, x) = 0. Observ
am ca vectorul nul 0
al spatiului este totdeauna izotrop.
Exemplu. Se da forma biliniara
A B(C3 , C), A(x, y) = x1 y1 + x3 y3 , x, y C3 .
Forma patratica asociata este Q(x) = x21 + x23 . Din Q(x) = 0 rezulta x3 = ix1 , deci vectorii izotropi
ai formei sunt (x1 , x2 , ix1 ) si (x1 , x2 , ix1 ) cu x1 , x2 C.
Definitie. Fie A B(Vn , K ) o forma biliniara simetrica. Se numeste baza ortogonala n raport cu
forma biliniara A (sau n raport cu forma patratic
a asociata Q), o baza B = {e1 , e2 , . . . , en } Vn cu
proprietatea
A(ei , ej ) = 0, i 6= j, i, j = 1, n,
adica vectorii acesteia sunt ortogonali doi cate doi relativ la forma A.
Observatie. In raport cu o baza ortogonala matricea formei este diagonala (tema, verificati!) ,
a11 0 . . .
0
0 a22 . . .
0
A = [A]B = .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
0
0 . . . ann
Atunci, notand aii = ai , i = 1, n, expresiile analitice ale formei biliniare A si ale formei patratice
asociate Q devin expresii canonice, fiind de forma
A(x, y) =
n
X
ai xi yi , Q(x) =
i=1
n
X
ai x2i .
i=1
Expresia canonic
a a unei forme p
atratice
Fie Vn un K -spatiu vectorial, K {R, C} si fie o forma patratic

a pe Vn exprimat
a prin matricea
simetrica A = [Q]B relativ la o baza fixata B = {e1 , . . . , en } a spatiului Vn , si av
and expresia analitica
Q(v) = X t AX, v = x1 e1 + + xn en Vn , X = (x1 , . . . , xn )t .
O schimbare a bazei B 7 B 0 n Vn induce schimbarea de coordonate
X 7 X 0 , X = CX 0 ,
unde C = [B 0 ]B este matricea de schimbare de baza. Deci relativ la noile coordonate expresia analitica
a formei patratice Q este Q(v) = X 0t A0 X 0 , iar matricea asociata
A0 = [Q]B 0 = C t AC,
este tot o matrice simetrica (!). Prin urmare matricea unei forme patratice relativ la o baza poate fi
n particular matrice diagonala, dar nu poate fi niciodata matrice Jordan cu celule de ordin mai mare
decat 1.

A0
89
In cele ce urmeaza, vom prezenta trei metode de obtinere a unei baze B 0 relativ la care matricea
a formei patratice Q este diagonala, deci relativ la care forma patratic
a Q are o expresie canonica.
Teorem
a (metoda Gauss). Dac
a Q : Vn K este o form
a p
atratic
a, atunci exist
a o baz
a n Vn
care este ortogonal
a n raport cu Q (deci relativ la care Q are o expresie canonic
a).
Demonstratie. Inductie dupa dimensiunea n a spatiului vectorial. Fie B = {e1 , . . . , en } o baza a
spatiului Vn si expresia analitica asociata formei Q relativ la aceasta baza,
Q(v) =
n X
n
X
aij xi xj , v = x1 e1 + + xn en Vn
i=1 j=1
Daca aii = 0, i = 1, n iar Q nu este identic nul

a, atunci exista cel putin un element aij 6= 0 cu i 6= j;
atunci, prin transformarea de coordonate
0
0
xi = xi + xj
xj = x0i x0j
xk = x0k , k 1, n\{i, j}
expresia formei patratice devine Q(v) =
n
P
a0ij x0i x0j , n care cel putin unul din elementele diagonale
i,j=1
x0i 2 x0j 2 .
a0ii , i = 1, n este nenul, caci xi xj =

Notam cu F1 = {f 01 , . . . , f 0n } baza luiVn
Admitand ca i < j, matricea de trecere de la
1 0
0 1
.. .. . .
. .
.
0 0
C1 = . .
.. ..
0 0
.. ..
. .
0 0
fat
a de care coordonatele lui x sunt x0i , i = 1, . . . , n.
baza B la F1 este
0 0 0
0 0 0
..
..
..
.
. .
i
1 1 0

.. . .
..
.
.
.
. ..
j
1 1 0

..
..
..
..
. .
.
.
0 0 1
i
j
Fara a micsora generalitatea, putem admite ca a011 6= 0; atunci putem scrie

Q(v) =
a011 x01 2
+2
X
k=2
a01k x01 x0k
n
X
a0ij x0i x0j .
i,j6=1
Adaugam si scadem termenii necesari pentru a obtine patratul formei liniare

a011 x01 + a012 x02 + + a01n x0n ,
n expresia formei patratice Q; rezulta
Q(v) =
n
X
1 0 0
0
0
0
0 2
(a
x
+
a
x
+
+
a
x
)
+
a00ij x0i x0j ,
12 2
1n n
a011 11 1
i,j=2
90
unde
x0 si

n
P
a00ij x0i x0j , nu contine pe x01 . Fie F2 = {f 001 , f 002 , . . . , f 00n } baza din Vn fat
a de care coordonatele
i,j=2
x00 ale
vectorului v sa satisfaca egalitatile

( 00
x1 = a011 x01 + a012 x02 + + a012 x0n
x00j = x0j , j = 2, n.
Matricea de trecere de la baza F1 la noua baza F2 este C2 =
a0
a0
a10
11
0
..
.
a12
0
11
1
..
.
...
...
..
.
a1n
0
11
0
..
.
...
. In raport
cu baza F2 , expresia formei patratice devine

Q(v) =
n
1 00 2 X 00 00 00
x
+
aij xi xj .
a011 1
i,j=2
n
P
Suma Q(x)
=
a00ij x00i x00j din membrul drept al expresiei este o forma patratic
a n n 1 variabile,
i,j=2
deci poate fi tratata prin procedeul de mai sus, analog cu forma Q. In concluzie, dupa nc
a cel mult
n 1 pasi obtinem o baza B 0 = {e01 , . . . , e0n } n Vn , ortogonala fat
a de Q. Relativ la aceasta baza,
forma patratica Q se reduce la expresia canonica: o suma de patrate de p = rang Q n forme
liniare independente n coordonatele (x1 , . . . , xn ), iar relativ la coordonatele asociate bazei B 0 , o suma
algebrica de patrate.
Exercitii. 1. Folosind metoda Gauss, aflati expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta,
pentru forma patratica
Q : R3 R, Q(v) = x1 x2 + 2x1 x3 , v (x1 , x2 , x3 ) R3 ,
Solutie. Se observa ca avem aii = 0, i = 1, 3 si a12 = 1 6= 0, deci efectuam schimbarea de coordonate
0 , x = x0 , c
x1 = x01 + x02 , x2 = x01 x
areia i este asociata (prin relatia X = C1 X 0 ) matricea de
3
2
3
1 1 0
trecere C1 = 1 1 0 . Vectorii noii baze F1 = {e01 = e1 + e2 , e02 = e1 e2 , e03 = e3 } au
0 0 1
coeficientii dati de coloanele acestei matrice; relativ la F1 expresia formei patratice Q este,
2
Q(v) = x01 2 x02 2 + 2x01 x03 + 2x02 x03 = x01 + x03 x02 2 + 2x02 x03 x03 2 .
T
inand cont de expresia din paranteza, efectuam schimbarea de coordonate
x001 = x01 + x03 , x002 = x02 , x003 = x03 .
Trecerea la noile coordonate (x001 , x002 , x003 ) se realizeaza prin intermediul relatiei X 0 = C2 X 00 , cu matricea
de trecere
1 0 1
1 0 1
C2 = 0 1 0 = 0 1 0 ;
0 0 1
0 0 1
aceste coordonate corespund noii baze F2 = {e001 = e01 , e002 = e02 , e003 = e01 + e03 }; relativ la F2 , forma
Q are expresia analitica Q(v) = x001 2 x002 2 + 2x002 x003 x003 2 = x001 2 (x002 x003 )2 .
91
00
000
00
00
000
00
00
000
x000
1 = x1 , x2 = x2 x3 , x3 = x3 X = C3 X
de unde obtinem matricea de trecere C3 atasat

a acestei schimb
ari,
1 0 0
1 0 0
C3 = 0 1 1 = 0 1 1
0 0 1
0 0 1
00
000
00
000
00
00
Coloanele acesteia furnizeaza noua baza, B 0 = F3 = {e000
1 = e1 , e2 = e2 , e3 = e2 + e3 }, relativ
000
2
000
2
la care obtinem prin nlocuire expresia formei Q, Q(v) = x1 x2 . Aceasta expresie reprezint
ao
expresie canonica a formei patratice Q, fiind o suma algebrica de patrate. Matriceal, are loc relatia
X = C1 C2 C3 X 000 CX 000 de unde rezulta matricea C = [B 0 ]B = C1 C2 C3 de trecere de la baza
naturala (initiala) a spatiului R3
B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)}

la baza B 0 = F3 descrisa mai sus, relativ la care Q are o expresie canonica.
2. Folosind metoda Gauss, aflati expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta, pentru forma
patratica
Q : R3 R, Q(v) = 4x23 + 6x22 + 9x21 + 12x1 x2 10x1 x3 2x2 x3 , x = (x1 , x2 , x3 ) R3 ,
exprimata analitic n baza canonica a lui R3 .
Solutie. Fie v = x1 e1 +x2 e2 +x3 e3 R3 . Restrang
and succesiv patratele ce contin variabilele x1 , x2 , x3
n expresia lui Q, obtinem
= 19 (9x1 + 6x2 5x3 )2 +
36 2 25 2
20
2
2
9 x2 9 x3 + 3 x2 x3 + 6x2 + 4x3
11 2
2x22 + 14
3 x2 x3 + 9 x3 =
2 49 2 11 2
1
7
18 x3 + 9 x3 =
2 2x2 + 3 x3
= 91 (9x1 + 6x2 5x3 )2 +
1
2
Q(x) = 19 (9x1 + 6x2 5x3 )2

= 91 (9x1 + 6x2 5x3 )2 +
2x2 x3 =
2
2x2 + 73 x3 32 x23 = 19 y12 + 21 y22 23 y32 ,
unde am notat y1 = 9x1 + 6x2 5x3 , y2 = 2x2 + 73 x3 , y3 = x3 , iar (y1 , y2 , y3 ) sunt coordonatele
vectorului v relativ la baza B 0 = {e01 , e02 , e03 } ortogonal
a relativ la forma patratic
a Q, n care
expresia formei este canonica. T
inand cont de formulele de schimbare de coordonate de mai sus,
obtinem matricea de trecere de la baza canonica B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} la
baza B 0 ,
9 6 5
1/9 1/3 4/3
1/2 7/6 .
C [B 0 ]B = 0 2 7/3 = 0
0 0 1
0
0
1
Examinand coloanele acestei matrice, rezulta ca baza B 0 este formata din vectorii
1
1
1
4
7
0
0
0
0
B = e1 = e1 , e2 = e1 + e2 , e3 = e1 e2 + e3 ,
9
3
2
3
6
1/9 0
0
0 .
iar matricea formei Q relativ la aceasta baza este A0 = [Q]B 0 = 0 1/2
0
0 3/2
92
Teorem
a (Metoda Jacobi). Fie Q : Vn K o form
a p
atratic
a si A = (aij )1,j=1,n matricea ei
relativ la baza B = {e1 , . . . , en } a lui Vn . Dac
a determinantii
a11 a12
, . . . , n = det A
1 = a11 , 2 =
a21 a22
sunt toti nenuli, atunci exist
a o baz
a B 0 = {e01 , . . . , e0n } Vn fat
a de care expresia formei p
atratice Q
devine
n
X
i1 0 2
Q(v) =
xi ,
(1)
i
i=1
unde
(x01 . . . , x0n )
sunt coordonatele lui x n baza B 0 si am notat 0 = 1.
Demonstratie. Cautam vectorii e01 , . . . , e0n de forma

0
e = c11 e1
01
e2 = c21 e1 + c22 e2
...........................
0
en = cn1 e1 + cn2 e2 + + cnn en
asa ncat sa avem
A(e0i , ej ) = 0, 1 j < i n,
A(e0i , ei ) = 1, i = 1, n
unde A este polara formei patratice Q. Scrise dezvoltat, aceste conditii devin
A(e0i , e1 ) ci1 a11 + ci2 a12 + + cii a1i = 0
A(ei , e2 ) ci1 a21 + ci2 a22 + + cii a2i = 0
...
A(e0i , ei1 ) ci1 ai1,1 + ci2 ai1,2 + + cii ai1i = 0
A(e0i , ei ) ci1 ai1 + ci2 ai2 + + cii aii = 1.

Pentru i {1, . . . , n} fixat, sistemul liniar neomogen obtinut consta din i ecuatii cu i necunoscute
{ci1 , . . . , cii }; acest sistem are solutie unica, deoarece prin ipoteza determinantul sistemului este chiar
i 6= 0. Regula lui Cramer produce solutiile sistemului deci baza {e01 , . . . , e0n } este perfect determinata
de relatiile
e1
e
2
k
a12
a1k
1 a11
0
ek =
, k = 1, n.
..
..
..
i
.
.
.
ak1,1 ak1,2 ak1,k

Pentru a afla expresia formei patratice n aceasta baza, constatam nt
ai ca matricea lui Q n baza B 0
0
este matricea A ai carei coeficienti sunt
a0ij
= A(e0i , e0j ) = A(e0i , cj1 e1 + + cjj ej ) =

= cj1 A(e0i , e1 ) + cj2 A(e0i , e2 ) + + cjj A(e0i , ej ), i, j = 1, n
Dar, prin constructie, A(e0i , ej ) = 0 pentru j < i, deci a0ij = 0 pentru j < i. De asemenea, datorita
simetriei formei biliniare A rezulta a0ij = 0 si pentru j > i. Deci a0ij = 0 pentru i 6= j, iar pentru j = i
avem
a0ii = A(e0i , e0i ) = A(e0i , ci1 e1 + + cii ei ) =
= ci1 A(e0i , e1 ) + + ci,i1 A(e0i , ei1 ) + cii A(e0i , ei ) = cii =
i1
i ,
i = 1, n.
93
Deci n baza B 0 forma patratica are o expresie canonica,

Q(x) =
n
X
i,j=1
a0ij x0i x0j =
n
X
i1
i=1
x0i 2 ,
iar matricea asociata acesteia este A0 = [Q]B 0 = (a0ij )i,j=1,n
0 /1 . . .
..
..
=
.
.
0
...
0
..
.
n1 /n
Exercitiu. Folosind metoda Jacobi, aflati expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta,
pentru forma patratica
Q(x) = x21 + 7x22 + x23 8x1 x2 8x2 x3 16x1 x3 , x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
Solutie. Matricea formei patratice relativ la baza canonica a spatiului R3 este
1 4 8
A = 4 7 4 .
8 4 1
Minorii principali {i }i=1,2,3 ai acesteia sunt
1 4
= 9, 3 = det A = 729 .
1 = a11 = 1, 2 =
4 7
Folosind formula (1), rezulta expresia canonica a formei patratice,
1
1
Q(x) = x01 2 x02 2 + x03 2 ,
9
81
Prin dedublare obtinem forma biliniara asociata
1
1
A(x, y) = x01 y 01 x02 y 02 + x03 y 03 .
9
81
Noua baza B 0 = {e01 , e02 , e03 } se obtine rezolvand succesiv sistemele ce furnizeaza coeficientii descompunerii vectorilor e01 , e02 , e03 relativ la baza initial
a, dupa cum urmeaza:
e01 = a e1 ;
e02 = a e1 + b e2 ;
A(e01 , e1 ) = 1 a = 1
(
A(e02 , e1 ) = 1 a 4b = 0
A(e02 , e2 ) = 4a + 7b = 1
A(e03 , e1 ) = 1 a 4b 8c = 0
A(e03 , e2 ) = 4a + 7b 4c = 0
e03 = a e1 + b e2 + c e3 ;
A(e03 , e3 ) = 8a 4b + c = 1
e01 = e1 ;
e02 = 49 e1 + 91 e2 ;
8
e1
e03 = 81
deci n final obtinem

4
1
8
4
1
B 0 = {e01 = e1 , e02 = e1 + e2 , e03 = e1 e2 + e3 },
9
9
81
81
81
cu matricea de trecere de la baza canonica la noua baza B 0 de coeficienti
1 4/9 8/81
C = 0 1/9 4/81 .
0
0
1/81
4
81 e2
1
81 e3
94
Teorem
a (Metoda valorilor proprii). Fie Vn un spatiu vectorial real euclidian si Q : Vn R o
form
a p
atratic
a real
a. Atunci exist
a o baz
a ortonormat
a B 0 = {e01 , e02 , . . . , e0n } a spatiului vectorial Vn
relativ la care expresia canonic
a a formei este
Q(v) =
n
X
i x0i 2 ,
i=1
unde 1 , 2 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei formei p

atratice relativ la o baz
a ortonormat
aB
0
(fiecare valoare proprie fiind inclus
a n sum
a de at
atea ori c
at multiplicitatea sa), iar (x1 , . . . , x0n )
0
sunt coordonatele vectorului v relativ la baza B .
Demonstratie. Fie A matricea asociata lui Q ntr-o baza initial
a B a lui Vn . Ca matrice reala si
simetrica, matricea A = [Q]B are n valori proprii reale 1 , . . . , n (unele pot fi egale) si se poate
diagonaliza. Baza B 0 = {e01 , . . . , e0n } formata din vectori proprii ortonormati ai matricei A determina
matricea diagonalizatoare C care este ortogonala (C t = C 1 ). Q are relativ la aceasta baza o expresie
canonica deoarece matricea ei relativ la aceasta baza este
1 0 . . . 0
0 2 . . . 0
D = [Q]B 0 = C 1 AC = C t AC = .
.. . .
.. .
.
.
. .
.
0
...
Exercitiu. Folosind metoda valorilor proprii, aflati expresia canonica si baza n care se realizeaza
aceasta, pentru forma patratica din exemplul anterior,
Q(v) = x21 + 7x22 + x23 8x1 x2 16x1 x3 8x2 x3 , v (x1 , x2 , x3 ) R3 ,
exprimata relativ la baza canonica a lui R3 .
Solutie. Matricea asociata formei patratice relativ la baza canonica
B = { e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)},
este ortonormata fata de produsul scalar canonic,
4
A=
8
si are coeficientii
4 8
7 4 .
4 1
Valorile proprii ale acestei matrice sunt 1 = 9, 2 = 3 = 9 (tema, verificati!) , iar vectorii proprii
ortonormati corespunzatori valorilor proprii sunt
2 1 2
2 1
5
2
4
0
0
0
e1 =
, ,
, e2 = 0,
,
, e3 =
,
,
,
3 3 3
5 5
3 5 3 5 3 5
deci matricea de trecere la noua baza B 0 = {e01 , e02 , e03 } este
C = [e01 , e02 , e03 ] = 3 5
2 5 0 5
5 6 2
4
2 5 3
95
Efectuand schimbarea de coordonate X = CX 0 asociata schimb

arii de baza, rezulta expresia canonica
a formei patratice Q,
Q(v) = 9x01 2 + 9x02 2 + 9x03 2 .
Comparatia celor trei metode.
1) Metoda Gauss reprezinta un algoritm elementar de aducere la forma canonica, dar nu furnizeaza
direct noua baza, ci schimbarea de coordonate pe baza careia se determina noua baza.
2) Metoda Jacobi este utila cand se cere determinarea rapida a formei canonice (de exemplu
n aprecierea naturii punctelor de extrem ale unei functii reale), far
a a fi interesati si de baza corespunzatoare (care se obtine printr-un calcul mai laborios). Metoda prezint
a dezavantajul ca presupune
neanularea tuturor minorilor {i }i=1,n .
3) Metoda vectorilor proprii este eficace, producand o forma canonica si o baza canonica ortonormata fata de produsul scalar preexistent. Dezavantajul acestei metode este ca include calculul
radacinilor polinomului caracteristic al matricei asociate formei patratice, rad
acini care pot fi irationale
(si deci aflarea lor necesitand tehnici de calcul de analiza numeric
a).
Signatura unei forme p

atratice reale
Exista formele patratice reale care iau totdeauna valori pozitive (cum ar fi, spre exemplu, patratul
unei norme ce provine dintr-un produs scalar); n cele ce urmeaza vom detalia notiunile ce conduc la
stabilirea semnului valorilor pe care le poate lua o forma patratic
a.
Definitii. a) O forma patratica Q : V R se numeste pozitiv / negativ semidefinit
a dac
a Q(v) 0
/ Q(v) 0, pentru orice v V .
b) Forma patratica Q se numeste pozitiv / negativ definit
a daca Q(v) > 0 / Q(v) < 0, pentru orice
v V \{0}.
c) Daca exista v V asa ncat Q(v)i0 si w V asa nc
at Q(w)h0 spunem ca forma patratic
a Q este
nedefinita.
d) O forma biliniara simetrica A B (V , R) se numeste pozitiv definita (respectiv negativ definita,
pozitiv semidefinita, negativ semidefinita) daca forma patratic
a asociata Q are proprietatea corespunzatoare.
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spatiu vectorial real este o forma biliniara simetrica si pozitiv
definita.
Reducerea la expresia canonica prin metoda lui Jacobi permite obtinerea unei conditii necesare si
suficiente pentru ca o forma patratica Q : Vn R s
a fie pozitiv definita (respectiv, negativ definita),
dupa cum rezulta din urmatoarea
Teorem
a (Criteriul lui Sylvester, teorema inertiei). Se d
a forma p
atratic
a Q : Vn R. Dac
a
sunt ndeplinite conditiile teoremei Jacobi, atunci au loc urm
atoarele afirmatii:
a) Q este pozitiv definit
a dac
a si numai dac
a i > 0, i = 1, n;
b) Q este negativ definit
a dac
a si numai dac
a (1)k k > 0, k = 1, n.
Definitie. Fie Q(v) =
n
P
i=1
ai x2i o expresie canonica a formei patratice Q : Vn R. Se numeste
signatura formei p
atratice Q tripletul de numere reale (p, q, d), n care:
p = numarul de coeficienti din setul {a1 , . . . , an } care sunt strict pozitivi, numit indicele pozitiv de
inertie al lui Q;
96
Probleme propuse
q = numarul de coeficienti strict negativi, numit indicele negativ de inertie al lui Q;

d = n (p + q) = numarul de coeficienti nuli.
Teorem
a (legea de inertie, Sylvester). Signatura unei forme p
atratice Q este aceeasi n orice
expresie canonic
a a lui Q.
Observatii. 1. Legea de inertie arata ca urmand oricare din cele 3 metode de obtinere a expresiei
canonice (care poate sa difere), signatura formei p
atratice (dedusa din expresia canonica obtinut
a)
este totdeauna aceeasi.
2. Data fiind o forma patratica Q : Vn R si matricea A asociata acesteia relativ la o baza a spatiului
Vn , Q este pozitiv definit
a daca si numai daca oricare din urmatoarele conditii este ndeplinit
a.
forma patratica Q are signatura (n, 0, 0),
determinantii i , i = 1, n calculati conform metodei Jacobi sunt strict pozitivi,
valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.
Probleme propuse
1. Se da aplicatia A B(R3 , R),

A(x, y) = 2x1 y2 + 2x2 y1 3x3 y3 , x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) R3 .
Sa se determine urmatoarele:
a) Aratati ca A este form
a biliniar
a.
b) Aratati ca A este forma biliniara simetric
a.
c) Determinati matricea A = [A]B relativ la baza canonica B .
d) Aflati forma p
atratic
a Q asociat
a formei biliniare simetrice A.
e) Verificati relatiile A(x, y) = X t AY, Q(x) = X t AX, X = [x]B , Y = [y]B , x, y R3 .
f) Determinati matricea A0 = [A]B 0 , relativ la baza
B 0 = {e01 = (1, 1, 0), e02 = (1, 0, 1), e03 = (0, 1, 1)}.
0 2 0
R: Matricea formei patratice date este A = 2 0 0 , expresia analitica este Q(x) = 4x1 x2
0 0 3
2
3x3 , cu matricea deschimbare
la noua baza C, iar
matricea A0 a formei
patratice relativ la baza B 0 ,
1 1 0
4 2
2
unde C = [B 0 ]B = 1 0 1 , si A0 = C t AC = 2 3 1 .
0 1 1
2 1 3
2. Se da functia A B(R4 , R),

A(x, y) = x1 y2 x2 y1 + x1 y3 x3 y1 + x1 y4 x4 y1 +
+x2 y3 x3 y2 + x2 y4 x4 y2 + x3 y4 x4 y3 , x, y R4 .
a) Sa se arate ca A este o forma biliniara antisimetric
a.
b) Sa se determine matricea corespunzatoare formei biliniare A relativ la baza
B 0 = {e01 = (1, 1, 1, 0), e02 = (0, 1, 1, 1), e03 = (1, 1, 0, 1), e04 = (1, 0, 1, 1)}.
0
1
1
1 0
1
R: A = [A]B =
1 1 0
1 1 1
97
1
1
1
1
, A0 = [A]B 0 =t CAC, C =
1
1
0
0
0
1
1
1
1
1
0
1
1
0
.
1
1
3. Fie P2 spatiul vectorial al functiilor polinomiale reale de grad cel mult doi si fie produsul scalar
Z
A : P2 P2 R, A(v, w) =
1Z 1
0
v(t)w(s)dtds, v, w P2 R2 [x].
a) Sa se arate ca A este o forma biliniara simetrica pozitiv semidefinita, dar nu este pozitiv definita.
b) Sa se determine matricea formei biliniare A relativ la baza canonica a spatiului P2 , B = {1, t, t2 }
si relativ la baza B 0 = {1, t 1, t2 t}.
1 1/2 1/3
1 1 0
R: A = [A]B = 1/2 1/4 1/6 , A0 = [A]B 0 = C t AC, C = 0 1 1 .
1/3 1/6 1/9
0 0
1
4. Determinati valoarea parametrului R astfel ca vectorii x = (1, 1) si y = (2, ) sa fie ortogonali

n raport cu forma patratica
Q : R2 R, Q(x) = x21 2x1 x2 + x22 .
R: (1, 1)
1 1
1 1
= 0 = 2.
5. Se dau urmatoarele forme patratice:

a) Q(v) = ac 2bc + 3c2 , v = (a, b, c) R3 ;
b) Q(w) = xy zv + 2v 2 + 3xv, w = (x, y, z, v) R4 .
1) Determinati forma polara A asociata formei patratice Q prin dedublare.
2) Aflati matricea formei patratice Q relativ la baza naturala.
R: . Tema a). Solutia la punctul b):
1
1
3
A(x, y) = (x1 y2 + x2 y1 ) (x3 y4 + x4 y3 ) + 2x4 y4 + (x1 y4 + x4 y1 ), x, y R4 ,
2
2
2
0 1/2
0
3/2
1/2 0
0
0
.
[Q] = [A] =
0
0
0
1/2
3/2 0 1/2
2
6. Se dau urmatoarele forme patratice

a) Q : R3 R, Q(v) = 12 x2 8xy 16xz + 7y 2 8yz + z 2 , v = (x, y, z) R3 ;
3 2 4
b) Q : R3 R, [Q] = 2 6 2 ;
4 2 3
2
c) Q(x) = x1 + 6x1 x3 + x22 + 4x2 x3 5x23 , x = (x1 , x2 , x3 ) R3 ;
d) Q(v) = xy + 2y 2 yz z 2 , v = (x, y, z) R3 .
Determinati expresia canonica a acestor forme patratice folosind metoda Gauss.
98
Probleme propuse
R: Tema a, b, c. d) Q(v) = 13 x02 3y 02 z 02 , v R3 , [v]B 0 = (x0 , y 0 , z 0 ),

1
1
1 1 0
3 2 1/2
1
0
0
0 0 1/3 1/6 .
C = [B 0 ]B = 1 1 0 0 1
0 0 1
0 0
1
0
0
1
7. Determinati expresia canonica a formelor patratice din exercitiul precedent folosind metoda Jacobi
si metoda valorilor proprii.
1/3
0
0
0 . Prin
R: Tema a, c, d. Solutie la punctul b) Prin metoda Jacobi, [Q]B 0 = 0 3/14
0
0
1/7
1/ 5 4/35 2/3
7 0 0
metoda valorilor proprii, [B 0 ]B = [e01 , e02 , e03 ]B = 2/ 5 2/3 5 1/3 , [Q]B 0 = 0 7 0 .
0 0 2
0
5/3
2/3
8. Utilizand metoda Gauss, metoda lui Jacobi si respectiv metoda valorilor proprii, sa se aduca la
expresii canonice forma patratica Q : R3 R,
Q(v) = 5x21 + 6x22 + 4x23 4x1 x2 4x1 x3 , v (x1 , x2 , x3 ) R3
si sa se verifice teorema de inertie, determinand n fiecare caz signatura formei patratice.
R: Matricile asociate expresiei canonice n urma aplicarii celor trei metode sunt, respectiv:
1/5
0
0
1/5
0
0
2 0 0
0 5/26
0 , 0 5/26
0 , 0 5 0 ;
0
0
40/13
0
0
13/40
0 0 8
signatura este (3, 0, 0), deci forma patratic
a este pozitiv definita.
1
1
0 1
1
1 1 0
, sa se gaseasc
9. Sa se scrie forma patratica corespunzatoare matricei A =
a
0 1 1
1
1 0
1
1
expresia canonica si sa se verifice teorema de inertie.
R: Expresia analitica a formei patratice este
Q(v) = x21 + x22 + x23 + x24 + 2x1 x2 2x1 x4 2x2 x3 + 2x3 x4 , v (x1 , x2 , x3 , x4 ) R4 ;
obtinem expresiile canonice, dupa cum urmeaza: prin metoda Gauss,
1
Q(v) = x01 2 x02 2 + 2x03 2 + 8x04 2 ;
2
prin metoda valorilor proprii, Q(v) = x01 2 + x02 2 + 3x03 2 x04 2 . Metoda Jacobi nu se poate aplica
(deoarece 2 = 0); signatura formei Q este (3, 1, 0).
10. Sa se arate ca daca (gij )i,j1,n , (hij )i,j=1,n sunt matrice pozitiv definite, atunci matricea (fij (t))i,j1,n ,
fij (t) = (1 t)gij + thij , t [0, 1] este pozitiv definita.

Partea II - GEOMETRIE ANALITICA
Capitolul 1. Vectori liberi
1
Fie E 3 spatiul tridimensional al geometriei elementare.
Definitii. Pentru oricare doua puncte A, B E 3 consider

am segmentul orientat AB.
Fig. 3. a) Vector legat;
b) Relatia de echipolent
a
Punctul A se numeste originea, iar B se numeste extremitatea (varful) segmentului orientat. Daca
originea si extremitatea coincid, se obtine segmentul orientat nul.
Dreapta determinata de A si B se numeste dreapta suport a lui AB si se noteaza cu AB. Aceasta

dreapta este unic determinata doar daca A 6= B; pentru segmentul orientat nul, dreapta suport
este nedeterminata. Doua segmente orientate se numesc coliniare daca dreptele suport coincid;
se numesc paralele daca dreptele suport sunt paralele.
Se numeste lungimea (norma, modulul) unui segment orientat AB, lungimea segmentului neorientat
[AB], deci distanta de la punctul A la punctul B. Un segment orientat are lungime nul
a doar
daca el este segmentul nul. Doua segmente neorientate de aceeasi lungime se numesc segmente
congruente.
Doua segmente orientate nenule se numesc echipolente daca au aceeasi directie, sens si lungime.
Doua
segmente
nule vor fi considerate
totdeauna echipolente.
Daca AB este echipolent cu CD, atunci vom scrie AB CD. Se poate arata usor ca AB

CD AC BD (vezi figura).
Doi vectori care au acelasi sens au automat aceeasi directie; deci doi vectori sunt echipolenti d.n.d.
au sensul si lungimea identice.
Teorem
a. Relatia de echipolent
a definit
a pe multimea segmentelor orientate este o relatie de echivalent
a.
Demonstratie. Relatia de echipolenta este reflexiva, simetrica si tranzitiva (tema, verificati!) .
Definitie. Clasele de echivalenta ale segmentelor orientate ale relatiei de echipolent

a se numesc vectori
liberi. Directia, sensul si lungimea care coincid pentru segmentele orientate echipolente ce definesc un
vector liber se vor numi directia, sensul si respectiv lungimea vectorului liber.
Notatii. Vectorii liberi vor fi notati cu litere mici supraliniate a
, b, c, . . . , iar n desen vor fi reprezentati
printr-unul dintre segmentele orientate echipolente ce reprezint
a clasa lor. Din acest motiv, vectorii
liberi se vor nota si prin AB, CD, . . . .
Definitii. Un segment orientat determina un vector liber (o clasa de echipolent
a), si spunem ca este
un reprezentant al vectorului liber determinat, si scriem AB AB.
100
Definim lungimea (norma) unui vector liber a

(sau AB), ca fiind lungimea unui reprezentant al sau,
si vom nota aceasta norma prin ||
a||, ||AB|| sau d(A, B).
Un vector liber de lungime unu se numeste versor sau vector unitate. Vectorul liber de lungimea
zero se numeste vectorul nul si se noteaza cu

0, reprezentat de segmentul orientat AA, A E 3 ;
directia si sensul lui sunt nedeterminate.
Doi vectori liberi a
si b sunt egali si scriem a
= b, daca reprezentantii lor sunt echipolenti (deci daca
au aceeasi directie, sens si lungime).
Vectorii liberi a
si b care au aceeasi directie se numesc vectori coliniari; scriem a
|| b (vezi Fig. a).
Doi vectori coliniari de aceeasi lungime dar cu sensuri opuse, se numesc vectori opusi; vom nota
opusul unui vector liber a
, prin
a (vezi Fig. b).
Trei vectori liberi se numesc coplanari d.n.d. admit reprezentanti coplanari (vezi Fig. c)
In cele ce urmeaza, notam cu V multimea tuturor vectorilor liberi din spatiul E 3 . Fixam n E 3
un punct O numit origine. Oricarui punct M E 3 i corespunde un vector liber si numai
unul r V de reprezentant OM . Reciproc, oricarui vector liber r V , i corespunde un unic
punct M E 3 , astfel ncat OM r. Vectorul liber r = OM se numeste vectorul de pozitie al

punctului M fata de originea O.
Astfel, multimile E 3 si V sunt n corespondent
a biunivoca, bijectia fiind unic determinata prin
fixarea originii O.
Fig. 4. Vectori coliniari;
vectori opusi;
vectori coplanari
Multimea V a vectorilor liberi din spatiul E 3 se poate organiza ca un grup aditiv comutativ,
definind adunarea acestora prin regula triunghiului (regula paralelogramului).
Fig. 5. a) Regula triunghiului;
b) Regula paralelogramului
Definitie. Fie a
, b V doi vectori liberi si O E 3 un punct arbitrar fixat. Construim punctele
A, B E 3 astfel ncat OA a
si AB b. Vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat OB se
numeste suma vectorilor a
si b si se noteaza c = a
+ b sau OB = OA + AB (vezi figura). Vectorii liberi
a
, b si c = a
+ b sunt vectori coplanari. Regula de determinare a sumei a 2 vectori liberi se numeste
regula triunghiului.
Adunarea vectorilor liberi + : (
a, b) V V a
+ b V este o lege de compozitie intern
a
bine definita: vectorul liber c = a

+ b nu depinde de alegerea punctului O, originea reprezentantului
OB OB = c (tema, verificati!) .
Vectori liberi
101
Teorem
a. Adunarea vectorilor liberi are urm
atoarele propriet
ati, care determin
a o structur
a de grup
abelian (V , +) pe multimea vectorilor liberi:
a) asociativitate: a
+ (b + c) = (
a + b) + c,
a, b, c V ;
b) 0 este element neutru:

aV , a
+0=0+a
=a
;
c) opusul lui a
este simetricul lui a
:
aV , a
+ (
a) = (
a) + a
=
0;
d) comutativitate:
a, b, V , a
+ b = b + a
.
Observatii. 1. Comutativitatea adunarii justifica determinarea sumei a doi vectori necoliniari prin
regula paralelogramului: se deseneaza OA a

, OB b si se fixeaza punctul C ca intersectia dintre
paralela la OA dusa prin B si paralela la OB dus

a prin A; segmentul orientat OC este reprezentantul
lui a
+ b (vezi figura).
2. Asociativitatea adunarii permite generalizarea regulii triunghiului, obtinand suma a mai mult de doi vectori prin regula poligonului.
3. In grupul abelian V ecuatia b + x = a are o solutie unica

not
x
=a
+ (b) = a
b, numita diferenta dintre vectorul a
si
vectorul b (vezi figura). Daca OA a

, si OB b, atunci
BA a
b.
Fie corpul scalarilor R (corpul numerelor reale) si fie V grupul

aditiv abelian al vectorilor liberi. Definim o lege de compozitie
externa, care permite nmultirea unui vector liber cu un
scalar, dupa cum urmeaza:
Fig. 6. Diferenta a doi vectori
Definitie. Se numeste produsul dintre vectorul liber a

V si scalarul t R, vectorul t
a, definit astfel:
a) daca a
6= 0 si t 6= 0, atunci t
a este vectorul care are aceeasi directie cu a
, lungimea egala cu |t| ||
a||
si sensul dat de cel al lui a
sau contrar lui a
, dupa cum t > 0 sau t < 0;
b) daca t = 0 sau a
= 0, atunci t
a = 0.
Se observa ca vectorii liberi t
a si a
sunt coliniari.
Teorem
a. Inmult
irea vectorilor liberi cu scalari are urm
atoarele propriet
ati:
a) 1 a
=a
,
aV ;
b) s(t
a) = (st)
a, s, t R,
aV ;
c) distributivitate fat
a de adunarea scalarilor
(s + t)
a = s
a + t
a,
s, t R,
aV ;
d) distributivitate fat
a de adunarea vectorilor
t(
a + b) = t
a + tb,
t R,
a, b V .
Demonstratie. a)-c) tema. d) Fie OA a

si AB b. Atunci OB a
+b. Far
a a restrange generalitatea,
0
0
0
0
presupunem t > 0 si fie A , B E 3 astfel nc
at OA t
a si OB t(
a + b). Din asemanarea
0
0
0
0
0
0
OAB OA B , (latura-unghi-latur
a) rezulta AB || A B si A B = tAB, deci A0 B 0 tb si
0
OB t
a + tb. In final avem t(
a + b) = t
a + tb. Cazul t < 0 se trateaza analog.
Observatie. Proprietatile adunarii vectorilor liberi (structura de grup abelian) si proprietatile nmultirii
vectorilor liberi cu scalari arata ca V este un spatiu vectorial peste corpul R al numerelor reale.
102
Coliniaritate si coplanaritate
Coliniaritate si coplanaritate
Fie V spatiul vectorial real al vectorilor liberi. Presupunem cunoscute notiunile de subspatiu vectorial,
dependenta si independenta liniara, baza si dimensiune, coordonate si izomorfism de spatii vectoriale.
Definitie. Dat fiind un vector nenul a
V \{0}, se numeste versorul asociat lui a
vectorul unic
determinat de lungime 1 (tema, verificati!) , a
0 = || a1 || a
.
Stim ca doi vectori din V se numesc coliniari daca dreptele lor suport sunt paralele. Cu ajutorul
notiunii introduse mai sus, putem da o formulare echivalent
a a notiunii de coliniaritate:
Teorem
a. Dac
a vectorii a
si b sunt coliniari si a
6= 0, atunci exist
a un unic num
ar real t astfel nc
at
b = t
a.
Demonstratie. Daca b = 0, alegem t = 0. Daca a
= b, alegem t = 1. Deci presupunem a
6= b 6=
0 si
putem scrie a
= ||
a|| a
0 , b = ||b|| b0 . Vectorii a
si b sunt coliniari, deci versorii a
0 , b0 sunt fie egali,
fie opusi. Daca a
0 = b0 avem b = ||b|| b0 = ||b||
a0 = ||b||||
a||1 a
si deci t = ||b|| ||
a||1 , iar pentru
a
0 = b0 , rezulta t = ||b|| ||
a||1 .
Consecint
a. Dat fiind un vector nenul a
V \{0}, multimea
V
= {b V | t R, b = t
a}
a tuturor vectorilor coliniari cu a

, formeaz
a cu adunarea si nmultirea cu scalari reali a vectorilor liberi
un spatiu vectorial unidimensional.
Deci, doi vectori liberi sunt coliniari doar daca sunt dependanti liniar; doi vectori liberi necoliniari
sunt totdeauna liniar independenti.
Demonstratie. Se verifica usor ca V 1 este un subspatiu vectorial al lui V ; fiind nenul, a
este un vector
liniar independent; folosind teorema, a
genereaz
a peV 1 .
Stim ca trei vectori din V se numesc coplanari daca admit reprezentanti paraleli cu un plan dat.
Putem da o formulare echivalenta a notiunii de coplanaritate:
Teorem
a. Vectorii a
, b, c V sunt coplanari dac
a si numai dac
a ei sunt liniar dependenti.
Demonstratie. Presupunem ca a
, b, c sunt liniar dependenti, adica r, s, t V nu toti nuli cu proprietatea r
a + sb + t
c = 0.
F
ar
a a restrange generalitatea, fie t 6= 0; mp
artind relatia
prin t, aceasta devine c = k
a + lb, unde k = r/t, l = s/t.
Deci reprezentantii OA a
, OB b, OC c satisfac relatia
OC = k OA + lOB,

adic
a OC se afla n planul determinat de OA si OB.
Reciproc, descompunand reprezentantul OC c, coplanar

cu reprezentantii OA a
, OB b, obtinem OC = OE + OF

(vezi figura) unde k, l R astfel nc
at OE = k OA, OF =
lOB; rezulta relatia c = k

a + lb, deci cei trei vectori liberi sunt
Fig. 7. Descompunere n plan
liniar dependenti.
Consecint
a. Dati fiind vectorii liberi necoliniari a
, b V , multimea
V
= {
c V | r, s R, c = r
a + sb}
a tuturor vectorilor coplanari cu a

si cu b, formeaz
a cu adunarea si nmultirea cu scalari reali a
vectorilor liberi un spatiu vectorial bidimensional.
Vectori liberi
103
Demonstratie. V 2 este un subspatiu vectorial al lui V (tem

a, verificati!) , iar {
a, b} este o multime
liniar independenta care genereaza pe V 2 .
Deoarece dependenta liniara a trei vectori liberi este echivalent

a cu coplanaritatea, rezulta ca orice trei
vectori liberi necoplanari sunt liniar independenti. Un asemenea sistem determina o baza a spatiului
V , deci putem formula urmatoarea
Teorem
a. Spatiul vectorial real V al vectorilor liberi din E 3 are dimensiunea 3.
In cele ce urmeaza, vom nota acest spatiu prin V 3 .
Demonstratie. In V exista trei vectori liniar independenti: oricare trei vectori necoplanari a
, b, c.
Acestia genereaza pe V , deoarece pentru un vector arbitrar d V , considerand reprezentantii

OA a
, OB b, OC c, OD d si proiectand vectorul OD pe vectorii OA0 , OB 0 , OC 0 , are loc de

scompunerea OD = OA0 + OB 0 + OC 0 unde OA0 = k = OA, OB 0 = lOB, OC 0 = mOC, k, l, m R,

deci rezulta d = k
a + lb + m
c.
Fie {
a, b, c} o baza fixata n V 3 si r, s, t coordonatele unui vector d V 3 n raport cu aceasta baza;
atunci vom scrie d(r, s, t) si identificam d (r, s, t).
Putem caracteriza n functie de coordonate operatiile cu vectori liberi si proprietatile acestora:
pentru di = (ri , si , ti ) V 3 , i = 1, 3, avem
1)
2)
3)
4)
5)
d1 + d2 = (r1 + r2 , s1 + s2 , t1 + t2 );
k d1 = (kr1 , ks1 , kt1 );
d1 = d2 r1 = r2 , s1 = s2 , t1 = t2 ;
vectorii d1 , d2 sunt coliniari d.n.d. coordonatele lor sunt proportionale;
vectorii d1 , d2 , d3 sunt coplanari d.n.d. coordonatele unuia sunt combinatii liniare de coordonatele
celorlalti doi; spre exemplu, pentru d3 = k d1 + ld2 , au loc relatiile:
r3 = kr1 + lr2 , s3 = ks1 + ls2 , t3 = kt1 + lt2 , k, l R.
Proiectii ortogonale
Fig. 8. a) Proiectia pe o dreapt

a
b) Proiectia pe un vector liber
Fie o dreapta, a
V un vector liber si AB a
un reprezentant al acestuia. Planele 1 si
2 duse prin A si B si perpendiculare pe intersecteaz
a dreapta respectiv n punctele {A0 } =
1 , {B 0 } = 2 (vezi figura). Se poate arata prin consideratii de geometrie sintetic
a faptul
ca vectorul liber A0 B 0 nu depinde de alegerea reprezentantului AB a

, deci depinde efectiv doar de
vectorul liber a
(tema, verificati!) . Acest lucru conduce la urmatoarea
Definitie. Vectorul liber A0 B 0 determinat prin constructia de mai sus, se numeste proiectie ortogonal
a
a vectorului a
= AB pe dreapta si se noteaza pr a
.
104
Proiectii ortogonale
Observatii. 1. Vectorul proiectie ortogonala pr a

a vectorului a
pe dreapta nu depinde dec
at
de vectorul liber a
si de directia dreptei , deci daca 1 si 2 sunt doua drepte paralele, atunci
pr1 a
= pr2 a
.
Daca u
este un vector nenul care da directia dreptei , atunci putem vorbi de proiectia ortogonala
a lui a
pe vectorul liber u
, pe care o notam cu pru a
. Deci pentru un vector nenul u
V 3 \{
0} fixat,
s-a definit practic o transformare
pru : V
V 3,
a
pru (
a) ,
a V 3.
Aceasta este o transformare liniara (tema, verificati!) .
2. Fie u V 3 \{0} si u0 versorul sau, (

u = ||
u|| u
0 , ||
u0 || = 1). Pentru orice a
V 3 , vectorul pru a
este coliniar cu u
0 si deci exista un num
ar real pru a
definit de relatia:
pru a
= pru a
u
0 .
Acest numar se numeste marimea algebrica a proiectiei ortogonale pru a
a vectorului liber a
pe u
(vezi
figura). Deci pentru un vector nenul u
V 3 \{
0} fixat, am definit astfel o transformare
pru : V
R,
pru (
a) = pru a
,
a V 3.
Aceasta este o transformare liniar

a (tem
a, verificati!) definita pe spatiul vectorilor liberi V
n corpul numerelor reale R considerat ca spatiu vectorial peste el nsusi.
O E 3 si reprezentantii
Definitii. Fie a
, b V 3 \{0},
OA a
, OB b.
cu valori
Fig. 9. a) Unghiul format de doi vectori; b) Unghiul dintre un vector si o directie dat
a
unghiul [0, ] determinat de segmentele

Se numeste unghiul dintre vectorii a
si b V \{0},

orientate (reprezentantii) OA si OB; (vezi Fig. a). Se observa ca definitia unghiului format de
vectorii liberi a
si b nu depinde de alegerea punctului O, deci definitia data este corecta.
In cazul n care unul dintre cei doi vectori este nul, unghiul [0, ] dintre a
si b este nedeterminat.
Doi vectori nenuli a
si b se numesc ortogonali daca unghiul dintre ei este /2. Prin definitie, vectorul
liber nul 0 va fi considerat ortogonal pe orice vector.

Cu ajutorul notiunii de unghi a doi vectori liberi putem exprima num
arul pru a
n functie de
lungimea ||
a|| a vectorului liber a
si de unghiul dintre a
si b (vezi Fig. b),
pru a
= ||
a|| cos .
si
Definitie. Fie un plan, a
V 3 \{0}
AB a
. Prin punctele A si B ducem drepte perpendiculare
pe planul si notam cu A0 si B 0 punctele n care acestea ntersecteaz
a planul . Vectorul liber A0 B 0
nu depinde de segmentul AB ci numai de vectorul liber a

. Din acest motiv vectorul liber A0 B 0 se
numeste proiectia ortogonal
a a vectorului a
pe planul , si se noteaza pr a
.
Vectori liberi
105
Observatii. Ca si n cazul proiectiei pe o dreapta, proiectia ortogonala a vectorului a

pe planul
coincide cu proiectia sa pe orice alt plan paralel cu acesta. In plus, dat fiind un plan , procedeul de
mai sus defineste un endomorfism al spatiului vectorilor liberi V 3 ,
pr : V
V 3,
pr (
a) = pr a
,
a V 3,
a carui imagine este spatiul vectorial bidimensional atasat planului .
Produs scalar n V
si n V
Pentru doi vectori liberi arbitrari nenuli a

, b V 3 \{
0}, vom nota unghiul format de acestia prin
[0, ].
Teorem
a. Functia h , i : V
V 3 R definit
a prin
||
a|| ||b|| cos , pentru a
, b V 3 \{
0}
h
a, bi =
0,
pentru a
= 0 sau b =
0
3
este un produs scalar pe spatiul vectorilor liberi V 3 .

Demonstratie. Sunt de verificat pentru functia h , i proprietatile unui produs scalar: comutativitatea,
omogenitatea, distributivitatea fata de adunare si pozitivitatea. Demonstram omogenitatea, las
and
celelalte proprietati drept exercitiu. Fie t R. Daca a

= 0, sau b = 0, sau t = 0, atunci are loc relatia
ht
a, bi = th
a, bi (ambii membri ai egalitatii fiind nuli). Daca t > 0, atunci unghiurile formate de b cu
vectorii a
si t
a coincid, |t| = t si avem ht
a, bi = ||t
a|| ||b|| cos = t||
a|| ||b|| cos = th
a, bi.
Pentru t < 0, unghiurile formate de b cu vectorii a

si t
a sunt suplementare, deci cosinusurile lor
sunt opuse; folosind |t| = t, rezulta relatia.
Observatii. 1. Teorema arata ca V
este spatiu vectorial euclidian.
2. Are loc relatia ha, ai = ||a||2 , p

deci putem calcula lungimea unui vector liber a
V
produsul scalar, prin relatia ||
a|| =
h
a, a
i.
folosind
3. Relatia |cos | 1 implica inegalitatea Cauchy-Schwarz ha, bi ||a|| ||b||.

4. Doi vectori liberi sunt ortogonali d.n.d. produsul lor scalar este nul.
Fie {
e1 , e2 , e3 } V 3 o baza n spatiul vectorilor liberi, si fie a
, b V
n coordonate acesti doi vectori,
a
= a1 e1 + a2 e2 + a3 e3 ,
doi vectori arbitrari. Exprimand
b = b1 e1 + b2 e2 + b3 e3 ,
putem determina o formula comoda de calcul a produsului scalar, n ipoteza ca valorile acestuia pe
vectorii bazei sunt cunoscute:
ha
, bi = ha1 e1 + a2 e2 + a3 e3 , b1 e1 + b2 e2 + b3 e3 i =
= a1 b1 h
e1 , e1 i + a1 b2 h
e1 , e2 i + a1 b3 h
e1 , e3 i+
+a2 b1 h
e2 , e1 i + a2 b2 h
e2 , e2 i + a2 b3 h
e2 , e3 i+
+a3 b1 h
e3 , e1 i + a3 b2 h
e3 , e2 i + a3 b3 h
e3 , e3 i =
b1
h
e1 , e1 i h
e1 , e2 i h
e1 , e3 i
e2 , e1 i h
e2 , e2 i h
e2 , e3 i b2 .
= (a1 , a2 , a3 ) h
b3
h
e3 , e1 i h
e3 , e2 i h
e3 , e3 i
106
Produs scalar n V
si n V
Matricea patrata din membrul drept poarta numele de matrice Gram a familiei de vectori {
e1 , e2 , e3 }.
Relatia de mai sus arata ca daca se cunosc matricea Gram a bazei si coordonatele a doi vectori, produsul
scalar al acestora este perfect determinat. Se observa ca n cazul unei baze ortogonale, matricea Gram
este matrice diagonala, deci are o forma extrem de convenabil
a pentru calcule. Considerand o baza
V 3 (o baza formata din versori reciproc ortogonali), matricea Gram devine
ortonormata {i, j, k}
matricea unitate
hi, ii hi, ji hi, ki

1 0 0
= 0 1 0 .
hj, ii hj, ji hj, ki
ii hk,
ji hk,
ki
hk,
0 0 1
Coordonatele unui vector n raport cu o asemenea baza se numesc coordonate euclidiene. Baza ortonor este caracterizata prin egalitatea de sus, care poate fi rescrisa sub forma tabelului cu
mata {i, j, k}
valorile produsului scalar pe aceasta baza:
h, i
i
j
k
i
1
0
0
j
0
1
0
k
0
0
1
In acest caz, expresia de mai sus a produsului scalar al vectorilor
a
= a1i + a2j + a3 k,
b = b1i + b2j + b3 k V
devine extrem de simpla, fiind numita si expresia canonica a produsului scalar:

h
a, bi = a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 .
Observatii. 1. Coordonatele euclidiene ale unui vector a
reprezint
a exact proiectiile ortogonale ale
lui a
= a1i + a2j + a3 k pe cele trei axe de coordonate (considerate cu directia si sensul date de versorii
respectiv), adica au loc relatiile
{i, j, k}
a1 = pri a
h
a, ii, a2 = prj a
h
a, ji, a3 = prk a
h
a, ki.
2. Tot n cazul bazei ortonormate, norma euclidiana a vectorului a are expresia mult simplificata
(tema, verificati!) :
a = ||
a || =
q
p
h
a, a
i = a21 + a22 + a23 .
3. Unghiul dintre vectorii nenuli

b = b1i + b2j + b3 k V 3 \{
a
= a1i + a2j + a3 k,
0}
este dat de formula
cos =
h
a, bi
a1 b1 + a2 b2 + a3 b3
p
p
=
,
||
a||||b||
a21 + a22 + a23 b21 + b22 + b23
[0, ].
Se observa ca vectorii a
si b sunt perpendiculari (ortogonali) daca si numai daca are loc relatia
a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 = 0.
Vectori liberi
107
Produs vectorial
Fie a
, b V 3 doi vectori arbitrari n spatiul vectorilor liberi. Pentru
a
, b V 3 \{
0} vom nota cu [0, ] unghiul dintre a
si b.
Definitie. Se numeste produsul vectorial dintre vectorii a
si b, vectorul
liber
a
b =
||
a|| ||b|| sin e, pentru a
, b necoliniari
0,
pentru a
, b coliniari
unde e este un versor perpendicular pe a

si b, care are sensul dat de
ainii drepte pentru tripletul ordonat {
a, b, e}, (vezi figura).
Fig. 10. Produsul vectorial regula m
Produsul vectorial dintre doi vectori liberi determina o aplicatie
biliniara antisimetrica definita pe V 3 V 3 cu valori n V 3 .
Teorem
a. Produsul vectorial are urm
atoarele propriet
ati:
1) a
b = b a
(anticomutativitate),
2) t(
a b) = (t
a) b = a
(tb), t R (omogenitate),
3) a
(b + c) = a
b + a
c (distributivitate),
4) ||
a b||2 = ||
a||2 ||b||2 h
a, bi2 (identitatea Lagrange),
5) a
0 = 0, a
a
= 0,
6) a
b = 0 a
si b sunt coliniari,
7) dac
aa
si b nu sunt coliniari, atunci ||
ab|| este aria paralelogramului construit pe doi reprezentanti
cu origine comun
a ai vectorilor a
si b (vezi figura).
Demonstratie. Proprietatile 1), 2), 3), 5), 6), 7) le las
am ca tema. Pentru a obtine identitatea Lagrange,
nmultim cu ||
a||2 ||b||2 identitatea sin2 = 1 cos2 . Apoi tin
and cont de definitia produselor scalar
si vectorial, rezulta relatia dorita.
o baza ortonormata n V 3 . Se observa ca versorul k al bazei ortonormate poate fi ales n

Fie {i, j, k}
convenind ij = k;
atunci,
doua moduri (care difera prin sens, k = ij). Fix
am sensul versorului k,
folosind definitia produsului vectorial si proprietatile din teorema, obtinem tabelul (unde produsul se
realizeaza n ordinea linie coloana)
i
j
k
i
0
k
j
j
k
0
i
k
j
i
0
De asemenea, relativ la aceasta baza ortonormata, doi vectori arbitrari a

si b se descompun a
=
a1 i + a2 j + a3 k, b = b1 i + b2 j + b3 k V 3 , si efectuand calculele corespunzatoare, obtinem expresia

canonic
a a produsului vectorial,
a
b = (a2 b3 a3 b2 )i + (a3 b1 a1 b3 )j + (a1 b2 a2 b1 )k
sau nca, simbolic,
i j k
a
b = a1 a2 a3 .
b1 b2 b3
108
Produs vectorial
Dublu produs vectorial.
Se numeste dublu produs vectorial al vectorilor a

, b, c V 3 ,
vectorul w
=a
(b c).
Exprimand vectorii a
, b, c n baza ortonormata i, j, k si
folosind expresiile canonice ale produselor scalar si vectorial,
rezulta (tema, verificati!) , relatia
a
(b c) = h
a, cib h
a, bi
c.
Din relatie se poate observa ca vectorul dublu produs vectorial
w
este coplanar cu vectorii b si c (ceea ce implica w
b c),
si perpendicularitatea vectorului dublu produs vectorial w pe
vectorul a
(vezi figura).
Fig. 11. Dublu produs vectorial
Observatii. 1. Ordinea parantezelor este esential

a n calculul
dublului produs vectorial: produsul vectorial nu este asociativ,
deci n general
a
(b c) 6= (
a b) c.
2. Dublul produs vectorial se poate calcula folosind expresia simbolica:
b
c
a
(b c) =
h
a, bi h
a, ci
Sa se gaseasca vectorii
Exercitii. 1. Se dau vectorii AO = k 3i, CA = i + j, CB = 2i 3j + 5k.
de pozitie ai punctelor A, B, C si sa se calculeze lungimea hA a n
altimii din A a triunghiului ABC.
Solutie. Verificam n prealabil ca punctele A, B, C nu sunt coliniare (!). Cum vectorii CA si CB nu
au coordonatele proportionale, deci nu sunt vectori coliniari, rezulta afirmatia. Obtinem coordonatele
vectorilor de pozitie ale varfurilor triunghiului:
OA = AO = 3i k
A(3, 0, 1)
OB = OA CA + CB = 4i 4j + 4k B(4, 4, 4)
OC = OB CB = 2i j k
C(2, 1, 1).
Inaltimea AD a triunghiului ABC coincide cu n

altimea paralelogramului construit pe reprezentantii
vectorilor BA si BC. Obtinem succesiv
BA = OB + OA (1, 4, 5), BC = OB + OC (2, 3, 5);
i j k
BA BC = 1 4 5 (5, 5, 5) = 5(1, 1, 1),

2 3 5
5
3.
||BA BC|| = 5 3, ||BC|| = 38, AD = ||BABC||
=
||BC||
38
v = k i, w
2. Se dau vectorii: u = i + j k,
= i j V 3 .
a) Sa se determine dublul produs vectorial al vectorilor u, v, w.
b) Sa se calculeze acelasi dublu produs vectorial folosind formula

u
(
v w)
= h
u, wi
v h
u, viw.
Vectori liberi
109
c) Sa se determine un vector a
care este perpendicular pe u
si este coplanar cu v si w
(adic
a apartine
spatiului liniar generat de v si w).
Solutie. a) Identificam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica ortonor :u
mata {i, j, k}
(1, 1, 1), v (1, 0, 1), w
(1, 1, 0). Prin calcul direct, obtinem
j k
i
v w
= 1 0 1 = i + j + k (1, 1, 1),
1 1 0
si apoi dublul produs vectorial, u

(
v w)
=
i j k
1 1 1 = 2i 2j (2, 2, 0).
1 1 1
b) Aplicand formula u
(
v w)
= h
u, wi
v h
u, viw,
avem
u
(
v w)
= 0 (1, 0, 1) (2) (1, 1, 0) = (2, 2, 0) = 2i 2j
c) Se observa ca dublul produs vectorial
a
u
(
v w)
= h
u, wi
v h
u, viw
are exact proprietatile cerute n enunt, fapt confirmat de egalitatea de mai sus: membrul stang al
egalitatii este ortogonal atat pe u
, cat si pe v w
(fiind produsul vectorial al acestor vectori), iar cel
drept apartine subspatiului Span(
v , w),
fiind combinatie liniara de generatorii subspatiului. Multimea
tuturor solutiilor problemei este subspatiul generat de a
, Span({
a 2i 2j}).
Produs mixt
Definitie. Fie a
, b, c V
real h
a, b ci.
trei vectori liberi. Se numeste produsul mixt al acestor vectori, num

arul
Teorem
a. Produsul mixt are urm
atoarele propriet
ati:
1) h
a, b ci = h
c, a
bi = hb, c a
i;
2) h
a, b ci = h
a, c bi;
3) ht
a, b ci = h
a, tb ci = h
a, b t
ci, t R;
= h
+ hb, c di;
4) h
a + b, c di
a, c di
h
a, ci h
a, di
5) h
a b, c di =
(identitatea lui Lagrange);
hb, ci hb, di
6) h
a, b ci = 0 dac
a si numai dac
a cei trei vectori sunt liniar dependenti, adic
a are loc una din
urm
atoarele situatii:
(i) cel putin unul din vectorii a
, b, c este nul;
(ii) doi dintre vectori sunt coliniari;
(iii) vectorii a
, b, c sunt coplanari.
Demonstratie. Tema 1 5. 6) Fie h
a, b ci = 0. Daca a
=
0 sau b c =
0, rezulta b =
0 sau c =
0
sau vectorii b, c coliniari, deci (i) sau (ii). Admitem deci a
, b c V 3 \{
0}, si h
a, b ci = 0. Folosind
proprietatea 1), rezulta n mod analog ca fie unul din vectori este nul (i), fie doi din vectori sunt
coliniari (ii), fie
a
b c a
Span({b, c}),
110
Produs mixt
deci vectorii sunt coplanari (iii). Afirmatia reciproca este imediata n cazul (i), usor de demonstrat
folosind 1) n cazul (ii), iar n cazul (iii) folosim echivalentele
a
Span({b, c}) a
b c h
a, b ci = 0.
Observatie. Daca vectorii liberi a

, b, c V 3 \{
0} sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt
reprezinta volumul paralelipipedului ce se poate construi pe reprezentanti cu origine comuna ai celor
trei vectori (vezi figura). Intr-adevar, notand = (b, c), = (
a, b c), putem scrie
Fig. 12. Interpretarea geometric

a a produsului mixt
h
a, b ci = ||
a|| ||b c|| cos = ||b c|| ||
a|| cos = (||b|| ||
c|| sin ) (||
a|| cos ) =
= Abaza paralelogram hparalelipiped
= V paralelipiped .
o baza ortonormata. Descompunand trei vectori liberi relativ la aceasta baza,

Fie {i, j, k}
b = b1i + b2j + b3 k,
c = c1i + c2j + c3 k V 3 ,
a
= a1i + a2j + a3 k,
produsul lor mixt are expresia canonica
a1 a2 a3
h
a, b ci = b1 b2 b3 .
c1 c2 c3
Pe baza acestei formule, majoritatea proprietatilor produsului mixt se pot demonstra fac
and uz de
proprietatile determinantilor de ordinul trei (tema, verificati!) .
Se observa ca ordinea celor trei vectori n calculul produsului lor mixt este esential
a; n cazul n care
acestia sunt necoplanari (deci produsul lor mixt este nenul), ei determina o baza n V 3 ; cum n acest
caz produsul lor mixt poate fi sau pozitiv, sau negativ, putem da urmatoarea
Definitie. Spunem ca o baza {
a, b, c} V 3 este orientat
a pozitiv/negativ daca produsul mixt h
a, b
ci
este pozitiv/negativ.
V 3 ce au cordonatele
Spre exemplu, identificand vectorii bazei ortonormate canonice {i, j, k}
asociate i (1, 0, 0), j (0, 1, 0), k (0, 0, 1), remarcam ca hi, j ki = 1, deci {i, j, k}este
o baza
orientata pozitiv.
Exemplu. Trei vectori a
, b, c V 3 sunt coplanari daca si numai daca determinantul matricei Gram
al acestor vectori este identic nul. Intr-adev
ar, cei trei vectori sunt coplanari (liniar dependenti) doar
daca volumul paralelipipedului determinat de acestia este nul,
2
Vparalelipiped = h
a, b ci = 0 Vparalelipiped
= h
a, b ci2 = 0.
Vectori liberi
111
Dar, exprimand vectorii relativ la baza canonica,

b = b1i + b2 j + b3 k,
c = c1i + c2j + c3 k
a
= a1i + a2 j + a3 k,
si considerand matricea transpusa a acestora si matricea lor Gram
a1 a2 a3
h
a, a
i
i
A = [
a, b, c]t = b1 b2 b3 , G = hb, a
c1 c2 c3
h
c, a
i
avem
h
a, bi h
a, ci
hb, bi hb, ci
h
c, bi h
c, ci
2
Vparalelipiped
= h
a, b ci2 = (det A)2 = det A det A
= det A det At = det(A At ) = det G.
In concluzie, coplanaritatea celor trei vectori revine la anularea determinantului Gram.
Probleme propuse
v = k i.
1. Se dau vectorii u = j + 2k,
a) Calculati produsul vectorial w
=u
v al vectorilor u
si v.
b) Determinati daca vectorii u
si v sunt coliniari (liniar dependenti) sau nu. In cazul cand cei doi
vectori sunt liniar independenti completati familia {
u, v} la o baza a spatiului V 3 .
c) Determinati ariile paralelogramului si triunghiului determinate de reprezentanti adiacenti ai vectorilor liberi u
si v.
i j k
b) Nu, fiindca u
R: a) u
(0, 1, 2), v (1, 0, 1), w
=u
v = 0 1 2 = i 2j + k.
v 6=
0.
1 0 1
Familia {
u, v, w}
reprezinta o noua baza, deoarece h
u, v wi
= 6 6= 0. c) Aparalelogram = ||
u v|| =
p
6, Atriunghi = Aparalelogram /2 = 6/2 = 3/2.

v = k j, w
2. Se dau vectorii u = i + k,
= i + 2j,
a) Calculati produsul mixt h
u, v wi.
b) Determinati daca vectorii u

, v, w
sunt coplanari (liniar dependenti) sau nu. Formeaz
a cei trei
vectori o baza n V 3 ? Este aceasta baza pozitiv orientat
a?
c) Sa se determine volumele paralelipipedului, prismei triunghiulare si tetraedrului ce au reprezentanti
ai vectorilor u
, v, w
ca muchii adiacente.
1
0 1
R: a) u
(1, 0, 1), v (0, 1, 1), w
(1, 2, 0), h
u, v wi
= 0 1 1 = 3. b) Nu sunt
1 2 0
coplanari, deoarece h
u, v wi
= 3 6= 0; fiind trei vectori liniar independenti n spatiul tridimensional V 3 , acestia determina o baza, care este negativ orientat
a, deoarece h
u, v wi
= 3 < 0. c)
Vparalelipiped = |h
u, v wi|
= 3, Vprisma = Vparalelipiped /2 = 3/2, Vtetraedru = Vprisma /3 = 1/2.
3. Se dau punctele A(2, 1, 1), B(1, 2, 1), C(1, 1, 2), D(0, 1, 1).
a) Aratati ca punctele date sunt coplanare.
b) Calculati aria paralelogramului ce are drept laturi adiacente reprezentanti ai vectorilor liberi AB
si AC, ca norma de produs vectorial. Verificati ca se obtine acelasi rezultat, folosind identitatea lui
Lagrange.
R: a) A, B, C, D coplanare hAB, AC ADi = 0, iar ultima egalitate are loc.
112
Probleme propuse
= 3 3. Altfel, folosind
b) Notand a
= AB, b = AC, aria ceruta este ||
a b|| = ||3i 3j 3k||
identitatea lui Lagrange (de la produse vectoriale), obtinem
q
||
a b|| = ||
a||2 ||b||2 h
a, bi2 = 3 3.
b = i j, c = i + j + k V 3 , unde R.
4. Se dau vectorii a = 2i + k,
a) Aflati valoarea parametrului astfel nc
at vectorii a
, b, c sa fie coplanari.
b) Aflati valoarea parametrului astfel nc
at vectorii b si c s
a fie ortogonali.
c) Pentru = 1 aflati proiectia prb a
a vectorului a
pe vectorul b, precum si marimea algebrica prb a
a acestei proiectii.
d) Pentru = 0, determinati naltimea paralelipipedului construit pe reprezentantii vectorilor a
, b, c,
perpendiculara pe baza formata de reprezentantii vectorilor a

, b.
e) Pentru = 2, determinati un vector d perpendicular pe a
si coplanar cu vectorii b, c.
R: a) a
, b, c coplanari h
a, b ci = 0 = 1; b) b
c hb, ci = 0 = 1. c) Identific
and
a
(2, 0, 1), b (1, 1, 0), obtinem
h
a, bi
2
h
a, bi
2
prb a
= b
(1, 1, 0) i + j; prb a
= = = 2.
2
hb, bi
||b||
2
a, b ci /||
d) h = V paralelipiped /Aparalelogram baz
a b|| = 1/ 5. e) Un asemenea vector
a = h
este dublul produs vectorial a

(b c) = 2i 7j 4k.
5. Sa se verifice proprietatile:
a) identitatea lui Jacobi: a
(b c) + b (
ca
) + c (
a b) =
0,
a, b, c V 3 .
b) identitatea vectoriala a lui Lagrange:
2
h
a, bi + ||
a b||2 = ||
a||2 ||b||2 ,
a, b V 3 .
+ hb c, a
+ h
=
c) h
a b, c di
di
ca
, b di
0,
a, b, c, d V 3 .
6. Se dau trei vectori a, b, c V 3 . Sa se verifice ca urmatoarele proprietati sunt echivalente:
a) a
, b, c admit reprezentanti ce formeaza laturile unui triunghi;
b) au loc relatiile a
b = b c = c a
.
7. Se dau trei vectori a, b, c V 3 . Sa se verifice ca urmatoarele proprietati sunt echivalente:
a) vectorii b a
si b c sunt coliniari;
b) are loc relatia a
b + b c + c a
=
0.
Aratati ca daca vectorii satisfac oricare din cele doua proprietati, atunci ei sunt coplanari.
8. Consideram o baza a spatiului vectorilor liberi, {a, b, c} V 3 si cu ajutorul acesteia construim
familia de vectori
b c
a
b
0
b0 = c a
a
0 =
,
,
c
=
.
h
a, b ci
h
a, b ci
h
a, b ci
a) Aratati ca acesti vectori determina o noua baza n V 3 (numit
a baza reciproca asociata bazei
{
a, b, c}).
b) Determinati produsele scalare dintre vectorii celor doua baze.
V 3.
c) Aflati reciproca bazei canonice ortonormate {i, j, k}
0
0
0
d) Verificati ca are loc relatia h
a, b ci h
a , b c i = 1.
e) Orice vector v V 3 admite descompunerea
v = h
v, a
0 i
a + h
v , b0 ib + h
v , c0 i
c.
Dreapta si planul n spatiu
113
f) Baza {
a, b, c} este reciproca bazei {
a0 , b0 , c0 }, adica au loc relatiile
a
=
b0 c0
,
h
a0 , b0 c0 i
b =
c0 a
0
,
h
a0 , b0 c0 i
c =
a
0 b0
.
h
a0 , b0 c0 i
g) Verificati ca au loc relatiile

h
a + b + c, a
0 + b0 + c0 i = 3,
a
b0 + b c0 + c a
0 =
0.
R: a) {
a, b, c} baza h
a, b ci 6= 0. Obtinem h
a0 , b0 c0 i = h
a, b ci1 6= 0, deci {
a0 , b0 , c0 } baza. b)
Prin calcul, rezulta relatiile
h
a, a
0 i = hb, b0 i = h
c, c0 i = 1,
h
a, b0 i = h
a, c0 i = hb, a
0 i = hb, c0 i = h
c, a
0 i = h
c, b0 i = 0.
Aceste relatii determina unic vectorii {
a0 , b0 , c0 }: doar tripletul de vectori {
a0 , b0 , c0 } definit n enunt
satisface aceste proprietati (tema, verificati!) . c) Baza duala bazei canonice este chiar ea ns
asi,
deci {i, j, k}.

d) Prin calcul direct, folosind proprietatile operatiilor cu vectori. e) Se determina
coeficientii descompunerii v = l
a + mb + n
c prin nmultirea relatiei respectiv cu a
0 , b0 , c0 si folosind
relatiile de la punctul b). f) Prin calcul direct, folosind punctul b) si definitia bazei reciproce.
Capitolul 2. Dreapta si planul n spatiu

1
Reper cartezian
In cele ce urmeaza vom considera spatiul tridimensional format din puncte E 3 al geometriei elementare, si spatiul vectorial V 3 de dimensiune trei al vectorilor liberi din spatiu. Fixand un punct
O E 3 , putem stabili corespondenta bijectiva ntre cele doua multimi:
O : E 3 V 3 ,
O (M ) = OM , M E 3 .
Astfel fiecarui punct M din E 3 i corespunde n mod unic un vector r = OM V 3 , numit vectorul sau
V 3 , putem stabili izomorfismul
de pozitie. De asemenea, fixand o baza ortonormata B = {i, j, k}
3
dintre spatiile vectoriale V 3 si R
B : V
R3 ,
B (
r) = (x, y, z),
r = xi + yj + z k V 3 ,
care asociaza fiecarui vector liber, coordonatele sale relativ la baza B .

Compunand cele doua aplicatii, se observa ca prin fixarea punctului O n E 3 , si a bazei ortonormate
n V 3 , deci a unui reper cartezian R = {O; i, j, k},
fiecarui punct M din E 3 i corespunde
B = {i, j, k}
3
n mod unic tripletul (x, y, z) R . In cele ce urmeaza coeficientii x, y, z atasati punctului M ,

determinati prin relatia
OM = xi + yj + z k,
Vom identifica
se vor numi coordonatele carteziene ale punctului M relativ la reperul R = {O; i, j, k}.
3
3
E 3 R prin bijectia B O : E3 R si punctul M E 3 cu imaginea sa B (O (M )) = (x, y, z)
R3 , notand: M (x, y, z).
punctul O se va numi originea reperului,
Definitii. a) Dat fiind un reper cartezian R = {O; i, j, k},
baza B = {i, j, k}, baza reperului, iar bijectia B O : E3 R3 se va numi sistem de coordonate
cartezian.
114
Dreapta n spatiu. Reprezentare analitica
b) Dreptele orientate de versorii i, j, k ce contin originea O se vor numi axe de coordonate, si se vor
nota respectiv cu Ox, Oy, Oz.
c) Planele determinate de cate doua axe diferite de coordonate se numesc plane de coordonate si se
vor nota cu xOy, yOz, zOx.
Observatii. 1. Coordonatele carteziene (x, y, z) ale punctului M reprezint
a marimile algebrice ale
proiectiilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate, adica x = prOx OM , y =
prOy OM , z = prOz OM .
2. Ca multimi de puncte n E3 R3 , axele de coordonate sunt caracterizate respectiv prin ecuatiile
Ox :
y=0
z=0
, Oy :
z=0
x=0
, Oz :
x=0
y=0
3. Cele trei plane de coordonate sunt caracterizate respectiv prin ecuatiile

xOy : z = 0,
yOz : x = 0,
zOx : y = 0.
determina n mod unic axele de coordonate Ox, Oy, Oz si

4. Cum un reper cartezian R = {O; i, j, k}
reciproc, vom nota uneori reperul prin Oxyz. In cele ce urmeaza consideram spatiul E 3 nzestrat cu
un reper cartezian fixat R = {O; i, j, k}.
Dreapta n spatiu. Reprezentare analitic

a
In spatiul euclidian E 3 , o dreapta poate fi determinata de:

(i) un punct si un vector liber nenul;
(ii) doua puncte distincte;
(iii) intersectia a doua plane.
Dreapta determinat
a de un punct si un vector nenul. Consider
am
not
punctul M0 (x0 , y0 , z0 ), unde r0 = OM0 = x0i + yo j + z0 k,

vectorul liber nenul v = ai + bj + ck V 3 \{
0}.
Fig. 13. a) (M0 , v);
b) (M1 , M2 )
Acestea determina dreapta care trece prin punctul M0 si are directia data de vectorul v (vezi
not
Fig. a). Fie M (x, y, z) E 3 si r = OM . Atunci punctul M (x, y, z) apartine dreptei daca si numai
daca vectorii M0 M si v sunt coliniari, conditie care se rescrie
(
r r0 ) v = 0.
115
Aceasta ecuatie n V 3 se numeste ecuatia vectorial

a a dreptei definita de un punct M0 si o directie
(vector liber) v, date. Vectorul v se numeste vector director al dreptei.
este de asemenea vector director al dreptei.
Observatii. 1. Orice vector w
Span({
v })\{0}
2. Coliniaritatea vectorilor r r0 si v se rescrie r r0 Span({v })
t R, r r0 = t
v , deci se
obtine o alta forma a ecuatiei vectoriale a dreptei ,

r = r0 + t v, t R.
(1)
La randul ei, n coordonate, aceasta este echivalent

a cu urmatoarele trei ecuatii n R3 ,
x = x0 + ta
y = y0 + tb , t R,
z = z0 + tc
(2)
numite ecuatiile parametrice ale dreptei . Eliminand variabila t din aceste ecuatii, se obtine
urmatorul sir de rapoarte egale, numit ecuatiile carteziene ale dreptei n R3 ,
x x0
y y0
z z0
=
=
.
a
b
c
(3)
Convenim ca anularea unui numitor atrage dupa sine anularea num

ar
atorului corespunzator, si ca
ecuatiile sunt date efectiv de egalarea produsului mezilor cu extremii n proportiile formate. Spre
exemplu, daca a = 0, ecuatiile carteziene devin ecuatiile unei drepte paralele cu planul yOz:
x = x0
c(y y0 ) b(z z0 ) = 0
iar daca a = b = 0, ecuatiile carteziene devin ecuatiile unei drepte paralele cu axa Oz:
x = x0
y = y0 .
Dreapta determinat
a de dou
a puncte distincte. Dou
a puncte distincte
M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 ) E 3 ,
M1 6= M2 ,
determina n mod unic o dreapta care le contine. Aflam ecuatiile acesteia folosind ecuatiile (3),
alegand, spre exemplu, M0 = M1 si (vezi Fig. b)
v = M1 M2 (x2 x1 , y2 y1 , z2 z1 );
obtinem ecuatiile carteziene ale dreptei ce trece prin punctele M1 , M2 :
x x1
y y1
z z1
=
=
.
x2 x1
y2 y1
z2 z1
(4)
In ceea ce priveste dreapta ca intersectie a doua plane, punctele acesteia vor satisface sistemul de
doua ecuatii ale celor doua plane (descrise n sectiunea urmatoare) care au drept intersectie dreapta.
Asemenea sisteme au fost deja prezentate mai sus (ecuatiile (3), (4) si exemplele particulare).
Dreapta orientat
a. Data fiind o dreapta n spatiu, putem stabili pe aceasta doua sensuri de
parcurgere-notate cu (+) si (). Numim dreapt
a orientat
a o dreapta mpreun
a un sens de parcurgere
al acesteia (care va fi sensul pozitiv pe dreapta).
116
Planul n spatiu. Reprezentare analitica
Daca este precizat un vector director v al dreptei (1), sensul pozitiv al dreptei va fi indicat de acest
vector, iar dreapta orientat
a va fi dat
a de cuplul (, v).
Definitii. a) Daca pe o dreapta orientat
a (, v) consideram un punct arbitrar M0 , numim
partea pozitiv
a a dreptei , multimea de puncte
+ = {M | t > 0, M0 M = t
v },
iar cea negativ
a, = {M | t < 0, M0 M = t
v }.
b) Se numeste versor director (sau directie orientat
a) al dreptei orientate (, v), versorul
e = ||
v ||1 v
asociat vectorului director v al acesteia.
c) Se numesc unghiurile directoare ale dreptei orientate (, v), unghiurile , , formate de versorul
director e respectiv cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz.
d) Se numesc cosinusurile directoare ale dreptei orientate (, v), coordonatele
cos = h
e, ii, cos = h
e, ji, cos = h
e, ki
ale versorului director e relativ la baza {i, j, k}.

Observatii. 1. Axele de coordonate sunt exemple de drepte orientate pe care exista ca punct distins
originea O; spre exemplu, (Ox, i) are drept semiaxa pozitiva multimea de puncte Ox+ = {M |OM =
ti, t > 0}.
2. Cosinusurile directoare , , ale unei drepte orientate (, v) satisfac relatia

cos2 + cos2 + cos2 = 1.
dupa
Acest lucru rezulta folosind descompunerea versorului e relativ la baza ortonormat
a {i, j, k},
cum urmeaza
k =
e = h
e, iii + h
e, jij + h
e, ki
cos k = cos i + cos j + cos k,
= ||
e||||i|| cos i + ||
e||||j|| cos j + ||
e||||k||
si exprimand faptul ca norma euclidiana a versorului e (cos , cos , cos ) este 1.
Planul n spatiu. Reprezentare analitic

a
In spatiul euclidian E 3 , un plan poate fi determinat de:

(i) un punct continut n plan si un vector liber nenul normal la plan;
(ii) trei puncte necoliniare;
(iii) un punct continut n plan si doi vectori liberi necoliniari ce admit reprezentanti inclusi n plan;
(iv) o dreapta si un punct exterior dreptei, incluse n plan;
(v) doua drepte concurente incluse n plan;
(vi) doua drepte paralele incluse n plan.
Vom determina n fiecare caz ecuatia planului respectiv.
Planul determinat de un punct si un vector liber nenul normal la plan.
117
In cele ce urmeaza, consideram:
un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) E 3 , continut n planul ;
vectorul liber nenul n
= ai + bj + ck V 3 \{
0} normal la
planul .
Dreapta care trece prin punctul M0 si care are directia vectorului n
se numeste normala la planul prin M0 , iar vectorul
nenul n
se numeste vector normal al planului . Se observa ca
planul este unic determinat de conditiile M0 , (vezi
figura).
Un punct M (x, y, z) E 3 apartine planului dac
a si numai
daca M0 M n
, sau echivalent
Fig. 14. (M0 , n

)
i = 0,
hM0 M , n
(1)
conditie numita ecuatia vectoriala a planului . T

inand cont ca
M0 M = (x x0 )i + (y y0 )j + (z z0 )k,
aceasta ecuatie, rescrisa n coordonate carteziene conduce la ecuatia carteziana a planului ce trece
prin M0 si este perpendicular pe directia n
:
a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0.
(2)
Observatii. 1. Notand n ecuatia (2) d = (ax0 + by0 + cz0 ), aceasta se rescrie

ax + by + cz + d = 0,
(3)
numita ecuatia carteziana generala a unui plan. Se observa ca v 6=

0 conduce la faptul ca nu toti
coeficientii a, b, c sunt nuli. Reciproc, ecuatia (3) cu aceasta conditie satisfacut
a are cel putin o solutie
(x0 , y0 , z0 ), care satisface deci relatia
d = ax0 by0 cz0 .
Inlocuind n (3), rezulta ecuatia planului sub forma (2).
2. Remarcam ca n ecuatia (3) coeficientii celor trei variabile sunt exact coeficientii vectorului normal,
n
(a, b, c). De asemenea, observam ca nmultind ecuatia (3) cu un scalar real nenul, ecuatia obtinut
a
descrie acelasi plan; de aceea cei patru coeficienti a, b, c, d ai ecuatiei poarta numele de parametri
neesentiali ai acesteia, si ca ecuatia unui plan este unica fac
and abstractie de un factor multiplicativ.
3. Satisfacand o ecuatie de forma (3), orice plan este format din punctele M (x, y, z) E 3 ce formeaza
multimea de nivel constant = f 1 ({0}) a functiei
f : R3 R,
f (x, y, z) = ax + by + cz + d,
(x, y, z) R3 .
4. Planele de coordonate se obtin usor folosind ecuatia (2). Spre exemplu, pentru planul xOy alegem
M0 = O(0, 0, 0), n
= k si obtinem ecuatia z = 0. Folosind ecuatia (3) se observa ca orice plan paralel
cu xOy are o ecuatie de forma z =constant. Analog se pot obtine ecuatiile planelor yOz, zOx si ale
planelor paralele cu acestea (tema, verificati!) .
5. Folosind (3) si forma vectorului normal la plan, planele perpendiculare pe planele xOy, yOz, xOz
au ecuatiile (tema, verificati!) respectiv de forma
ax + by + d = 0, by + cz + d = 0, ax + cz + d = 0.
118
6. Folosind observatia anterioara si conditia O d = 0, se obtin ecuatiile planelor care contin

axele de coordonate Ox, Oy, Oz care au respectiv forma
by + cz = 0, ax + cz = 0, ax + by = 0.
7. Folosind conditia O d = 0 n (3), obtinem ecuatia unui plan care trece prin origine, de
forma
ax + by + cz = 0.
Planul determinat de trei puncte necoliniare.
Fie punctele necoliniare Mi (xi , yi , zi ) E 3 , i = 1, 3.
Planul ce contine aceste puncte are drept vector normal
n
= M1 M2 M1 M3 6=
0, care este vector nenul, fapt ce rezulta
din necoliniaritatea celor trei puncte. Alegand n formula (1)
spre exemplu M0 = M1 , obtinem ecuatia vectorial
a a planului prin trei puncte date ce reprezint
a conditia ca un punct
M (x, y, z) E 3 s
a apartin
a planului - deci conditia de coplanaritate a punctelor M, M1 , M2 , M3 , echivalent
a cu coplanaritatea vectorilor M1 M , M1 M2 , M1 M3 (vezi figura):
Fig. 15. (M1 , M2 , M3 )
hM1 M , M1 M2 M1 M3 i = 0
(4)
sau, rescriind produsul mixt din relatia (4) n coordonate, obtinem ecuatia planului prin trei puncte
date sub forma de determinant,
x x1 y y1 z z1
x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0.
(5)
x3 x1 y3 y1 z3 z1
Se poate arata ca ecuatia este echivalent
a cu cea obtinut
a prin anularea urmatorului determinant de
ordinul 4 (preferata uneori din motive mnemotehnice):
x y z 1
x1 y1 z1 1
(6)
x2 y2 z2 1 = 0.
x3 y3 z3 1
Observatie. Daca se cunosc marimile algebrice ale segmentelor determinate de plan pe axele de
coordonate, segmente care au un capat n originea O iar celalalt respectiv n punctele de intersectie
cu axele-taieturile, (vezi Fig. a),
M1 (a, 0, 0), M2 (0, b, 0), M3 (0, 0, c)
ale planului respectiv cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz, folosind formula (6) rezulta ecuatia planului
prin taieturi xa + yb + zc 1 = 0.
Fig. 16. a) Planul dat prin t

aieturi;
b) (M0 , u
, v)
119
Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari. Consideram n cele ce urmeaza:

punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) E 3 continut n planul ;
v = a2i + b2j + c2 k V 3 \{
vectorii liberi necoliniari u
= a1i + b1j + c1 k,
0}, ce admit reprezentanti
continuti n planul .
Aplicam formula (6), cu M1 = M0 (x0 , y0 , z0 ), iar punctele M2 (x2 , y2 , z2 ) si M3 (x3 , y3 , z3 ) sunt alese

astfel ncat M1 M2 u
, M1 M3 v (vezi Fig. b). Evident cele doua segmente orientate M1 M2 , M1 M3
sunt continute n planul (tema, verificati!) , iar
(a1 , b1 , c1 ) = (x2 x1 , y2 y1 , z2 z1 ), (a2 , b2 , c2 ) = (x3 x1 , y3 y1 , z3 z1 ).
Atunci formula (5) produce ecuatia carteziana a planului ce contine punctul M0 si reprezentanti ai
vectorilor liberi necoliniari u
, v:
x x0 y y0 z z0
a1
b1
c1 = 0
(7)
a2
b2
c2
Se observa ca anularea determinantului din formula (7) revine la a exprima prima linie a sa ca o
combinatie liniara de urmatoarele doua linii (M0 M Span({
u, v})), deci ecuatia planului se poate
rescrie sub forma parametrica
x = x0 + sa1 + ta2
y = y0 + sb1 + tb2 , s, t R
(8)
z = z0 + sc1 + tc2
Numerele reale s, t se numesc parametri. Cand s, t parcurg multimea numerelor reale, punctul
M (x, y, z) parcurge toate punctele planului .
Observatii. 1. Cazul cand planul este dat de o dreapta si un punct M0 exterior dreptei, ambele
continute n plan se reduce la cazul 3.3, considerand u vectorul director al dreptei, iar v = M0 M1 ,
unde M1 este un punct oarecare al dreptei (ale carui coordonate satisfac ecuatiile acesteia).
2. Cazul cand planul este dat de doua drepte concurente continute n acesta, se reduce la cazul
3.3, considerand un punct M0 aflat pe una din drepte, iar drept vectori liberi u
, v, vectorii directori
ai celor doua drepte.
3. Cazul cand planul este dat de doua drepte paralele 1 , 2 continute n , se reduce la cazul
3.3, considerand un punct M0 1 aflat pe una din drepte, u
vectorul director al uneia dintre drepte
(vector care da directia ambelor drepte !), iar v = M0 N , unde N 2 este un punct oarecare al
celeilalte drepte.
Plan orientat. Se observa ca urmatoarele alegeri produc aceeasi orientare:
alegerea uneia dintre cele doua fete ale planului;
alegerea unui sens pe (o dreapta) normala la plan;
alegerea unui sens de rotatie n plan, urmat de aplicarea regulii mainii drepte!
Definitie. Se numeste plan orientat un plan considerat mpreun
a cu o alegere a sensului pe normala,
sens fixat printr-un vector liber n
; pe scurt, un plan orientat este un cuplu (, n
), unde vectorul n
este normal la plan.
120
Fig. 17. Planul orientat
Observatii. 1. Notam fata ce corespunde sensului ales (pozitiv) cu (+), iar cea opusa cu ().
i, j.
2. Planele xOy, yOz, zOx sunt orientate respectiv de versorii k,
3. Daca planul este dat prin ecuatia f (x, y, z) ax + by + cz + d = 0, acesta separa spatiul n doua
submultimi convexe, numite subspatii:
= {(x, y, z) |f (x, y, z) 0 }
+ = {(x, y, z) |f (x, y, z) 0}.
Se observa ca aceste multimi sunt nchise si convexe, si ca avem
= + ; + = E3 .
4. Fie 1 si 2 doua plane avand ecuatiile generale respectiv a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 si

a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0.
Reuniunea planelor 1 si 2 este multimea (nchis
a) de puncte
1 2 = {(x, y, z) |(a1 x + b1 y + c1 z + d1 )(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0}.
5. In cazul n care 1 si 2 nu sunt nici paralele, nici confundate (deci vectorii lor normali n 1 =
intersectia planelor 1 si 2 este o dreapt

(a1 , b1 , c1 ), n
2 = (a2 , b2 , c2 ) sunt necoliniari, n
1 n
2 6= 0),
a
ale carei puncte M (x, y, z) satisfac sistemul liniar
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0.
Conditia n
1 n
2 6= 0 conduce la
v = n
1 n
2 =
faptul ca sistemul este compatibil 1-nedeterminat. Vectorul nenul
i j k

b1 c1 c1 a1 a1 b1
,
,
a1 b1 c1
b2 c2 c2 a2 a2 b2
a2 b2 c2
produce directia dreptei (deci este vector director al acesteia). Ecuatiile carteziene canonice ale
perpendicularei comune rezulta acum usor, av
and drept date un punct M0 al dreptei (un punct ale
carui coordonate satisfac sistemul), si vectorul director v al acesteia.
6. Pentru a afla pozitia relativa a unor drepte si/sau plane se rezolva sistemul format de ecuatiile
acestora, si se interpreteaza geometric rezultatul. Dupa cum sistemul este incompatibil, compatibil determinat, compatibil simplu sau dublu nedeterminat, intersectia este multimea vida (n cazul
paralelismului), punct, dreapta sau plan.
121
Fascicule de plane.
a) Data fiind o dreapta , se numeste fascicul de plane concurente
multimea planelor ce contin aceasta dreapta; dreapta se numeste axa
fasciculului. Daca avem
(
1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0,
= 1 2 ,
2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0,
atunci un plan arbitrar din fascicul are ecuatia
s(a1 x + b1 y + c1 z + d1 ) + t(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0,
Fig. 18. Fascicul
unde coeficientii reali s, t nu se anuleaza simultan. Presupunand spre exemplu s 6= 0, prin mp

artire la
s, se obtine ecuatia fascicolului redus (numit astfel deoarece din fascicul lipseste planul 2 ), de forma
(a1 x + b1 y + c1 z + d1 ) + r(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0, r R.
b) Data fiind o directie furnizata de un vector nenul n
(a, b, c), se numeste fascicul de plane paralele,
multimea planelor ce au ecuatia de forma
ax + by + cz + = 0,
R.
Se observa ca aceste plane au acelasi vector normal n

, deci sunt efectiv paralele.
Unghiuri n spatiu
Vom determina n cele ce urmeaza formule de calcul ale unghiurilor:

dintre doua drepte orientate,
dintre doua plane orientate,
dintre o dreapta orientata si un plan orientat.
Unghiul dintre doua drepte orientate. Fie (1 , u
), (2 , v) doua drepte orientate av
and vectorii directori
u
= a1 i + b1 j + c1 k, v = a2 i + b2 j + c2 k.
Fig. 19. a) Unghiul a dou

a drepte;
b) Unghiul a dou
a plane
Se va numi unghiul dintre dreptele orientate (1 , u

), (2 , v), unghiul dintre vectorii lor directori
u
si v (vezi Fig. a). Acesta este deci dat de relatia
cos =
h
u, vi
a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
p
=p 2
, [0, ] .
||
u|| ||
v ||
a1 + b21 + c21 a22 + b22 + c22
Putem verifica (tema, verificati!) urmatoarele caracterizari analitice ale perpendicularitatii si paralelismului a doua drepte:
122
Unghiuri n spatiu
1) 1 2 h
u, vi = 0 a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0.
2) 1 || 2 u
v = 0 aa12 = bb21 = cc12 .
Unghiul dintre dou

a plane orientate. Fie planele 1 , 2 av
and respectiv ecuatiile
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0,
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0,
orientate implicit de vectorii normali n

1 = (a1 , b1 , c1 ) respectiv n
2 = (a2 , b2 , c2 ) (vezi Fig. b).
Planele 1 si 2 sunt paralele sau confundate daca si numai daca vectorii lor normali sunt coliniari,
adica n1 n2 = 0, deci au coeficientii proportionali.
Ele nu sunt confundate, daca ecuatiile lor nu difera printr-un factor multiplicativ nenul. Prin
urmare, 1 si 2 sunt paralele, daca exista un num
ar real k R\{0} astfel nc
at sa avem relatiile
(a1 , b1 , c1 ) = k(a2 , b2 , c2 ), d1 6= kd2 .
Planele 1 si 2 coincid daca k R\{0} astfel nc
at
(a1 , b1 , c1 , d1 ) = k(a2 , b2 , c2 , d2 ).
Daca planele 1 si 2 nu sunt paralele sau confundate, fie dreapta dupa care acestea se intersecteaz
a.
Un plan perpendicular pe taie cele doua plane dupa laturile unui unghi , unghiul diedru al
planelor 1 si 2 . Constatam ca putem determina relativ usor unghiul dintre vectorii n
1 si n
2,
unghiul format de normalele celor dou
a plane, (suplementar sau egal cu unghiul ), deci obtinem
cos = cos , unde
cos =
a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
hn1 , n2 i
p
=p 2
, [0, ],
||n1 ||||n2 ||
a1 + b21 + c21 a22 + b22 + c22
n functie de sensul vectorilor normali. Daca planele sunt orientate de vectorii normali n
1 si n
2 , atunci
spunem ca unghiul determinat mai sus este unghiul celor dou
a plane orientate. In particular, avem
1 2 h
n1 , n
2 i = 0 a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0.
Unghiul dintre o dreapt
a orientat
a si un plan orientat.
Consideram dreapta orientat
a (, v), si planul orientat
(, n
), unde v (v1 , v2 , v3 ), n
(n1 , n2 , n3 ). Prin definitie
unghiul 2 , 2 format ntre dreapta si planul , este
unghiul dintre dreapta si proiectia 0 a acesteia pe plan. In
cazul || , consideram = 0, altminteri dreapta intersecteaz
a
0
planul ntr-un punct (continut n proiectia ). Constatam ca
putem determina relativ usor unghiul [0, ] dintre vectorii
v si n
(dintre dreapta si normala la planul ), unghi complementar unghiului , deci obtinem sin = cos , unde
Fig. 20. Unghiul (, )
cos = p
v12
v1 n1 + v2 n2 + v3 n3
p
, [0, ].
+ v22 + v32 n21 + n22 + n23
Observatii. 1. Se observa ca > 0 d.n.d. unghiul dintre v si n

este ascutit.
2. Daca dreapta este paralela cu planul sau continuta n plan, constatam ca:
|| sau
h
v, n
i v1 n1 + v2 n2 + v3 n3 = 0.
3. Daca dreapta este perpendiculara pe planul , avem:

= 0 {0, } v n
=
0
v1
v2
v3
=
=
.
n1
n2
n3
123
Distante n spatiu
Vom determina n cele ce urmeaza formule de calcul ale distantei:

de la un punct la o dreapta sau de la un punct la un plan,
dintre doua drepte.
Distanta de la un punct la o dreapt
a. Se dau punctul A si dreapta , ale carei ecuatii carteziene
sunt
x x0
y y0
z z0
=
=
.
(1)
a
b
c
Ne propunem sa determinam distanta d(A, ) de la punct la
dreapta. Pentru aceasta, observam ca din ecuatiile dreptei ies n
relief vectorul director al acesteia v = (a, b, c) si un punct al dreptei,
B(x0 , y0 , z0 ) (ale carui coordonate satisfac sistemul de ecuatii
(1)).
Daca A (coordonatele sale satisfac ecuatiile (1)), atunci
evident d(A, ) = 0.
Daca A
/ , atunci d(A, ) este marimea n
altimii AA0 (vezi
figura) a paralelogramului de baza BC determinat de segmentele
Fig. 21. Distanta d(A, )

orientate BA si BC v, deci d(A, ) este raportul dintre aria
paralelogramului si lungimea bazei. Aplicand formulele de calcul cunoscute, rezulta formula de calcul
a distantei de la punctul A la dreapta ,
d(A; ) =
||BA v||
.
||
v ||
Observatii. 1. Formula are loc si n cazul A .
2. Are loc relatia d(A; ) = inf d(A, M ), deci distanta d(A; )este cea mai mica distanta de la
M
punctul A la punctele dreptei .
Distanta de la un punct la un plan.

Se dau punctul A(x0 , y0 , z0 ) si planul de ecuatie ax + by +
cz + d = 0. Ne propunem sa determinam distanta d(A, )de
la punct la plan. Daca A , atunci evident d(A; ) = 0.
Daca A
/ , fie A0 (x0 , y 0 , z 0 ) proiectia punctului A pe planul
(vezi figura), obtinut prin intersectia unicei drepte de vector
director v (a, b, c) ce contine punctul A (perpendiculara prin
A pe plan), cu planul . Atunci distanta de la punctul A la
planul este d(A, ) = ||AA0 ||. Prin calcul se obtine (tema,

verificati!) :
d(A; ) =
Fig. 22. Distanta d(A, )
|ax0 + by0 + cz0 + d|
.
a2 + b2 + c2
(2)
Observatii. 1. Formula (2) are loc si n cazul A .
2. Distanta d(A; ) este cea mai mica distanta de la punctul A la punctele planului , adica are loc
relatia
d(A; ) = inf d(A, M ).
M
124
Distante n spatiu
Distanta dintre dou

a drepte. Perpendiculara comun
a a dou
a drepte oarecare din spatiu.
Se dau doua drepte 1 , 2 cu vectorii directori respectiv v1 , v2 V 3 \{
0}. Ne propunem sa determinam distanta d(1 , 2 ) dintre cele doua drepte.
Daca dreptele sunt confundate (sistemul reunit al ecuatiilor lor este compatibil nedeterminat) sau
concurente (sistem unic determinat), atunci evident d(1 , 2 ) = 0.
Daca dreptele sunt paralele (sistem incompatibil, cu rangul matricei coeficientilor = 1), atunci,
alegand un punct A1 1 de pe prima dreapta, aplicand 5.1, putem calcula distanta d(1 , 2 ) =
d(A1 , 2 ).
Daca dreptele sunt oarecare (sistem incompatibil, cu rangul matricei coeficientilor egal cu 2) sau
concurente, atunci vectorii v1 , v2 sunt necoliniari, si deci
n
= v1 v2 6=
0
este un vector normal la ambele drepte, ce determina directia normala comun
a unica a celor doua
drepte. Aceasta este directia perpendicularei comune a celor doua drepte, unica dreapta ce se
sprijina pe ambele drepte si este ortogonala pe acestea.
Fig. 23. a) Perpendiculara comun

a a dou
a drepte;
b) Distanta d(1 , 2 )
Ecuatiile perpendicularei comune sunt furnizate de sistemul de doua ecuatii al urmatoarelor

doua plane 1 si 2 , la intersectia carora aceasta se afla dreapta cautat
a:
planul 1 ce contine un punct A1 1 al primei drepte si reprezentanti ai vectorilor liberi v1 si n
;
planul 2 ce contine un punct A2 2 al celei de-a doua drepte si reprezentanti ai vectorilor liberi
v2 si n
(vezi figura).
Deci un punct M (x, y, z) E 3 apart
ine perpendicularei comune daca si numai daca coordonatele
hA1 M , v1 n
i = 0
sale satisfac sistemul de ecuatii
Apoi, intersect
and cu dreptele 1 si 2 ,
hA2 M , v2 n
i = 0.
se obtin respectiv punctele B1 , B2 , numite picioarele perpendicularei comune, iar distanta dintre 1
si 2 este d(1 , 2 ) = ||B1 B2 ||.

Observatii. 1. Distanta dintre cele doua drepte 1 si 2 se poate calcula si direct, far
a a fi necesara
determinarea n prealabil a perpendicularei comune si a intersectiei acesteia cu cele doua drepte.
Fixand doua puncte, A1 1 , A2 2 , distanta d(1 , 2 ) dintre dreptele 1 si 2 este distanta
dintre planele 0 si 00 determinate respectiv de A1 , v1 , v2 si A2 , v1 , v2 . Remarcam ca prin constructie
avem 1 0 , 2 00 , 1,2 ||1,2 .
Atunci pararalelipipedul ce are drept muchii adiacente A1 A2 si reprezentanti de origine A1 ai

vectorilor liberi v1 , v2 (paraleli cu bazele, vezi figura), are bazele continute n cele doua plane paralele,
iar naltimea sa are lungimea
d(1 , 2 ) = d( 0 , 00 ) = hparalelipiped = V paralelipiped /Abaza .
125
Folosind formulele de calcul ale volumului si ariei, obtinem
hA1 A2 , v1 v2 i
d(1 , 2 ) =
.
||
v1 v2 ||
2. Putem determina picioarele B1 , B2 ale perpendicularei comune- si de aici distanta dintre cele doua
drepte d(1 , 2 ) = ||B1 B2 || si perpendiculara comun

a ca dreapta determinata de punctele B1 , B2 ,
astfel:
Folosind ecuatiile vectoriale ale celor doua drepte, consideram
doua puncte arbitrare fixate A1 1 , A2 2 si punctele mobile
(
C1 (t) 1 , OC1 (t) = OA1 + t

v1 , t R
C2 (s) 2 , OC2 (s) = OA2 + s
v2 , s R.
Cand parametrii t si s parcurg dreapta reala, cele doua puncte

C1 (t), C2 (s) parcurg respectiv dreptele 1 , 2 .
Cele doua
puncte coincid respectiv cu picioarele perpendicularei comune
doar atunci cand vectorul liber determinat de segmentul orientat
C1 (t)C2 (s) satisface conditiile de ortogonalitate pe cei doi vectori

directori (vezi figura)
Fig. 24. Perpendiculara comun
a
hC1 (t)C2 (s), v1 i = 0

hC1 (t)C2 (s), v2 i = 0,
sistem liniar de doua ecuatii n necunoscutele t si s. Solutiile t0 , s0 sunt parametrii corespunzatori

punctelor cautate si avem C1 (t0 ) = B1 , C2 (s0 ) = B2 . Atunci are ecuatia vectorial
a OM =
OB1 + tB1 B2 , t R, iar distanta dintre drepte este d(1 , 2 ) = ||B1 B2 ||.
3. Are loc relatia

d(1 ; 2 ) =
inf
A 1
B 2
d(A, B),
deci distanta d(1 ; 2 ) este cea mai mica distant

a dintre doua puncte aflate respectiv pe cele doua
drepte.
Probleme propuse
1. Determinati dreapta n urmatoarele cazuri, stiind ca:

a) trece prin punctele A(1, 0, 2), B(1, 1, 0).
b) contine punctul C(1, 0, 1) si are vectorul director v = k 2i. Scrieti ecuatiile parametrice ale
dreptei.
c) este normala la planul : x 3y = 0 si contine punctul D(1, 0, 3).
d) se afla la intersectia planelor 1 : x y = 0; 2 : x 3z 1 = 0.
R: a) Folosim ecuatia dreptei prin 2 puncte date,
x xA
y0
z2
y yA
z zA
x1
=
=
=
=
xB xA
yB yA
zB zA
0
1
2
x1=0
2y z + 2 = 0.
126
Probleme propuse
b) Folosim ecuatia dreptei ce trece printr-un punct C dat si are directia data de vectorul director v:
:
x xC
y yC
z zC
x1
y0
z1
=
=
=
=
(= t).
a
a
c
2
0
1
Pentru a afla ecuatiile parametrice egalam cu t sirul de rapoarte; obtinem

: (x, y, z) = (2t + 1, 0, t + 1), t R.
c) Datorita perpendicularitatii, drept vector director al dreptei putem considera vectorul n
normal la
planul , n
(1, 3, 0), si folosim ecuatia dreptei ce trece printr-un punct D dat si are directia data
de vectorul director n
; obtinem
y0
z3
x1
=
=
.
:
1
3
0
d) Pentru a afla ecuatiile canonice ale dreptei = 1 2 rezolvam sistemul
xy =0
(x, y, z) = (3t + 1, 3t + 1, t), t R.
x 3z 1 = 0
Extragand t din fiecare relatie, rezulta
x1
3
y1
3
z0
1 (=
t).
2. Sa se determine planul n urmatoarele cazuri, stiind ca:

a)
b)
c)
d)
contine punctele necoliniare A(1, 0, 1), B(0, 1, 0), C(0, 1, 1).

contine punctul D(1, 0, 1) si reprezentanti ai vectorilor u
= k i, v = j + 2i.
contine punctul E(0, 1, 2) si are vectorul normal n

= i 2j + k.
este perpendicular pe
dreapta : 3x = y 1 = z si contine punctul F (1, 2, 3).
x=y
e) contine dreapta :
si punctul G(0, 1, 1).
z+x=1
R: a) Folosim ecuatia planului prin 3
x
y
x A yA
:
xB yB
xC yC
puncte A, B, C
z 1
zA 1
=
0
zB 1
zC 1
x
1
0
0
y
0
1
1
z
1
0
1
1
1
1
1
= 0.
b) Folosim ecuatia planului ce trece printr-un punct D dat si contine reprezentanti a doua directii
u
, v date.
x xD y yD z zD
x1 y0 z+1
=0
uy
uz = 0 1
0
1
: ux
vx
vy
vz
2
1
0
c) Folosim ecuatia planului ce trece prin punctul dat E(0, 1, 2) si are vectorul normal n
= i 2j + k
(n1 , n2 , n3 ) dat,
: n1 (x xE ) + n2 (y yE ) + n3 (z zE ) = 0 x 2y + z = 0.
d) Planul contine punctul F si are drept vector normal exact vectorul director al dreptei ; ecuatiile
y1
z0
dreptei se rescriu : 3x = y 1 = z x0
1/3 = 1 = 1 , deci vectorul normal la plan este
n
(1/3, 1, 1). Folosind ecuatia unui plan ce contine un punct (F ) dat, de vector normal dat
(folosim multiplul 3
n, mai comod n calcul), obtinem : x + 3y 3z + 14 = 0. e) Planul determinat
de punctul G si vectorii w
=u
v si GH, unde u
(1, 1, 0), v (1, 0, 1) sunt vectorii normali ai
planelor din sistemul de ecuatii al dreptei, iar H este un punct al dreptei, spre exemplu H(0, 0, 1). Se
obtine : x 2y z + 1 = 0.
127
Variant
a. Acel plan din fasciculul
: (x y) + (x + z 1) = 0
ce contine dreapta, care trece prin punctul G; conditia G , conduce la = 1/2, si nlocuind n
ecuatia fasciculului, rezulta : x 2y z + 1 = 0.
3. Sa se determine planul n urmatoarele cazuri, stiind ca:

a) contine axa Oz si punctul A(1, 2, 3);
b) este perpendicular pe axa Oz si contine punctul B(0, 1, 2);
c) determina pe axele Ox, Oy, Oz segmente de marime algebrica respectiv a = 1, b = 2, c = 3.
R: a) Continand axa Ox, planul are o ecuatie de forma : lx + my = 0; conditia A conduce la
l = 2m; alegem m = 1 si rezulta : 2x y = 0. b) Fiind perpendicular pe axa Oy, planul are o
ecuatie de forma : z c = 0; conditia B conduce la c = 2 : z = 2. c) folosind ecuatia
x
planului prin taieturi, obtinem : 1
+ y2 + z3 1 = 0 6x 3y 2z + 6 = 0.
4. Sa se determine planul care contine dreptele 1 : x = y = z;
2 : x = y = z.
R: Cele 2 drepte determina un plan doar daca sunt ori concurente, ori paralele. Vectorii directori
ai celor doua drepte v1 (1, 1, 1), v2 (1, 1, 1) au produsul vectorial nenul, deci dreptele nu sunt
paralele. Intersectia lor, obtinuta din sistemul de 4 ecuatii
x=y=z
x = y = z
este punctul A(0, 0, 0), deci dreptele sunt concurente si determina un plan care le contine. Astfel,
este determinat de punctul A si vectorii v1 , v2 :
x0 y0 z0
1
1 = 0 x = z.
: 1
1
1
1
5. Determinati planul care contine dreptele

1 : x = y = z + 1;
2 :
x1
y 2
z
=
= .
2
2
2
R: Verificam daca dreptele sunt paralele sau concurente. Vectorii directori ai celor doua drepte sunt
v1 (1, 1, 1), v2 (2, 2, 2) (!) si au produsul vectorial nul, deci sunt paralele si determina un plan.
Alegem A1 (0, 0, 1) 1 , A2 (1, 2, 0) 2 , si atunci este determinat de punctul A1 si vectorii
A1 A2 si v1 ; obtinem : x z = 1.
x=y
6. Determinati planul stiind ca acesta contine dreapta :
si este perpendicular pe
xz =1
planul 0 : x 2y = 1.
R: Planul contine dreapta, deci apartine fascicolului : (x y) + (x z 1) = 0 si este ortogonal
pe planul 0 doar daca se anuleaza produsul scalar dintre vectorul sau normal n
(1 + , 1, ) si
vectorul normal n
0 (1, 2, 0) al planului 0 . Obtinem
= 3 : 2x + y 3z 3 = 0.
7. Se dau punctele A(1, 0, 1), B(0, 1, 2), planele : x y = 1, 0 : x + y + 1 = 0 si dreapta

: x = y = z. Sa se determine urmatoarele proiectii si simetrice indicate mai jos:
128
a)
b)
c)
d)
Probleme propuse
D = simB A (simetricul punctului A fat

a de punctul B);
A0 = pr0 A, A00 = sim0 A.
C 0 = pr A, C 00 = sim A.
0 = pr , 00 = sim .
R: a) Punctul B se afla la mijlocul segmentului determinat de punctele A, D, deci avem relatiile

xB =
xA + xD
yA + yD
zA + zD
, yB =
, zB =
xD = 1, yD = 2, zD = 5 D(1, 2, 5).
2
2
2
b) Proiectia A0 a punctului A pe planul se afla la intersectia dintre plan si dreapta prin A de

vector director egal cu vectorul normal la plan, n
0 (1, 1, 0); obtinem A0 (0, 1, 1). Simetricul
cautat este de fapt simetricul punctului A fat
a de proiectia A0 . Procedand ca la punctul a), rezulta
00
0
A (1, 2, 1). c) Proiectia C a punctului A pe dreapta se afla la intersectia dintre dreapta si
planul ce contine punctul A si are vectorul normal egal cu vectorul director al dreptei ; obtinem
C 0 (2, 2, 2). A0 (0, 1, 1). Simetricul cautat este de fapt simetricul punctului A fat
a de proiectia
C 0 . Procedand ca la punctul a), rezulta C 00 (3, 4, 3). d) Alegem doua puncte distincte E si F
pe dreapta , spre exemplu E(0, 0, 0), F (1, 1, 1); procedand ca la punctul b) determinam proiectiile
E 0 (1/2, 1/2, 0), F 0 (3/2, 1/2, 1) ale acestora pe planul , si apoi simetricele E 00 (1, 1, 0), F 00 (2, 0, 1)
ale acestora fata de planul . Atunci 0 este dreapta E 0 F 0 de ecuatii:
y + 1/2
z0
x 1/2
=
=
x 1/2 = y + 1/2 = z,
1
1
1
iar dreapta 00 este dreapta E 00 F 00 de ecuatii
x1
y+1
z0
=
=
x 1 = y + 1 = z.
1
1
1
8. Se dau punctele A(1, 0, 1),

Sa
a)
b)
c)
B(0, 1, 2), planul : x y = 2 si dreapta : x 1 = 2 3y = z.

se afle urmatoarele distante:
distanta d(A, B) dintre cele doua puncte;
distanta d(A, ) dintre punctul A si planul ;
distanta d(A, ) dintre punctul A si dreapta .
R: a) Distanta ntre cele doua puncte este

p
d(A, B) = (0 1)2 + (1 0)2 + (2 (1))2 = 11;

b) vectorul normal la planul este n
(1, 1, 0); aplicand formula distantei de la un punct la un
|102|
plan, rezulta d(A, ) = 2
= 22 . Tem
a: aflati aceeasi distant
a, ca distanta dintre punctul
2
2
1 +(1) +0
A si proiectia sa pe plan. c) Vectorul director al dreptei este v (1, 1/3, 1); alegem un punct al
acesteia C(1, 2/3, 0); distanta d(A, ) este n
altimea paralelipipedului de baza paralela cu v si muchii
paralele cu vectorii CA si v, raportul dintre aria paralelipipedului si lungimea bazei. Avem deci
r
14/3
14
||CA v||
=
=
.
d(A; ) =
||
v ||
19
19/3
Tema: aflati aceeasi distanta, ca distanta dintre punctul A si proiectia sa pe dreapta.
9. Se dau punctele A(3, 1, 1), B(1, 3, 1), C(1, 1, 3), D(, 2, 2). Aflati parametrul astfel
ncat acestea sa fie coplanare, apoi aflati planul care contine cele patru puncte.
R: Conditia de coplanaritate a punctelor revine la coplanaritatea vectorilor AB, AC, AD, data de
anularea produsului lor mixt; rezulta = 3, : x + y + z = 1.
129
10. Calculati urmatoarele unghiuri:

a) unghiul dintre dreptele 1 : x 1 = y = z, 2 : x = 1 y = z0 ;
b) unghiul dintre planele 1 : y = z, 2 : x = 1 y + 2z;
y
c) unghiul dintre dreapta 0 : 12x
si planul 0 : x = 2.
1 = 0 = z
R: a) Vectorii directori sunt v1 (1, 1, 1), v2 (1, 1, 0), iar este unghiul dintre acestia; aplicand
formula, rezulta = arccos 0 = /2, deci dreptele au directii perpendiculare. b) Vectorii normali
la
plane sunt respectiv n
1 (0, 1, 1), n
2 (1, 1, 2); aplicand formula, rezulta = arccos ( 3/2).
c) Un vector director al dreptei este v
(1, 0, 0);
(1/2, 0, 1), iar un vector normal al planului este n
aplicand formula, rezulta = arcsin(1/ 5).
11. Determinati ecuatiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul A(2, 3, 0)si este perpendiculara pe dreptele 1 , 2 , stiind ca acestea au directiile date respectiv de vectorii u
1 (1, 0, 1) si
u
2 (1, 1, 2).
R: Dreapta de directie u
1 u
2 (1, 3, 1) ce trece prin A, de ecuatii
:
x2
y3
z
=
= (= t) (x, y, z) = (t + 2, 3t + 3, t), t R.
1
3
1
12. Se dau dreptele 1 : x 1 = y = z;
2 : x = y = z. Aflati perpendiculara comun

a a
acestora si distanta d(1 , 2 ) dintre ele.

R: Directiile celor doua drepte sunt respectiv v1 (1, 1, 1), v2 (1, 1, 1), deci directia normalei va fi
data de vectorul n
= v1 v2 (2, 0, 2). Alegand punctele A1 (1, 0, 0) 1 , A2 (0, 0, 0) 2 , planele
determinate de A1 , v1 , n
si A2 , v2 , n
furnizeaz
a ecuatiile perpendicularei comune
x 2y + z = 1
y = 1/4
:
x + 2y + z = 0
x + z 1/2 = 0.
Distanta d(1 , 2 ) este naltimea paraleleipipedului format cu muchii paralele cu A1 A2 , v1 , v2 si baza
paralelogramul cu muchiile paralele cu v1 , v2 , deci
hA1 A2 , v1 v2 i
2
2
d(1 , 2 ) = hparalelipiped = Vparalelipiped /Abaza =
= =
.
||
v1 v2 ||
2
2 2
Altfel. Folosind ecuatiile parametrice ale celor doua drepte, consideram punctele C1 (t) = (t + 1, t, t)
1si C2 (s) = (s, s, s) 2 . Segmentul C1 (t)C2 (s) este inclus n perpendiculara comun
a doar
daca vectorul C1 (t)C2 (s) (s t 1, s t, s t) este ortogonal pe cei doi vectori directori; din
anularea celor doua produse scalare, rezulta sistemul
s 3t 1 = 0
t = 1/4
3s t 1 = 0
s = 1/4,
iar punctele corespunzatoare B1 = C1 (1/4) = (3/4, 1/4, 1/4) si B2 = C2 (1/4) = (1/4, 1/4, 1/4)
sunt picioarele perpendicularei comune . Dreapta B1 B2 este exact perpendiculara comun
a, deci
obtinem
x 1/4
y + 1/4
z 1/4
y = 1/4
:
=
=
x + z 1/2 = 0.
1/2
0
1/2
Distanta d(1 , 2 ) este atunci distanta dintre punctele B1 , B2 , deci d(1 , 2 ) = d(B1 , B2 ) = 2/2.
130
Translatia si rotatia reperului cartezian
Capitolul 3. Schimb
ari de repere n spatiu
Multimea izometriilor (transformarilor ce pastreaz
a distanta) spatiului E 3 formeaz
a un grup, pe
care l vom nota cu Iz . Cu ajutorul acestui grup, se introduce notiunea de grup de congruent
a a
figurilor din spatiul punctual E 3 , doua figuri fiind congruente, daca una se obtine din cealalta printr-o
izometrie a grupului.
Rotatiile n jurul dreptelor ce trec prin origine si simetriile fat
a de planele ce contin originea sunt
transformari ortogonale (care pastreaz
a produsul scalar); ele pastreaz
a originea, induc transformari
liniare ale spatiului V 3 , iar matricele lor relativ la orice baza ortonormata a spatiului V 3 sunt matrice
ortogonale.
Orice izometrie J a spatiului euclidian este de forma J = T S, unde T este o translatie, iar S
este o asemenea transformare ortogonala.
Vom considera n cele ce urmeaza izometrii care actioneaz
a doar asupra reperelor carteziene (identificate cu sistemul de axe de coordonate pe care l determina), si lasa pe loc punctele spatiului E 3 .
n noul reper
Definitie. Fie J = T S o izometrie ce transforma reperul cartezian R = {O; i, j, k}
R0 = J(R) = {O0 = T (O); i0 = S(i), j 0 = S(j), k0 = S(k)}.

Izometria J se numeste deplasare (sau izometrie pozitiva) daca baza {i0 , j 0 , k0 } este orientat
a pozitiv
si antideplasare (sau izometrie negativa) n caz contrar.
Exemple. Izometrii pozitive sunt translatiile, rotatiile n jurul unei drepte si simetria n raport cu o
dreapt
a; izometrii negative sunt simetria n raport cu un plan si simetria n raport cu un punct.
Observatii. 1. Grupul Iz este necomutativ. Spre exemplu, T S 6= S T , pentru aplicatiile
T (x, y, z) = (x + 1, y, z), S(x, y, z) = (y, x, z),
caci (de exemplu) aplicate punctului (1, 0, 0) produc imaginile diferite (1, 1, 0) 6= (0, 2, 0).
2. Izometriile elementare, generatoare ale grupului Iz , sunt simetria n raport cu un plan oarecare si
translatia; prin compunerea acestora se obtin:
rotatia n jurul unei drepte-compunere de simetrii relative la doua plane ce contin dreapta si formeaza
un unghi egal cu jumatate din unghiul de rotatie;
simetria relativa la o dreapta-compunere de simetrii relative la doua plane ce contin dreapta si
formeaza un unghi drept;
simetria relativa la un punct-compunere de simetrii relative la trei plane reciproc ortogonale ce se
intersecteaza n acel punct.
3. Translatia este de asemenea compunere a doua simetrii fata de plane paralele, ambele normale pe
vectorul de translatie v = OA, unul din plane trecand prin A, iar celalalt prin A0 , unde OA = 2OA0 .
Definitie. Se numeste translatie a reperului cartezian Oxyz de vector liber v, deplasarea J = T a

reperului R = Oxyz astfel ca axele noului reper R0 = O0 x0 y 0 z 0 s
a fie paralele si de acelasi sens cu cele
0
ale reperului Oxyz, iar v = OO .
Schimbari de repere n spatiu
131
Observatii. 1. Folosind notatiile din capitolul anterior, observam ca translatia T de vector OO0 ,
n R0 = O0 x0 y 0 z 0 = {O0 ; i0 , j 0 , k0 }, unde
duce reperul R = Oxyz = {O; i, j, k}
= k}.
R0 = T (R) = {O0 = T (O); i0 = T (i) = i, j 0 = T (j) = j, k 0 = T (k)
Fig. 25. Translatia de reper cartezian
2. Fie (a, b, c) coordonatele originii O0 a noului reper R0 = O0 x0 y 0 z 0 = T (R) relativ la R = Oxyz.

Fie M E 3 un punct care are coordonatele (x, y, z) relativ la R si (x0 , y 0 , z 0 ) relativ la R0 . Aceste
coordonate satisfac relatiile (datorita egalitatii evidente OM = OO0 + O0 M exprimate n coordonate
fata de R, vezi figura de mai sus),
0
x = x0 + a
x =xa
y = y0 + b
y0 = y b
T :
0
0
z =z +c
z =zc
rescrise vectorial
0
x
x
a
T : y = y0 + b
z
z0
c

x0
x
a
y0 = y b
z0
z
c
numite ecuatiile translatiei T de repere carteziene de vector v = OO0 (a, b, c)t . Aceste ecuatii admit
scrierea matriceala:

0
0

x
1 0 0
x
a
x
1 0 0
x
a
T : y = 0 1 0 y0 + b y0 = 0 1 0 y b ,
z
0 0 1
z0
c
z0
0 0 1
z
c
de unde se vede clar ca translatiile sunt izometrii pozitive J = S T , unde S = Id iar det S = det I3 =
1 > 0.
Definitie. Se numeste rotatie a reperului cartezian R = Oxyz, deplasarea J = S a reperului R astfel
ca O0 = O, iar versorii directori ai noului reper R0 = O0 x0 y 0 z 0 s
a se obtin
a din cei ai reperului initial
R prin intermediul unei transformari liniare ortogonale pozitive.
este dus n reperul R0 = {O0 ; i0 , j 0 , k0 }, dat
Observatii. 1. Printr-o rotatie S, reperul R = {O; i, j, k}
de
R0 = {O0 = S(O) = O; i0 = S(i), j 0 = S(j), k 0 = S(k)},

unde transformarea asociata S : V 3 V 3 , este un endomorfism ortogonal de determinant pozitiv; deci
n baza ortonormata B 0 = {i0 , j 0 , k0 }
S produce practic trecerea de la baza ortonormata B = {i, j, k}
132
din spatiul V 3 . Descompunand noua baza B 0 relativ la baza initial

a B , avem
0
k
i S(i) = hi0 , iii + hi0 , jij + hi0 , ki
k
j 0 S(j) = hj 0 , iii + hj 0 , jij + hj 0 , ki
0
= hk0 , iii + hk0 , jij + hk0 , ki
k
k S(k)
0
hi , ii hj 0 , ii hk0 , ii
= (i0 , j0 , k0 ), unde C = hi0 , ji hj 0 , ji hk0 , ji este matricea transformarii
adica, formal, (i, j, k)C
hj 0 , ki
hk0 , ki
hi0 , ki
ortogonale a izometriei S.
Conditia ca baza B 0 sa fie ortonormata, asemeni bazei B , este echivalent
a cu relatiile AAt =
t
1
t
A A = I3 A = A , deci matricea A este o matrice ortogonala; S av
and determinant pozitiv, avem
det A = 1.
2. Daca un punct M E 3 are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul R = Oxyz si (x0 , y 0 , z 0 ) relativ
la R0 = O0 x0 y 0 z 0 = S(R), atunci conditia O0 = O satisf

acut
a de rotatia S si exprimarea vectorului OM
relativ la cele doua baze conduce (tinand cont de relatia dintre baze) la legatura dintre coeficientii
punctului M :

0
0

x
x
x
x
t
0
0
y
y
y
y
S:
=C
=C
(1)
0
0
z
z
z
z
numite si S.
3. Daca S End(V 3 ) este o transformare ortogonala de matrice A, aceasta induce prin formula (1) o
schimbare de reper ce pastreaza originea, o izometrie pozitiva n cazul det A = 1 (rotatie) si negativa,
daca det A = 1 (rotatie compusa cu o simetrie fat
a de un plan ce contine originea).
4. O izometrie J = T S formata dintr-o rotatie S de matrice asociata A urmata de o translatie T de

vector v 0 = OO0 (a0 , b0 , c0 )t = [OO0 ]B 0 poarta numele de roto-translatie. O astfel de transformare
n reperul
duce reperul R = Oxyz = {O; i, j, k}
R0 = O0 x0 y 0 z 0 = J(R) = {O0 = T (O); i0 = S(i), j 0 = S(j), k0 = S(k)}.

Daca un punct M E 3 are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul R = Oxyz si (x0 , y 0 , z 0 ) relativ la
R0 = O0 x0 y 0 z 0 = J(R) atunci acestea satisfac J:

0
0
0
x
x + a0
x
x
a
y 0 = C t y b0 .
J = T S : y = C y 0 + b0
z
z 0 + c0
z0
z
c0
5. O izometrie J = S T formata dintr-o translatie T de vector v = OO0 (a, b, c)t = [OO0 ]B
urmata de o rotatie S de matrice asociata A se va numi de asemenea roto-translatie; aceasta duce

n reperul
reperul R = Oxyz = {O; i, j, k}
R0 = O0 x0 y 0 z 0 = J(R) = {O0 = T (O); i0 = S(i), j 0 = S(j), k0 = S(k)}.
Daca un punct M E 3 are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul R = Oxyz si

R0 = O0 x0 y 0 z 0 = J(R) atunci acestea satisfac ecuatiile roto-translatiei J:
0
0

x
a
x
x
y0 = C t
J = S T : y = C y0 + b
z0
c
z0
z
(x0 , y 0 , z 0 ) relativ la
xa
y b .
zc
133
Prima observatie din preambulul capitolului arata ca n general avem T S 6= S T , deci ordinea
compunerii rotatiei cu translatia de reper cartezian este esential
a.
Exemple. 1. Rotatia de unghi a reperului Oxyz n jurul axei Oy, respectiv n jurul axei Ox, are
ecuatiile

0
x
cos 0 sin
x
y =
0
1
0 y0 ,
z
sin 0 cos
z0
respectiv

0
x
1
0
0
x
y = 0 cos sin y 0 ,
z
0 sin cos
z0
unde (x, y, z) si (x0 , y 0 , z 0 ) sunt coordonatele unui punct arbitrar M relativ la reperul Oxyz si respectiv
relativ la reperul rotit Ox0 y 0 z 0 . Cum transformarea este ortogonala si det A = 1, aceasta este o
izometrie pozitiva.
2. Rotatia de unghi a reperului Oxyz n jurul axei Oz are ecuatiile

0
x
cos sin 0
x
y = sin cos 0 y 0 ,
z0
z
0
0
1
adica, detaliind pe componente,
x = x0 cos y 0 sin
y = x0 sin + y 0 cos , z = z 0 .
Izometria data de rotatia de unghi a reperului Oxyz n jurul axei Oz (n planul xOy) urmata de
translatia de vector v = a0i + b0 j are ecuatiile
x = a0 + x0 cos y 0 sin
y = b0 + x0 sin + y 0 cos , z = z 0 .
3. Simetria S a reperului Oxyz fata de planul determinat de originea O si vectorii i, j (planul xOy),
are ecuatiile
x = x0 , y = y 0 , z = z 0 ;
se constata ca A = diag(I2 , I1 ), det A = 1, deci S este o izometrie negativa.
4. Drept cazuri particulare, obtinem n planul E2 xOy E 3 , urmatoarele transformari de repere

carteziene care duc reperul R = xOy = {O; B = {i, j}} n reperul
R0 = x0 O0 y 0 = J(R) = {O0 = T (O); B 0 = {i0 = S(i), j 0 = S(j)}}.

Roto-translatia reperului canonic n plan, J = T S, formata dintr-o rotatie S de unghi = (Ox, Ox0 ),
deci de matrice asociata
cos sin
C=
,
sin cos
urmata de o translatie T de vector v 0 = OO0 (a0 , b0 )t = [OO0 ]B 0 .
Daca un punct M E 2 are coordonatele (x, y) relativ la reperul R = xOy si (x0 , y 0 ) relativ la
0
R = x0 O0 y 0 = J(R) atunci acestea satisfac ecuatiile roto-translatiei J:

0
0
0
x
x + a0
x
x
a
t
J =T S :
=C
=C
.
0
0
0
y
y +b
y
y
b0
134
Drept cazuri particulare de roto-translatii n plan, avem

rotatia de unghi = (Ox, Ox0 ), pentru T = Id, v 0 (a0 , b0 )t = (0, 0), de ecuatii

0
0

x
x
x
x
t
=C
=C
;
J =S:
y
y0
y0
y
translatia T de vector v 0 = OO0 (a0 , b0 )t = [OO0 ]B 0 , care se obtine pentru S = Id, = 0, A =
I2 , si are ecuatiile

0 0
0
0
x
x
a
x
x
a
J =T :
=
+
0
0
0
y
y
b
y
y
b0
Roto-translatia reperului canonic n plan, J = S T , formata dintr-o translatie T de vector v = OO0
(a, b)t = [OO0
]B urmata de o rotatie S de unghi = (Ox, Ox0 ) a reperului R, deci de matrice
cos sin
asociata A =
. Daca un punct M E 2 are coordonatele (x, y) relativ la reperul
sin cos
R = xOy si (x0 , y 0 ) relativ la R0 = x0 O0 y 0 = J(R) atunci acestea satisfac J:

0
0
a
xa
x
x
x
t
+
= C
J =ST :
=C
.
y
y0
b
y0
yb
Se constata (vezi observatia din preambulul capitolului) ca si n acest caz avem n general T S 6= S T ,
deci ordinea compunerii rotatiei cu translatia de reper cartezian este esential
a.
Fig. 26. a) Coordonate cilindrice;
b) Reperul cilindric
Dintre schimbarile de reper din spatiul E 3 care nu se realizeaza prin intermediul unei izometrii, vom descrie
trecerea
la
reperul
cilindric
si
la
cel
sferic.
Fie spatiul E 3 raportat la un reper cartezian Oxyz. Orice punct M (x, y, z) E 3 \Oz este determinat de tripletul ordonat (, , z), unde (vezi figura):
este distanta de la origine la proiectia M 0 a punctului M pe planul xOy;
este masura unghiului dintre semidreptele Ox si OM 0 .
z este distanta algebrica (cu semn) de la M 0 la M .
Definitie. Numerele reale (, , z) se numesc coordonate cilindrice ale punctului M n spatiu. Relatia
dintre coordonatele cilindrice si cele carteziene este data de urmatoarele formule de trecere de la reperul
cartezian la cel cilindric:
x = cos
y = sin
(1)
z = z.
135
Observatii. 1. Daca (, , z) (0, ) [0, 2) R, atunci ecuatiile de trecere de la reperul cartezian

la cel cilindric (1) asigura o corespondent
a biunivoca
(, , z) (0, ) [0, 2) R (x, y, z) E 3 \Oz,
ntre multimile (0, ) [0, 2) R si multimea de puncte E 3 \Oz. Transformarea invers
a, care ale
asociaza unui punct M de coordonate carteziene (x, y, z) coordonatele sale cilindrice (, , z),
(x, y, z) E 3 \Oz (, , z) (0, ) [0, 2) R
este data de relatiile
cu unghiul dat de relatiile
p
= x2 + y 2
z=z
cos =
sin =
sau, echivalent,
(2)
x
x2 +y 2
y
x2 +y 2
k + arctg (y/x), x 6= 0
/2,
x = 0, y > 0
=
3/2,
x = 0, y < 0,
(3)
(4)
unde k = 0 pentru M n cadranul I, k = 1 pentru M n cadranele II sau III, si k = 2 pentru M n

cadranul IV.
2. Fixand una din cele trei coordonate cilindrice ale unui punct si lasand celelalte doua sa varieze,
obtinem o suprafata n spatiul E 3 (numit
a suprafat
a de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru = 0 : cilindru circular drept de raza 0 cu generatoarele paralele cu Oz.
pentru = 0 : semiplan deschis marginit de Oz, ce formeaza cu xOz unghiul 0 .
pentru z = z0 : planul paralel cu xOy aflat la cota z = z0 , mai putin punctul (0, 0, z0 ).
3. Fixand doua din cele trei coordonate cilindrice ale unui punct si lasand cealalta coordonata sa
varieze, obtinem o curba n spatiul E 3 (numit
a curba de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru = 0 , z = z0 : o semidreapta deschis
a paralela cu xOy cu marginea pe Oz.
pentru z = z0 , = 0 : un cerc de raza 0 cu centrul dispus pe axa Oz, aflat ntr-un plan paralel cu
xOy.
pentru = 0 , = 0 : o dreapta perpendiculara pe planul xOy.
4. Curbele de coordonate si suprafetele de coordonate sunt reciproc ortogonale.

Consideram punctul M (, , z) din E 3 \Oz si versorii e , e , ez care sunt tangenti la liniile (curbele)
de coordonate ce trec prin punctul M (vezi figura). Acesti versori sunt doi cate doi ortogonali,
deci formeaza o baza ortonormata orientat
a pozitiv n V 3 . Deci {M (, , z); e , e , ez } este un
reper ortonormat mobil, numit n cele ce urmeaza reper cilindric. Trecerea de la reperul cartezian
la reperul cilindric {M (, , z); {
{O; {i, j, k}}
e , e , ez }} este data de formulele
e = cos i + sin j
e = sin i + cos j

ez = k.
Tema: folosind ca bazele celor doua repere (cartezian si cilindric) sunt ortonormate, deci coeficientii
vectorilor noii baze sunt cosinusurile unghiurilor formate de acestia cu vechea baza, deduceti relatiile
de mai sus.
136
Trecerea de la reperul cartezian la cel polar n plan
Trecerea de la reperul cartezian la cel polar n plan
Considerand z = 0 (deci excluzand punctele din E3 care nu fac parte din planul xOy si identific
and
xOy E 2 ) obtinem reperul polar n E2 . Orice punct M (x, y) E 2 \{O} poate fi localizat prin cuplul
ordonat (, ), unde (vezi figura):
este distanta de la origine punctul M ;
este masura unghiului dintre semidreptele Ox si OM .
Fig. 27. a) Coordonate polare;
b) Reperul polar
Definitie. Numerele reale (, ) se numesc coordonate polare ale punctului M n plan. Relatia dintre
coordonatele polare si cele carteziene este data de urmatoarele formule de trecere de la reperul cartezian
la cel polar:
x = cos
(1)
y = sin .
Observatii. 1. Daca (, ) (0, ) [0, 2), atunci ecuatiile de trecere de la reperul cartezian la cel
polar (1) asigura o corespondenta biunivoca
(, ) (0, ) [0, 2) (x, y) E 2 \{O},
ntre multimile (0, ) [0, 2) si multimea de puncte E 3 \{O}. Transformarea invers
a, care ale
asociaza unui punct M de coordonate carteziene (x, y) coordonatele sale polare
(x, y) E 2 \{O} (, ) (0, ) [0, 2)
este data de relatia
=
x2 + y 2
(2)
cu unghiul dat de relatiile (3) sau (4).
2. Fixand una din cele doua coordonate polare ale unui punct si lasand celelalta sa varieze, obtinem
o curba n spatiul E 2 (numita curba de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru = 0 , o semidreapta deschis
a cu extremitatea n O;
pentru = 0 : un cerc de raza 0 cu centrul n O.
3. Curbele de coordonate ale reperului polar sunt reciproc ortogonale.

Consideram punctul M (, ) din E 2 \{O} si versorii e , e care sunt tangenti la curbele de coordonate ce trec prin punctul M ; acestia sunt ortogonali, deci formeaza o baza ortonormata orientat
a
pozitiv n V 2 . Deci {M (, ); {
e , e }} este un reper ortonormat mobil, numit n cele ce urmeaza
reper polar. Trecerea de la reperul cartezian{O; {i, j}}la reperul polar {M (, ); {
e , e }} este data
de formulele
e = cos i + sin j
e = sin i + cos j
Tema: folosind ca bazele celor doua repere (cartezian si polar) sunt ortonormate, deci coeficientii
vectorilor noii baze sunt cosinusurile unghiurilor formate de acestia cu vechea baza, deduceti relatiile
de mai sus.
137
Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic n spatiu
Fie un punct M E 3 \Oz, avand coordonatele carteziene (x, y, z). Un alt set de coordonate care
caracterizeaza pozitia punctului M n spatiu, este tripletul ordonat de numere reale (r, , ), unde
(vezi figura):
r reprezinta distanta d(O, M )dintre origine si punctul M ;
este unghiul dintre semidreptele Ox si OM 0 , unde M 0 este proiectia punctului M pe planul xOy;
este unghiul dintre semidreptele Oz si OM.
Fig. 28. a) Coordonate sferice;
b) Reperul sferic
Definitie. Numerele reale (r, , ) se numesc coordonatele sferice ale punctului M n spatiu. Relatia
dintre coordonatele sferice si cele carteziene ale punctului este data de urmatoarele formule de trecere
de la reperul cartezian la cel sferic:
x = r sin cos
y = r sin sin
(1)
z = r cos .
Considerand (r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2), aceste formule asigura o corespondent
a biunivoca ntre
domeniul specificat si multimea de puncte E 3 \Oz.
Observatii. 1. Daca (r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2), atunci ecuatiile de trecere (1) de la reperul
cartezian la cel sferic asigura o corespondent
a biunivoca ntre multimile (0, ) (0, ) [0, 2) si
multimea de puncte E3 \Oz prin asocierea
(r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2) (x, y, z) E 3 \Oz.
Transformarea inversa, care ale asociaza unui punct M de coordonate carteziene (x, y, z) coordonatele
sale sferice (r, , ),
(x, y, z) E 3 \Oz (r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2)
este data de relatiile
p
r = x2 + y 2 + z 2
= arccos (z/r)
(2)
si unghiul dat de relatiile (3) sau (4).
2. Fixand una din cele trei coordonate sferice ale unui punct si lasand celelalte doua sa varieze,
obtinem o suprafata n spatiul E 3 (numit
a suprafat
a de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru r = r0 : o sfera cu centrul n origine din care au fost scosi polii;
138
Probleme propuse
pentru = 0 : un semiplan deschis, marginit de axa Oz, ce formeaza cu xOz unghiul 0 ;

pentru = 0 : semicon cu axa de simetrie Oz, din care s-a scos punctul O (v
arful sau).
3. Fixand doua din cele trei coordonate sferice ale unui punct si lasand cealalta coordonata sa varieze,
obtinem o curba n spatiul E 3 (numit
a curba de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru = 0 , = 0 : o semidreapta deschis
a cu marginea O;
pentru z = z0 , r = r0 : un cerc cu centrul pe axa Oz, aflat ntr-un plan paralel cu xOy;
pentru r = r0 , = 0 : un semicerc deschis, cu capetele pe axa Oz simetrice fat
a de origine.
4. Curbele de coordonate (deci si suprafetele de coordonate) sunt reciproc ortogonale.

Consideram punctul M (r, , ) din E3 \Oz si versorii er , e , e care sunt tangenti la liniile de coordonate ce trec prin punctul M ; acestia sunt doi cate doi ortogonali, deci formeaza o baza ortonormata
orientata pozitiv n V 3 .
Se constata ca {M (r, , ); {
er , e , e }} este un reper ortonormat mobil, numit n cele ce urmeaza
la reperul sferic {M (r, , ); {
reper sferic. Trecerea de la reperul cartezian {O; {i, j, k}}
er , e , e }}
este data de formulele
er = sin cos i + sin sin j + cos k

e = cos cos i + cos sin j sin k
e = sin i + cos j.
Probleme propuse
1. Fie punctele A(1, 0, 0), B (0, 2, 0), C(0, 0, 3), raportate la reperul cartezian Oxyz. Rotim acest
reper, obtinand sistemul rotit Ox0 y 0 z 0 , cu axele precizate dupa cum urmeaza:
Oz 0 are directia si sensul naltimii OO0 a tetraedrului OABC;
Oy 0 este paralela cu O0 A0 , unde A0 este piciorul n
altimii duse din A n triunghiul ABC;
Ox0 este aleasa astfel ncat sistemul Ox0 y 0 z 0 sa fie orientat pozitiv.
Determinati matricea rotatiei si directia care este invariant
a fat
a de aceasta rotatie (subspatiul propriu
real de dimensiune 1 al rotatiei, privita ca transformare liniara).
R: Versorul k0 asociat axei Oz 0 este normal la planul ABC; ecuatia acestuia este 6x+3y +2z 6 = 0 si
obtinem k0 (6/7, 3/7, 2/7). Versorul j0 este coliniar si de acelasi sens cu vectorul AA0 ; acesta din urma
este ortogonal pe k0 si pe vectorul BC; tin
and cont de sens, j0 rezult
a prin normarea vectorului BC k0 ;
1
1
0
0
0
0
rezulta j 637 (13, 18, 12). Ultimul versor este i = j k 31213

(0, 98, 147). Matricea de
6/7 13/637
0
31213 ,
98/
schimbare de baza (care coincide cu matricea rotatiei) este C = 3/7 18/637
2/7 12/637 147/ 31213
iar directia invarianta (directia axei de rotatie) este cea asociata vectorului propriu ce corespunde
valorii proprii = 1 a matricei C (tema, determinati aceasta directie).
y
2
= z2 . Un nou reper Ox0 y 0 z 0 are

drept versor versorul director al dreptei , versorul este perpendicular pe si apartine planului
yOz, iar versorul k0 este ales a.. {i0 , j 0 , k0 } sa fie o baza ortonormata pozitiv orientat
a. Aflati formulele
de schimbare de reper.
2. Relativ la reperul cartezian Oxyz consideram dreapta : x =

i0
j 0
R: Normand vectorul director al dreptei, obtinem i0 (1/3, 2/3, 2/3)t ; versorul j 0 fiind n planul
yOz, este de forma j 0 (0, b, c)t , b2 + c2 = 1, iar din ortogonalitatea pe , rezulta b = c, deci alegem
Conice
139
1
j 0 (0, 2/2, 2/2)t ; rezulta al treilea versor k0 = i0 j0
(4, 1, 1)t , iar matricea de schimbare
3 2
de baza este C = [i0 , j0 , k0 ] iar formulele de schimbare de reper sunt (x, y, z)t = C(x0 , y 0 , z 0 )t .
3. a) Se da punctul A 3; 5/3; 4 n coordonate cilindrice. Aflati coordonatele carteziene ale

acestuia.
b) Se da punctul B
(2, 3, 5) n coordonate
carteziene. Aflati coordonatele cilindrice ale acestuia.
c) Se da punctul C
3; 2/3; 7/4 n coordonate sferice. Aflati coordonatele carteziene ale acestuia.
d) Se da punctul D(3, 4, 5) n coordonate carteziene. Aflati coordonatele sferice ale acestuia.
e) Se da punctul E(2; 7/6) n coordonate polare. Aflati coordonatele carteziene ale acestuia.
f) Se da punctul F (4, 3) n coordonate carteziene. Aflati coordonatele polare ale acestuia.
R: a) Avem = 3, = 5/3, z = 4. Atunci rezulta
x = cos = 3/2, y = sin = 3/2, z = 4.

p
b) Avem x = 2, y = 3, z = 5. Deci = x2 + y 2 = 13; proiectia punctului pe planul xOy

afl
andu-se n cadranul II, rezulta = arctg xy = arctg 32 , iar z = 5.
c) Avem r = 3, = 2/3, = 7/4, si prin urmare
x = r sin cos = 3 2/4, y = r sin sin = 3 2/4, z = r cos = 3/2.

p
d) Avem x = 3, y = 4, z = 5, de unde obtinem r = x2 + y 2 + z 2 = 5 2 si = arccos (z/r) =

3/4. Rezolvand sistemul
x = r sin cos
y = r sin sin

3 =
5 2 2/2 cos
4 = 5 2 ( 2/2) sin ,
rezulta = arcsin 45 .
e) Obtinem x = 2
( 3/2) = 3 si y = 2 (1/2) = 1, deci coordonatele carteziene ale punctului
E sunt (x, y) = ( 3, 1).
f) Coordonatele polare ale punctului F sunt r = 5, = arcsin(3/5) = arccos (4/5).
4. Sa se rescrie urmatoarele ecuatii n coordonate cilindrice si sferice:

a) (x2 + y 2 z 2 )2 = a2 (x2 + y 2 );
b) (x2 + y 2 + z 2 )2 (x2 + y 2 ) = 8b2 x2 y 2 .
R: a) In coordonate cilindrice: (2 z 2 )2 = a2 2 ; n coordonate sferice: r2 cos2 2 = a2 sin2 .
b) In coordonate cilindrice (2 + z 2 )2 = 2b2 2 sin2 2; n coordonate sferice, r2 = 2b2 sin2 sin2 2.
Capitolul 4. Conice
1
Ecuatie redus
a. Invarianti afini. Clasificare
Conicele sunt curbe plane ce se pot obtine prin intersectia unui con (cu doua panze) cu un plan.
Studiem aceste curbe plane n spatiul punctual bidimensional E 2 , pe care l consideram raportat la
un reper cartezian {O; i, j} xOy; prin fixarea acestuia, la fel ca n cazul identific
arii E3 R3 , vom
2
face identificarea E 2 R . Astfel vom putea descrie figuri geometrice (n particular conicele) prin
ecuatii si inecuatii carteziene.
140
Ecuatie redusa. Invarianti afini. Clasificare
In cele ce urmeaza consideram o functie polinomiala oarecare de gradul 2 n necunoscutele x, y

(numita si forma patratica afina) g : R2 R,
g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 , unde a211 + a212 + a222 6= 0.
Definitie. Se numeste conica sau curba algebrica de ordinul al doilea, multimea de puncte din plan
ale caror coordonate anuleaza forma g,
= {M (x, y) (x, y) R2 , g(x, y) = 0}

(1)
Vom nota conica prin : g(x, y) = 0; deci punctele conicei satisfac o ecuatie de tipul
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0.
(2)
Observatii. 1. Ecuatia (2) se rescrie matriceal

a11 a12 a10
x
(x, y, 1) a21 a22 a20 y = 0,
a01 a02 a00
1
(3)
unde notam a12 = a21 , a10 = a01 , a20 = a02 .
2. Cei sase coeficienti a11 , a12 , a22 , a10 , a20 , a00 din ecuatia generala a unei conice se numesc parametri
neesentiali. Impartind ecuatia prin unul dintre acestia (nenul), ram

an cinci coeficienti, numiti parametri
esentiali. Din acest motiv pentru a afla ecuatia unei conice sunt suficiente cinci conditii (spre exemplu,
conica sa treaca prin cinci puncte distincte date).
Date fiind punctele Mi (xi , yi ), i = 1, 5, acestea determina o unica conica de ecuatie carteziana
(2), n cazul n care cele cinci puncte satisfac conditia de independent
a conica
x1 y1
x2 y2
x3 y3
x4 y4
x5 y5
y12
y22
y32
y42
y52
x1
x2
x3
x4
x5
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
x 1 y1
x 2 y2
x 3 y3
x 4 y4
x 5 y5
x21
x22
x23
x24
x25
x1
x2
x3
x4
x5
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
x21
x22
x23
x24
x25
y12
y22
y32
y42
y52
x1
x2
x3
x4
x5
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
6= 0
Conica care trece prin cele cinci puncte are ecuatia (sub forma de determinant):
x2
x21
x22
x23
x24
x25
xy
x1 y1
x2 y2
x3 y3
x4 y4
x5 y5
y2
y12
y22
y32
y42
y52
x
x1
x2
x3
x4
x5
y
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
1
= 0,
numita si ecuatia unei conice prin cinci puncte date.
3. Topologic, conicele sunt multimi nchise n R2 deoarece = g 1 (0) este preimaginea multimii
nchise {0} R prin functia continua g : R2 R.
Exercitiu. Aflati conica care trece prin punctele A, B, C, D, E, unde A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1),
D(1, 1) si punctul E se afla n unul din urmatoarele cazuri:
a) E(25/81; 25/256), b) E(0, 2), c) E(0, 0), d) E(0, 1), e) E(1/2, 0), f) E(0, 1/2).
Conice
141
2
y
x
Solutie. a) : (5/3)
a), b) : x2 + y 2 = 2 (cerc), c) : x2 y 2 = 0 (pereche de
2 + (5/4)2 = 1 (elips
drepte concurente), d) : y 2 1 = 0 (pereche de drepte paralele), e) : 4x2 3y 2 = 1 (hiperbola), f)
: 3x2 + 4y 2 = 1 (hiperbola conjugata).
Fascicul de conice.
Definitie. Fie i : gi (x, y) = 0, i = 1, m o familie finita de conice. Atunci multimea conicelor care
au ecuatia de forma
: a1 g1 (x, y) + + am gm (x, y) = 0,
unde a1 , . . . , am R, se numeste fascicul de conice determinat de familia de conice i : gi (x, y) =

0, i = 1, m.
= k , deci conicele din
Observatii. 1. Pentru k 1, m si ak = 1, al = 0, l 1, m\{k}, avem
familia data fac parte din fasciculul determinat de acestea.
reprezinta o conica. Spre exemplu, pentru familia de conice 1 : y 2 + x = 0,
2. Nu totdeauna
y 2 + x = 0, obiectul geometric descris de ecuatia
1 :
: 1 (y 2 + x) + 1 (y 2 + x) = 0 x = 0
reprezinta o dreapta (simpla), deci nu este conica.

Exercitiu. Aflati fasciculul de conice care este generat de conicele 1 : x2 1 = 0 (pereche de drepte
paralele) si 2 : y 2 = 0 (axa Ox).
Solutie. Fasciculul cautat are ecuatia:
: a(x2 1) + by 2 = 0,
a, b R, a2 + b2 > 0.
Se observa ca acest fascicul contine n plus elipse, cercuri si hiperbole.

Teorem
a. a) Fasciculul de conice circumscrise unui patrulater ABCD are ecuatia
: a1 (AB)(CD) + a2 (AC)(BD) = 0,
a1 , a2 R,
unde pentru M, N E 2 , s-a notat prin (M N ) membrul nt

ai din ecuatia general
a a dreptei MN.
b) Fasciculul de conice circumscrise unui triunghi ABC are ecuatia
: a1 (AB)(AC) + a2 (BA)(BC) + a3 (CA)(CB) = 0,
a1 , a2 , a3 R,
c) Fie conica : g(x, y) = 0 si fie : ax + by + c = 0 o dreapt

a care taie conica n punctele A
si B. Atunci conicele care taie n punctele A si B, si sunt tangente la n aceste puncte (deci sunt
bitangente la ), formeaz
a fasciculul:
: a1 g(x, y) + a2 (ax + by + c)2 = 0,
a1 , a2 R.
Exercitiu. a) Aflati fasciculul de conice care trec prin punctele A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1), D(1, 1).
b) Aflati fasciculul de conice circumscrise triunghiului ABD, unde A(1, 1), B(1, 1), D(0, 0).
c) Determinati conicele bitangente la cercul : x2 + y 2 = 2 n punctele B(1, 1), C(1, 1).
Solutie. a) Obtinem ecuatiile AB : x + 1 = 0; AC : x + y = 0, CD : x 1 = 0, BD : x y = 0. Atunci
fasciculul cautat are ecuatia:
: a1 (x2 1) + a2 (x2 y 2 ) = 0,
a1 , a2 R.
142
b) Ecuatiile laturilor triunghiului sunt: AB : x + 1 = 0; AD : x + y = 0, BD : x y = 0, deci ecuatia

fasciculului este:
: a1 (x y)(x + 1) + a2 (x + 1)(x y) + a3 (x2 y 2 ) = 0,
a1 , a2 , a3 R.
:
c) Avem BC : y + 1 = 0, deci ecuatia fasciculului conicelor bitangente la n B si C este
2
2
2
a1 (x + y 2) + a2 (y + 1) = 0, a1 , a2 R. Se observa ca pentru a1 = a2 obtinem o parabola,
p : y = (x2 3)/2.
Conice date prin ecuatie cartezian

a canonic
a. Orice conica se poate ncadra n unul din
urmatoarele tipuri de multimi (nsotite de exemple de conice din acestea date prin ecuatii carteziene):
Elips
a. Conica data printr-o ecuatie canonica de forma
E :
x2 y 2
+ 2 = 1,
a2
b
(a > b > 0)
(4)
Fig. 29. Elipsa
este o elipsa. Introducem urmatoarele notiuni asociate elipsei E (vezi figura):

a - semiaxa mare iar b - semiaxa mica ale elipsei (4);
d(F1 , F2 ) = 2c - distanta focala a elipsei, unde c = a2 b2 ;

e = ac h1 - excentricitatea elipsei;
A, B, C, D - varfurile elipsei, A(a, 0), B(a, 0), C(0, b), D(0, b);
F1 , F2 - focarele elipsei, de coordonate (c, 0);
2
1 , 2 - dreptele directoare ale elipsei, de ecuatii x = ac ;
Ox, Oy - axele de simetrie ale elipsei E ;
p = b2 /c - produsul dintre excentricitate si distanta de la un focar la dreapta directoare cea mai
apropiata.
Observatii. 1. Punctele M (x, y) E pot fi descrise de ecuatiile parametrice ale elipsei:
x = a cos
E :
, unde [0, 2).
y = b sin
2. Elipsa E data de ecuatia (4) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac relatia
M F1 + M F2 = 2a(=const.)
3. Elipsa E data de ecuatia (4) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac una din
relatiile
M F1
M F2
= e sau
= e.
d(M, 1 )
d(M, 2 )
Conice
143
[0, 2) relative la reperul

4. Atasand unui punct M (x, y) E coordonatele sale polare (, ) R+
polar cu polul n focarul F1 (c, 0) si semiaxa polara semidreapta F1 x, au loc formulele de trecere de la
coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
x = c + cos
, [0, 2).
y = sin
Inlocuind n ecuatia (4) a elipsei, sau tin

and cont de proprietatea din Obs. 3, rezulta ecuatia polara
a elipsei
p
=
, [0, 2).
1 + e cos
5. In cazulb > a > 0, ecuatia (4) descrie tot o elipsa, cu semiaxa mare b, semiaxa mica a, distanta
focala c =
b2 a2 , focarele F1,2 (0, c), si dreptele directoare 1,2 : y = b2 /c.
6. In cazul particular a = b = r > 0, ecuatia (4) devine

x2 + y 2 = r 2 ,
(5)
si reprezinta ecuatia redusa a unui cerc-a cercului de centru O si raza r. Se observa usor ca, n acest
caz, distanta focala devine c = 0 si focarele coincid cu originea F1 = F2 = O; observatia 2 are loc,
punctele cercului satisfac relatia 2M O = 2r, deci M O = r(=const.). Acest lucru reflecta faptul ca
cercul descris de ecuatia (5) este locul geometric al punctelor egal departate (la distanta r > 0) fat
a
de originea O(0, 0).
Exemple. Urmatoarele ecuatii reprezint
a elipse date prin ecuatie carteziana canonica:
x2
+ y 2 = 1,
4
x2 +
y2
= 1,
9
x2
y2
+
= 1;
2
16
iar cele de mai jos, cercuri (privite ca elipse particulare, de semiaxe egale):
x2 + y 2 = 1; x2 + y 2 = 2 3.
Hiperbol
a. Se numeste hiperbola, conica data printr-o ecuatie canonica de forma
H
x2 y 2
2 = 1,
a2
b
(a > 0, b > 0)
Fig. 30. Hiperbola
Introducem urmatoarele notiuni asociate hiperbolei H (vezi figura):

a - semiaxa mare a hiperbolei;
(6)
144
b - semiaxa mica a hiperbolei;
d(F1 , F2 ) = 2c - distanta focala a hiperbolei, unde c = a2 + b2 ;

e = ac i1 - excentricitatea!hiperbolei;
A, B - varfurile hiperbolei, A(a, 0), B(a, 0);
F1 , F2 - focarele hiperbolei, de coordonate (c, 0);
D1,2 : y = ab x, asimptotele hiperbolei;
2
1 , 2 - dreptele directoare ale hiperbolei, de ecuatii x = ac ;
Ox, Oy - axele de simetrie ale hiperbolei H , unde Ox este axa transvers
a iar Oy este axa
netransversa a hiperbolei (6);
p = b2 /c - produsul dintre excentricitate si distanta de la un focar la dreapta directoare cea mai
apropiata.
Observatii. 1. Punctele M (x, y) E pot fi descrise de ecuatiile parametrice ale hiperbolei:
x = a ch t
H :
, tR.
y = b sh t
2. Hiperbola H data de ecuatia (6) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac
relatia |M F1 M F2 | = 2a(=const.)
3. Hiperbola H data de ecuatia (6) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac una
din relatiile
M F1
d(M,1 )
= e sau
M F2
d(M,2 )
= e.
4. Atasand unui punct M (x, y) H coordonatele sale polare (, ) R+ [0, 2) relative la reperul
polar ce are polul n focarul F1 (c, 0) si semiaxa polara semidreapta

F1 x, au loc formulele de trecere
x = c + cos
de la coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
, unde [0, 2).
y = sin
Inlocuind n ecuatia (6) a hiperbolei, sau tin
and cont de proprietatea din Observatia 3, rezulta
ecuatiile polare ale hiperbolei
(
p
1
1e cos , pentru cos 1, e
=
p
1
1+e cos , pentru cos 1, e
5. Ecuatia
x2 y 2
+ 2 = 1, (a > 0, b > 0)
(7)
a2
b
descrie tot o hiperbola, numita hiperbola conjugata hiperbolei (6). Aceasta are semiaxele b si a, focarele
F1,2 (0, c), varfurile C(0, b), D(0, b), aceleasi asimptote cu ale hiperbolei (6), axa transvers
a Oy,
axa netransversa Ox si dreptele directoare 1,2 : y = b2 /c.
H 0 :
6. In cazul particular a = b > 0, ecuatiile (6) si (7) devin

H,H 0 :
x2 y 2 = a2 ,
(8)
iar hiperbola se spune ca este echilater

a.
7. Prezentam o serie de exemple de hiperbole date prin ecuatie carteziana canonica:

x2
y 2 = 1;
4
x2 y 2
= 1;
3
7
x2 +
y2
= 1;
9
x2 + y 2 = 16;
x2 y 2 =
6.
Remarcam ca ultimele doua hiperbole sunt echilatere iar a treia si a patra hiperbola sunt hiperbole
conjugate.
Conice
145
Parabola. Conica data printr-o ecuatie canonica de forma

y 2 = 2px,
P :
(p > 0)
(9)
este o parabola. Definim urmatoarele notiuni asociate parabolei

P (vezi figura):
p/2- distanta focala a parabolei (9);
e = 1- excentricitatea parabolei (9);
O(0,
0)-varful parabolei;
F p2 ; 0 -focarul parabolei;
Ox-axa transvers
a a parabolei (9), axa de simetrie a parabolei;
Oy-axa tangent
a la parabola (9);
- dreapta directoare a parabolei, de ecuatie x = p2 .
Fig. 31. Parabola
Observatii. 1. Punctele M (x, y) P pot fi descrise de ecuatiile
parametrice ale parabolei:
P :
x = t2 /2p
, t R.
y= t
2. Parabola P data de ecuatia (9) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac relatia
M F = d(M, ).
[0, 2) relative la reperul
3. Atasand unui punct M (x, y) P coordonatele sale polare (, ) R+
polar cu polul n focarul F1 (c, 0) si semiaxa polara semidreapta F1 x, au loc formulele de trecere de la
coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
x = c + cos
, unde [0, 2).
y = sin
Inlocuind n ecuatia (9) a parabolei, sau tin

and cont de proprietatea din Observatia 2, rezulta ecuatia
polara a parabolei
p
, [0, 2).
=
1 cos
4. Ecuatia redusa
P 0 :
y 2 = 2px,
(p > 0)
(10)
descrie tot o parabola, simetrica parabolei (9) relativ la axa Oy. Aceasta are aceeasi axa de simetrie
cu parabola (9) si focarul F 0 (p/2; 0).
5. Ecuatia redusa
P :
y = ax2 ,
(a 6= 0)
(11)
descrie tot o parabola, ce are axa de simetrie Oy, focarul n punctul F (0; a/4) si dreapta directoare
de ecuatie : y = a/4.
6. Prezentam o serie de exemple de parabole date prin ecuatie carteziana canonica:

y 2 = 7x;
y 2 = 5x;
y = 3x2 ;
y = 4x2 .
Pereche de drepte (paralele, concurente sau confundate), care au ecuatia carteziana redusa
avand una din formele
2
2
: xa2 yb2 = 0, (a > 0, b > 0)
: x2 = a2 , (a 0)
: y 2 = a2 , (a 0).
146
Prezentam o serie de exemple de conice-perechi de drepte date prin ecuatie carteziana canonica:
x2 y 2
= 0;
3
7
x2 = 1;
y 2 = 16;
x2 = 0;
y 2 = 0.
Se observa ca prima pereche este de drepte concurente, urmatoarele doua perechi sunt de drepte
paralele, iar ultimele doua perechi, de drepte confundate.
Punct dublu, care are ecuatia carteziana redusa de forma
x2 y 2
+ 2 = 0;
a2
b
(a > 0, b > 0).
Se observa ca ecuatia canonica de mai sus descrie originea O(0, 0).

Exemple. Urmatoarele ecuatii reduse descriu originea:
x2 y 2
+
= 0;
4
6
x2 + y 2 = 0.
Multimea vid
a are ecuatia carteziana redusa av
and una din formele
x2 y 2
+ 2 + 1 = 0;
a2
b
x2 + a2 = 0;
y 2 + b2 = 0;
(ai0, bi0).
Exemple. Urmatoarele ecuatii reduse descriu multimea vida (privita ca tip de conica):
x2 y 2
+
+ 1 = 0;
12
2
x2 + 1 = 0;
y 2 + 5 = 0.
Prima conica este o elipsa imaginara, ultimele doua, perechi de drepte imaginare paralele.
In cele ce urmeaza vom descrie procedura urmata pentru a ncadra o conica data prin ecuatie
carteziana generala de forma (2), ntr-unul dintre tipurile descrise mai sus, deci pentru a determina
tipul conicei.
In acest scop se aplica o rototranslatie de reper cartezian, care realizeaza trecerea de la reperul
cartezian xOy la un reper x0 O0 y 0 orientat pozitiv (numit reper canonic). Relativ la acest nou reper,
ecuatia g 0 (x0 , y 0 ) = 0 asociata conicei va avea forma canonica, fiind una din ecuatiile reduse, tipuri
reprezentate (cu exceptia multimii vide) si n tabelul urmator.
Conice
147
Fig. 32. Tipuri de conice
Se observa prin calcul direct ca prin trecerea de la reperul originar {O; {i, j}} xOy la cel canonic
{i0 , j 0 }} x0 O0 y 0 , polinomul g(x, y) asociat conicei se schimb
a n g 0 (x0 , y 0 ), unde g 0 este tot o
forma patratica afina.
{O0 ;
Se poate verifica prin calcul direct ca n urma acestei schimb

ari de reper cartezian, ram
an neschimbate urmatoarele numere atasate polinomului g(x, y),
a11 a12 a10
a11 a12
, I = a11 + a22 .
= a21 a22 a20 , =
(12)
a21 a22
a01 a02 a00
Acestea se numesc invariatii metrici ai conicei, deoarece recalcularea lor pentru polinomul g 0 (x0 , y 0 )
conduce la numerele 0 , 0 , I 0 egale respectiv cu , , I, deci neafectate de schimbarea de coordonate.
0 0 0
Exemplu. Consideram schimbarea
de treper J = S T : xOy x O y compusa din translatia T de

0
vector v = [OO ]B ( 2/2, 2/2) , urmata de rotatia S de matrice
2/2
2/2
cos /4 sin /4
A=
=
,
sin /4 cos /4
2/2
2/2
ce induce schimbarea de coordonate (x, y) 7 (x0 , y 0 ) descrisa de relatia
x
2/2 2/2
x
2/2
=
+
.
y
y0
2/2
2/2
2/2
Aplicand aceasta transformare de coordonate, polinomul
g(x, y) = x2 2xy + y 2 2(x + y +
2)
148
devine g 0 (x0 , y 0 ) = 2(y 02 2x0 ); se observa ca acelasi rezultat se obtine aplicand nt

ai rotatia S, si
apoi translatia de vector v = [OO0 ]B 0 (1, 0)t . Invariantii conicei date
: g(x, y) = 0 g 0 (x0 , y 0 ) = 0,
deci ai parabolei : y 02 = 2x0 se obtin prin calcul direct,

g si g 0 :
1 1
= 4, = 1
1
= 1 1
1 1 2 2

0
0 2
0
0
0
0
2
0
=
4,
=
=
0
2 0
0
folosind formulele (12) aplicate functiilor
1
= 0,
1
0
= 0,
2
I = 1 + 1 = 2;
I 0 = 0 + 2 = 2,
deci avem = 0 , = 0 , I = I 0 .
Definitie. Se numeste centru de simetrie al unei conice (n cazul n care acesta exista), un punct
din plan fata de care conica, privita ca o multime de puncte, este o figura geometrica simetrica. In
acest caz conica se numeste (pe scurt) conica cu centru.
Exemplu. Conica : x2 + y 2 2x + 6y = 0 admite drept centru de simetrie punctul C(1, 3).
Intr-adevar, daca M (x, y) , atunci si M 0 (2 x, 6 y), simetricul sau fat
a de punctul C, satisface
de asemenea ecuatia conicei (tema, verificati!) . Deci o data cu un punct arbitrar, pe conica se afla
si simetricul acestuia fata de centrul de simetrie C.
Putem determina usor daca o conica admite sau nu centru de simetrie, iar n caz afirmativ putem
calcula coordonatele acestuia, pe baza urmatorului rezultat:
Teorem
a. Conica
a si numai dac
a invariantul
: g(x, y) = 0 admite centru de simetrie C(x0 , y0 ) dac

a11 a12
al acesteia este nenul; n acest caz, acesta este unicul punct critic al functiei g, iar
=
a12 a22
coordonatele sale sunt solutiile sistemului liniar
( 1 g
2 x a11 x + a12 y + a10 = 0
(13)
1 g
2 y a12 x + a22 y + a20 = 0.
Demonstratie. Determinantul acestui sistemului liniar este exact , deci sistemul admite solutie unica
(x0 , y0 ) doar daca 6= 0. Ramane de aratat ca punctul C(x0 , y0 ) este centru de simetrie al conicei.
Intr-adevar, efectuand translatia x = x0 + x0 , y = y0 + y 0 , ecuatia conicei devine (tema, verificati!) :
a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 + x0 gx0 + y 0 gy0 + g(x0 , y0 ) = 0,
(14)
g
g
unde am notat gx0 = x
(x0 , y0 ), gy0 = y
(x0 , y0 ). Simetria fat
a de punctul C (devenit origine n
noul sistem de coordonate !) revine la a verifica faptul ca, o data cu un punct M (x02 , y 02 ) al conicei,
aceasta contine si simetricul M 0 (x0 , y 0 ) al punctului M fat
a de punctul C (ale carui coordonate n
noul sistem sunt (0, 0)). Insa conditia M 0 se rescrie
a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 x0 gx0 y 0 gy0 + g(x0 , y0 ) = 0,

iar (14) si (15) au loc simultan doar daca este satisfacut
a relatia
x0 gx0 + y 0 gy0 = 0,
M (x0 , y 0 ) .
(15)
Conice
149
Deoarece punctul M a fost ales arbitrar pe conica, aceasta ultima relatie are loc doar daca punctul
C(x0 , y0 ) satisface sistemul de ecuatii din enunt.
Observatii. 1. Conice cu centru sunt: cercul, elipsa, hiperbola, perechea de drepte concurente, un
punct si multimea vida. Ecuatia unei asemenea conice redusa la centru este de forma
a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 + g(x0 , y0 ) = 0,
unde termenul liber este legat de invariantii conicei prin relatia
g(x0 , y0 ) =
2. In cazul = 0, 6= 0, functia g nu are punct critic, deci conica (o parabola) nu admite centru
de simetrie.
3. In cazul = 0, = 0, functia g are o dreapta de puncte critice, deci conica are o dreapta de
centre. Conicele cu o dreapta de centre sunt perechile de drepte paralele sau confundate si multimea
vida.
Definitie. Fie : g(x, y) = 0 o conica si , invariantii calculati cu formula (12). Avem urmatoarele
situatii:
daca > 0 (elipsa, multime vida), spunem ca are gen eliptic;
daca < 0 (hiperbola, pereche de drepte concurente), spunem ca are gen hiperbolic;
daca = 0 (parabola, drepte paralele sau confundate, multime vida), spunem ca are gen parabolic;
daca 6= 0, spunem ca este conica nedegenerata;
daca = 0, spunem ca este conica degenerata.
Exemplu. Fie conica : g(x, y) = 0, ai carei coeficienti satisfac relatiile a12 = 0, a11 = a22 = a 6= 0.
2 2
Notam = aa10 + aa20 aa00 . Evident, = a2 > 0, deci conica este de gen eliptic si admite centru
de simetrie C. Distingem urmatoarele cazuri:
a) Daca > 0, atunci este un cerc cu centrul C aa10 , aa20 si de raza . In acest caz avem
a4 6= 0 (tema, verificati!) , deci este nedegenerata;
b) Daca = 0, atunci este degenerata ( = 0) si se reduce la centrul de simetrie C;
c) Daca < 0, atunci = , 6= 0, conica este nedegenerata (cerc imaginar).
Reducerea ecuatiei unei conice la forma canonic

a
Consideram o conica E 2 descrisa de ecuatia generala

: g(x, y) a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0.
(1)
Ne propunem ca printr-o schimbare de reper ce consta dintr-o rotatie compusa cu o translatie (miscare
rigida, rototranslatie), sa obtinem reperul canonic al conicei . Vom descrie n continuare modul n
care se afla ecuatiile schimbarii de reper (de coordonate), determinate de matricea rotatiei si vectorul
de translatie.
Examinand ecuatia (1) distingem urmatoarele situatii:
1) Daca a12 6= 0, atunci se face mai nt
ai o rotatie, folosind unul din procedeele 2.1 si 2.2 descrise
mai jos.
150
Reducerea ecuatiei unei conice la forma canonica
2) Daca a12 = 0, atunci se face o translatie. Aceasta se determina diferit, dupa cum conica este cu
centru sau nu. In primul caz, originea se mut
a n centrul C al conicei (deci translatie de vector OC);
n al doilea caz, ecuatiile translatiei se determina efectuand restrangeri de patrate si/sau grupari de
termeni liniari.
Metoda valorilor proprii. Descriem algoritmic aceasta metoda. Fie conica data de ecuatia (1).
1. Atasam ecuatiei (1) forma patratica
Q(v) = a11 x + 2a12 xy + a22 y (x, y)
a11 a12
a21 a22
x
y
v = (x, y) R2 ,
unde notam a12 = a21 . Coeficientii formei Q determin

a invariantul si genul conicei.
a11 a12
a formei Q i atas
am polinomul caracteristic
2. Matricei A =
a21 a22
a
a12
PA () = 11
a21
a22
= 2 I +
si i aflam radacinile (valorile proprii ale matricei A) 1 si 2 . Deoarece matricea A este simetrica,
acestea sunt reale.
3. Distingem urmatoarele situatii disjuncte:

1 si 2 au semne contrare 1 2 < 0 conica este de gen hiperbolic;
1 si 2 au acelasi semn > 0 conica este de gen eliptic;
una din radacini este zero = 0 conica este de gen parabolic.
4. Rezolvam sistemele de ecuatii liniare
(a11 i )ai + a12 bi = 0

a21 ai + (a22 i )bi = 0
pentru i = 1, 2, afland coordonatele vectorilor proprii v1 = (a1 , b1 ) si v2 = (a2 , b2 ), care n cazul

valorilor proprii distincte sunt (datorita simetriei matricei A) ortogonali. In cazul cand avem valoare
proprie dubla, ortogonalizam, folosind procedeul Gram-Schmidt familia celor doi vectori.
5. Normam familia ortogonala v1 , v2 , si obtinem astfel baza ortonormata {e1 , e2 }. In cazul 6= 0,

acestia reprezinta versorii axelor de simetrie ale conicei.
6. Construim matricea R = [e1 , e2 ] a rotatiei, formata din coordonatele versorilor {e1 , e2 } asezate
pe coloane, cu rezerva ca daca determinantul acesteia este negativ (-1), vom nlocui n matrice prima
coloana prin opusul ei (obtinand astfel det R = 1 pentru matricea ortogonala R, deci matrice de
rotatie). Ecuatiile rotatiei (ecuatiile schimb
arii de reper cartezian data de rotatie) exprima legatura
ntre coordonatele (x, y) atasate vechiului reper xOy si cele ale reperului rotit x0 Oy 0 (O = O0 ):

0
x
x
=R
.
(2)
y
y0
7. Pe baza acestor relatii nlocuim n forma patratica Q coordonatele (x, y) cu expresiile acestora
relativ la coordonatele noi. Expresia formei Q devine canonica,
Q(v) = 1 x02 + 2 y 02 ,
v = x0 e1 + y 0 e2 R2 ,
Conice
151
iar versorii noii baze {e1 , e2 } dau directiile noilor axe Ox0 , respectiv Oy 0 . De asemenea, nlocuim n
ecuatia conicei coordonatele (x, y) date de relatiile (2) si obtinem ecuatia conicei relativ la sistemul
rotit x0 Oy 0 :
1 x02 + 2 y 02 + 2a010 x0 + 2a020 y 0 + a000 = 0.
(3)
Observatii. 1. In cazul cand ambele valori proprii sunt nenule ( 6= 0, conica cu centru), putem
restrange patratele n ecuatia (1), fort
and n prealabil factorii comuni 1 , 2 , grupam termenii sub
forma
1 (x0 x00 )2 + 2 (y 0 y 00 )2 + a = 0.
(4)
Se constata ca (x00 , y 00 ) sunt exact coordonatele centrului C de simetrie al conicei relativ la reperul rotit
(tema, verificati!) . Se observa, examinand ecuatia (4), ca prin efectuarea translatiei x0 Oy 0 7 x00 Cy 00
de vector OC = (x00 , y 00 ), data de relatiile
0 00 0
00
x
x
x0
x = x0 x00
=
+
y0
y 00
y 00
y 00 = y 0 y 00 ,
obtinem ecuatia canonica a conicei,
1 x002 + 2 y 002 + a = 0.
(5)
2. In expresia canonica (5) termenul liber satisface relatia a = / (tema, verificati!) . Atunci,
tinand cont de faptul ca 1 , 2 sunt rad
acinile ecuatiei
2 I + = 0,
rezulta ca n cazul conicelor cu centru, ecuatia canonica se poate determina cunosc
and doar invariantii
0
0
00
acesteia , , I, fara a mai fi necesara aflarea rototranslatiei xOy 7 x Oy 7 x Cy 00 .
3. Tot n cazul conicelor cu centru, pentru a obtine expresia canonica (5), putem efectua ntai
translatia xOy 7 x0 Cy 0 de vector OC, cu coordonatele centrului C date de solutia unica a sistemului
(13), si apoi aplicand rotatia x0 Cy 0 7 x00 Cy 00 dat
a de metoda valorilor proprii.
4. Observam ca n cazul unei conice fara centru (avand = 1 2 = 0), doar una dintre cele doua
valori proprii poate fi nula, deoarece g fiind polinom de grad 2, forma patratic
a Q asociata conicei
este nenula. In acest caz, dupa aplicarea metodei valorilor proprii si efectuarea rotatiei, putem grupa
termenii din ecuatia (3) a conicei astfel: formam un patrat perfect (ca mai sus, fort
and valoarea proprie
nenula factor n prealabil), iar continutul parantezei va fi o noua coordonata si grupam termenul liniar
ramas fortand coeficientul monomului de grad I factor, iar continutul parantezei va fi cealalta noua
coordonata. Egalitatile obtinute reprezint
a exact ecuatiile translatiei sistemului rotit av
and ca rezultat
sistemul canonic.
Exemplul 1. Determinati ecuatia canonica a conicei
: x2 2xy + y 2 + 4 2x 6 = 0,
si formulele rototranslatiei ce deplaseaza reperul initial n cel canonic.
Solutie. Conica data este nedegenerata ( = 2 6= 0) si far
a centru ( = 0). Deoarece monomul 2xy
este prezent n ecuatia conicei, este necesar sa aplicam o rotatie asupra reperului xOy; n acest scop
aplicam metoda valorilor proprii. Obtinem valorile proprii 1 = 0, 2 = 2 si vectorii proprii (versorii
bazei ortonormate ce produc directiile noilor axe de coordonate)
2
2
e1 =
(1, 1), e2 =
(1, 1),
2
2
152
deci matricea de rotatie este

cos(/4)
sin(/4)
2/2
2/2
R = [e1 , e2 ] =
=
,
sin(/4) cos(/4)
2/2
2/2
iar trecerea de la sistemul de coordonate xOy la cel nou, rotit x0 Oy 0 este descrisa de relatiile
x
x
x = (x0 y 0 )/ 2
=R
y
y0
y = (x0 + y 0 )/ 2.
Inlocuind n ecuatia conicei relativ la xOy, obtinem ecuatia relativ la noul reper,
: y 02 + 2x0 2y 0 3 = 0,
care se rescrie, restrangand patratul si grupand termenii liniari ramasi,
: (y 0 1)2 = 2(x0 2).
Cele doua paranteze din ecuatie sunt exact expresiile noilor coordonate, respectiv y 00 = y 0 1, x00 =
x0 2, de unde rezulta ecuatiile translatiei x0 Oy 0 7 x00 O00 y 00 :
00
0 00
x = x0 2
x
x
2
=
+
,
00
0
0
00
y =y 1
y
y
1
de vector OO00 (2, 1), coeficientii fiind exprimati relativ la baza ortonormata {e1 , e2 }. In final,
ecuatia canonica a conicei (relativ la reperul x00 O00 y 00 ) este
: y 002 = 2x00 ,
ecuatia unei parabole aflata n semiplanul din stanga al axei O00 y 00 , cu axa de simetrie O00 x00 si cu varful
n O00 . Folosind formulele rotatiei si translatiei si relatia R1 = Rt (matricea R fiind ortogonala),
ecuatiile rototranslatiei xOy 7 x00 O00 y 00 ce deplaseaza reperul initial n reperul canonic, sunt
00

x
2/2
2/2
x
2
.
y 00
y
1
2/2
2/2
Exemplul 2. Determinati ecuatia canonica a conicei
: 3x2 4xy 4x + 6y 1 = 0,
si formulele rototranslatiei ce deplaseaza reperul initial n cel canonic.
Solutie. Conica este nedegenerata ( = 1 6= 0), admite centru de simetrie ( = 4 6= 0) si este de
gen hiperbolic ( = 4h0). Forma patratic
a
Q(v) = 3x2 4xy, v = (x, y) R2
3 2
asociata conicei are matricea A =
, cu valorile proprii 1 = 1, 2 = 4 si vectorii proprii
2 0
ortonormati e1 = 15 , 25 , e2 = 25 , 15 , deci matricea de rotatie este
R = [e1 , e2 ] =
15
25
2
5
15
!
,
Conice
153
unde am opus primul versor pentru a avea satisfacut

a conditia det R = 1 (o alta posibilitate ar fi fost
sa consideram R = [e2 , e1 ]). Atunci ecuatiile rotatiei xOy 7 x0 Oy 0 sunt
5) (2x0 + y 0 )
x
x
x = (1/
=R
y
y0
y = (1/ 5) (x0 2y 0 )
14 0
x 85 y 0 1 = 0.
iar n sistemul x0 Oy 0 ecuatia conicei devine 4x02 y 02 +
5
Restrangand patratele dupa fortarea factorilor comuni 4 respectiv-1, ecuatia se rescrie
7
8 2 93
0
0
4 x +
= 0.
y +
+
10
4 5
5
Expresiile din paranteze fiind noile coordonate, efectuam translatia reperului x0 Oy 0

00
0 00
5)
x = x0 + 7/(4
x
x
7/(4
5)
=
+
y0
y 00
y 00 = y 0 + 8/ 5
8/ 5
n punctul C (centrul conicei) ale carui coordonate relativ la reperul x0 Oy 0 sunt (7/(4 5), 8/ 5);
ecuatia conicei relativ la noul reper x00 Cy 00 este
y 002
x002
+
1 = 0,
5/186 10/93
deci conica este o hiperbola (conjugata) av

and Cy 00 drept axa transvers
a, si semiaxele b =
p
5/186. Formulele rototranslatiei xOy 7 x00 Cy 00 sunt

00

x
x
7/(4 5)
t
.
=R
y 00
y
8/ 5
10/93, a =
Metoda roto-translatiei. Putem determina rotatia sistemului de coordonate, si n alt mod, afland
unghiul cu care se roteste reperul dat. Matricea R a schimb
arii de baza (ce duce versorii reperului
initial n cei ai reperului rotit) este ortogonala, de determinant+1, av
and pe coloane coordonatele
versorilor rotiti relativ la baza initial
a. Remarcam ca bazele fiind ortonormate, coeficientii noilor
versori sunt exact cosinusii directori ai directiilor lor, deci
cos sin
R=
.
sin cos
Folosind acest fapt, urmatoarea teorema permite determinarea matricei de rotatie prin intermediul
unghiului de rotatie .
Teorem
a. Fie conica cu centru : g(x, y) = 0 astfel nc
at n ecuatia conicei avem a12 6= 0 (deci
apare monomul xy. Atunci efectu
and rotatia reperului initial xOy 7 x0 Oy 0 cu unghiul ce satisface
ecuatia
(a11 a22 ) sin 2 = 2a12 cos 2,
(6)
ecuatia conicei n sistemul rotit : g 0 (x0 , y 0 ) = 0 nu mai contine monomul x0 y 0 .
Demonstratie. Dupa efectuarea rotatiei de unghi descris
a de relatiile
x = x0 cos y 0 sin
,
y = x0 sin + y 0 cos
154
forma patratica afina g 0 (x0 , y 0 ) are drept coeficient pentru monomul xy expresia (tema, verificati!) 2a012 =
(a22 a11 ) sin 2 + 2a12 cos 2, identic nul
a, av
and n vedere relatia din ipoteza.
Observatie. Din teorema rezulta prin calcul direct (tema, verificati!) , ca pentru o conica cu centru
unghiul de rotatie poate fi obtinut de asemenea folosind relatia
tg 2 =
Folosind apoi relatia tg 2 =
2t
,
1t2
2a12
.
a11 a22
unde t = tg , si relatiile
sin =
,
1 + t2
cos =
,
1 + t2
rezulta matricea de rotatie R.

Teorem
a. Fie conica f
ar
a centru : g(x, y) = 0, astfel nc
at n ecuatia conicei avem a12 6= 0.
0
0
Atunci efectu
and rotatia xOy 7 x Oy cu unghiul ce satisface ecuatia
tg = a11 /a12 ,
(7)
ecuatia conicei n sistemul rotit nu va mai contine monomul x0 y 0 .

Demonstratie. Folosind a11 a22 a212 = 0, se verific
a (tema, verificati!) ca formulele (6) si (7) sunt
echivalente.
Observatii. 1. Dupa aplicarea rotatiei, reperul canonic se obtine printr-o translatie, fie restrang
and
patratele si/sau grupand termenii liniari ramasi, ori translatand originea O n centrul conicei (solutia
a sistemului liniar (3) din 1.10, derivat din ecuatia conicei relativ la reperul rotit).
2. Putem determina natura unei conice doar din studiul invariantilor acestora, pe baza tabelului
urmator:
Conditii satisf
acute de invarianti
> 0
= 0
= 0
< 0
6=
> 0
= 0
< 0
I < 0
I > 0
Conica
Punct dublu
Reuniune de drepte (paralele sau confundate),
sau multimea vida
Reuniune de drepte concurente
Dac
a n plus I= 0, drepte perpendiculare
Elips
a
Multimea vida
Parabola
Hiperbola
Dac
a n plus I=0, hiperbola echilater
a
Exercitiu. Determinati natura si genul conicei
: x2 6xy + 9y 2 + 10 10y = 0,
apoi reduceti ecuatia conicei la forma canonica folosind metoda roto-translatiei.
Conice
155
Solutie. Invariantii conicei sunt
1
3
0
5 10
= 3 9
0 5 10
0
= 250,
1 3
= 0,
=
3 9
deci conica este o parabola. Deoarece a12 6= 0, efectu

am o rotatie
al carei unghi este solutia ecuatiei
tg = a11 /a12 tg = 1/3; rezulta cos = 3/ 10, sin = 1/ 10, deci matricea de rotatie este

3/10 1/ 10
R=
,
1/ 10 3/ 10
iar formulele rotatiei sunt
x
y
=R
x0
y0
x = (1/ 10) (3x0 y 0 )

.
y = (1/ 10) (x0 + 3y 0 )
0
0
02
0
0
Ecuatia conicei relativ la sistemul
rotit
0 x Oy
este y + x + 3y = 0. Regrupand termenii, obtinem
3 2
9
0
ecuatia echivalenta : y + 2 = x 4 .
Deci coordonatele noi, asociate sistemului translatat x00 O00 y 00 sunt date de relatiile acestora cu cele
ale sistemului vechi: y 00 = y 0 + 32 , x00 = x0 94 , de unde rezulta ecuatiile translatiei x0 Oy 0 7 x00 O00 y 00
x0
y0
x00
y 00
9/4
3/2
Originea O00 este exact varful parabolei, care are coordonatele (x00 , y 00 ) = (0, 0) si (x0 , y 0 ) = (9/4, 3/2).
Fata de reperul x00 O00 y 00 ecuatia conicei este canonica,
: y 002 = x00 ,
si deoarece x00 0, conica se afla n semiplanul stang al sistemului de coordonate.
Intersectia dintre o dreapt

a si o conic
a. Probleme de tangent
a
Ne propunem sa determinam intersectia

dintre conica : g(x, y) = 0 si o dreapta data parametric,
: (x, y) = (x0 +lt, y0 +mt), t R. Inlocuind coordonatele punctului de pe dreapta n ecuatia conicei,
rezulta ecuatia n necunoscuta t (variabila care fixeaza pozitia punctului pe dreapta ):

t2 Q(l, m) + t(lgx0 + mgy0 ) + g(x0 , y0 ) = 0,
(1)
unde Q este forma patratica asociata formei afine g, si am notat

gx0 =
g
(x0 , y0 ),
x
gy0 =
g
(x0 , y0 ).
y
Distingem urmatoarele cazuri:
1. Daca Q(l, m) 6= 0, atunci ecuatia (1) este de gradul doi si discriminantul acestei ecuatii este
not
= (l gx0 + m gy0 )2 4Q(l, m) g(x0 , y0 ).

Daca > 0, atunci ecuatia (*) are doua rad
acini reale t1 6= t2 si dreapta taie conica n doua
puncteA1 6= A2 .
156
Asimptotele unei conice de gen hiperbolic
Daca = 0, atunci ecuatia (1) are rad

acinile confundate si dreapta intersecteaz
a conica n doua
puncte confundate A1 = A2 si se numeste tangenta la conica n A1 .
nu intersecteaz
Daca < 0, atunci ecuatia (1) nu are solutii reale, deci
a conica.
2. Daca Q(l, m) = 0, atunci ecuatia (1) are gradul ntai. Distingem subcazurile:
taie conica ntr-un singur punct.
Daca l gx0 + m gy0 6= 0 atunci (1) are o solutie unica t0 , deci
Daca l gx0 + m gy0 = 0 si g(x0 , y0 ) 6= 0, atunci ecuatia (1) nu are solutii, deci dreapta nu taie
conica.
, si deci
Daca l gx0 + m gy0 = 0 si g(x0 , y0 ) = 0, ecuatia (1) este identic satisfacut
a, deci
conica reprezinta o pereche de drepte.
Observatii. 1. Din orice punct exterior conicei se pot duce cel mult doua tangente la .
2. DacaA0 (x0 , y0 ) si gx0 , gy0 nu sunt simultan nule, tangenta la conica n punctul A0 are ecuatia
(tema, verificati!)
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 = 0.
Aceasta ecuatie se poate obtine si prin dedublarea ecuatiei conicei : g(x, y) = 0 cu coordonatele
punctului A0 (x0 , y0 ) , deci efectuand urmatoarele substitutii n ecuatia conicei:
2
x xx0
x (x + x0 )/2
xy (xy0 + x0 y)/2
y 2 yy0
y (y + y0 )/2
k R k.
Se numeste normala la conica n punctul A0 , dreapta care trece prin A0 si este perpendiculara pe
tangenta; aceasta dreapta are ecuatia
y y0
x x0
=
gx0
gy0
Asimptotele unei conice de gen hiperbolic
Definitie. Fie o conica nedegenerata si fie o directie n planul conicei data de vectorul nenul
v (l, m). Directia v (l, m) se numeste directie asimptotic
a pentru conica daca satisface relatia
Q(l, m) a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = 0.
O dreapta a carei directie este directie asimptotica taie conica n cel mult un punct.
Observatii. Privind existenta directiilor asimptotice ale unei conice nedegenerate date, examinand
ecuatia Q(l, m) = 0 ale carei solutii sunt acestea, distingem urmatoarele cazuri:
< 0 (hiperbola) exista doua directii asimptotice distincte (l1 , m1 ), (l2 , m2 );
> 0 (elipsa) nu exista directii asimptotice;
= 0 (parabola) directie asimptotica dubla (l, m), cea a axei de simetrie.
care nu taie conica si a
Definitie. Se numeste asimptota a unei conice nedegenerate , o dreapta
carei directie este asimptotica.
a v (l, m) este o directie asimptotic
a a conicei nedegenerate : g(x, y) = 0, atunci
Teorem
a. Dac
ecuatia cartezian
a a asimptotei asociate este
lgx + mgy = 0,
unde am notat gx =
g
x ,
gy =
g
y .
(1)
Conice
157
Observatii.
hiperbola are doua asimptote care trec prin centrul conicei;
elipsa nu are directie asimptotica, deci nu are asimptota;
parabola admite o directie asimptotica v (l, m) pentru care ecuatia (1) reprezint
a o identitate,
deci parabola nu are asimptota.
Pol si polar
a. Probleme de tangent
a
Se dau punctul A(x0 , y0 ) E 2 si conica

: g(x, y) a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0
(1)
2
x (x + x0 )/2
x xx0
y 2 yy0
y (y + y0 )/2
Definitii. a) Se numete dedublare, grupul de substitutii
si
xy (xy0 + x0 y)/2
kRk
b) Se numeste dedublata ecuatiei de gradul doi g(x, y) = 0 n punctul A(x0 , y0 ), ecuatia
a11 xx0 + a12 (xy0 + x0 y) + a22 yy0 + a10 (x + x0 ) + a20 (y + y0 ) + a00 = 0
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 + 2g(x0 , y0 ) = 0.
(2)
c) In cazul cand coeficientii gx0 si gy0 nu sunt simultan nuli ecuatia (2) este cea a unei drepte .
Aceasta dreapta se numeste polara lui A n raport cu conica , iar punctul A se numeste polul dreptei
.
Observatie. Polara unui punct A n raport cu o conica nu depinde de sistemul de coordonate
cartezian ales, relativ la care raportam cele doua figuri.
este polara punctului A(x0 , y0 ) fat
a
a de conica : g(x, y) = 0, atunci:
Teorem
a. Dac
relativ la conic
acest caz, polara
a) Punctul A apartine conicei d.n.d. se afl
a pe polara sa
a. In
punctului A este tangent
a la conic
a dus
a prin A.
si
este polara lui B fata
b) Dac
a B(x, y)
de conic
a, atunci A .
Demonstratie. a) Avem A(x0 , y0 ) g(x0 , y0 ) = 0. Atunci ecuatia (2) a polarei punctului A
a
devine ecuatia tangentei n A la conica, (x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 = 0. b) Ecuatia (2) a polarei
punctului A fata de conica este simetrica relativ la coordonatele punctelor A(x0 , y0 ) si B(x, y) ,
de unde afirmatia din enunt.
Observatii privind dreptele polare relativ la conicele nedegenerate.

Se da conica nedegenerat
a ( 6= 0) de ecuatie carteziana implicita : g(x, y) = 0.
punctului A(x0 , y0 ) fat
1. Ecuatia (2) a polarei
a de conica se rescrie:
: x(a11 x0 + a12 y0 + a10 ) + y(a12 x0 + a22 y0 + a20 ) + a10 x0 + a20 y0 + a00 = 0.
(3)
: ax + by + c = 0 din plan, polul A(x0 , y0 ) asociat acesteia relativ la

Atunci, data fiind o dreapta
a punctului A
conica se determina din sistemul de doua ecuatii (care reflecta faptul ca polara
coincide cu dreapta ):
a11 x0 + a12 y0 + a10
a12 x0 + a22 y0 + a20
a10 x0 + a20 y0 + a00
=
=
.
a
b
c
care asociaza unui punct polara sa relativ la conica este biunivoca ntre
2. Corespondenta A
urmatoarele multimi:
158
Diametru conjugat cu o directie data. Axe de simetrie
daca 6= 0 si C este centrul conicei, ntre punctele din E 2 \{C} si familia dreptelor din plan cu
exceptia celor care trec prin C;
daca = 0, ntre E2 \{punctele de pe axa parabolei} si {dreptele din plan}\{axa parabolei}.
3. Fie A, B doua puncte din plan astfel ncat dreapta AB satisface urmatoarele proprietati:
nu contine centrul conicei, n cazul cand avem 6= 0;
nu are directia axei parabolei, daca = 0.
Atunci polarele celor doua puncte A respectiv B
se intersecteaz
a n polul dreptei AB. In particular,
daca A, B sunt doua puncte ale conicei, atunci tangentele duse la conic
a prin cele dou
a puncte A, B se
intersecteaz
a n polul dreptei AB (vezi figura).
Reciproc, daca dintr-un punct exterior unei conice se duc tangente la conica, punctele de tangent
a
determina polara acestuia.
Fig. 33. Pol si polar
a relativ la o conic
a dat
a 4.
Dac
a trei puncte A, B, C sunt coliniare si
care satisface conditiile din
determina dreapta
observatia precedenta, atunci polarele punctelor A, B, C sunt concurente si se intersecteaz
a n polul
dreptei .
5. Fie B 0 , B 00 punctele de intersectie ale unei drepte variabile ce trece prin punctul fix A, cu conica .
Atunci locul geometric al punctelor M 6= A cu proprietatea AB 0 /AB 00 = M B 0 /M B 00 este un segment
a punctului A fat
de dreapta continut n polara
a de conica.
Observatii privind dreptele polare relativ la conicele degenerate (care satisfac conditia
= 0. Se da conica degenerat
a : g(x, y) = 0. Privind pozitia polarelor fat
a de conica, distingem
cazurile:
daca 6= 0, atunci polara oricarui punct trece prin centrul conicei;
daca = 0, atunci toate polarele sunt paralele.
Diametru conjugat cu o directie dat

a. Axe de simetrie
Definitie. Fie conica : g(x, y) = 0 si o directie n plan data de vectorul nenul v (l, m). Se numeste
diametrul conicei conjugat directiei v (l, m) dreapta
: l gx + m gy = 0,
(1)
unde am notat prin gx , gy derivatele partiale ale functiei g.

Teorem
a. Dac
a directia v (l, m) nu este asimptotic
a relativ la conica : g(x, y) = 0, atunci locul
geometric al mijloacelor corzilor conicei care au directia v este inclus n diametrul conjugat acestei
directii dat de ecuatia (1) (vezi figura).
Conice
159
Demonstratie. Directia v nefiind asimptotica, fascicolul
de drepte paralele de directie v intersecteaz
a conica (unele n doua puncte), deci locul geometric are sens. O
asemenea dreapta, ce trece pritr-un punct P (x0 , y0 ) are
ecuatiile parametrice
(x, y) = (x0 + lt, y0 + mt),
Fig. 34. Diametrul conjugat
t R.
Punctele de intersectie P1 , P2 ale dreptei cu conica corespund valorilor t1 si t2 ale parametrului care satisfac
ecuatia
t2 Q(l, m) + t(lgx0 + mgy0 ) + g(x0 , y0 ) = 0.

Pentru comoditatea calculului impunem ca punctul P (x0 , y0 ) sa coincida cu mijlocul
x1 + x2
y1 + y2
t1 + t2
t1 + t2
M
,
x0 + l
, y0 + m
2
2
2
2
al segmentului P1 P2 , ceea ce revine la conditia t1 + t2 = 0; dar t1,2 fiind rad
acinile ecuatiei de gradul 2
de mai sus, iar punctul M un mijloc de coarda arbitrara de directie v, rezulta anularea coeficientului
termenului de gradul 1 al ecuatiei, deci lgx0 +mgy0 = 0. Mijlocul P = M fiind arbitrar, acesta satisface
ecuatia lgx + mgy = 0.
Observatii privind diametrii conjugati.

1. In particular, daca A, B sunt punctele de intersectie ale diametrului conjugat unei directii v
fata de conica, atunci tangentele duse la conic
a prin cele dou
a puncteA, B au directia v (vezi figura
anterioara). Reciproc, daca ducem tangentele de directie v la conica, atunci punctele de tangent
a
determina diametrul conjugat directiei v relativ la conica.
2. Data fiind conica : g(x, y) = 0, privitor la pozitia diametrilor conjugati fata de , distingem
cazurile:
daca 6= 0, diametrii conjugati cu directii arbitrare formeaza un fascicul concurent de drepte varful
n centrul conicei;
daca = 0, 6= 0 (parabola), deoarece exista numerele , R cu proprietatea gy = gx +
(tema, verificati!) , diametrii conjugati cu directii arbitrare formeaza un fascicul de drepte paralele
de ecuatii
gx + = 0, R a11 x + a12 y + = 0, R
a12 x + a22 y + = 0,
R.
Examinand coeficientii variabilelor x, y din ecuatie, observam ca acest fascicul paralel are directia
fixa w0 (a12 , a11 ) sau, echivalent, w0 (a22 , a12 ).
Evident axa de simetrie a parabolei este un diametru (caci punctele sale njum
at
atesc coardele
perpendiculare pe aceasta) si, fiind una din dreptele fascicolului, are tot directia w0 ; ea este
diametrul conjugat directiei (perpendiculare pe axa) v = w0 (a11 , a12 ).
Remarcam ca directiei axei de simetrie v = w0 nu-i corespunde nici un diametru conjugat, caci
ecuatia a12 gx a11 gy = 0 reprezint
a multimea vida (tema, verificati!) .
: l gx + m gy = 0 diametrul conjugat directiei v (l, m)
Diametri conjugati unul altuia. Fie
relativ la conica cu centru : g(x, y) = 0. Observam ca directia acestuia este data de vectorul
w
(ma12 + la22 , (la11 + ma12 )).
160
Diametru conjugat cu o directie data. Axe de simetrie
Un vector w0 (l0 , m0 ) determina aceeasi directie ca si vectorul w,

daca w0 si w
au coeficientii
proportionali,
l0
m0
=
a11 l0 + a12 (lm0 + l0 m) + a22 mm0 = 0.
la12 + ma22
(la11 + ma12 )
Din simetria acestei relatii relativ la v (l, m) si w0 (l0 , m0 ), rezulta ca diametrul conjugat directiei
vectorului w0 (l0 , m0 ) are directia v (l, m). Deci conjugarea induce pentru conicele cu centru o
relatie simetrica relativ la directii. In acest sens se poate formula urmatoarea
Definitie. Doi diametri ale caror directii v (l, m), v0 (l0 , m0 ) satisfac relatia
a11 l0 + a12 (lm0 + l0 m) + a22 mm0 = 0
(2)
se numesc diametri conjugati unul altuia.

Observatie. Ecuatia (2) este dedublata ecuatiei care determina directiile asimptotice v (l, m) ale
conicei,
Q(l, m) a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = 0,
prin urmare orice asimptota are drept directie conjugata propria sa directie.
care are proprietatea ca simetricul
Definitie. Se numeste axa de simetrie a conicei o dreapta
oricarui punct de pe conica n raport cu , se afla tot pe conica. daca simetricul n raport cu D al
fiecarui punct din apartine tot lui .
Vom determina n continuare directiile axelor de simetrie ale unei conice cu centru : g(x, y) = 0.
Fie w
(l, m) o directie ortogonala pe axa de simetrie. Axa de simetrie reprezint
a exact diametrul
conjugat directiei w,
deoarece contine mijloacele corzilor de directie w.
Prin urmare, axa de simetrie
are ecuatia l gx + m gy = 0 si directia data de vectorul de componente (la12 ma22 , la11 + ma12 ).
Acest vector este ortogonal pe w
dac
a si numai daca produsul scalar al celor doi vectori este nul.
Aceasta conditie conduce la ecuatia ce determin
a directiile axelor de simetrie ale conicei ,
(a11 a22 )lm + a12 (m2 l2 ) = 0.
(3)
Desi aparent ecuatia determina directia normala la axa, numele dat ecuatiei este justificat. Anume,
se observa ca o data cu o solutie w
(l, m), ecuatia accepta si solutia v (m, l), ortogonala pe w.
Rezulta ca vectorii v si w
determina cele doua directii ale axelor de simetrie ortogonale.
Ecuatiile axelor de simetrie. Se da conica : g(x, y) = 0. In vederea obtinerii ecuatiilor axelor de
simetrie, distingem cazurile:
1. Daca 6= 0, atunci are un centru de simetrie C(x0 , y0 ) ale carui coordonate sunt solutiile
sistemului liniar
gx = 0
gy = 0,
si doua axe de simetrie de directii vi (li , mi ), i = 1, 2 ce satisfac ecuatia (3). Deoarece cele doua
directii sunt ortogonale, ecuatiile axelor de simetrie sunt produse fie ca ecuatii ale unor diametri
reciproc conjugati, deci de forma li gx + mi gy = 0, fie ca drepte ce trec prin centru si au directiile
date de cei doi vectori, deci de forma
x x0
y y0
=
.
li
mi
Punctele de intersectie dintre conica si axele de simetrie se numesc varfurile conicei.
Conice
161
2. Daca = 0 si 6= 0, (deci conica este parabola), stim ca directia axei parabolei este (a12 , a11 )
(sau (a22 , a12 )). Cum axa de simetrie este diametrul conjugat directiei perpendiculare (a11 , a12 ) (sau
(a21 , a22 )), obtinem ecuatia axei parabolei
a11 gx + a12 gy = 0
care admite forma echivalenta
a21 gx + a22 gy = 0.
Intersectia dintre axa de simetrie si parabola se numeste varful parabolei.
Probleme propuse
1. Sub influenta unei forte, punctul material M se misca pe cercul

x2 + y 2 + 4x 2y 20 = 0.
Actiunea fortei nceteaza cand M ajunge n pozitia (6, 4). Aflati traiectoria urmata mai departe de
punctul material.
prin M la cerc; prin dedublare,
: 4x 3y + 36 = 0.
R: Traiectoria este inclusa n tangenta
2. Pentru fiecare din conicele urmatoare, sa se calculeze invariantii metrici si coordonatele centrului.
Sa se afle ecuatia conicei redusa la centru.
a) 1 : x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 3 = 0;
b) 2 : x2 2xy y 2 4x 6y + 3 = 0;
c) 3 : x2 + 2xy + y 2 + 2x + 2y 4 = 0.
R: a) = 26, = 1, I = 3; elipsa
x002
23/(2 2)
y 002
23/(2 2)
002
x
52/(3+ 5)
y 002
52/(3 5)
= 1; b) = 23, = 2, I = 0; hiperbola
= 1; c) = = 0, I = 2; perechea de drepte paralele x002 = 4.
3. Sa se reduca ecuatiile urmatoarelor conice la forma canonica si sa se construiasca conicele

corespunzatoare:
a) 1 : 5x2 4xy + 2y 2 16x + 4y 22 = 0;
b) 2 : 11x2 24xy + 4y 2 + 2x + 16y + 11 = 0;
c) 3 : x2 2xy + y 2 4y + 6 = 0.
R: a) Elipsa
x002
6
y 002
36
= 1; b) Hiperbola
x002
4
y 002 = 1; c) Parabola y 002 =
00
2x .
fat
4. Sa se stabileasca pozitia dreptei
a de conica n urmatoarele cazuri:
a)
b)
c)
: x y 7 = 0;
: x2 2xy 3y 2 4x 6y + 3 = 0;
: (x, y) = (2 + t, 1 + t); : x2 2xy 2y 2 + 7x + 6y 45 = 0;
: (x, y) = (1 + 2t, 1 t);
: x2 + 2xy + y 2 + x 2y + 13 = 0.
R: a) Secanta; b) Exterioara; c) Tangent

a.
5. Sa se afle polul axei Oy si polara punctului A(1, 2) fata de conica

: x2 2y 2 3x 7y + 1 = 0.
R: Coeficientii ecuatiei dreptei polare, obtinute prin dedublarea ecuatie conicei cu coordonatele polului
M (x0 , y0 ), trebuie sa fie proportionali cu ai ecuatiei axei Oy : x = 0; rezulta M (19/4, 7/4)). b) Prin
: x y 13 = 0.
dedublare cu A, rezulta polara
162
Sfera
6. Aflati ecuatia axei de simetrie a conicei x2 + 2xy + y 2 2x + 4y 16 = 0 si ecuatia diametrului

conjugat:
a) directiei axei Ox;
b) directiei v (1, 3).
: x + y = 1; b)
: 2x + 2y + 7 = 0.
R: a11 gx + a12 gy = 0 2x + 2y + 1 = 0; a) vOx (1, 0);
7. Sa se determine centrul, axele si varfurile conicei

: 16x2 + 4xy + 19y 2 + 104x 212y 356 = 0.
1 : 2x y + 14 = 0;
2 : x + 2y 8 = 0;elipsa, 4 varfuri:
R: C(4, 6),
(4 2 3, 6 4 3), (12, 10), (4, 2).
8. Sa se demonstreze ca:
a) polara oricarui punct de pe o dreapta fat
a de o conica, contine polul acelei drepte;
b) polul oricarei drepte care trece printr-un punct dat este situat pe o dreapta fixa, care este exact
polara punctului dat.
R: Se foloseste relatia dintre coordonatele polului si cele ale unui punct de pe polara asociata, furnizata
de ecuatia polarei.
9. Sa se discute n functie de parametrii a, b R natura conicelor

:
(a 1)x2 + 2bxy (a + 1)y 2 + 2ax + 2by a 1 = 0, a R.
R: Invariantii conicelor au expresiile:

= (a + 1)(2a2 + 2b2 1),
= 1 a2 b2 ,
I = 2.
Pentru = 0 distingem cazurile degenerate:

pentru a = 1, b 6= 0, doua drepte concurente;
pentru a = 1, b = 0, pereche de drepte paralele;
pentru a =
6 1, 2a2 + 2b2 = 1, un punct.
Pentru 6= 0 (cazul nedegenerat) avem elipsa, parabola sau hiperbola, dupa cum respectiv > 0,
= 0 sau < 0.
Capitolul 5. Cuadrice
1
Sfera
Reamintim ca date fiind doua puncte Ai (xi , yi , zi ), i = 1, 2 n spatiul E 3 raportat la reperul cartezian
{O; {i, j, k}},

distanta dintre acestea este data de formula
p
d(A1 , A2 ) = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 + (z2 z1 )2 .
Cuadrice
163
Fig. 35. a) Sfera
b) Parametrizarea sferei
Definitie. Fie punctul C(x0 , y0 , z0 ) E 3 si r > 0. Se numeste sfera de centru C si raza r multimea
punctelor M E 3 cu proprietatea d(C, M ) = r.
Observatii. 1. Punctul M (x, y, z) E 3 apartine sferei de centru C(x0 , y0 , z0 ) si raza r daca si numai
daca distanta de la M la centrul C al sferei este r (vezi figura), deci daca coordonatele sale satisfac
relatia
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 .
(1)
Intr-adevar, punctul M apartine sferei daca si numai daca au loc relatiile echivalente d(C, M ) = r
p
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r (1). Astfel, aceasta sfera este descrisa analitic prin
= {M (x, y, z) R3 (x, y, z) R3 , (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 }
sau, pe scurt,
: (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 .
Ecuatia de mai sus se numeste ecuatia carteziana implicita a sferei de centru (x0 , y0 , z0 ) si raz
a r.
Putem rescrie aceasta ecuatie sub forma parametrica
x = x0 + r sin u cos v
y = y0 + r sin u sin v
(2)
z = z0 + r cos u
cu u [0, ], v [0, 2] drept parametri (vezi figura). Ecuatia (2) se poate rescrie sub forma vectorial
a
r = r0 + r(sin u cos v i + sin u sin v j + cos u k)

(3)
unde am notat
r = OM (x, y, z), r0 = OC (x0 , y0 , z0 ).
2. Dezvoltand polinomul de gradul doi din ecuatia (1), observam ca acesta este de forma:
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0,
(4)
cu a, b, c, d parametri reali. Reciproc, ecuatia (4) se rescrie

(x + a)2 + (y + b)2 + (z + c)2 = ,
= a2 + b2 + c2 d ,
si, notand cu multimea de puncte descrise de ecuatia (4), distingem cazurile:
daca > 0, atunci este o sfera de centru C(x0 , y0 , z0 ) = (a, b, c), raza r = ;
daca = 0, atunci = {(a, b, c)};
daca < 0, atunci este multimea vida.
In primul caz, deci pentru a2 + b2 + c2 di0, ecuatia
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0
se numeste ecuatia carteziana generala a sferei.
(5)
164
Sfera
3. Din punct de vedere topologic, o sfera este o multime

marginita si nchis
a, deci compacta. Ea separa spatiul E 3 n
doua submultimi disjuncte: interiorul sferei notat int () si
exteriorul sferei notat ext () (vezi figura). Remarcam ca
daca sfera are centrul C(x0 , y0 , z0 ) si raza r > 0, avem
int = {(x, y, z) |f (x, y, z)h0}
ext = {(x, y, z) |f (x, y, z)i0}
unde f : R3 R, f (x, y, z) = (xx0 )2 +(yy0 )2 +(z z0 )2 r2 .
Fig. 36. Sfera: interior/exterior
Sfera ca multime de puncte n spatiul topologic R3 este
nchis
a si marginit
a (deci compacta) si conexa, int si ext
sunt deschise si conexe, int este convex
a, int si sunt simplu conexe, iar un segment ce are
capetele n int si ext respectiv intersecteaz
a n mod necesar sfera (tema, verificati!) .
4. O sfera este determinata de patru puncte necoplanare Ai (xi , yi , zi ), i = 1, 4 (care satisfac deci
conditia hA1 A2 , A1 A3 overlineA1 A4 i = 0), astfel: un punct A(x, y, z) apartine sferei daca satisface
(spre exemplu) ecuatia sferei n forma normala
: x2 + y 2 + z 2 + mx + ny + pz = q,
unde parametrii m, n, p, q sunt nedeterminati; deoarece cele 4 puncte apartin sferei, avem satisfacute
conditiile
: x2i + yi2 + zi2 + mxi + nyi + pzi = q, i = 1, 4.
Conditia de compatibilitate a sistemului reunit de 5 ecuatii (determinantul caracteristic nul, conform
teoremei Rouche), conduce la ecuatia sferei prin 4 puncte necoplanare (denumit
a si ecuatia sferei sub
form
a de determinant)
x2 + y 2 + z 2 x y z 1
x + y 2 + z 2 x1 y1 z1 1
1
1
1
2
2
: x2 + y2 + z2 x2 y2 z2 1 = 0.
(6)
2
x + y 2 + z 2 x3 y3 z3 1
3
3
3
2
x4 + y4 + z42 x4 y4 z4 1
5. Ecuatiile parametrice (2) ale sferei de centru C(x0 , y0 , z0 ) si raza r se pot rescrie, pentru u =
/2, v = :
x = x0 + r cos cos
y = y0 + r cos sin
z = z0 + r sin
, [0, 2), [/2, /2],
ecuatii folosite n geodezie ( =unghi de ascensie, altitudine). Substituind n (2) p = tg u2 , q = tg v2 , se

obtin ecuatiile parametrice rationale ale sferei
2rp(1q 2 )
x = x0 + (1+p
2 )(1+q 2 )
y = y0 + (1+p4rpq
, p, q R.
2 )(1+q 2 )
2)
z = z0 + r(1p
1+p2
Dreapt
a tangent
a la sfer
a; plan tangent la sfer
a.
Cuadrice
165
Definitii. Fie sfera de centru C(x0 , y0 , z0 ) si raza r > 0.

se spune ca este tangent
a) O dreapta
a unei sfere daca aceasta intersecteaz
a sfera ntr-un punct
dublu (doua puncte confundate).
b) Se numeste plan tangent la sfera S n punctul A(x0 , y 0 , z 0 ) al acesteia, locul geometric al tuturor
dreptelor tangente la sfera n punctul A.
Ecuatia planului tangent la sfera rezulta prin dedublarea ecuatiei (1) a sferei cu coordonatele
punctului A(x0 , y 0 , z 0 ); n urma dedublarii, se obtine
: (x x0 )(x0 x0 ) + (y y0 )(y 0 y0 ) + (z z0 )(z 0 z0 ) r2 = 0
sau echivalent, prin dedublarea ecuatiei carteziene generale (5) a sferei,
: xx0 + yy 0 + zz 0 + a(x + x0 ) + b(y + y 0 ) + c(z + z 0 ) + d = 0.
Observatii. 1. Dat fiind un plan oarecare si sfera de centru C si raza r, pozitia relativa a planului
fata de sfera se determina n functie de distanta d = d(C, ) de la centrul sferei la planul , dupa cum
urmeaza:
daca dhr, atunci planul este secant sferei, si taie sfera dupa un cerc; n particular, daca d = 0, cercul
de sectiune este un cerc mare al sferei;
a;
daca d = r, atunci planul este tangent sferei, si taie sfera dupa un punct dublu, punctul de tangent
daca dir, atunci planul este exterior sferei si nu o intersecteaz
a.
si sfera de centru C si raza r, pozitia relativa a dreptei fata de sfera se
2. Data fiind dreapta
de la centrul sferei la dreapta, astfel:
determina n functie de distanta d = d(C, )
daca d < r, dreapta este secanta sferei, si taie sfera dupa doua puncte; n particular, daca d = 0,
punctele de intersectie sunt diametral opuse;
daca d = r, dreapta este tangenta sferei, si taie sfera dupa un punct dublu, punct de tangent
a;
daca d > r, dreapta este exterioara sferei si nu o intersecteaz
a.
Exercitiu. Aflati planul tangent sferei : x2 + y 2 + z 2 = 3 n punctul acesteia A0 (1, 1, 1) si
: x = y = 3 z fat
determinati pozitia dreptei
a de sfera.
2
Solutie. Prin dedublarea ecuatiei sferei cu coordonatele punctului A0 , rezulta ecuatia planului tangent
n A0 la sfera, : x + y + z = 3.
Aducand ecuatia sferei la forma

(1),
obt
inem
centrul
sferei
C(0,
0,
0)
s
i
raza
r
=
3. Cum distanta
de la C la dreapta este exact 3 (tema, verificati!) , rezulta ca dreapta este tangent

a sferei.
Altfel. Intersectam dreapta cu sfera: coordonatele intersectiei satisfac simultan ecuatiile dreptei si
ecuatia sferei, deci sistemul algebric de gradul doi
x = y = 32 z
x2 + y 2 + z 2 = 3
cu solutia unica (tema, verificati!) punctul dublu A0 (1, 1, 1). Deci dreapta este tangent
a sferei n A0
si n particular este continuta n planul , care este tangent sferei n A0 .
166
Elipsoidul
Elipsoidul
In cele ce urmeaza, vom studia o serie de suprafete particulare descrise de ecuatii algebrice de gradul
doi n necunoscutele (x, y, z), numite generic cuadrice. In raport cu un sistem de coordonate privilegiat
(convenabil ales), ecuatiile cuadricelor au o forma simpla, numit
a n cele ce urmeaza ecuatie redusa
sau ecuatie canonica. Un exemplu de cuadrica, sfera, a fost deja prezentat n Sectiunea 1.
Definitie. Se numeste elipsoid, cuadrica E 3 cu ecuatia redusa de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0,
a2
b
c
unde
(1)
a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele elipsoidului .

Observatii. 1. Putem deduce forma elipsoidului, studiindui simetriile si intersectiile cu axele si planele de coordonate.
Deoarece ecuatia (1) ram
ane neschimbat
a n urma aplicarii
simetriilor
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z)
Fig. 37. Elipsoidul
rezult
a ca elipsoidul este simetric respectiv fat
a de originea
O (numit
a si centrul elipsoidului) si planele de coordonate
xOy, yOz, zOx (care din acest motiv se numesc plane principale ale elipsoidului). Ecuatia (1) ram
ane neschimbat
a si n
urma aplicarii simetriilor
(x, y, z) (x, y, z), (x, y, z) (x, y, z), (x, y, z) (x, y, z),

deci elipsoidul este simetric respectiv fat
a de axele de coordonate Ox, Oy, Oz (care din acest motiv se
numesc axele elipsoidului).
2. Intersectiile dintre elipsoid si planele de coordonate sunt elipsele

(
x2
a2
+ yb2 1 = 0
z=0
x2
a2
+ zc2 1 = 0
y=0
y2
b2
+ zc2 1 = 0
x = 0.
De asemenea, intersectiile dintre elipsoid si plane paralele cu planele de coordonate sunt elipse; spre
exemplu, intersectia cu planul z = h (unde h [c, c]) este elipsa
(
y2
x2
+ b2 (c2 h
2 )/c2 1 = 0
a2 (c2 h2 )/c2
, h [c, c].
z=h
3. Ecuatiile parametrice ale elipsoidului (1) sunt
x = a sin u cos v
y = b sin u sin v
z = c cos u
, u [0, ], v [0, 2].
4. Elipsoidul intervine n mecanica (spre exemplu, elipsoidul de inertie), geodezie si topografie (pentru
masuratori terestre), etc.
Cuadrice
167
Teorem
a. Elipsoidul este o multime compact
a n E 3 .
Demonstratie. Din ecuatia (1) obtinem inegalitatile
y2
b2
z2
c2
x2
a2
= 1
y2
b2
z2
c2
1 si analog, conditiile
1,
1. Deci un punct oarecare al elipsoidului se afla inclus n paralelipipedul [a, a]
[b, b] [c, c] E 3 , si prin urmare elipsoidul este o multime m
arginit
a n E 3 . El este si multime
1
nchis
a, fiind preimaginea f ({0}) a multimii nchise {0} R prin functia polinomiala (deci continu
a)
y2
x2
z2
3
f : R R, f (x, y, z) = a2 + b2 + c2 1. Deci elipsoidul este multime compacta n E 3 .
Teorem
a. Intersectia dintre un elipsoid si un plan poate fi o elips
a, un punct sau multimea vid
a.
Demonstratie. O asemenea intersectie este o curba data de ecuatii de gradul doi, deci o conica. Elipsoidul fiind multime compacta, si intersectia sa cu un plan (submultime nchis
a a elipsoidului) este
tot compacta, deci aceasta conica este compacta, n particular marginit
a. Singurele conice marginite
fiind elipsa, un punct si multimea vida, rezulta afirmatia.
Hiperboloizii. Conul asimptot
Definitie. Se numeste hiperboloid cu o panz

a, cuadrica E 3 cu ecuatia redusa de forma
:
x2 y 2 z 2
+ 2 2 = 1,
a2
b
c
(1)
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele hiperboloidului cu o panz
a .
Fig. 38. a) Hiperboloidul cu o p

anz
a;
b) Hiperboloidul cu dou
a p
anze
Observatii. 1. Hiperboloidul cu o panz

a are aceleasi simetrii ca si elipsoidul si are patru varfuri.
Intersectiile sale cu planele zOy si zOx sunt respectiv hiperbolele
( 2
x2 z 2
2
y
c2 = 1
zc2 = 1
a2
b2
y=0
x=0
iar intersectiile sale cu planele z = h, h R (paralele cu xOy) sunt elipse.
2. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu o panza este o multime nemarginita (deci necompacta) si nchisa, conexa, neconvexa, ne-simplu conexa n spatiul E 3 .
3. Hiperboloidul cu o panza este o suprafata dublu riglata; prin fiecare punct al sau trece un plan
care taie hiperboloidul dupa doua drepte distincte. Aceasta proprietate face ca hiperboloidul cu o
panza sa fie folosit n constructii industriale-ca model pentru turnuri de racire, cosuri de fum, etc, si
n realizarea arborilor necoliniari (roti dintate hiperbolice)-n transmisia rotatiilor.
168
Hiperboloizii. Conul asimptot
4. Hiperboloidul cu o panza (1) admite ecuatiile parametrice
x = achu cos v
y = bchu sin v
z = c sh u
Inlocuind p = th u
2
ch 2 u sh 2 u = 1,
ch(u/2)
sh(u/2) , q
ch 2
, u R, v [0, 2].
def eu +eu
,
2
= tg v2 , folosind ch u =
u
1 + chu
1
=
=
,
2
2
1 th2 (u/2)
ch u =
th2 (u/2) + 1
,
1-th2 (u/2)
sh u =
sh 2
def eu eu
2
sh u =
si relatiile derivate
u
ch u 1
=
2
2
2th2 (u/2)
,
1-th2 (u/2)
obtinem ecuatiile parametrice rationale ale hiperboloidului cu o panz

a,
2 )(1q 2 )
x = a (1+p
2 )(1+q 2 )
(1p
2(1+p )q
y = b (1p
2 )(1+q 2 )
, p R\{1}, q R.
2p
z = c 1p
2
Definitie. Se numeste con, cuadrica E 3 dat

a de o ecuatie redusa de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 2 = 0,
a2
b
c
(a, b, c > 0).
(2)
Observatii. 1. Conul descris de ecuatia (2) se mai numeste si conul asimptot al hiperboloidului cu
o panza (1). Denumirea acestei cuadrice decurge din calitatea panzelor celor doua suprafete de a se
apropia una fata de cealalta la infinit.
2. Ca utilizari, conul este folosit, spre exemplu, pentru transmiterea miscarii de rotatie ntre doi
arbori necoliniari prin intermediul a doua roti dintate conice.
3. Din punct de vedere topologic, conul are aceleasi proprietati cu ale hiperboloidului cu o panza, cu
exceptia faptului ca un con este simplu conex.
Definitie. Se numeste hiperboloid cu doua panze, cuadrica E 3 ce admite o ecuatie redusa de
forma
x2 y 2 z 2
2 2 + 2 = 1,
(3)
a
b
c
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele hiperboloidului .
Observatii. 1. Hiperboloidul cu doua panze are aceleasi simetrii ca si hiperboloidul cu o panz
a si
are doua varfuri care sunt situate pe axa Oz. Intersectiile sale cu planele zOy si zOx sunt respectiv
hiperbolele
(
x2 z 2
2
2
a2 + c2 = 1
yb2 + zc2 = 1
y = 0.
x=0
Privind intersectiile sale cu planele z = h, h R (paralele cu xOy) distingem cazurile:
daca h (c, c), intersectia este multimea vida;
daca h {c, c}, se obtin cele doua varfuri ale hiperboloidului cu doua panze;
Cuadrice
169
daca |h| > c, intersectiile sunt elipsele

(
x2
a2 (h2 c2 )/c2
y2
b2 (h2 c2 )/c2
=1
z = h.
2. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu doua panze este multime nemarginita si nchisa,
neconvexa, neconexa, simplu conexa n spatiul E3 .
3. Hiperboloidul cu doua panze admite ecuatiile parametrice
x = ashu cos v
y = bshu sin v , u R, v [0, 2]
z = c ch u
sau, nlocuind p = th u2
(
ch(u/2)
sh(u/2) , q
= tg v2 , se obtin ecuatiile parametrice rationale

2
2p(1q )
x = a (1p
2 )(1+q 2 )
1+q
y = b (1p24pq
, z = c 1p
2
)(1+q 2 )
, p R\{1}, q R.
4. Conul dat de ecuatia (2) se mai numeste si conul asimptot al hiperboloidului cu doua panze (3).
Paraboloizii
Definitie. Se numeste paraboloid eliptic, cuadrica E 3 ce admite o ecuatie redusa de forma

z=
x2 y 2
+ 2,
a2
b
(a, b > 0).
(1)
Observatii. 1. Paraboloidul eliptic admite drept plane de simetrie planele de coordonate zOx si zOy,
numite si plane principale. De asemenea, acesta admite axa Oz drept axa de simetrie (numit
a axa
principala a paraboloidului) si este tangent
a la planul xOy n originea O a sistemului de coordonate
(numit varful paraboloidului).
Fig. 39. a) Paraboloidul eliptic;
b) Paraboloidul hiperbolic
2. Paraboloidul eliptic intersecteaza planele de coordonate zOx si zOy respectiv dupa parabolele
z = xa2
y=0
z = yb2
x = 0.
Privind intersectiile sale cu planele paralele cu xOy z = h, h R, distingem cazurile:
170
Paraboloizii
daca h < 0, intersectia este multimea vida;

daca h = 0 (planul xOy), se obtine varful paraboloidului eliptic;
(
y2
x2
2 + b2 = h
a
daca h > 0, intersectia este elipsa
z = h.
3. Topologic, paraboloidul eliptic este multime nemarginita si nchisa, neconvexa, conexa si simplu
conexa n E 3 .
4. Paraboloidul eliptic admite ecuatiile parametrice
x = au cos v
y = bu sin v
z = u2
, u R, v [0, 2],
sau, nlocuind p = u, q = tg v2 , se obtin ecuatiile parametrice rationale

(
2
x = ap 1q
1+q 2
, p, q R.
2pq
2
y = b 1+q
2, z = p
5. Paraboloidul eliptic este folosit n industria confectiilor, astrofizica (n proiectarea antenelor telescopice), etc.
Definitie. Se numeste paraboloid hiperbolic sau sa, cuadrica E 3 ce admite o ecuatie redusa de
forma
x2 y 2
2z = 2 2 , (a, b > 0).
(2)
a
b
Observatii. 1. Paraboloidul hiperbolic are aceleasi plane si axe de simetrie ca si paraboloidul eliptic.
2. Paraboloidul hiperbolic intersecteaza planele de coordonate zOx si zOy respectiv dupa parabolele
(
2
2
z = xa2
z = yb2
y=0
x=0
si se observa ca acestea au concavitatea orientat
a diferit (prima n sensul axei Oz, caci de-a lungul ei
avem z 0), iar cealalta n sens opus sensului axei Oz). Privind intersectiile sale cu planele paralele
cu xOy date de ecuatii carteziene de forma z = h, h R, distingem cazurile:
(
y2
x2
2 b2 = h
a
daca h 6= 0, intersectia este hiperbola
, care are axa transvers
a paralela cu Ox sau
z=h
cu Oy, dupa cum h > 0 sau h < 0.
daca h = 0 (planul xOy), se obtine perechea de drepte concurente n O,
x y x y
a + b
a b = 0.
z=0
3. Topologic, saua are aceleasi calitati ca ale paraboloidului eliptic.

4. Paraboloidul hiperbolic admite ecuatiile parametrice
x = au sh v
x = au ch v
y = b u ch v ,
y = b u sh v ,
2
z = u2
z=u
u > 0, v R,
Cuadrice
171
sau, nlocuind p = u, q = th v2 , se obtin ecuatiile parametrice rationale ale paraboloidului hiperbolic

(
(
2
2pq
x = a 1q
x = ap 1+q
2
1q 2
,
, p > 0, q R\{1}
2pq
1+q 2
2
y = b 1q2 , z = p
y = bp 1q2 , z = p2
5. Paraboloidul hiperbolic este o suprafata dublu riglata, motiv pentru care este folosit n constructii
industriale ca model pentru acoperisuri.
Cilindri. Alte tipuri de cuadrice
In paragrafele anterioare am trecut n revista principalele tipuri de cuadrice nedegenerate. Vom

prezenta n continuare celelalte tipuri de cuadrice, indicand n fiecare caz forma ecuatiei canonice
aferente.
Definitii. a) Se numeste cilindru circular, cuadrica E 3 data de o ecuatie de forma
x2 + y 2 = a2 ,
(1)
unde a este un numar real strict pozitiv, numit raza cilindrului .

b) Se numeste cilindru eliptic, cuadrica E 3 data de o ecuatie de forma
x2 y 2
+ 2 1 = 0,
a2
b
(2)
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului eliptic .
:
x2 y 2
+ 2 =1
a2
b
c) Se numeste cilindru hiperbolic, cuadrica E 3 dat

a de o ecuatie de forma
:
x2 y 2
2 1 = 0,
a2
b
(3)
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului hiperbolic .
Fig. 40. Cilindrul eliptic si cilindrul hiperbolic
d) Se numeste cilindru parabolic, cuadrica E 3 dat

a de o ecuatie de forma
y 2 = 2px,
unde p este un numar real nenul.
Observatii. Celelalte cuadrice (majoritatea degenerate) sunt:
(4)
172
Cuadrice riglate
2
punct,
pereche de plane concurente, xa2 yb2 = 0;

pereche de plane paralele, x2 a2 = 0;
pereche de plane confundate, x2 = 0;
2
2
dreapt
a, xa2 + yb2 = 0;
x2
a2
y2
b2
z2
c2
= 0;
2
2
2
multime vid
a, xa2 + yb2 + zc2 + 1 = 0 (elipsoid imaginar)
sau x2 + a2 = 0 (pereche de plane imaginare).
sau
x2
a2
+ yb2 + 1 = 0 (cilindru eliptic imaginar)
Cuadrice riglate
Exista cuadrice E 3 al caror plan tangent ntr-un punct al acestora, contine cel putin o dreapta
inclus
a n . Exemple remarcabile sunt: cilindrii (circular, eliptic, hiperbolic, si parabolic), conul,
hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic. Acestea pot fi generate prin miscarea unei drepte
ce se sprijina pe o curba data.
Pe de alta parte, elipsoidul si hiperboloizii pot fi generati prin miscarea unei elipse, iar paraboloizii
a unei parabole ce se sprijina pe o curba data. Relativ la prima categorie de cuadrice, putem formula
urmatoarele
Definitii. a) Se numeste suprafata riglata, o suprafat
a E 3 care poate fi generata prin miscarea
care se sprijina pe o curba . In acest caz, dreapta
se numeste generatoarea rectilinie
unei drepte
a suprafetei riglate, iar curba se numeste curba directoare a suprafetei .
b) O cuadrica se numeste dublu riglata daca prin fiecare punct al sau trec doua drepte distincte
continute n cuadrica.
Se poate arata ca orice cuadric
a, care are proprietatea ca o data cu un punct al ei contine o ntreag
a
dreapta ce trece prin acel punct, este cuadrica riglata, si reciproc.
anz
a si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice dublu riglate.
Teorem
a. Hiperboloidul cu o p
Fig. 41. Cuadricele dublu riglate: hiperboloidul cu o p

anz
a si paraboloidul hiperbolic
Demonstratie. Folosind una dintre ecuatiile canonice ale hiperboloidului cu o panz

a,
x z x z
y
y
x2 y 2 z 2
+
1
=
0
+
=
1
1
+
,
a2
b2
c2
a
c
a
c
b
b
| R} {
} si {
| R} {
0 } sunt continute
rezulta clar ca familiile de drepte FH = {
n hiperboloid, dreptele avand respectiv ecuatiile
: x + z 1 + y = x z 1 y = 0,
: x z = 1 + y = 0
a
c
b
a
c
b
a
c
b
x z
y
y
y
x
x
z
z
0
: a + c 1 b = a c 1 + b = 0, : a c = 1 b = 0
Cuadrice
173
si mai mult, ca reuniunea fiecarei familii de drepte (ca multime de puncte) acopera ntreg hiperboloidul
cu o panza. Numim aceste familii generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panz
a. In ceea ce
priveste paraboloidul hiperbolic dat prin ecuatia canonica
z=
x y
x2 y 2
z
=
a2
b2
a
b
x
a
y
b
| R} {
} si
observam ca ecuatia acestuia este satisfacut
a de familiile de drepte FP = {
0
{ | R} { }, care deci sunt continute n paraboloid,

:
x
a
x
a
y
b
y
b
z =
z =
x
a
x
a
y
b 1 = 0;
y
b 1 = 0;
: z =
x
a
0 : z =
x
a
y
b
y
b
=0
=0
si care, ca si n cazul hiperboloidului cu o panz

a, genereaza cuadrica.
Observatii. 1. Translatand n origine oricare din cele doua familii de generatoare ale hiperboloidului
cu o panza obtinem o singura familie de generatoare ale conului asimptot al acestuia. Astfel conul
apare ca o suprafata (simplu) riglata.
2. Se poate arata ca suprafetele dublu riglate pot fi doar un plan, un hiperboloid cu o panza sau un
paraboloid hiperbolic.
3. Familiile de generatoare au o serie de proprietati deosebit de utile n aplicatii. Iata cateva dintre
acestea. Au loc urmatoarele proprietati ale celor doua familii de generatoare ale hiperboloidului cu o
panza sau ale paraboloidului hiperbolic:
oricare doua drepte ce apartin aceleiasi familii sunt necoplanare;
oricare doua drepte ce apartin la familii diferite sunt coplanare (n cazul paraboloidului hiperbolic,
n mod necesar concurente);
directiile a trei drepte din aceeasi familie sunt necoplanare.
Cuadrice descrise prin ecuatia general

a. Invarianti afini
Identificand spatiul punctual tridimensional E 3 cu spatiul vectorial tridimensional format din triplete
putem descrie cuadricele prin ecuatii
de numere reale R3 prin fixarea unui reper cartezian {O; i, j, k},
algebrice de gradul doi, de forma
g(x, y, z) a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 +
+2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0
(1)
2 6= 0, adic
unde presupunem a211 + a222 + a233 + a212 + a213 + a23
a macar un coeficient al termenilor de
grad doi este nenul.
Definitii. a) Fuctia g : R3 R din membrul stang al ecuatiei (1) se mai numeste form
a p
atratic
a
afin
a.
b) Se numeste cuadrica sau suprafata algebrica de ordinul al doilea multimea de nivel constant
= {M (x, y, z) (x, y, z) R3 , g(x, y, z) = 0} ,

In cele ce urmeaza, vom nota cuadrica data prin ecuatia carteziana (1) pe scurt, prin : g(x, y, z) =
0.
Exemple. x2 +
y2
2
z 2 1 = 0, x2 y 2 1 = 0, z 2 + z 2 = 0.
174
Cuadrice descrise prin ecuatia generala. Invarianti afini
Observatie. Din punct de vedere topologic, orice cuadrica = g 1 (0) este multime nchisa n E3
R3 , deoarece este preimaginea prin functia continu
a g : R3 R a multimii nchise {0} R.
In continuare vom determina o miscare rigida n spatiu (o roto-translatie; o izometrie pozitiva),
Oxyz relativ la care cuadrica are ecuatia
care sa transporte reperul cartezian natural {O; i, j, k}
0
0
0
0
0
0
0
(1), n reperul {O; i , j , k } O x y z relativ la care ecuatia cuadricii sa fie cat mai simpla posibil.
Astfel putem ncadra cuadrica ntr-unul din tipurile descrise anterior prin ecuatii carteziene:
sfera,
elipsoid,
hiperboloid (cu o panza sau cu doua panze),
paraboloid (eliptic sau hiperbolic),
con,
cilindru (circular, eliptic, hiperbolic sau parabolic),
pereche de plane (secante, paralele sau confundate),
dreapta,
multime formata dintr-un singur punct,
multimea vida.
Noul reper O0 x0 y 0 z 0 se va numi reper canonic, iar ecuatia simplificata a cuadricii fat
a de acesta (care
este de tipul celor descrise anterior, ecuatia canonica (sau ecuatia redusa). In cele ce urmeaza vom determina rototranslatiile Oxyz 7 O0 x0 y 0 z 0 care deplaseaza reperul originar (natural) n reperul canonic.
Invariantii unei cuadrice.
a11
a21
A=
a31
a01
Asociem ecuatiei (1) a cuadricei
a12 a13 a10

a11
a22 a23 a20
, A = a21
a32 a33 a30
a31
a02 a03 a00
, matricele
a21 a13
a22 a23 ,
a32 a33
unde aij = aji , i, j = 0, 3.

Se poate verifica faptul ca numerele urmatoare sunt invariante la rototranslatiile de reper Oxyz 7
0
O x0 y 0 z 0 :
a11 a12 a11 a13 a22 a23
, I = T rA.
= det A, = det A, J =
+
+
a21 a22 a31 a33 a32 a33
Aceste numere se numesc invarianti ai cuadricei , depind doar de cuadrica si sunt utile n clasificarea
acesteia n unul din tipurile enumerate mai sus. Determinantul descrie natura cuadricei. Anume,
cuadrica se numeste:
a, daca = 0;
degenerat
nedegenerat
a, daca 6= 0.
Excluzand multimea vida, cuadricele se pot clasifica dupa natura lor n:
cuadrice nedegenerate: sfera, elipsoidul, hiperboloizii si paraboloizii;
cuadrice degenerate: conul, cilindrii, perechile de plane, dreapta si punctul.
Exemplu. In cazul sferei, n ecuatia (1) avem coeficienti de o forma particulara, anume:
a11 = a22 = a33 = m 6= 0, a12 = a13 = a23 = 0
(a10 /m)2 + (a20 /m)2 + (a30 /m)2 (a00 /m) > 0,
Cuadrice
175
iar invariantii acesteia rezulta prin calcul:

= m4 6= 0, = m3 , J = 3m2 , I = 3m + a00 .
Centrul sferei este punctul C(a10 /m, a20 /m, a30 /m), iar raza r = . Se poate verifica (tema,
verificati!) ca punctul C este centru de simetrie al sferei. Ne propunem sa aflam cuadricele care admit
centru de simetrie, pe scurt, cuadricele cu centru.
Cuadrice cu centru de simetrie. Ca si n cazul conicelor, centrul de simetrie al unei cuadrice
: g(x, y, z) = 0, este punct critic al functiei g, deci solutia sistemului liniar
gx = 0
a11 x + a12 y + a13 z + a10 = 0
gy = 0
a12 x + a22 y + a23 z + a20 = 0
(2)
gz = 0
a13 x + a23 y + a33 z + a30 = 0
g
g
unde am notat gx = x
, gy = y
, gz = g
z .
Examinand compatibilitatea acestui sistem, distingem cazurile:
det A = 6= 0 sistemul liniar este compatibil unic determinat. Solutia este data de coordonatele
centrului de simetrie al cuadricei, care poate fi sfer
a, elipsoid, con sau hiperboloid cu o p
anz
a
sau cu dou
a
p
a
nze;
def a11 a12

6= 0 si unicul determinant caracteristic al sistemului este nenul sistemul
= 0, =
a12 a22
liniar este incompatibil (cele trei plane ale caror ecuatii formeaza sistemul se intersecteaz
a doar
cate doua, dupa trei drepte paralele). Cuadrica este n acest caz paraboloid eliptic sau hiperbolic;
= 0, 6= 0 si unicul determinant caracteristic al sistemului este nul sistemul liniar este compatibil simplu nedeterminat (cele trei plane ale caror ecuatii formeaza sistemul se intersecteaz
a
dupa o dreapta, numita dreapt
a de centre). Cuadrica este n acest caz un cilindru circular, eliptic
sau hiperbolic, sau plane concurente;
= 0, sistemul are cei doi determinanti caracteristici nenuli si este de rangul nt
ai sistemul liniar
este incompatibil (cele trei plane ale caror ecuatii formeaza sistemul sunt paralele). Cuadrica
este n acest caz un cilindru parabolic;
ai sistemul liniar
= 0,sistemul are cei doi determinanti caracteristici nuli si este de rangul nt
este compatibil dublu nedeterminat (cele trei plane ale caror ecuatii formeaza sistemul sunt
confundate). Cuadrica are un plan de centre si este formata din dou
a plane paralele distincte
sau confundate.
Exercitiu. Se da cercul care este tangent axei Oz si are centrul n punctul D(1, 0, 0). Aflati ecuatia,
invariantii si centrul cuadricei care contine punctele A(1, 1, 0), B(0, 1, 1), cercul si axa Oy.
Solutie. Avand centrul pe axa Ox si fiind tangent axei Oz, cercul se afla n planul xOz, la intersectia
dintre planul xOz : y = 0 si cilindrul circular drept de ecuatie
(x 1)2 + z 2 1 = 0.
Deoarece intersectia cuadricei cu planul xOz este cercul , ecuatia cuadricei are forma
((x 1)2 + z 2 1) + y(x + y + z + ) = 0
Cum dreapta Oy : x = z = 0 este continut
a n cuadrica, rezulta y(y + ) = 0 = = 0, iar
din conditia A, B rezulta = 3, = 1. Prin nlocuirea parametrilor , , , rezulta ecuatia
cuadricei : x2 + 3xy yz + z 2 2x = 0. Invariantii cuadricei sunt I = 1, J = 5/2 si
3/2
0
1
1
3/2
0
3/2
0
1/2 0 1
= 1,
3/2
0
1/2
=
=
,
=
4
0
1/2
1
0
4
0 1/2
0
1
0
0
0
176
Reducerea ecuatiei unei cuadrice la forma canonica
deci cuadrica este nedegenerata ( 6= 0) cu centru ( 6= 0). Sistemul (2) care furnizeaza centrul
cuadricei este n acest caz
2x + 3y 2 = 0
x = 1/10
3x z = 0
y = 3/5
y + 2z = 0
z = 3/10
deci centrul cuadricei este C(1/10; 3/5; 10/5).
Reducerea ecuatiei unei cuadrice la forma canonic

a
Prezentam n continuare etapele ce trebuiesc parcurse pentru determinarea ecuatiei canonice a unei
cuadrice data prin ecuatia carteziana
: g(x, y, z) a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz+
+2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0.
Daca cel putin unul din numerele a12 , a13 , a23 este nenul, atunci se efectueaza o rotatie a sistemului
de coordonate Oxyz 7 Ox0 y 0 z 0 determinat
a de forma patratic
a
Q(v) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz, v = (x, y, z) R3 ,
folosind coeficientii acesteia, dupa cum urmeaza:
1. Se construieste matricea simetrica atasata acestei forme patratice,
a11 a12 a13

A = a13 a22 a23 .
a13 a23 a33
2. Se determina valorile proprii 1 , 2 , 3 ale matricei (care sunt reale) si vectorii proprii corespunzatori; bazele subspatiilor proprii de dimensiune cel putin doi se ortogonalizeaza folosind procedeul
Gram-Schmidt. Se obtine o baza ortogonala a spatiului vectorial R3 .
3. Prin normarea acestei baze rezulta baza ortonormata B 0 = {e1 , e2 , e3 }. Matricea R care contine
coordonatele versorilor noii baze, asezate pe coloane este ortogonala, deci det R = 1; pentru a fi
matrice de rotatie, daca det R = 1 fie se schimb
a ordinea a doi din vectorii bazei, fie se considera n
locul unuia din vectori, opusul sau; n final, det R = 1.
4. Folosind formulele de schimbare de coordonate Oxyz 7 Ox0 y 0 z 0 de la sistemul initial la cel rotit
0
x
x
y = R y0
z
z0,
afl
am prin nlocuire n ecuatia cuadricei : g(x, y, z) = 0, ecuatia acesteia n sistemul rotit, :
g 0 (x0 , y 0 , z 0 ) = 0. Se observa ca rotatia a redus forma patratic
a Q la expresia canonica
Q(v) = 1 x02 + 2 y 02 + 3 z 02 ,
iar directiile axelor sistemului rotit Ox0 y 0 z 0 sunt date exact de versorii e1 , e2 , e3 .
II. Daca a12 = a13 = a23 = 0, se face o translatie (prin restrangerea patratelor si gruparea
termenilor liniari ramasi) si eventual o rotatie (daca dupa acest proces mai ram
an doi termeni de
gradul ntai). In sistemul de coordonate obtinut ecuatia cuadricei are forma canonica.
Cuadrice
177
Exercitiu. Sa se obtina ecuatia canonica a cuadricei

: x2 + y 2 + z 2 2xy + 2xz 2yz 2x + 6y 4z + 14 = 0.
Solutie. Forma patratica asociata Q(v) = x2 + y 2 + z 2 2xy + 2xz 2yz are matricea
1 1 1
A = 1 1 1 ,
1 1 1
si are valorile proprii reale 1 = 0, 2 = 3, prima valoare proprie fiind dubla. Ortogonalizam
baza (1, 1, 0), (0, 1, 1) a subspatiului primei valori proprii, obtin
and familia de vectori ortogonali
(1, 1, 0), (1/2; 1/2; 1); a doua valoare proprie are subspatiul propriu generat de vectorul (1, 1, 1).
Normam sistemul ortogonal obtinut si apoi, prin reunirea celor doua baze de subspatii proprii,
rezulta baza ortonormata B 0 = {
e1 , e2 , e3 } a carei matrice asociata R relativ la vechea baza are
determinantul 1, deci este matricea de rotatie,

1/2 1/ 6 1/ 3
R = 1/ 2 1/6 1/ 3 .
0
2/ 6
1/ 3
Relatiile de trecere la noul sistem de coordonate sunt
x
x
x=
y = R y0
y=
z=
z
z0
1 x0
2
1 x0
2
16 y 0 + 13 z 0
+ 16 y 0 13 z 0 .
2 y 0 + 1 z 0
6
3
Ecuatia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate va fi
3z 02 + 2 2x0 4 3z 0 + 14 = 0 3(z 0 2/ 3)2 = 2 2(x0 + 5/ 2)

T
inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translatia Ox0 y 0 z 0 7 O00 x00 y 00 z 00 dat
a de formulele

0 00
x
x
2/ 3
2
5
0 .
(x00 , y 00 , z 00 ) = x0 , y 0 , z 0 +
y 0 = y 00 +
3
2
0
00
z
z
5/ 2
Prin nlocuire n ecuat
ia cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox0 y 0 z 0 , rezulta ecuatia relativ la
00
00
00
00
002
O x y z , 3z = 2 2x00 , de unde rezulta forma canonica
2 2 00
002
x .
z =
3
Deci cuadrica este un cilindru parabolic, cu generatoarele paralele cu axa O00 y 00 .
Intersectia unei cuadrice cu o dreapt

a sau cu un plan. Probleme
de tangent
a
Consideram o cuadrica : g(x, y, z) = 0 si o dreapta oarecare

: (x, y, z) = (x0 + lt, y0 + mt, z0 + nt),
t R.
178
Intersectia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan. Probleme de tangent

a
Intersectand cele doua figuri geometrice, din sistemul de ecuatii format rezulta ecuatia algebrica n
necunoscuta t,
t2 Q(l, m, n) + t(l gx0 + m gy0 + ngz0 ) + g(x0 , y0 , z0 ) = 0,
(1)
unde s-au folosit notatiile
Q(l, m, n) = a11 l2 + a22 m2 + a33 n2 + 2a12 lm + 2a13 ln + 2a23 mn,
gx0 = gx (x0 , y0 , z0 ), gy0 = gy (x0 , y0 , z0 ), gz0 = gz (x0 , y0 , z0 ).
Observatii. Privitor la solutiile t1,2 ale acestei ecuatii, distingem cazurile:
1. Q(l, m, n) 6= 0
ecuatia (1) este o ecuatie de gradul doi.
acinile reale distincte

Daca q (l gx0 +m gy0 +ngz0 )2 4Q(l, m, n)g(x0 , y0 , z0 )i0, atunci exista rad
t1 6= t2 ce corespund punctelor distincte A1 6= A2 n care dreapta intersecteaz
a cuadrica.
Daca q = 0, atunci exista doua solutii confundate t1 = t2 care corespund unui punct dublu de
tangenta A = A1 = A2 n care dreapta intersecteaz
a cuadrica. In acest caz dreapta se numeste
tangenta la cuadrica. Se observa ca exista o familie ntreag
a de tangente n A la cuadrica, iar
dreapta este una dintre acestea.
Daca qh0, atunci ecuatia (1) nu are radacini reale, deci dreapta nu intersecteaz
a cuadrica.
2. Q(l, m, n) = 0
ecuatia (1) este o ecuatie de gradul nt

ai. Distingem subcazurile:
Daca l gx0 + m gy0 + ngz0 6= 0, atunci ecuatia admite solutie unica, deci exista un unic punct de
intersectie dintre dreapta si cuadrica.
Daca l gx0 + m gy0 + ngz0 = 0 si g(x0 , y0 , z0 ) 6= 0, atunci ecuatia nu are solutii, deci dreapta nu
intersecteaza cuadrica.
Daca l gx0 + m gy0 + ngz0 = 0 si g(x0 , y0 , z0 ) = 0, atunci ecuatia (16) devine o identitate, deci
dreapta este continuta integral n cuadrica.
In continuare consideram un punct A(x0 , y0 , z0 ) astfel nc
at cel putin unul dintre numerele
gx0 , gy0 , gz0 sa fie nenul.
de directie v (l, m, n) este tangent
a
a la cuadrica : g(x, y, z) = 0 n punctul
Teorem
a. O dreapt
dac
A(x0 , y0 , z0 )
a si numai dac
a are loc relatia
l gx0 + m gy0 + ngz0 = 0.
(2)
trece prin punctul A si are directia v, deci ecuatiile sale parametrice sunt
Demonstratie. Dreapta
: (x, y, z) = (x0 + lt, y0 + mt, z0 + nt), t R; intersectia dreptei cu cuadrica , determinata de
ecuatia (16) produce un punct de tangent

a (rad
acina dubla t = 0) doar daca are loc relatia (2).
Observatie. Notand grad g|A = (gx0 , gy0 , gz0 ), conditia (2) revine la ortogonalitatea vectorilor
grad g|A si v, adica h grad g, vi = 0, de unde se vede ca vectorul grad g|A este ntotdeauna perpendicular pe suprafata n punctul corespunzator A .
constatam ca dreapta
: x y = z 1 = 0 este tangenta la sfera
Exemplu. Calculand ,
2
2
2
: x + y + z = 1 n punctul A(0, 0, 1). Dar are vectorul director v (l, m, n) || (1, 1, 0), iar
grad g|A = (0, 0, 2), si se constata usor ca relatia (2) are loc.
Plan tangent la o cuadric
a.
Teorem
a. Locul geometric al tuturor dreptelor tangente la cuadrica n punctul acesteia A(x0 , y0 , z0 )
este un plan de ecuatie cartezian
a
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 + (z z0 )gz0 = 0.
(3)
Cuadrice
179
Acest plan se numeste planul tangent la cuadrica n punctul A.

: (x, y, z) =
Demonstratie. Eliminand parametrii l, m, n, t din sistemul format din ecuatiile dreptei
(x0 + lt, y0 + mt, z0 + nt), t R si conditia (2), rezulta (3).
Observatie. Ecuatia (3) poate fi obtinut

a si prin dedublarea ecuatiei cuadricei : g(x, y, z) = 0 cu
coordonatele punctului A(x0 , y0 , z0 ) ; deci ecuatia planului tangent se poate rescrie
a11 xx0 +a22 yy0 + a33 zz0 + a12 (x0 y + xy0 ) + a13 (x0 z + xz0 ) + a23 (y0 z + yz0 )+
+a10 (x + x0 ) + a20 (y + y0 ) + a30 (z + z0 ) + a00 = 0.
(4)
Ecuatiile (3) si (4) sunt echivalente (tema, verificati!) .

Exemplu. Planul tangent la cuadrica : xy + z 2 2 = 0 n punctul acesteia A(1, 1, 1) se
obtine din ecuatia (3): avem grad g|A = (1, 1, 2) si rezulta
: (x + 1) (1) + (y + 1) (1) + (z 1) 2 = 0 x + y 2z + 4 = 0.
Altfel. Folosim ecuatia (4), si prin dedublare avem:
1
: [(1) y + x (1)] + z 1 2 = 0 x + y 2z + 4 = 0.
2
Definitii. a) Spunem ca o cuadrica este neteda, daca putem construi n fiecare punct A(x0 , y0 , z0 )
al acesteia, planul tangent.
b) Se numeste normala la cuadrica n punctul A(x0 , y0 , z0 ) al acesteia, dreapta ce contine punctul
A si este perpendiculara pe planul tangent n A.
Observatii. 1. Netezimea cuadricii n punctul A(x0 , y0 , z0 ) revine la ne-anularea vectorului
grad g = (gx0 , gy0 , gz0 ) n punctul A.
2. Ecuatiile normalei la cuadrica n punctul A(x0 , y0 , z0 ) sunt (tema, verificati!) :

x x0
y y0
z z0
=
=
.
gx0
gy0
gz0
(5)
P
:g(x,
y, z) = 0 dupa punctele M (x, y, z)
ax + by + cz + d = 0
ale caror coordonate satisfac sistemul algebric de ordinul doi:
. Substituim
g(x, y, z) = 0.
(spre exemplu, presupunand c 6= 0) necunoscuta
z = x + y + , = a/c, = b/c, = d/c n
z = x + y +
ecuatia a doua. Rezulta sistemul echivalent
, deci intersectia dintre plan
g(x, y, x + y + ) = 0
si cuadric
a reprezinta de fapt intersectia dintre planul dat si un cilindru cu generatoarele paralele cu
axa Oz, deci o conic
a, o dreapt
a sau multimea vid
a.
3. Un plan : ax + by + cz + d = 0 intersecteaza o cuadrica
10
Probleme propuse
1. Se da sfera : x2 + y 2 + z 2 + 2x 6y + 4z 11 = 0.
a) Aflati centrul si raza cercului aflat la intersectia planului : 2x y 2z + 21 = 0 cu cuadrica .
b) Aflati sfera 0 care este simetrica sferei fat
a de planul .
0
c) Determinati planul care este tangent sferei , stiind ca acesta contine dreapta
: x y 3 = x z 6 = 0.
180
Probleme propuse
R: a) Restrangand patratele n ecuatia sferei, obtinem centrul C(1, 3, 2) si raza r = 5. Distanta

de la C la planul este
p
d = d(C, ) = |2 3 4 + 21| / 22 + (1)2 + (2)2 = 4h5,
deci planul este secant sferei; notand cu C centrul cercului de intersectie, cu A un punct al cercului,
si prin r raza acestuia, aplic
and teorema lui Pitagora n triunghiul dreptunghic CC A, rezulta raza
cercului de sectiune r = r2 d2 = 3.
Centrul C al cercului se afla la intersectia planului cu dreapta prin C care este perpendiculara
pe (proiectia lui C pe ); se obtine C (11/3; 13/3; 14/3); ecuatiile cercului sunt date de sfera
de centru C , raza r , si planul , la intersectia carora acesta se afla. b) Raza sferei simetrice
coincide cu cea a sferei , dar centrul ei este simetricul C al punctului C fat
a de planul , deci fat
a
0
de C ; prin calcul rezulta C (19/3; 17/3; 22/3), deci ecuatia sferei simetrice relativ la planul este
0 : (x + 19/3)2 + (y 17/3)2 + (z 22/3)2 = 25. c) 0 face parte din fascicolul de plane ce contin
dreapta data, deci are ecuatia de forma 0 : x
y 3 + (x z 6) = 0; conditia de tangent
a este
0
echivalenta cu conditia d(C, ) = r {(2 3)/5}; nlocuind valorile obtinute pentru rezult
a
doua solutii posibile pentru ecuatia planului 0 .
1 : x1 =
2. Aflati sfera tangenta n punctele A1 (1, 0, 1), A2 (1, 0, 1) respectiv la dreptele
2 :
z + 1,
x+1
0
=y=
z1
0 .
y
0
1 , 2 ce trece prin
R: Centrul C al sferei se afla la intersectia planelor 1 ce trece prin A1 normal pe
A2 normal pe 2 si planul 3 mediator al segmentului A1 A2 (plan ce trece prin mijlocul

segmentului
A1 A2 , perpendicular pe directia A1 A2 ). Obtinem C(0, 0, 0), iar raza r = d(C, A1 ) = 2, deci ecuatia
sferei este : x2 + y 2 + z 2 = 2.
3. Determinati sfera n fiecare din urmatoarele cazuri, cunoscand ca:

a)
b)
c)
00
este tangenta la planul : x + z = 0 si are centrul C(2, 0, 3).

contine punctele O(0, 0, 0), A(0, 0, 1), B(0, 1, 0), D(1, 0, 0).
este tangenta la planul 0 : x + y + 1 = 0 n punctul E(1, 0, 0) si este tangent
a la planul
: x + y + z = 0.
R: a) Raza este r = d(C, ) = 1/ 2, deci ecuatia sferei este

: (x 2)2 + y 2 + (z + 3)2 = 1/2.
b) Folosim ecuatia sferei sub forma de determinant; rezulta : x2 + y 2 + z 2 x y z = 0. c) Din
prima conditie, rezulta ca centrul C al sferei se afla pe dreapta ce trece prin E si este perpendiculara
pe planul 0 , deci are forma C(1 + t, 0 + t, 0 + 0t) = (t 1, t, 0). Pozitiapunctului C pe aceasta
dreapta este data de conditia d(C, E) = d(C, 00 ) de unde rezulta t {(2 6)/2}. Inlocuind
aceste
valori ale lui t n coordonatele lui C, rezulta doua solutii: C1,2 ( (4

6)/2,
(2 6)/2); razele
sunt distantele de la centrele respective la punctul E, deci rezulta r1,2 = 3 2; n final, ecuatiile
celor doua sfere-solutii sunt:
1,2 : (x (4 6)/2)2 + (y (2 6)/2)2 + z 2 = ( 3 2)2 .

: x = y + 2 = z + 4 un segment de
4. Aflati cercul de centru C (1, 1, 1) ce determina pe dreapta
lungime l = 4.
R: Cercul se afla (n calitate de cerc mare) la intersectia sferei de centru C siq
raza egala cu raza r a
Raza cercului este r = d(C , )
2 + (l/2)2 =
cercului, si planul ce contine centrul C si dreapta .
Cuadrice
181
q
(2 2)2 + 22 = 2 3. Deci ecuatiile cercului sunt : x2y+z = 0, : (x1)2 +(y1)2 +(z1)2 =

12.
5. In fiecare din cazurile urmatoare, aflati tipul, centrul si forma canonica a cuadricei:
a)
b)
c)
d)
e)
: x2 y 2 + z 2 2xy 2yz 2zx 5x 1 = 0;

: 2y 2 7z 2 + 112x 16y 14z 87 = 0;
: 2y 2 + 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0
: xy + z 2 2 = 0
: x2 + y 2 + 5z 2 6xy 2yz + 2zx 4x + 8y 12z + 14 = 0.
R: a) hiperboloid cu o panza, C(5/4; 5/4; 0), :

002
fara centru, : y28 +
z 002
8
x002
33/8
002
002
y
z
33/16
+ 33/16
= 1; b) paraboloid hiperbolic,
= 2x00 ; e) hiperboloid cu doua panze, C(1, 0, 1), :
x002
3
y 002
2
z 002 = 1.
6. Aflati planul de directie normala v (1, 0, 1) care este tangent la cuadrica

:
x2
+ y 2 = 2z.
9
R: Ecuatia planului este de forma : x z + d = 0. Intersectia cu cuadrica este data de sistemul

format din ecuatia planului si cea a cuadricei; din conditia de solutie unica (rad
acin
a dubla) rezulta
d = 9/2, deci planul : x z 9/2 = 0.
a)
b)
c)
d)
x2
9
z4 = y.
Aflati generatoarele cuadricei ce trec prin punctul A(3, 1, 0) si unghiul acestora.
Aflati prin dedublare planul tangent 0 la cuadrica n punctul A.
Determinati normala 0 la cuadrica n punctul A.
Verificati daca planul 0 intersecteaz
a cuadrica dupa generatoarele de la punctul a).
7. Se da paraboloidul hiperbolic :
R: a) Generatoarele sunt drepte cu ecuatiile de forma

: (x, y, z) = (at + 3, bt + 1, ct), t R;
intersectand cu rezulta relatia

2
a
c2
2a
2
t +
b t = 0,
9
4
3
t R,
Din anularea coeficientilor polinomului n t, rezulta b = 2a/3; c = 2a/3, deci se obtin doua directii,
: (x, y, z) = (3t + 3, 2t +
date de vectorii (3, 2, 2); rezulta ecuatiile parametrice ale generatoarelor,
1, 2t), t R. Unghiul dintre acestea este cel format de vectorii directori, deci arccos (9/17). b) Prin
dedublare, rezulta planul tangent 0 : 2x 3y = 3. c) Directia normalei este data de normala la 0 ,
de directie n
(2, 3, 0), deci
0 : (x, y, z) = (2t + 3, 3t + 1, 0), t R.
8. Determinati ecuatia suprafetei generate de elipsa mobila

(
E:
y2
25
z
+ 16
=a
, a, b R
x=b
care se deplaseaza paralel cu ea nsasi si se deformeaza, sprijinindu-se pe hiperbola fixa

(
2
2
y25 + x9 = 1
H:
z = 0.
182
Probleme propuse
R: Faptul ca elipsa se sprijina pe hiperbola, revine la compatibilitatea sistemului

( 2
y
z2
25 + 16 = a, x = b
2
2
y25 + x9 = 1, z = 0.
Conditia de compatibilitate se obtine eliminand x, y, z din sistem, si este data de relatia b2 = 9(a + 1).
Folosind ecuatiile elipsei, rezulta prin nlocuirea parametrilor n relatie ecuatia suprafetei cautate:
:
care descrie un hiperboloid cu doua panze.
y2
z2
x2
= 1,
9
25 16
Partea III -
ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT

IALA
Capitolul 1. Curbe
1
Preliminarii. Aplicatii diferentiabile
Definitie. a) O functie f : D Rn Rm se numeste:

(i) imersie, daca rang[J(f )] = n, (n m),
(ii) submersie, daca rang[J(f )] = m, (m n), unde am notat prin [J(f )] matricea Jacobiana a functiei
f:
fi
[J(f )] =
xj i=1,m,j=1,n
b) O aplicatie f : D Rn D0 Rn se numeste difeomorfism dac
a satisface urmatoarele proprietati:
1) f este diferentiabila,
2) f este bijectiva,
3) f 1 este diferentiabila.
Teorema functiei inverse. Dac
a functia f : D Rn D0 Rm satisface conditiile:
1) f diferentiabil
a,
2) matricea [J(f )] este inversabil
a n x0 D, atunci exist
a o vecin
atate V a punctului x0 D
astfel nc
at restrictia lui f la V este difeomorfism si are loc relatia
[J(f 1 )] = [J(f )]1 .
Teorema functiilor implicite. Fie f = (f1 , f2 , . . . , fm ) : D Rm+n Rm o functie diferentiabil
a,
m+n
m
n
si un punct (x, y) = (x1 , x2 , . . . , xm ; ym+1 , . . . , ym+n ) D R
R R n care f (x, y) = 0 si
D(f1 ,...,fm )
(x,
y)
=
6
0.
D(x1 ,...,xm )
Atunci exist
a o vecin
atate D0 D00 D, x D0 , y D00 , si o functie diferentiabil
a unic
a g : D0
Rm , astfel nc
at: g(x) = y si f (u, g(u)) = 0, u = (u1 , . . . , um ) D0 Rm .
Curbe n Rn
Definitii. a) Se numeste curba parametrizata o aplicatie diferentiabil

a : I R Rn ; vom folosi
uneori acelasi termen pentru a desemna multimea punctelor curbei, Im = (I) Rn .
b) Se numeste punct regulat al curbei , un punct A = (t0 ) Im , (t0 I) n care viteza nu se
anuleaza, 0 (t0 ) 6= 0. Curba parametrizata se spune ca este regulata daca toate punctele sale sunt
regulate. Un punct care nu este regulat se numeste punct singular al curbei.
c) Curba : I Rn se numeste periodica daca T > 0 a.. (t) = (t + T ), t I cu proprietatea
t + T I.
n
Definitii. a)
R t Se 0numeste abscisa curbilinie a curbei regulate : I R R , aplicatia s : I J =
s(I), s(t) = t0 || ( )||d , unde t0 I este un punct din domeniul curbei.
b) Se numeste reparametrizare a curbei regulate : I R Rn , o curba : J R Rn (unde I si
J sunt intervale deschise ale dreptei reale), cu proprietatea ca exista un difeomorfism : J I astfel
184
Curbe plane date prin ecuatie carteziana
ncat = . In acest caz, curbele si se numesc echivalente. Daca n plus || 0 (s)|| = 1, s J,

reparametrizarea se numeste reparametrizare normala a curbei . Aceasta curba este data de relatia
(s) = (t(s)), s J,
deci = s1 : J Rn , unde aplicatia t : s J t(s) I este inversa abscisei curbilinii a curbei
.
c) Fie data curba : I = [a, b] Rn ; atunci lungimea curbei este
Z b
l([a,b]) =
||0 (t)||dt.
a
Definitii. a) Pentru o curba : I Rn regulat

a si t0 I fixat, abscisa curbilinie este aplicatia
s : J = l([a,b]) I, unde s(t) reprezinta lungimea arcului de curba masurat
a de la un punct fixat al
curbei, (t0 ) (t0 arbitrar fixat n I), la punctul curent (t). Ea este data de relatia
Z t
s(t) =
||0 ( )||d.
t0
b) Se numeste dreapta tangenta la curba : I Rn n punctul A = (t0 ) = (x1 (t0 ), . . . , xn (t0 )), t0
I, multimea de puncte x = (x1 , . . . , xn ) Rn ce satisfac ecuatiile
x1 x1 (t0 )
(k)
x1 (t0 )
= =
xn xn (t0 )
(k)
xn (t0 )
si se numeste hiperplan normal la aceasta curba n A, multimea de puncte ce satisfac ecuatia:

(k)
x1 (t0 )(x1 x1 (t0 )) + + x(k)

n (t0 )(xn xn (t0 )) = 0,
unde (k) (t0 ) 6= 0 si (j) (t0 ) = 0, j 0, k 1. Daca punctul (t0 ) este regulat, atunci k = 1.
c) Spunem ca doua curbe : I Rn si : J Rn au contact de ordin m n punctul lor
comun A = (t0 ) = (s0 ), unde t0 I, s0 J daca au loc relatiile (k) (t0 ) = (k) (s0 ), k < m si
(m) (t0 ) 6= (m) (s0 ).
3
3.1
Curbe plane
Curbe plane date prin ecuatie cartezian
a
Definitii. a) Se numeste curba plana definita cartezian implicit, multimea a punctelor din plan ce
satisfac o ecuatie de forma
: f (x, y) = 0,
unde f : D R2 R este o functie derivabil
a.
b) Se numeste punct regulat al curbei , un punct x0 Dom f , astfel nc
at rangul matricei Jacobiene
[J(f )] este 1 n acest punct. Un punct n care rangul este 0, se numeste punct singular al curbei.
c) O curba ale carei puncte sunt regulate se numeste curba regulata.
Definitii. a) Curbele plane ce au ecuatii carteziene implicite de forma
Pm (x, y) + Qm+1 (x, y) = 0
unde Pm si Qm+1 sunt polinoame omogene de grad m 1 si respectiv (m+1) n x si y sunt unicursale,
trec prin origine si pot fi parametrizate folosind substitutia y = t x.
Curbe
185
b) In punctul regulat A(x0 , y0 ) al curbei , dreapta tangent

a si dreapta normala la curba au
respectiv ecuatiile
tg ,A : (x x0 )fx0 + (y y0 )fy0 = 0;
nor,A :
xx0
fx0
yy0
fy0 ,
f
unde am notat fx0 = f
x (x0 , y0 ), fy0 = y (x0 , y0 ).
c) Punctele singulare ale curbei sunt solutiile sistemului
f (x, y) = 0
f
x (x, y) = 0
f
y (x, y) = 0,
deci acele puncte ale curbei care anuleaz

a gradientul f =
f f
x , y
al functiei f .
d) Daca f este o functie polinomiala n variabilele x, y, atunci tipul singularitatii curbei ntr-un
punct singular B al sau se studiaza cu ajutorul Hessienei functiei f n acest punct
2
!
2
M = Hess (f )|B =
f
x2
2f
xy
f
xy
2f
y 2
|B .
Daca d = det M este un numar real negativ/nul/pozitiv, atunci punctul B este, respectiv, punct
singular dublu / punct singular izolat / punct de ntoarcere al curbei .
e) Daca B(x0 ,y0 ) este punct dublu sau de ntoarcere, atunci componentele directiilor v = li + mj
0
0
(l, m) ale tangentelor n B la curba tg ,B : xx
= yy
ia
l
m sunt date de relat
2
2f
2f
2 f
(x
,
y
)
+
m
(x
,
y
)
+
2lm
(x0 , y0 ) = 0,
0
0
0
0
x2
xy
y 2
l
echivalenta cu ecuatia matriceala (l, m)M
= 0.
m
l2
3.2
Definitii. a) Se numeste curba plana parametrizata (sau drum parametrizat), o aplicatie diferentiabil
a
: I R R2 .
b) Punctul regulat A = (t0 ) este punct de inflexiune al curbei daca vectorii 0 (t0 ) si 00 (t0 ) sunt
liniar independenti si R a.. 0 (t0 ) = 00 (t0 ).
Definitii. Fie t0 I\I,

unde nchiderea I se ia n R.
a) In cazul lim (t) = (x0 , ), curba admite asimptota vertical
a de ecuatie x = x0 .
tt0
b) In cazul lim (t) = (, y0 ), curba admite asimptota orizontal

a de ecuatie y = y0 .
tt0
y(t)
si n = lim (y(t) m(t)), exista si sunt finite, curba admite
c) In cazul cand limitele m = lim
tt0
tt0 x(t)
asimptota oblica de ecuatie y = mx + n.
d) In cazul lim (t) = (x0 , y0 ), curba admite punctul asimptotic A(x0 , y0 ).
tt0
e) Se numeste graficul curbei : I R2 multimea punctelor

= Im = (I) R2 .
186
Definitii. a) Curbura unui drum parametrizat

: t I R (t) = (x(t), y(t)) R2
este data n orice punct al sau de relatia
0
x y0
x00 y 00
k(t) = p
, t I.
( x02 + y 02 )3
b) Se numeste cerc osculator la curba : I R2 n punctul A = (t0 ), t0 I, acel cerc care are
contact de ordinul 2 cu curba n acest punct. Ecuatia cartezian
a a cercului osculator la curba n
punctul A este data de
osc,A : (x xc )2 + (y yc )2 = r2 ,
unde centrul si raza cercului osculator sunt date de relatiile
x02 + y 02
;
xc = x y 0 0
x y0
x00 y 00
x02 + y 02
;
yc = y + x 0 0
x y0
x00 y 00
r=
1
,
|k(t0 )|
si unde am notat
x = x(t0 ), y = y(t0 ), x0 = x0 (t0 ), y 0 = y 0 (t0 ), x00 = x00 (t0 ), y 00 = y 00 (t0 ).
c) Locul geometric al centrelor de curbura (centrele cercurilor osculatoare) ale curbei , se numeste
evoluta curbei. Coordonatele punctului curent al evolutei curbei parametrizate (t) = (x(t), y(t)) sunt
date de
02
02
x02 + y 02
0 x + y
xev = x y 0 0
;
y
=
y
+
x
.
ev
x y0
x0 y 0
x00 y 00
x00 y 00
Fig. 42. Evoluta unei curbe
(t)}},
Definitii. a) Reperul Frenet asociat curbei n punctul curent (t) este RF = {(t); {T(t), N
0
(t) = R T(t) sunt versorul tangent si respectiv normal la curba n punctul
unde T(t) = k0 (t)
si N
(t)k
2
(t).
b) Ecuatiile Frenet asociate curbei n punctul curent al acesteia (t) au forma matriceala,
respectiv desfasurata:
0
T
0 k
T
T = vk N
=v
0
0
N
k 0
N
N = vk T,
unde prin v s-a notat viteza scalara a curbei ||0 (t)|| n punctul curent (t).
Curbe
3.3
187
Curbe plane date prin ecuatie polar

a
Definitii. Se numeste curba plana (n coordonate polare), o curba data de ecuatia polara : =
f (), D R; prin abuz de limbaj, functia f se noteaza tot cu .
Punctele curbei au coordonatele carteziene (x, y),
(
x = () cos
, D.
y = () sin
2
a polara si respectiv subnormala

b) Numerele reale OT = 0 si ON = 0 se numesc subtangent
polara ale curbei : = ().
D\D ale argumentului pentru care avem lim () = , sunt cele n care se
a) Valorile 0 D
0
studiaza ramurile infinite si asimptotele (n cazul cand curba admite asimptote).

este data generic de
b) Ecuatia polara a asimptotei as : = (), pentru 0 , 0 D
d
: () = sin(0 ) , unde d este distanta de la origine la asimptota, calculata cu ajutorul formulei
d = lim () sin( 0 ).
0
c) Ecuatiile tangentei si normalei la curb

a n sistemul mobil XOY (vezi figura)sunt respectiv date
de
t : Y =
(X );
0
n :
Y + X = 0.
0
d) Punctele multiple ale curbei = () se obtin rezolvand ecuatiile (1 ) = (2 ), (1 ) =

(2 + ), n care 1 este necunoscuta iar 2 parametru; se cauta solutii nebanale de forma 1
/
{2 + 2k|k Z} pentru prima, si respectiv 1
/ {2 + 2k + |k Z} pentru a doua ecuatie.
e) Convexitatea curbei se stabileste cu ajutorul semnului curburii
k=
4
4.1
2 + 202 00
3
(2 + 02 ) 2
Curbe n R3
Curbe n R3 date prin ecuatii carteziene
Fie F = (f, g) : R3 R2 , F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)) o functie diferentiabil

a. Punctele critice
ale functiei F se afla rezolvand sistemul
D(f, g)
D(f, g)
D(f, g)
= 0;
= 0;
= 0,
D(x, y)
D(y, z)
D(z, x)
f f
D(f,g)
y
3
unde, spre exemplu, D(x,y)
= x
g . Un punct M (x, y, z) R care nu satisface acest sistem se
g
x y
numeste punct regulat al functiei F ; pentru un punct regulat dat, exista o vecin
atate a acestuia n
care ecuatiile
f (x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
definesc o curba simpla si regulata . Cele doua ecuatii ale sistemului poarta numele de ecuatii
carteziene implicite ale curbei.
188
Definitii. a) Vectorul tangent ntr-un punct al curbei data cartezian implicit, este dat de produsul
vectorial al vectorilor f, g (respectiv gradientii functiilor f, g (care definesc cele doua suprafete la
a caror intersectie se afla curba data). Deci
vtg = f g.
b) Dreapta tangent
a la curba n punctul sau A(x0 , y0 , z0 ) are ecuatiile
tg ,A :
y y0
z z0
x x0
=
=
,
a
b
c
(1)
iar planul normal la n punctul A(x0 , y0 , z0 ) are ecuatia

tg ,A : a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0,
unde (a, b, c) f g|A .
4.2
Dreapta tangent
a la curba = Im data parametric de aplicatia : t I R (t) =
(x(t), y(t), z(t)) R3 , n punctul sau regulat A = (t0 ) (x0 , y0 , z0 ), (t0 I) are ecuatiile
tg ,A :
y y0
z z0
x x0
=
=
,
a
b
c
iar planul normal la n punctul A are ecuatia

tg ,A : a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0,
unde (a, b, c) (x0 (t0 ), y 0 (t0 ), z 0 (t0 )).
Daca A = (t0 ) (x0 , y0 , z0 ), (t0 I) este punct singular de ordinul m al curbei , atunci ecuatiile
dreptei tangente si planului normal la curba n punctul A sunt (1), cu deosebirea ca
(a, b, c) (x(m) (t0 ), y (m) (t0 ), z (m) (t0 )).
In cele ce urmeaza presupunem ca n orice punct (t), t I al curbei : I Rn , vectorii 0 (t) si
00 (t) sunt liniar independenti.
a) Reperul mobil Frenet (campul de repere Frenet) pe curba regulata : I R3 , notat R (t) =
(t), B(t)},
{(t); T(t), N
este format din punctul curent (t) al curbei, campul tangent T, campul
normalei principale N si campul binormal B.
Fig. 43. Reperul mobil Frenet pentru curbe n R3
Cele trei campuri sunt date de formulele:

T (t) =
0 (t)
0 (t) 00 (t)
, B(t) =
, N (t) = B(t) T (t),
0
|| (t)||
||0 (t) 00 (t)||
t I.
Curbe
189
b) In orice punct regulat A = (t0 ), t0 I al unei curbe : I R3 n care 0 (t0 ) 00 (t0 ) 6= 0,

exista un reper Frenet
(t0 ), B(t
0 )}
R (t0 ) = {A = (t0 ); T(t0 ), N
(t0 ) si versorul binormal
format din punctul A, versorul tangentei T(t0 ), versorul normalei principale N
0 ).
B(t
c) Muchiile reperului Frenet ntr-un punct curent (t) al curbei sunt dreptele tangent
a, normal
a
principal
a si binormal
a, anume dreptele ce contin punctul curent si au respectiv versorii directori
(t), B(t).
T(t), N
d) Fetele reperului Frenet sunt planele osculator, normal, rectificant, anume planele ce trec prin
T, N
respectiv.
punctul curent si au drept versori normali B,
e) Planul osculator al curbei : t I R (t) = (x(t), y(t), z(t)) R3 n punctul sau A =
(t0 ), (t0 I) este determinat de punctul curent (t0 ) si vectorii 0 (t0 ) si 00 (t0 ), deci ecuatia sa este
osc,A=(t0 )
x x(t0 ) y y(t0 ) z z(t0 )
y 0 (t0 )
z 0 (t0 )
: x0 (t0 )
00
x00 (t0 )
y (t0 )
z 00 (t0 )
= 0.
f) Formulele Frenet pentru o curba cu viteza arbitrara v(t) = ||0 (t)|| > 0 sunt:
0
T = kv N
0 = kv T + v B
0
,
B = v N
sau condensat,
T0
0
k
0 = v k 0
N
0
B
0
0

0
(2)
T
,
N
unde k(t) > 0, t I este curbura curbei, iar (t) torsiunea curbei.
g) Pentru o curba regulata , curbura ei ntr-un punct (t) este data de formula
k(t) =
||0 (t) 00 (t)||

||0 (t)||3
si torsiunea curbei regulate n punctul (t) este data de formula

(t) =
h0 (t) 00 (t), 000 (t)i

.
||0 (t) 00 (t)||2
h) O curba stramba spunem ca este o curba plana daca exista un plan R3 astfel nc
at
imaginea curbei sa fie inclusa n planul ( ). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
: I R3 este curba plana;
(t) = 0, t I;
ecuatia planului osculator nu depinde de parametrul t.
In acest caz, osc osc,(t) , t I reprezint
a planul n care este continut
a curba.
190
Probleme propuse
Probleme propuse
Aplicatii diferentiabile
1. Studiati daca urmatoarele aplicatii sunt injective, surjective, imersii sau submersii:
a) f : R R2 , f (s) = (s2 , s3 ), s R.
b) g : Dg
R3 ,
g(t) = (cos t, sin t, tg t), Dg = R\
(2k+1)
k
2
o
Z .
c) : R2 R3 , (u, v) = (v cos u, v sin u, v).

R: a) f este injectiva, nesurjectiva, nu este nici imersie, nici submersie; b) g este neinjectiva, nesurjectiva, este imersie, nu este submersie; c) este neinjectiva, nesurjectiva, este imersie, nu este submersie.
2. Se da aplicatia f : R2 R2 definita prin f (u, v) = (2u + v, u v).

a) Aratati ca f este bijectiva si calculati functia invers
a f 1 .
b) Sa se calculeze f 1 (1, 2).
c) Sa se determine multimea M = {P |f (P ) = (1, 1)}.
d) Aratati ca f este difeomorfism.
R: f este bijectiva, f 1 (y1 , y2 ) = 13 (y1 + y2 , y1 2y2 ), f 1 (1, 2) = (1, 1), M = {(0, 1)}.
Curbe n Rn
n
2
3. Aflati ecuatia hiperplanului
normal si ecuatiile tangentei la curba : R R , (t) = t , t, t , t 1
n punctul acesteia A 4, 2, 12 , 1 R4 .
4. Se da curba : R R2 , (t) = (t2 , t3 + 3).

a) Sa se determine ecuatiile tangentei si ecuatia hiperplanului normal la curba n punctul A(0, 3)
R2 .
b) Sa se determine ecuatia carteziana a curbei.
5. Ce tip de singularitate are curba definita la exercitiul anterior n punctul A(0, 3) ?

Curbe n R2
6. Se da cicloida : R R2 , (t) = (a(t sin t), a(1 cos t)), a > 0.

a) Sa se afle lungimea arcului de curba pentru t [0, 2].
b) Sa se afle abscisa curbilinie a curbei si parametrizarea normala a acesteia.
7. Sa se cerceteze daca urmatoarele curbe sunt unicursale si sa se determine o parametrizare a

acestora:
a) Foliul lui Descartes
x3 + y 3 3axy = 0,
(a > 0);
(1)
b) Cisoida lui Diocles

y 2 (a x) x3 = 0.
(2)
8. Aflati singularitatile curbelor date cartezian implicit n exercitiul anterior si tipul acestor singularitati. Sa se determine ecuatia tangentei si ecuatia normalei n fiecare punct singular al fiecarei
curbe.
3a
9. Determinati ecuatia tangentei si ecuatia normalei n punctul B 3a
2 , 2 , al foliului lui Descartes
(1).
Curbe
191
10. Sa se determine unghiul curbelor , : R R2 definite prin (t) = (t2 , t 1) si (s) =

(s + 4, s2 + 1), n punctul de intersectie al acestora A(4, 1). Sa se studieze tipul de contact al curbelor
date.
11. Sa se determine graficul urmatoarelor curbe plane

a) : R R2 , (t) =
b) : R R2 , (t) =
3at 3at2
,
1+t3 1+t3
3
at2
, at
1+t2 1+t2
, t R\{1}, (a > 0);
, t R, (a > 0).
12. Sa se afle ecuatiile polare ale curbelor (1) si (2). Aflati ecuatiile polare ale asimptotelor foliului
lui Descartes (1), folosind ecuatia polara a curbei.
13. Sa se reprezinte parametric spirala lui Arhimede:

= a, (0, +), unde a > 0.
14. Se da spirala exponentiala () = ea , R, (a > 0).

a)
b)
c)
d)
Sa se afle subtangenta si subnormala polara;

Sa se determine ecuatia tangentei si ecuatia normalei la curba;
Sa se cerceteze daca aceasta curba are puncte multiple;
Sa se studieze convexitatea curbei.
15. Se da curba : y = x2 .
a) Sa se detemine curbura curbei n punctul A(2, 4).
b) Sa se scrie ecuatia cercului osculator n A.
c) Sa se afle evoluta parabolei .
16. Sa se determine reperul Frenet n punctul A(2, 4) pentru curba plana

: R R2 , (t) = (t, t2 ), t R.
Curbe n R3
17. Se da curba : R R3 , (t) = (t2 , t, t3 ).

a) Sa se determine ecuatiile carteziene ale curbei.
b) Sa se determine ecuatiile tangentei si ecuatia planului normal la curba n punctul A(1, 1, 1).
18. Se da curba : [0, 2] R3 , (t) = (cos t, sin t, t 3).

a) Sa se determine abscisa curbilinie a curbei .
b) Sa se determine parametrizarea normala.
c) Sa se calculeze lungimea arcului de curba = Im.
19. Se da elicea
: R R3 , (t) = (cos 2t, sin 2t, t).
(3)
a) Sa se determine curbura si torsiunea curbei n punctul curent.

b) Sa se determine punctele de intersectie ale imaginii curbei cu planul : x + y = 1.
20. Fie elicea (3). Sa se determine versorii, muchiile si fetele reperului Frenet n punctul curent al
curbei. Sa se verifice ca ecuatiile Frenet pentru curbe cu viteza arbitrara au loc pentru curba data.
21. Se da curba : R R3 , (t) = (t2 t, t2 + 1, t).

a) Sa se cerceteze daca este o curba plana; n caz afirmativ sa se determine planul n care este
continuta.
192
Suprafete date prin ecuatii parametrice (panze parametrizate). Reperul Gauss
b) Sa se verifice ca torsiunea curbei este nul

a n orice punct al sau.
c) Sa se verifice ca ecuatia planului osculator nu depinde de parametrul t.
Capitolul 2. Suprafete
1
1.1
Suprafete n R3
Suprafete date prin ecuatie cartezian
a
Observatii. a) Fiind data o functie f : Df R3 R si o constant

a c R, daca = f 1 (c) este
nevida si daca functia diferentiabila f este submersie regulata n orice punct al lui , atunci se
numeste suprafata (data cartezian implicit).
b) Planul tangent la suprafata : f (x, y, z) = 0 n punctul sau B(x0 , y0 , z0 ) are ecuatia
tg ,B : fx0 (x x0 ) + fy0 (y y0 ) + fz0 (z z0 ) = 0,
iar dreapta normala la suprafata n B are ecuatiile
nor ,B :
x x0
y y0
z z0
=
=
,
fx0
fy0
fz0
unde am notat
n
(fx0 , fy0 , fz0 ) =
f
f
f
(x0 , y0 , z0 ),
(x0 , y0 , z0 ),
(x0 , y0 , z0 ) f (x0 , y0 , z0 ).
x
y
z
c) Campul de versori normali la suprafat

a este dat de n =
1.2
f
||f || .
Suprafete date prin ecuatii parametrice (p

anze parametrizate). Reperul Gauss
Definitii. a) Aplicatia r : D R2 R3 se numeste harta daca si numai daca r este aplicatie

injectiva, regulata si imersie.
b) Imaginea = Imr a unei harti se numeste suprafat
a simpla (panz
a parametrizata).
c) Planul tangent tg ,A la o suprafata simpla = r(D) n punctul sau A = r(u0 , v0 ) = (x0 , y0 , z0 )
are ecuatia:
tg ,A : a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0,
iar dreapta normala la suprafata n A are ecuatiile
nor,A :
x x0
y y0
z z0
=
=
,
a
b
c
unde n
A = (a, b, c) ru (u0 , v0 ) rv (u0 , v0 ), ru
r
u , rv
r
v .
d) Campul de versori normali la suprafat

a este data de n =
ru rv
||ru rv || .
R2 R3
e) Reperul Gauss al unei suprafete parametrizate r : D

ntr-un punct A = r(u, v) al
acesteia este
RG,A = {r(u, v); {ru (u, v), rv (u, v), n(u, v)}},
unde n(u, v) este campul de versori normali la suprafat
a.
Suprafete
1.3
193
P
anze parametrizate. Forme fundamentale. Curburi
Definitii. a) Aplicatia diferentiabila I : (u, v) D I(u, v) B(Tr(u,v) , R), unde I(u, v) este o
forma biliniara, simetrica, pozitiv definita
I(u, v) : Tr(u,v) Tr(u,v) R,
se numeste prima forma fundamental
a a suprafetei , si se noteaza cu I. Matricea sa [I] relativ la
baza {ru , rv } Tr(u,v) a spatiului vectorial tangent la suprafat
a Tr(u,v) este (n notatiile Gauss)
E = hru , ru i
E F
F = hru , rv i .
[I] =
unde
F G
G = hrv , rv i
Prima forma fundamentala se mai scrie pe scurt ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 .
b) Daca vitezele partiale ru si rv sunt ortogonale n orice punct al suprafetei (deci atunci cand
curbele coordonate ale suprafetei sunt ortogonale), atunci F 0 si reciproc.
c) Aplicatia II : (u, v) D II(u, v) B(Tr(u,v) , R), unde II(u, v) este o forma biliniara
II(u, v) : Tr(u,v) Tr(u,v) R, se numeste a doua forma fundamental
a a suprafetei si se noteaza
cu II. Matricea asociata acesteia este, n notatiile Gauss,
L = hruu , n
i
L M
M = hruv , n
i
[II] =
, unde
M N
N = hrvv , n
i,
si ruu =
2r
;r
u2 uv
2r
uv ; rvv
2r
,
v 2
iar n =
ru rv
||ru rv ||
este versorul normal la suprafat

a.
d) Aplicatia III : (u, v) D III(u, v) B(Tr(u,v) , R), unde II(u, v) este o forma biliniara
II(u, v) : Tr(u,v) Tr(u,v) R, se numeste a treia forma fundamental
a a suprafetei , si se noteaza
cu III. Matricea [III] asociata acesteia este data de relatia [III] = [II][I]1 [II].
e) Operatorul Weingarten S este aplicatia
S : (u, v) D S(u, v) End(Tr(u,v) ),
avand ntr-un punct arbitrar r(u, v) al suprafetei relativ la baza {ru , rv } Tr(u,v) matricea
[S] = [I]1 [II].
Are loc relatia
[III] = [S]t [I][S].
f) Curbura Gauss K si curbura medie H ale suprafetei sunt determinate de [I], [II], prin relatiile
K=
det[II]
LN M 2
=
,
det[I]
EG F 2
H=
EN 2F M + GL
.
2(EG F 2 )
Aceste curburi se pot calcula cu ajutorul matricei operatorului Weingarten, fiind date respectiv de
relatiile
1
K = det[S], H = T r[S].
2
g) Are loc relatia Beltrami-Enneper [III] 2H[II] + K[I] = [0], unde [0] este matricea nul
a de
ordinul doi.
194
Curbe speciale ale panzelor parametrizate. Reperul Darboux
(D
R2 domeniu compact) este
h) Aria suprafetei = r(D)
ZZ p
ZZ p
Ar(D) =
EG F 2 dudv =
det[I] dudv,
D
unde [I] =
E F
F G
este matricea primei forme fundamentale a suprafetei.
Observatii. a) Daca este curba pe suprafat

a, viteza sa este vector tangent la suprafat
a n fiecare
punct al curbei si n baza canonica a spatiului tangent, aceasta se descompune
0 (t) =
d
r 0
r 0
(r(u(t), v(t)) =
u (t) +
v (t) = u0 ru + v 0 rv T(t) .
dt
u
v
b) Curbura normal
a asociata directiei date de un vector w Tr(u,v) este
kn (w) =
II(w, w)
,
I(w, w)
unde I, II sunt cele doua forme fundamentale ale suprafetei.

c) Fie k1 si k2 curburile principale (valorile extreme ale curburii normale, valorile proprii ale matricei
operatorului Weingarten) ale suprafetei n punctul A. Atunci avem
(
(
2
k1 + k2 = 2H
H = k1 +k
2
k1 k2 = K.
K = k1 k2
Ecuatia de gradul doi ce admite solutiile k1 si k2 este 2 2H + K = 0, ecuatia caracteristica a
endomorfismului Weingarten.
d) Fie A = r(u, v) . Daca este unghiul format ntre e1 si w (considerat n sens trigonometric)
prin relatia e = e1 cos + e2 sin ce are loc n TA , iar e1 , e2 sunt versorii principali ai suprafetei
(versorii proprii asociati valorilor proprii k1 , k2 ale matricei operatorului Weingarten), atunci are loc
relatia lui Euler:
kn (w) = k1 cos2 + k2 sin2 .
1.4
Curbe speciale ale p

anzelor parametrizate. Reperul Darboux
Definitii. In cele ce urmeaza consideram o curba regulata : I R , (t) = r(u(t), v(t)), t I

pe suprafata .
a) Curba este linie de curbura (curba principala), daca n fiecare punct al ei, curbura normala
asociata vitezei este curbura principala. Ecuatia liniilor de curbur
a este
02
v
u0 v 0 u02
E
F
G = 0,
L
M
N
unde E, F, G si L, M, N reprezinta respectiv coeficientii primelor doua forme fundamentale.
b) Curba este linie asimptotica, daca viteza sa w = 0 (t) produce n fiecare punct al curbei o
directie asimptotica, deci curbura normala asociata vitezei este nul
a:
kn (0 (t)) = 0, t I.
Suprafete
195
Ecuatia liniilor asimptotice ale suprafetei este
II( , ) = 0 (u , v )[II]
u0
v0
= 0,
unde [II] este matricea asociata formei a doua fundamentale a suprafetei .

c) Curba este geodezica a suprafetei , daca este n parametrizare normala, iar acceleratia sa este
normala la n fiecare punct al curbei. Ecuatiile geodezicelor suprafetei sunt
h(t), ru |(t) i = 0
h(t), rv |(t) i = 0
0
h (t), 0 (t) = 1.
Definitii. a) Fiind data o curba regulata n parametrizare normala : I R , se numeste reper
Darboux pa curba (vezi figura), reperul mobil RD = {(t); {T (t), ng (t), n(t)}tI , unde
T = 0 este versorul tangent la curba,
v
n = ||rruu r
ans la curba , iar
rv || este versorul unitar normal la restr
ng este versorul normalei geodezice, dat de relatia ng = T n.
b) Au loc ecuatiile lui Darboux
T0
0
kg kn
T
ng = kg
0
g ng ,
n
kn g 0
n
unde
kg = hT 0 , ng i se numeste curbur
a geodezic
a,
0
kn = hT , ni este curbura normal
a a curbei , iar
0
g = hng , ni se numeste torsiunea geodezic
a a curbei .
c) Au loc urmatoarele echivalente:
a d.n.d. kg (t) = 0, t I;
curba este geodezic
curba este linie asimptotic
a d.n.d. kn (t) kn (0 (t)) = 0, t I;
curba este linie de curbur
a d.n.d. g (t) = 0, t I.
Probleme propuse
1. a) Aratati ca aplicatia
r : R2 R3 , r(u, v) = (u, uv, v), (u, v) R2
este o harta. Este = r(R2 ) suprafata simpla ?
b) Determinati ecuatia carteziana implicita a suprafetei .
c) Ce reprezinta aceasta suprafata ?
2. a) Sa se determine constanta c R astfel ncat = {(x, y, z) R3 | z(z 2) + xy = c} sa fie o

suprafata.
b) Parametrizati suprafata .
196
Probleme propuse
3. Fie suprafata : r(u, v) = (u, v, uv), (u, v) R2 .

a) Sa se determine vitezele partiale si campul unitar normal la suprafata .
b) Sa se determine versorul normal la suprafat
a n punctul A(1, 1, 1).
4. Se da curba : v = u pe suprafata
: r(u, v) = (v cos u, v sin u, v), (u, v) [0, 2) R .
a) Aratati ca = Im r este un con.
b) Scrieti ecuatiile parametrice ale curbei si determinati ecuatiile sale carteziene.
5. Calculati unghiul curbelor coordonate ntr-un punct al suprafetei

: r(u, v) = (u, v, uv)
si determinati ecuatiile carteziene ale acestora.
6. Fie suprafata
: r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) [0, 2) R.
Sa se determine ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei la suprafat
a n punctul A(1, 0, 2).
7. Se da elicoidul : r(u, v) = (u cos v, u sin v, v); (u, v) R2 . Sa se determine matricea [S] a

operatorului Weingarten si matricele [I], [II], [III] ale celor trei forme fundamentale ale suprafetei.
8. Fie
: r(u, v) = (u cos v, u sin v, v); (u, v) R2 .
a) Sa se determine curbura totala K (curbura Gauss) a suprafetei. Sa se afle daca suprafata este
desfasurabila (K 0, deci K(u, v) = 0, (u, v) D).
b) Sa se determine curbura medie H a suprafetei. Sa se afle daca suprafata este minimala (H 0,
deci H(u, v) = 0, (u, v) D).
9. Verificati relatia Beltami-Enneper [III] 2H[II] + K[I] = [0] pentru suprafata

: r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) R2 .
10. Fie cilindrul

= r(D) R3 , r(u, v) = (cos u, sin u, v); (u, v) [0, 2] R.
(1)
a) Sa se afle unghiul format de curbele coordonate ale suprafetei.

b) Sa se determine ecuatia carteziana a suprafetei .
c) Sa se determine ecuatiile carteziene ale curbelor coordonate.
11. a) Sa se determine formele fundamentale ale cilindrului (1).

b) Sa se determine reperul lui Gauss n punctul A = r(, 2) al suprafetei (1).
c) Determinati daca cilindrul (1) este suprafat
a desfasurabil
a (K 0).
d) Determinati daca cilindrul (1) este suprafat
a minimala (H 0).
e) Sa se determine matricea operatorului Weingarten.
f) Sa se verifice relatia Beltrami-Enneper. g) Sa se calculeze curbura Gauss K si curbura medie H a
cilindrului, folosind operatorul Weingarten. h) Sa se verifice ca a treia forma fundamentala [III] se
poate calcula cu ajutorul formulei: [III] = [S]t [I][S], unde [S] este matricea operatorului Weingarten
a cilindrului.
Suprafete
197
12. Se da suprafata
: r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) D [0, 2] R.
a) Sa se determine ecuatiile carteziene ale curbei : u = 2v.
b) Sa se determine curbura normala kn (w) corespunzatoare vitezei w a curbei n punctul sau
A(1, 0, ).
c) Sa se determine curburile principale k1 , k2 ale suprafetei n punctul sau A(1, 0, ).
d) Sa se determine versorii w1 , w2 ai directiilor principale asociate celor doua curburi principale ale
suprafetei, n A.
e) Sa se verifice relatia lui Euler pentru directia tangent
a data de vectorul w TA din exercitiul 18.
13. Sa se determine aria zonei de suprafata [r(D)], unde

h i
r(D), r(u, v) = (2 cos u, 2 sin u, v), (u, v) D 0,
[1, 2]
2
14. Fie suprafata : r(u, v) = (cos u, sin u, 2v), (u, v) (0, 4) R.

a) Sa se afle unghiul dintre curbele 1 si 2 de pesuprafat
a , unde: 1 : u = 2v si 2 : v = u .
b) Sa se calculeze lungimea curbei 1 pentru v 0, 2 .
15. Fie cilindrul

: r(u, v) = (cos 2u, sin 2u, 3v); (u, v) D [0, 2) R.
a) Sa se determine liniile de curbura (curbele principale) n punctul A(1, 0, 2).
b) Sa se determine liniile asimptotice n punctul A(1, 0, 2).
c) Sa se determine geodezicele cilindrului.
16. Se da curba u=v pe suprafata : r(u, v) = (cos au, sin au, bv), unde a2 + b2 = 1.
a)
b)
c)
d)
e)
Verificati ca este n parametrizare normala si determinati reperul Darboux al acestei curbe.

Aflati curbura normala a curbei . Este linie asimptotica a suprafetei ?
Aflati torsiunea geodezica a curbei . Este curb
a principala a suprafetei ?
Aflati curbura geodezica a curbei . Este geodezica a suprafetei ?
Verificati formulele Darboux pentru curba .
Suprafete generate
17. Sa se determine ecuatia suprafetei cilindrice generata de dreapta ce are directia fixa v si care
se sprijina pe curba , n cazurile de mai jos
2
x + y2 = 1
a) v = i + k si :
z=5
2
x + y2 = 4
b) v = i + j k si :
z=0
2
x =y
c) v = k i si :
y2 = z
18. Sa se determine ecuatia urmatoarelor suprafete de rotatie, obtinute prin rotirea curbei n jurul
dreptei , pentru cazurile de mai jos:
a) = 1 :
b) = 2 :
x1
0
x1
3
=
=
y+2
z3
si =
1 = 0
y
z
si = Oy.
2 = 1
Oy.
c) = 3 : x 1 = y + 1 = z 3 si = Oz.
198
Probleme propuse
19. Sa se determine ecuatia suprafetei de rotatie obtinuta prin rotirea cercului :

(a > b > 0) n jurul axei = Oy.
20. Sa se determine ecuatia suprafetei de rotatie obtinuta prin rotirea curbei :
dreptei :
(x a)2 + y 2 = b2
,
z=0
y = x2
n jurul
z=0
xy =1
z y = 2.
21. Sa se determine ecuatia suprafetei cilindrice obt

inut
a prin deplasarea generatoarei de vector
director v = i + j + k de-a lungul cubei directoare :
y = sin x
z = 0.
22. Sa se arate ca suprafata cilindrica ce are curba directoare :

este un cilindru parabolic.
directie v = j + k,
x = y2
si generatoarea de
z=0
23. Sa se determine ecuatia suprafetei conice , ce are curba directoare si varful V , n cazurile de
mai jos.
a) :
x2 + y 2 = 9
si V (0, 0, 0);
z=4
b) :
y = sin x
si V (1, 2, 5).
z=4
24. a) Sa se determine ecuatia carteziana a conoidului de ecuatii parametrice
x = u cos v
y = u sin v ,
:
z=v
(u, v) R2 .
b) Sa se determine ecuatiile carteziene ale elicei u=v .
Bibliografie
[1] E. Arghiriade, Curs de algebr
a superioar
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, 1963. U: II8905. P:
TIII10857.
[2] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a, diferential
a
si ecuatii diferentiale, Editura All, Bucuresti, 1994; 1996. U: II38657, 1998. U: II39368.
[3] Gh. Atanasiu, Gh. Pitis, M. Cazacu, V. Grosaru, Culegere de probleme de geometrie analitic
a
si diferential
a, Tipografia Universit
atii din Brasov, 1980. U: III15589.
[4] Gh. Atanasiu, E. Stoica, Algebr
a liniar
a, Editura Fair Partners, Bucuresti,
2003.
[5] V. Balan, Algebr
a liniar
a, Editura Fair Partners, 1999. U: 39499.
[6] V. Balan, S. Dinu, Geometrie Analitic
aElemente de teorie si probleme, Editura Printech, 2003.
[7] V. Balan, S. Dinu, Geometrie Analitic
aElemente de teorie si probleme (ed. II), Editura Bren,
2004.
[8] V. Balan, Nicola I.R., Algebr
a liniar
a si diferential
a, ecuatii diferentiale,
Exercitii, probleme si aplicatii cu soft specializat, Bren Eds., Bucuresti, 2006-2009; Ed. Printech
2010.
[9] M. Bercovici, S. Rimer, A. Triandaf, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si diferential
a,
Editura Didactica si Pedagogica, 1973. U: I20442. P: TIII20792.
[10] M. Bodnariu, Elemente de algebr
a, Editura Printech, 1998.
[11] N. Boja, Algebr
a liniar
a si diferential
a, ecuatii diferentiale: culegere de
probleme, Editura Politehnicii din Timisoara, 2001. U: II39565.
[12] V. Branzanescu, O. Stanasila, Matematici speciale, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[13] F. Bucur, Algebr
a liniar
a, Litografia Institutului de Constructii Bucuresti,
1971. U: II23383.
[14] S. Chirita, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si Pedagogic
a, 1989. U:II35784.
P: TIII38955.
[15] N. Cioranescu, M. Rosculet, Culegere de probleme de algebr
a si analiz
a matematic
a, Editura
Tehnica, 1959. U: II6262. T:III6747.
[16] C. Cosnita, I. Sager, I. Matei, I. Dragota, Culegere de probleme de geometrie analitic
a, Editura
Didactica si Pedagogica, 1963.
[17] I. Creanga, Gh. Gheorghiu, A. Haimovici, M. Haimovici, O. Mayer, Curs de geometrie analitic
a:
pentru uzul institutelor tehnice, Editura Tehnic
a, 1951. U: II3632.
[18] I. Creanga, C. Reischer, Algebr
a liniar
a, Editura Didactica si Pedagogic
a, 1970. U: II17295. P:
TIII19311.
[19] I. Crisan, A. Lare, Culegere de probleme de geometrie analitic
a,
1971. U: II18018.
[20] Gh. Dodescu, Metode numerice n algebr
a, Editura Tehnic
a, 1979. U:II27981. P: TII20754.
[21] O. Dogaru, M. Doroftei, Algebr
a liniar
a, Geometry Balkan Press, 1998.
199
200
Bibliografie
[22] O. Dogaru, M. Doroftei, Geometrie analitic

a si diferential
a, Cursuri Universitare 13, Geometry
Balkan Press, 2001.
[23] L. Dragusin, C. Dragusin, C. Radu, Calcul integral si ecuatii diferentiale, Editura Style, 1996.
[24] M. A. Geanau, Probleme de algebr
a, Editura Printech, 1997.
[25] Gh. Gheorghiev, R. Miron, D. Papuc, Geometrie analitic
a si diferential
a, Editura Didactica si
Pedagogica, 1968-1069. U: II13538.
[26] Gh. Th. Gheorghiu, Algebr
a liniar
a si diferential
a si programare, Editura
Didactica si Pedagogica, 1977. U: II25541.
[27] Gh. Th. Gheorghiu, Elemente de algebr
a si geometrie analitic
a,
1961. U: II8079.
[28] Gh. Th. Gheorghiu, Geometrie analitic
a si diferential
a, 1969.
U: II14354.
[29] I. Glazman, Iu. Liubici, Algebr
a liniar
a pe spatii finit dimensionale, Editura Stiintific
a si Enciclopedica, 1980. U: II28752.
[30] A. Haimovici, Grupuri de transform
ari, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti, 1968.
[31] A. Ioanoviciu, N. Mihaileanu, M. Silisteanu Milovaru, M. Neumann, I. Peterfi, L. Stanciu, P.
Stanciu, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si diferential
a, Editura Didactica si Pedagogica, 1979. U: II17158.
[32] C. Ionescu-Bujor, Geometrie analitic
a si diferential
a, Institutul Politehnic Bucuresti, 1950. U:
III7673.
[33] C. Ionescu-Bujor, O. Sacter, Exercitii si probleme de geometrie analitic
a si diferential
a, Editura
Didactica si Pedagogica, 1963. U: II9022.
a si diferential
a, Editura I. P. B., 1950. U: III8196.
[34] O. Kreindler, Geometrie analitic
[35] A. Leonte, G. Vraciu, Elemente de calcul matriceal cu aplicatii, Editura Tehnic
a, Bucuresti,
1975. U: II22658.
a, Academia Militara, Bucuresti, 1979.
[36] E. Manzatu, Probleme de geometrie analitic
[37] N. Mihaileanu, Geometrie analitic
a, proiectiv
a si diferential
a,
1971. U: II18522.
a, proiectiv
a si diferential
a: complemente, Editura Didactica
[38] N. Mihaileanu, Geometrie analitic
si Pedagogica, 1972. U: II19686.
[39] N. Mihaileanu, Lectii complementare de geometrie, Editura Didactica si Pedagogic
a, 1976.
[40] R. Miron, Geometrie analitic
a, 1976. U: II24293.
[41] P. S. Modenov, Geometrie analitic
a, Editura Tehnic
a, 1957. U: II5663.
a si diferential
a, 1974. U:
[42] E. Murgulescu, Geometrie analitic
II8904.
[43] E. Murgulescu, N. Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si diferential
a, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1971. U: II18509.
a n spatiu si geometrie diferential
a[44] E. Murgulescu, N. Donciu, V. Popescu, Geometrie analitic
culegere de probleme, Editura Didactica si Pedagogic
a, 1974. U: II21167.
[45] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, Geometrie analitic
Pedagogica, 1962. U: II8904; 1965. U: II10530.
[46] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, M. Tarnoveanu, Geometrie analitic
a si
diferential
a, 1965. U: II10530.
[47] Al. Myller, Curs de geometrie analitic
a, Editura Seminarului Matematic Iasi, 1936. U: II2171.
a, 1972. U: II19632.
[48] Al. Myller, Geometrie analitic
[49] V. Obadeanu, Elemente de algebr
a liniar
a, Editura Facla, 1981. U: II29956.
Bibliografie
201
[50] V. Olariu, O. Olteanu, Analiz

a matematic
a, Editura Semne, 1998. U: II38622.
[51] D. Pompeiu, Geometrie analitic
a (curs), Editura Matac, 1938. U: III15093.
[52] I. Pop, Gh. Neagu, Algebr
a liniar
a n plan si n spatiu, Editura Plumb,
Bacau, 1996.
[53] I. Popescu, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si Pedagogic
a, 1964.
[54] I. I. Popescu, G. G. Vranceanu, C. Tudor, Matematici superioare, Editura Didactica si Pedagogica, 1964. U: II10135.
[55] T. V. Postelnicu, M. I. Stoka, G. G. Vr
anceanu, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si
diferential
a, Editura Tehnica, 1970. U: II17159.
[56] C. Radu, Algebr
a liniar
a, Editura Fair Partners, 2004.
[57] C. Radu, Algebr
a liniar
a si diferential
a, Editura ALL, 1996. U: II38657.
[58] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Algebr
a liniar
a, analiz
a matematic
a si
diferential
a, Editura Fair Partners, 2000.
[59] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Aplicatii de algebr
a, geometrie si matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, 1991. U: II36960.
[60] M. Rosculet, Algebr
a liniar
a si geometrie diferential
a, Editura Tehnic
a,
1987. U: II33881.
[61] O. Sacter, Despre conice si alte curbe, Editura Tehnic
a, 1955.
[62] M. Sarian, Conice: elemente geometrice, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1936. U: III8968.
atii Bucuresti, 1996. U: II38760.
[63] N. Soare, Curs de geometrie, Editura Universit
[64] N. Soare, A. M. Panait, L. Preda, I. Soare, Metoda transform
arilor geometrice, Editura Gimnasium, Targoviste, 2002.
[65] St. Staicu, Aplicatii ale calculului matriceal n mecanica solidelor, Editura Academiei, 1986. U:
II33045. P: TIII36932.
[66] I. Stamate, Culegere de probleme de matematici superioare, Editura Didactica si Pedagogic
a,
1971. U: II18621.
a liniar
a si geometrie, vol. 1, Editura ALL Educational, Bucuresti, 2000.
[67] O. Stanasila, Analiz
[68] I. D. Teodorescu, Geometrie si elemente de algebr
a liniar
a (culegere de probleme), Editura
Didactica si Pedagogica, 1965. U: II10973; 1967. U: II12858; 1971. U: II18461; 1972. U: II19190.
a, Editura Tehnic
a, 1954. U: II4186.
[69] N. Teodorescu, Metode vectoriale n fizica matematic
[70] O. Tino, E. Murgulescu, V. Banarescu, Exercitii si probleme pentru cursul de geometrie analitic
a
n scolile tehnice superioare, Litografia Tip. Inv. Buc. U: II5720.

atii Bucuresti, 1996. U: II38665.
[71] A. Turtoi, Geometrie, Editura Universit
[72] Gh. T
iteica, Culegere de probleme de geometrie analitic
a, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii S. A.
1939. U: II2233.
[73] Gh. T
iteica, Curs de geometrie analitic
a, Editura Facult
atii de Stiinte Bucuresti, 1929. U: 16294;
1932-1933. U: III8198; 1934-35. U: III8188.
[74] Gh. T
iteica, Geometrie analitic
a, Litografia Stefanescu 1901. U: II12622.
[75] C. Udriste, Algebr
a liniar
a geometrie analitic
a, Geometry Balkan Press, 1996. U: II38947. P:
III44125; Cursuri Universitare 11, Geometry Balkan Press, 2000.
[76] C. Udriste, Aplicatii de algebr
a, geometrie si ecuatii diferentiale, Editura Didactica si Pedagogica, 1993. U: II3765. P: III41318
[77] C. Udriste, Probleme de algebr
a liniar
a si diferential
Pedagogica, 1976.
[78] C. Udriste, O. Dogaru, Geometrie analitic
a, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1991, 1992.
P: TIII40425.
202
Bibliografie
[79] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Mal

ancioiu, Algebr
a si si ecuatii
diferentiale, Editura Didactica si Pedagogic
a, 1982. U: II31252. P: TIII35426.
[80] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Mal
ancioiu, Probleme de algebr
a si ecuatii
diferentiale, Editura Didactica si Pedagogic
a, 1981. U: II30464. P: TIII32351, P: TIII34988.
[81] S. Vasilache, Elemente de teoria multimilor si a structurilor algebrice, Editura Academiei, 1956.
U: II5352.
[82] Ge. Vraciu, Algebr
a liniar
a, Editura Universit
atii din Craiova, 1994.
[83] Gh. Vranceanu, Curs de geometrie analitic
a si proiectiv
a, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii. S. A.
1944-45. U: II3361.
[84] Gh. Vranceanu, Geometrie analitic
a si proiectiv
a, Editura Tehnic
a, 1954. U: II4347.
[85] Gh. Vranceanu, Geometrie analitic
a, proiectiv
a si diferential
a,
1961. U: II7740; 1962. U: II8645; 1968. U: II13307; 1974. U: II22068.
[86] Gh. Zapan, Curs de geometrie analitic
a, aplicatii, Autografia Sc. de Artilerie, Geniu si Marina
1919. U: II2786.
[87] ***, Cuadrice, Univ. Bucuresti 1922. U: II17971.
[88] ***, Dictionar de matematici generale, Editura Enciclopedica Roman
a, 1974.
[89] ***, Geometrie analitic
a, Univ. Bucuresti. U: II222.
[90] ***, Mica enciclopedie matematic
a, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1980.
= C
arti editate n limbi str
aine.=
[91] L. Bianchi, Lezioni di geometria analitica, Pisa: Enrico Spoerri 1970. U: II139.
[92] E. Bortolotti, Lezioni di geometria analitica, Bologna, Nicola Zanichelli, 1923. U: II70.
[93] R. M. Bowen, C. C. Wang, Introduction to Vectors and Tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[94] A. Burdun, Culegere de probleme de algebr
a (lb. rusa), Univ. Minsk, 1989.
[95] G. Castelnuovo, Lezioni di geometria analitica, Editura Societa Anonima D. Alighieri, 1938. U:
II3140; 1931. U: III15025.
[96] N. Coburn, Vector and Tensor Analysis, Mc. Millan Co., 1955. U: II31239.
[97] J. Dieudonne, Linear Algebra and Geometry, Paris, Hermann, 1969.
[98] A. Dubrovin, S. P. Novikov, A. T. Fomenko, Geometrie contemporan
a (lb. rusa), Ed. Nauka,
Moscova, 1979.
[99] C. V. Durell, A concise on geometrical conics, MacMillan, 1927. U: II1004.
[100] C. H. Edwards, D. E. Penney, Calculus and Analytic Geometry, Prentice Hall, 1982. U: II16313.
[101] N. V. Efimov, E. R. Rosendorn, Linear Algebra and Multidimensional Geometry, Mir Publ.,
1975. U: II24141. P: III32360.
[102] C. W. Evans, Engineering Mathematics, Chapman & Hall Eds., 1992.
[103] M. Farkas, I. Farkas, Introduction to Linear Algebra, Ed. Kiado, Budapest, 1975. U: II35994
[104] G. Hadley, Linear Algebra, Add. Wesley, 1972. U: II36067
[105] G. Hadley, Mathematics for Engineering, Technology and Computing Sciences, Prentice Press,
1970, U: II26011.
[106] J. W. Harris, H. Stocker, Handbook of Mathematics and Computational Science, Springer-Verlag,
1998.
[107] G. E. Hay, Vector and Tensor Analysis, Dover Publ., 1953. U: II27976.
[108] A. Howard, Elementary Linear Algebra, J. Wiley & Sons, 1987. U: II36206.
[109] A. Howard, C. Rorres, Applications of Linear Algebra, John Wiley & Sons, 1984. U: II36159.
[110] A. Jeffrey, Mathematics for Engineering and Scientists, V. N. R. International Eds., 1989.
Bibliografie
[111]
[112]
[113]
[114]
[115]
[116]
[117]
[118]
[119]
[120]
[121]
[122]
[123]
[124]
[125]
[126]
[127]
203
P. C. Kenshaft, Linear Mathematics, Inst. of I.E.E.E., 1978. U: II36195.

D. V. Kletenik, Problemes de geometrie analitique, Editura Mir, 1969. U: II14574.
W. Klingenberg, Lineare Algebra und Geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
E. Kreyszig, Advanced Engineering Mathematics, J. Wiley & Sons, New York, 1962. U: II37192.
A. D. Myskis, Introductory Mathematics for Engineers, Mir Publ., 1975. U: II22920.
P. V. O0 Neill, Advanced Engineering Mathematics, Wadsworth Eds., 1991.
A. V. Pogorelov, Analytic Geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
I. Proskurakov, Culegere de probleme de algebr
a liniar
a (lb. rusa), Editura Nauka, Moscova,
1978. U: II28443. P: TII21426.
P. H. Selby, Practical Algebra, John Wiley & Sons, 1974, U: II36187.
L. Smith, Linear Algebra, Springer Verlag, 1978. U: II26153.
M. V. Sweet, Algebra, Geometry and Trigonometry in Science, Engineering and Mathematics,
Ellis Horwood Ltd., 1984. U: II36163.
O. N. T
uberbiller, Probleme si exercitii de geometrie analitic
a (lb. rusa), Editura Nauka, 1970.
C. Udriste, Problems of Linear Algebra, Analytic and Differential Geometry, Differential Equations, University Lectures Series 10, Geometry Balkan Press, Bucharest 2000.
C. Udriste, V. Balan, Analytic and Differential Geometry, University Lectures Series 7, Geometry
Balkan Press, Bucharest 1999.
C. Udriste, V. Balan, Linear Algebra and Analysis, University Lectures Series 12, Geometry
Balkan Press, Bucharest 2001.
C. Udriste, I. Boca, Linear Algebra, University Lectures Series 8, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999.
E. Young, Vector and Tensor Analysis, M. Dekker, 1993.
= C
arti editate n tipografia U. P. B.=
[128]
[129]
[130]
[131]
[132]
[133]
[134]
[135]
[136]
[137]
[138]
[139]
[140]
[141]
[142]
[143]
I. Bacalu, G. Budianu, R. F. Constantin, Matematici, Sinteze, 1992.

V. Balan, Algebr
a liniar
a, 1999.
V. Balan, N. Bla, Geometrie diferential
a, culegere de exercitii si probleme, 1998, P: TIII45014.
V. Balan, A. Suciu, Algebr
a liniar
a, Culegere de probleme de algebr
a liniar
a, 1999.
L. Branzanescu, Curs de algebr
a si geometrie, 1990. P: TIII39235.
L. Branzanescu, R. Minculescu, Algebr
a: culegere de probleme, 1991. P: TIII40800.
L. Branzanescu & al., Geometrie analitic
a si diferential
a: culegere de probleme, 1992.
M. Carnu, Spatii vectoriale, 1991. P: TIII40940.
E. Cioara, Algebr
a liniar
a si diferential
a, 1991. P:TIII40030.
E. Cioara, Algebr
a liniar
a. Culegere de probleme, 1996. P: TIII44534.
A. Colojoara, Algebr
a liniar
a, 1990. P: TIII39578.
M. Craiu, A. M. Neagu, G. Toma, Probleme de algebr
a si geometrie, 1979. P: TIII33536.
F. Gandac, S. Corbu, Culegere de probleme de algebr
a liniar
a, 1981.
M. Geanau, Lectii de algebr
a liniar
a, 1993.
E. Grecu, Algebr
a liniar
a si diferential
a si programare liniar
a, 1995.
E. Grecu, Culegere de probleme de algebr
a liniar
a si diferential
a si programare liniar
a, 1995.
[144] E. Grecu, Culegere de probleme de algebr
a liniar
a si programare, 1979.
a, 1997.
[145] E. Grecu, Curs de geometrie analitic
[146] E. Grecu, Probleme rezolvate de geometrie analitic
a, 1997.
204
Bibliografie
[147] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, M. Tarnoveanu, Geometrie analitic

a si
diferential
a, 1961. U: II10530.
[148] E. Murgulescu, N. Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si diferential
a, 1971. U:
II18509.
[149] A. Nita, O. Stanasila, Seturi de probleme (algebr
a, geometrie, ecuatii diferentiale), 1988.
[150] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Aplicatii de algebr
a, geometrie si matematici speciale, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1991. U: II36960.
a liniar
a si diferential
a, 1992.
[151] C. Radu, A. Zlatescu, Algebr
[152] C. Udriste, Linear Algebra, 1992. P: TIII42992.
[153] C. Udriste, Problems of Algebra, Geometry and Differential Equations, 1992.
[154] C. Udriste, O. Dogaru, Algebr
a liniar
a, 1991, 1993. P: TIII4024.
[155] C. Udriste, O. Dogaru, Geometrie analitic
a, 1991, 1992. P: TIII40425.
La sfarsitul citarilor se afla cotele la care pot fi identificate lucrarile, la bibliotecile:
NOTA.
P - Biblioteca Universitatii Politehnica Bucuresti, (Localul Polizu, CaleaGrivitei, nr. 132, corp
I, etaj 2, camera 210), tel. (021)-402.39.82, 312.70.44, 650.31.32; e-mail: dr popescu@library.
pub. ro, URL http://www.library.pub.ro/ contact. htm
U - Biblioteca Universitatii din Bucuresti, Str. Academiei 14, Facultatea de Matematica, etaj II,
tel: (021)-314.35.08 / int. 206, 213, e-mail: ramona@univ.bcub.ro, URL http://www.bcub.ro.
Index de notiuni
a doua forma fundamentala a unei suprafete, 193

a treia forma fundamentala a unei suprafete, 193
abscisa curbilinie a unei curbe, 183, 184
acoperirea liniara a unei familii de vectori, 11
adunarea vectorilor, 8, 41
antideplasare, 130
aria unei suprafete, 194
asimptotele unei hiperbole, 144
asimptota a unei conice, 156
automorfism, 7, 39, 49
axa netransversa a unei hiperbole, 144
axa principala a paraboloidului eliptic, 169
axa transversa
a parabolei, 145
a unei hiperbole, 144
axe de coordonate, 114
axele
de simetrie ale unei elipse, 142
de simetrie ale unei hiperbole, 144
elipsoidului, 166
axiomele
produsului scalar complex, 21
produsului scalar real, 22
axa de simetrie, 160
a parabolei, 145
baza
unui reper, 114
baza, 14
Jordan, 71
negativ orientata, 110
ortogonala, 27, 88
ortonormata, 27, 28, 106, 107
pozitiv orientata, 110
reciproca, 112
celula Jordan, 70
centru de simetrie al sferei, 175
centru de simetrie al unei conice, 148
centrul elipsoidului, 166
cerc
ecuatia redusa a unui , 143
imaginar, 149
osculator al unei curbe plane, 186
cilindru
circular, 171
eliptic, 171
hiperbolic, 171
parabolic, 171
combinatie liniara finita de vectori, 10
complement ortogonal al unui subspatiu, 27
complexificatul
unui endomorfism, 58
unui spatiu vectorial real, 32
componentele unui vector, 16
con, 168
con asimptot, 168, 169
congruent
a, 55
conic
a, 140
cu centru de simetrie, 148
degenerat
a, 149
nedegenerat
a, 149
tangenta la , 156
conic
a cu centru de simetrie, 151
contactul a doua curbe, 184
coordonate
cartezieine, 134
cilindrice, 134
euclidiene, 27, 106
polare, 136
sferice, 137
coordonatele carteziene ale unui punct, 113
coordonatele unui vector, 19
corp, 7
nmultire ntr-un , 7
adunare ntr-un , 7
corp comutativ, 7
cosinusuri directoare ale unei drepte, 116
cuadrice cu centru, 175
cuadric
a, 166, 173
cuadric
a neteda, 179
curbe
unicursale, 184
205
206
curbe echivalente, 184
curbura
Gauss a unei suprafete, 193, 196
medie a unei suprafete, 193, 196
normal
a, 194, 195
totala a unei suprafete, 193, 196
unei curbe plane, 186
curburi principale ale unei suprafete, 194
curbura, 187
geodezica, 195
curba algebrica de ordinul al doilea, 140
curba de coordonate, 135, 136, 138
curba directoare a suprafetei riglate, 172
curba parametrizata, 183
curba periodica, 183
curba plana, 189
n coordonate polare, 187
definita cartezian implicit, 184
parametrizata, 185
curba principala a unei suprafete, 194
curba regulata, 183, 184
camp, 7
campul de versori normali la o suprafat
a, 192
dedublare, 156, 157
dedublata ecuatiei unei conice, 157
dependenta liniara, 13
deplasare, 130
determinantul Gram, 38
determinantul unui endomorfism, 65
diametri conjugati, 160
diametrul conjugat, 158
difeomorfism, 183
diferenta, 6
diferenta dintre doi vectori liberi, 101
dimensiunea unui spatiu vectorial, 15
directia
normal
a comuna a doua drepte, 124
orientata a unei drepte, 116
unui vector liber, 99
distanta
de la un punct la un plan, 123
dintre doua drepte, 124
distanta focala
a parabolei, 145
a unei elipse, 142
a unei hiperbole, 144
distanta, 24
euclidiana, 25
Index de notiuni
dreapta
directoare a parabolei, 145
normal
a la o curba, 185
normal
a la o suprafat
a, 192
suport a unui segment orientat, 99
tangent
a la o curba, 185
dreapt
a
orientat
a, 115
dreapt
a normala la un plan, 117
dreapt
a tangent
a la cuadrica, 178
dreapt
a tangent
a la o curba, 184
dreptele directoare
ale unei elipse, 142
ale unei hiperbole, 144
drum parametrizat, 185
dualul unui spatiu vectorial, 41
dublu produs vectorial a trei vectori liberi, 108
ecuatia axei parabolei, 161
ecuatia caracteristica a unei matrice, 62
ecuatia carteziana
a planului, 117
a unui plan, 119
general
a a sferei, 163
general
a a unui plan, 117
implicit
a a sferei, 163
ecuatia fascicolului redus de plane concurente, 121
ecuatia planului prin trei puncte date sub forma
de determinant, 118
ecuatia planului prin taieturi, 118
ecuatia polara
a asimptotei, 187
a elipsei, 143
a parabolei, 145
ecuatia redusa a unui cerc, 143
ecuatia unei conice prin cinci puncte date, 140
ecuatia vectorial
a
a planului prin trei puncte date, 118
a unei drepte, 115
a unui plan, 117
ecuatie canonica a unei cuadrice, 166, 174
ecuatie redusa a unei cuadrice, 166, 174
ecuatii carteziene implicite ale unei curbe, 187
ecuatiile carteziene ale unei drepte, 115
ecuatiile lui Darboux, 195
ecuatiile parametrice
ale elipsei, 142
ale hiperbolei, 144
ale hiperboloidului cu doua panze, 169
Index de notiuni
ale hiperboloidului cu o panza, 168
ale paraboloidului eliptic, 170
ale paraboloidului hiperbolic, 170
ale sferei, 164
ale unei drepte, 115
ale unui plan, 119
rationale ale hiperboloidului cu doua panze,
169
rationale ale hiperboloidului cu o panz
a, 168
rationale ale paraboloidului eliptic, 170
rationale ale paraboloidului hiperbolic, 171
rationale ale sferei, 164
ecuatiile perpendicularei comune a doua drepte,
124
ecuatiile polare ale hiperbolei, 144
ecuatiile rotatiei, 132
ecuatiile roto-translatiei, 132, 134
ecuatiile translatiei, 131
elipsoid, 166
elipsa, 142
distanta focala a unei , 142
excentricitatea unei , 142
semiaxa mare a unei , 142
semiaxa mica a unei , 142
endomorfism, 7, 39
antihermitian, 51
antisimetric, 53
determinantul unui , 65
diagonalizabil, 65
hermitian, 51
jordanizabil, 70
nilpotent, 49
rangul unui , 48
simetric, 53
unitar, 51
urma unui , 65
endomorfismul Weingarten, 193, 194
evoluta unei curbe plane, 186
excentricitatea
parabolei, 145
unei hiperbole, 144
excentricitatea unei elipse, 142
expresia analitica a unei forme biliniare, 84
expresia canonica
a produsului scalar, 106
a unei forme patratice, 88
exteriorul sferei, 164
extremitatea unui segment orientat, 99
207
familie de generatori, 17
familie de vectori
liniar dependent
a, 13
liniar independent
a, 13
matricea asociata unei , 18
familie liniar dependent
a, 13
familie liniar independent
a, 34
familie ortogonala, 28
fascicul de plane concurente, 121
axa unui , 121
fascicul de plane paralele, 121
fetele reperului Frenet, 189
focarele
unei elipse, 142
unei hiperbole, 144
focarul parabolei, 145
forma canonica
a unei conice, 146
a unui endomorfism, 65
Jordan, 69
Jordan a unui endomorfism, 70
forma normala a ecuatiei sferei, 164
formele fundamentale ale unei suprafete, 194, 196
formulele Frenet, 189
form
a biliniara, 84
degenerat
a, 85
expresia analitica a unei , 84
matricea unei , 85
nedegenerat
a, 85
negativ definita, 95
negativ semidefinita, 95
nucleul unei , 86
pozitiv definita, 95
pozitiv semidefinita, 95
rangul unei , 85
simetric
a, 84
form
a biliniara antisimetric
a, 84
form
a liniara, 39, 41, 84
form
a polara, 86
form
a patratic
a, 86
afin
a, 140
expresie canonica a unei , 88
nedefinit
a, 95
negativ definita, 95
negativ semidefinita, 95
pozitiv definita, 95
pozitiv semidefinita, 95
functie
de endomorfism, 78
208
Index de notiuni
de matrice, 78
impara, 13
para, 13
interiorul sferei, 164

intersectia a doua plane, 120
intersectia a doua subspatii vectoriale, 11
invariantii
gen
unei cuadrice, 174
eliptic, 149
invariatii metrici ai conicei, 147
hiperbolic, 149
invers, 6
parabolic, 149
involutie, 49, 60
generatoare rectilinie a suprafetei riglate, 172
izometrie
generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panz
a,
negativ
a, 55, 130
173
pozitiva, 55, 130
geodezica a unei suprafete, 195
izomorfism, 7, 20, 39, 47
gradientul unei functii, 185
linie asimptotica a unei suprafete, 194
graficul unei curbe plane, 185
linie de curbura a unei suprafete, 194
grup, 6
lungimea
abelian, 6
unei curbe, 184
aditiv, 6
unui segment orientat, 99
comutativ, 6
unui vector liber, 99, 100
element neutru al unui aditiv, 6
multiplicativ, 6
matrice
opusul ntr-un , 6
antihermitic
a, 52
simetricul ntr-un , 6
asemenea, 48
unitate a unui multiplicativ, 6
asociata unei familii de vectori, 18
vectorul nul ntr-un , 6
diagonalizabil
a, 65
grupul translatiilor, 54
diagonalizatoare, 81
Frobenius, 81
harta, 192
hermitic
a, 52
Hessiana unei functii, 185
Jacobian
a, 183
hiperboloid
modala, 81
cu doua panze, 168
unitar
a, 52
cu o panza, 167
matricea
hiperbola, 143
adjunct
a, 52
conjugata, 144
asociat
a
unei familii de vectori relativ la o
echilatera, 144
baza, 18
hiperplan normal la o curba, 184
asociata unei transformari liniare, 46
identitatea
de schimbare de baza, 19, 47
lui Jacobi, 112
exponential
a, 79
vectoriala a lui Lagrange, 112
Gram a unei familii de vectori, 106
imagine
Jacobian
a, 183
a unei transformari linare, 49
unei forme biliniare, 85
imaginea unei transformari liniare, 42
metric
a, 24
imersie, 183
modulul unui segment orientat, 99
indicele
monoid, 6
negativ de inertie al unei forme patratice, 96 morfism de grupuri, 7
pozitiv de inertie al unei forme patratice, 95 morfism de spatii vectoriale, 39
inegalitatea
muchiile reperului Frenet, 189
Cauchy-Schwartz, 22
multiplicitate
triunghiului, 23, 24
algebric
a a unei valori proprii, 66
inegalitatea Cauchy-Schwartz, 21
geometric
a a unei valori proprii, 66
Index de notiuni
209
multime ortonormata, 26
polinom
marimea algebrica a proiectiei unui vector pe alt
caracteristic, 62
vector, 26, 104
de endomorfisme, 76
de matrice, 76
natura cuadricei, 174
prima forma fundamental
a a unei suprafete, 193
norma
procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, 28, 29
euclidiana, 23
produs scalar
complex, 21
unui vector liber, 100
hermitic, 21
normala
real, 22
la conica ntr-un punct, 156
produsul
la cuadrica ntr-un punct, 179
dintre un scalar si un vector liber, 101
normare, 29
mixt a trei vectori liberi, 109
norma, 23
vectorial a doi vectori liberi, 107
nucleul
proiectia ortogonala a unui vector liber pe alt vecunei forme biliniare, 86
tor, 104
unei transformari linare, 49
proiectia ortogonala a unui vector liber pe un plan,
unei transformari liniare, 42
104
proiect
ia
unui vector pe alt vector, 26
operator liniar, 39
proiectia unui vector pe un subspatiu vectorial, 28
operatorul Weingarten, 193, 194
proiectie, 49
opus, 6
punct asimptotic al unei curbe, 185
origine, 100
punct de inflexiune al unei curbe, 185
originea
punct de ntoarcere al unei curbe, 185
unui reper, 114
punct regulat
al unei curbe, 183, 184
ortogonalizare, 28, 29
al unei functii, 187
punct singular
parabola, 145
al unei curbe, 183, 184
paraboloid
dublu al unei curbe, 185
eliptic, 169
izolat al unei curbe, 185
hiperbolic, 170
puncte critice ale unei functii, 187
parametri, 119
puncte multiple ale unei curbe, 187
esentiali, 140
p
anz
a parametrizata, 192
neesentiali, 117, 140
picioarele perpendicularei comune, 124
rangul
plan orientat, 119
unei forme biliniare, 85
plane de coordonate, 114
unei transformari liniare, 43
plane principale
ale elipsoidului, 166
raza cilindrului circular, 171
ale paraboloidului eliptic, 169
regula
planele de coordonate, 117
paralelogramului, 100, 101
planul
poligonului, 101
normal la o curba n spatiu, 188
triunghiului, 100
osculator, 189
relatia
tangent la cuadrica, 179
Beltrami-Enneper, 193
tangent la o suprafata, 192
lui Euler, 194
pol, 157
relatie de dependent
a liniara, 13
polara, 157
polinoamele Legendre, 31, 38
reparametrizare a unei curbe, 184
210
reparametrizare normala a unei curbe, 184
reper
baza unui , 114
cartezian, 113, 134136
cilindric, 134, 135
originea unui , 114
ortonormat, 135
polar, 136
reper canonic
al unei conice, 146
pentru o cuadrica, 174
reperul
Darboux al unei curbe pe suprafat
a, 195
Gauss al unei suprafete, 192
mobil Frenet, 188
reprezentant al unui vector liber, 99
reprezentarea reala a unui operator linar, 58
reuniunea a doua plane, 120
rotatie de reper cartezian, 131
roto-translatie, 132
scalari, 8
segmente congruente, 99
segmente orientate
coliniare, 99
echipolente, 99
paralele, 99
segmentul orientat nul, 99
semiaxa
mare a unei elipse, 142
mare a unei hiperbole, 143
mica a unei elipse, 142
mica a unei hiperbole, 144
semiaxele
cilindrului eliptic, 171
cilindrului hiperbolic, 171
elipsoidului, 166
hiperboloidului, 168
hiperboloidului cu o panza, 167
sensul pozitiv pe o dreapta orientata, 115
sensul unui vector liber, 99
serie
de endomorfism, 78
de matrice, 78
sfera, 163
signatura unei forme patratice, 95
simbolul lui Kronecker, 26
simetric, 6
sistem de coordonate, 17
Index de notiuni
sistem de coordonate cartezian, 114
sistem de generatori, 17
spatiu
euclidian
complex, 21
real, 22
Hilbert, 24
metric, 24
prehilbertian, 24
vectorial, 8
n-dimensional, 15
complex, 8
dimensiunea unui , 15
euclidian complex, 21
euclidian real, 22
finit dimensional, 14
infinit dimensional, 14
real, 8
spectrul unui endomorfism, 61
structur
a
complex
a, 49
produs, 49
tangent
a, 49
subgrup, 7
subgrupuri improprii, 7
submersie, 183
submultime
ortogonal
a, 25
ortonormat
a, 25
subnormal
a polara, 187
subspatii, 120
subspatii improprii, 10
subspatii vectoriale
intersectia a doua , 11
suma a doua , 11
sum
a directa de , 13
suplementare, 13
subspatiu propriu, 10, 61
subspatiu vectorial
complementul ortogonal al unui , 27
generat de o familie de vectori, 11
proiectia unui vector pe un , 28
subtangent
a polara, 187
suma
a doi vectori liberi, 100
a doua subspatii vectoriale, 11
suprafat
a, 192
algebric
a de ordinul al doilea, 173
de coordonate, 137
Index de notiuni
211
dublu riglata, 172

riglata, 172
simpla, 192
versorul asociat unui nenul, 24

vector liber, 99
directia unui , 99
lungimea unui , 99
tangenta la conica, 156
reprezentant al unui , 99
tensor covariant de ordinul doi, 84
sensul unui , 99
teorema
vectori, 8
nlocuirii, 17
liniar dependenti, 13
Cayley-Hamilton, 79
liniar independenti, 13
completarii, 17
vectori liberi
dimensiunii, 43, 45
coliniari, 100, 102
Grassmann, 18
coplanari, 100, 102
Pitagora, 28, 39
diferenta dintre doi , 101
Steinitz, 17
dublu produs vectorial a trei , 108
torsiune geodezica, 195
egali, 100
transformare
opusi, 100
hermitica, 60
ortogonali, 104
injectiv
a, 42
produsul mixt a trei , 109
liniara, 20, 39
produsul vectorial a doi , 107
ortogonala, 53, 60, 130
suma a doi , 100
simetrica, 60
vectori ortogonali, 25
transformarea
vectorul de pozitie
adjuncta, 51
al unui punct, 100, 113
coordonatelor unui vector, 19
vectorul nul, 6, 100
translatie, 54
versor, 24, 100
translatie de reper cartezian, 130
director, 116
trecerea n real a unui spatiu vectorial complex, versorii principali ai unei suprafete, 194
15
versorul
taieturi, 118
asociat unui vector liber nenul, 102
asociat unui vector nenul, 24
unghi, 24
normalei geodezice, 195
unghiul
v
arful
diedru a doua plane concurente, 122
parabolei, 145, 161
format de doi vectori liberi nenuli, 104
paraboloidului eliptic, 169
unghiuri directoare ale unei drepte, 116
unitate, 6
v
arfurile
urma
conicei, 160
unei matrice patratice, 23
unei elipse, 142
unei hiperbole, 144
valoare proprie, 61
vector
coordonatele unui , 19
director, 120
director al unei drepte, 115
izotrop, 88
normal la un plan, 117
principal, 70
propriu, 61
unitate, 100
wronskian, 34

Curs ALGAGD PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ALGAGD PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liniara

si Elemente de Geometrie Diferent

3 Vectori si valori proprii

2 Dreapta si planul n spatiu

ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT

Structuri algebrice: grupuri si corpuri

Vom reaminti ntai notiunile de monoid, grup si corp comutativ.

(element neutru) (2)

b) Un grup (G, ) reprezinta o multime G mpreun

(element simetric). (3)

Daca operatia satisface conditia suplimentar

atunci grupul G se numeste grup comutativ (sau abelian).

2. Conditia (1) este echivalenta cu conditiile

Definitii. a) Se numeste corp un triplet (K , +, ) format dintr-o multime K mpreun

Spatii si subspatii vectoriale

Spatii si subspatii vectoriale

(asoc. nmultirii cu scalari)

Elementele lui K se numesc scalari, iar aplicatia f se numeste nmultirea cu scalari.

unde elementul 0 din st

(k)v = k(1) v = k (1)v = k (v).

Exemple de spatii vectoriale.

Spatii si subspatii vectoriale

Observatii. 1. Aceste conditii sunt echivalente cu proprietatea

2. Adunarea si nmultirea cu scalari pe W sunt restrictiile la W ale operatiilor de pe V ; de aceea

Spatii si subspatii vectoriale

Definitii. Fie U si W doua subspatii vectoriale ale lui V .

Deoarece 1 et 1 ch t 1 sh t = 0, multimea {v1 , v2 , v3 } este liniar dependent

Definitii. Fie V un K -spatiu vectorial, unde K {R, C}.

familiei B -contradictie, deoarece B este o baza. In concluzie n n . Un rationament similar aplicat

Definitii. a) Se numeste dimensiunea spatiului vectorial finit-dimensional V , num

x0i ei , atunci prin scadere ar rezulta combinatia liniara nul

anularea coeficientilor combinatiei,

Definitii. a) Se numesc componentele vectorului x n raport

b) Se numeste sistem de coordonate pe Vn asociat bazei B , bijectia

sunt liniar independenti, si sunt n num

Vectorilor v1 , v2 , . . . , vp li se ataseaza matricea formata din coeficientii celor p descompuneri, asezati

a11 a12 . . . a1p

o familie de n vectori din Vn . Atunci urm

Schimbarea bazei ntr-un spatiu vectorial Vn .

dintre vectorii celor doua baze, obtinem succesiv

Din unicitatea descompunerii vectorului x =

xi ei n raport cu baza B , prin identificarea coeficientilor,

Exercitii. a) Sa se determine coeficientii polinomului p = 1 t2 R2 [t] relativ la baza B 0 =

ilor vectorilor noii

Cum Span(T (B )) Wm si dimSpan(T (B )) =cardT (B ) = n, obtinem n m. Pe de alta parte,

vi T (ei ) T (B ), de unde avem

Wm T (B ) si deci m =dimWm cardT (B ) = n. In concluzie n = dim T (B ) = dim Wm = m.

Spatii vectoriale euclidiene

lungimea unui vector,

Definitii. a) Fie V un C-spatiu vectorial. Se numeste produs scalar complex, sau nc

relatia devine egalitate dac

Spatii vectoriale euclidiene

Demonstratie. Daca v = 0 sau w = 0, relatia este evident

(deci pentru v = prw v),

Vom considera n continuare cazul cand V este un spatiu vectorial real.

d) Spatiul euclidian complex V =

al tuturor functiilor cu valori complexe, continue pe

e) Spatiul euclidian real V al sirurilor reale x = {x1 , . . . , xn , . . . } R cu proprietatea ca

f ) Spatiul euclidian complex V al sirurilor complexe x = {x1 , . . . , xn , . . . } C cu proprietatea ca

g) Spatiul euclidian real V al matricelor patratice Mnn (R), cu produsul scalar

Definitie. Fie V un K -spatiu vectorial euclidian. Se numeste norm

Spatii vectoriale euclidiene