Sunteți pe pagina 1din 8

Parohia Sfântul Gheorghe Vechi

Parohia Sfântul Gheorghe Vechi intrarea în Bisericã a Maicii Domnului Sãptãmâna 15 - 21.XI.2009 Al 199-lea

intrarea în Bisericã a Maicii Domnului

Sãptãmâna 15 - 21.XI.2009 Al 199-lea cuvânt

cuvânt spre folos

"Ast`zi, \nainte \nsemnarea bun`voin]ei lui Dumnezeu [i propov`duirea m#ntuirii oamenilor, \n Biserica lui Dumnezeu, \n chip luminat, Fecioara se arat` [i pe Hristos tuturor mai'nainte |l veste[te. Acesteia [i noi cu mare glas s`-i strig`m: Bucur`-te, plinirea r#nduielii Ziditorului!"

Troparul Intr`rii \n Biseric` a Maicii Domnului

Duminica a xxv-a dupã rusalii

pericopa apostolului

din erpistola cãtre efeseni a sfântului apostol pavel (iv, 1-7)

1. De aceea, v` \ndemn, eu cel \ntemni]at pentru Domnul, s` umbla]i cu vrednicie, dup` chemarea cu care a]i fost chema]i,

2. Cu toat` smerenia [i bl#nde]ea, cu

\ndelung`-r`bdare, \ng`duindu-v` unii pe

al]ii \n iubire,

3. Silindu-v` s` p`zi]i unitatea Duhului,

\ntru leg`tura p`cii.

4. Este un trup [i un Duh, precum [i

chema]i a]i fost la o singur` n`dejde a chem`rii voastre;

5. Este un Domn, o credin]`, un botez,

6. Un Dumnezeu [i Tat`l tuturor, Care

este peste toate [i prin toate [i \ntru to]i.

7. Iar fiec`ruia dintre noi, i s-a dat harul dup` m`sura darului lui Hristos.

dintre noi, i s-a dat harul dup` m`sura darului lui Hristos. pericopa sfintei evanghelii dupã sfântul

pericopa sfintei evanghelii

dupã sfântul apostol ºi evanghelist luca (x, 25-37) (Pilda Samarineanului milostiv)

25. {i iat`, un \nv`]`tor de lege s-a ridi-

cat, ispitindu-L [i zic#nd: |nv`]`torule,

ce s` fac ca s` mo[tenesc via]a de veci?

26. Iar Iisus a zis c`tre el: Ce este scris \n

Lege? Cum cite[ti?

27. Iar el, r`spunz#nd, a zis: S` iube[ti pe

Domnul Dumnezeul t`u din toat` inima ta [i din tot sufletul t`u [i din toat` put- erea ta [i din tot cugetul t`u, iar pe aproapele t`u ca pe tine \nsu]i.

28. Iar El i-a zis: Drept ai r`spuns, f`

aceasta [i vei tr`i.

29. Dar el, voind s` se \ndrepteze pe sine,

a zis c`tre Iisus: {i cine este aproapele meu?

30. Iar Iisus, r`spunz#nd, a zis: Un om

cobora de la Ierusalim la Ierihon, [i a c`zut \ntre t#lhari, care, dup` ce l-au dezbr`cat [i l-au r`nit, au plecat,

l`s#ndu-l aproape mort.

31. Din \nt#mplare un preot cobora pe

calea aceea [i, v`z#ndu-l, a trecut pe

al`turi.

32. De asemenea [i un levit, ajung#nd \n

acel loc [i v`z#nd, a trecut pe al`turi.

33. Iar un samarinean, merg#nd pe cale,

a venit la el [i, v`z#ndu-l, i s-a f`cut mil`, 34. {i, apropiindu-se, i-a legat r`nile, turn#nd pe ele untdelemn [i vin, [i, pun#ndu-l pe dobitocul s`u, l-a dus la o cas` de oaspe]i [i a purtat grij` de el.

35. Iar a doua zi, sco]#nd doi dinari i-a

dat gazdei [i i-a zis: Ai grij` de el [i, ce vei mai cheltui, eu, c#nd m` voi \ntoarce, \]i voi da.

36. Care din ace[ti trei ]i se pare c` a fost

aproapele celui c`zut \ntre t#lhari?

37. Iar el a zis: Cel care a f`cut mil` cu el.

{i Iisus i-a zis: Mergi [i f` [i tu aseme-

nea.

SÃPTÃMÂNA 15 - 21.xi.2009

 

CALENDAR

INTERVAL

PROGRAM LITURGIC

PreoÞi slujitori În ordinea slujirii

ZI

ORAR

Duminic`

†) Sf. Cuvios Paisie de la Neam]; Sfin]ii Mucenici M`rturisitori: Gurie, Samona [i Aviv (|nceputul Postului Na[terii Domnului)

08.00-12.00

- Utrenia [i Sfânta Liturghie

Pr. Sorin-Vasile Tanc`u Pr. Ionel Durlea Pr. Cristian Deheleanu

Luni

† Sf#ntul Apostol [i Evanghelist Matei

 
Luni † Sf#ntul Apostol [i Evanghelist Matei    
 

Mar]i

Sf#ntul Grigorie Taumaturgul; Cuvio[ii Laz`r Zugravul [i Zaharia

     

Miercuri

Sf. Mare Mucenic Platon; Sf. Mucenici Romano [i Zaheu, diaconul

     

18.00-20.00

- Acatist [i catehez`

Pr. Sorin-Vasile Tanc`u

Joi

Sf. Prooroc Avdie; Sf. Sfin]it Mucenic Varlaam

     

Vineri

|naintepr`znuirea Intr`rii \n Biseric` a Maicii Domnului; †) Sf. Grigorie Decapolitul, Sf. Mucenic Dasie; Sf. Proclu, Patriarhul Constantinopolului

     

18.00-20.00

- Vecernia

Pr. Sorin-Vasile Tanc`u

S#mb`t`

(†) Intrarea \n Biseric` a Maicii Domnului (Dezlegare la pe[te)

07.30-11.30

- Utrenia [i Sfânta Liturghie

Pr. Sorin-Vasile Tanc`u Pr. Ionel Durlea Pr. Cristian Deheleanu

18.00-20.00

- Vecernia Mare [i Cuv#nt de \nv`]`tur` la Apostolul zilei

Pr. Ionel Durlea

Cuvânt la Duminica a XXV-a dupã Pogorârea Sfântului Duh

Sf#ntul Ioan Gur` de Aur

"{i, apropiindu-se, a legat r`nile lui, turn#nd pe ele untdelemn [i vin" (Luca 10, 34) Adev`ratul samarinean este cel care se \ngrije[te [i de sufletul cel bolnav al aproapelui Model de purtare de grij` pentru m#ntuirea sufleteasc` a altora ne d` nou` |nsu[i Dumnezeu. Mai \nt#i S-a \ngrijit pen- tru Adam, \nainte de c`derea lui \n p`cat, spre a-l feri de aceasta. De aceea, a zis c`tre d#nsul: "Din to]i pomii din rai po]i s` m`n#nci, iar din pomul cuno[tin]ei binelui [i r`ului s` nu m`n#nci, c`ci, \n ziua \n care vei m#nca din el, vei muri negre[it!" (Facerea 2,

16-17).

Iat` c` at#t prin u[urin]a legii, c#t [i prin mul]imea pomilor \nvoi]i [i prin asprimea pedepsei celei amenin]`toare, Dumnezeu S-a \ngrijit de m#ntuirea sufleteasc` a lui Adam [i voia a-l opri de la p`cat. A[adar, \n tot chipul a c`utat Dumnezeu s` \nt`reasc` pe Adam \mpotriva

p`catului, \ns` cu toat` aceast` \ngrijire, cu toat` aceast` \ndemnare [i sf`tuire, cu toat` bun`tatea lui Dumnezeu, Adam totu[i a c`zut [i nu a p`zit porunca. Totu[i, Dumnezeu n-a zis: "Ce s` mai fac Eu [i ce ar folosi aici? El a m#ncat, a c`zut \n p`cat, a c`lcat porunca, a crezut diavolului, a dispre]uit r#nduiala Mea. pentru care acum a c`zut \n nenorocire, \n moarte [i \ntru os#nd`, ce s` mai vorbesc cu d#nsul de acum?". Nu a gr`it Dumnezeu a[a, ci S-a apropiat iar`[i de Adam \ndat` dup` c`derea sa \n p`cat, l-a m#ng#iat [i a \ntrebuin]at alt mijloc pentru m#ntuirea lui, adic` osteneala, sudoarea [i suferin]ele, [i nu a \ncetat a face totul p#n` ce iar`[i a restaurat firea cea c`zut`, a slobozit-o de la moarte, iar`[i a dus- o la cer [i iar`[i i-a dat bunuri \nc` [i mai mari dec#t cele pierdute. Din acestea vedem \ndeajuns c` noi, pe fra]ii cei c`zu]i, nu trebuie s`-i p`r`sim, nici s`-i nesocotim, ci \nc` \nainte de c`derea lor s`-i sprijinim \mpotriva p`catului, iar dup`

c`derea lor \n p`cat s` ar`t`m o grij` mare pentru d#n[ii. C` a[a fac [i doctorii. Oamenilor s`n`to[i ei le dau pov`]uire cum s`-[i p`zeasc` s`n`tatea [i s` poat` \nl`tura bolile. Iar dac` cineva nu a p`zit pove]ele lor [i a c`zut \n boal`, ei totu[i nu las` un asemenea om f`r` ajutor, ci, mai ales atunci \i arat` cea mai mare \ngrijire, pentru ca pe cel bolnav iar`[i s`-l slobozeasc` din boal`. A[a a f`cut [i Apostolul Pavel. Dup` ce amestec`torul de s#nge din Corint s`v#r[ise un p`cat a[a de greu, care nu se obi[nuia nici la p`g#ni, totu[i nu l-a neglijat, ci mai v#rtos l-a \ns`n`to[it, de[i acela era \nd`r`tnic [i nu voia s` asculte, nici nu a primit mijlocul de m#ntuire. {i l-a f`cut at#t de s`n`tos, \nc#t iar`[i a putut fi unit cu trupul Bisericii. C#nd acela a p`c`tuit, Sf#ntul Apostol n-a zis \ntru sine: "Ce s` mai fac eu de acum? Ce poate folosi aici? El a ajuns de ne\ndreptat, a s`v#r[it o \nc`lcare de lege [i nu voie[te s` se lase de necur`]ia sa. Iar pe l#ng` acestea, el este \ng#mfat [i m#ndru [i prin aceasta face rana sa net`m`duit`, de aceea \l vom l`sa \n voia lui [i-l vom p`r`si". Nu, el n-a zis nimic din toate acestea, ci tocmai acum a ar`tat cea mai mare grij` pen- tru acela, c#nd l-a v`zut pe marginea r`ut`]ii, [i n-a \ncetat de a-l \nsp`im#nta [i a-l pedep- si, [i el \nsu[i [i prin al]ii. El a f`cut [i a c`utat toate p#n` ce l-a adus la cunoa[terea p`catu- lui s`u [i la sim]irea nelegiuirii sale [i, \n fine, l-a cur`]it de toat` pata. Deci, a[a trebuie s` faci [i tu. Urmeaz` acelui samaritean din Evanghelie (Luca, cap. 10), care a ar`tat at#ta grij` pentru cel r`nit. Levitul trecuse pe l#ng` d#nsul, asemenea [i fariseul, [i niciunul dintre cei doi nu s-a plecat la cel ce z`cea, ci l-au l`sat s` zac` f`r` comp`timire [i au trecut mai departe. Iar un samaritean, care de altminteri nu avea nici o leg`tur` cu cel nenorocit, n-a trecut pe l#ng` d#nsul, ci s-a oprit, a sim]it comp`timire [i a turnat untdelemn [i vin pe r`nile lui. Apoi l-a pus pe dobitocul s`u, l-a dus la o cas` de oaspe]i [i a dat [i a f`g`duit bani, ca s` nu fie lipsit de grij`.

El n-a zis \ntru sine: "Ce treab` am eu cu omul acesta, eu sunt samaritean [i nu am nimic comun cu d#nsul. Pe l#ng` aceasta, cetatea este \nc` departe [i el nu este \n stare de a merge acolo; de voi r`m#ne cu d#nsul, a[ putea [i eu c`dea \ntre t#lhari, ba \nc` a[

putea fi socotit f`pta[ al nelegiuirii s`v#r[ite aici". C`ci unii, \n c`l`toriile lor, v`d adeseori un r`nit care se lupt` cu moartea, [i nu se apropie de el, nu pentru c` n-ar avea mil` de el, sau c` n-ar voi s` cheltuiasc` cu d#nsul, ci de frica de a nu fi tra[i \naintea judec`]ii, [i a

fi ei \n[i[i b`nui]i c` ar fi uciga[i. Totu[i,

samariteanul cel milostiv nu s-a temut de toate acestea, ci f`r` mult` g#ndire l-a pus pe dobitocul s`u, l-a dus la casa de oaspe]i [i nu s-a speriat nici de primejdie, nici de cheltu- ial`, nici de nimic altceva. Deci, dac` samariteanul a fost at#t de plin de dragoste [i at#t de comp`timitor c`tre un om necunoscut, cum ne vom putea noi \ndrept`]i c#nd nu ajut`m pe fra]ii no[tri \n vreo nenorocire \nc` mai mare? C`ci cei c`zu]i \n p`cate sunt mai nenoroci]i dec#t acela; c`ci p`catele [i prih`nile sunt mai cumplite dec#t to]i t#lharii; ele schingiuiesc pe cei c`zu]i \n ele mai cumplit dec#t aceia. Ele r`pesc nu numai hainele [i r`nesc nu numai trupul, ci [i sufle- tul, [i dup` ce le-au pricinuit mii de r`ni, \i las` s` zac` \n pr`pastia necucerniciei [i se duc de acolo. La o astfel de nenorocire s` nu r`m#nem cu s#nge rece, s` nu trecem f`r` comp`timire pe l#ng` o priveli[te at#t de vrednic` de t#nguire. {i chiar de ar face al]ii aceasta, tu s` nu o faci. S` nu zici \ntru tine: "Eu sunt mirean, am muiere [i copii, aceasta se cuvine

preo]ilor!". Iat`, samariteanul nu gr`ia astfel,

ci a apucat pe cel nenorocit ca pe un c#[tig

mare.

Deci, c#nd vezi pe cineva care are tre- buin]` nu de vindecarea trupului, ci a sufletu- lui, s` nu zici: "Pentru ce nu-l vindec` acesta sau acela", ci sloboze[te-l tu din boala sa [i nu \ntreba pentru ce al]ii preget`. C#nd vezi o bucat` de aur jos, negre[it

nu \ntrebi mult de ce n-a ridicat-o acesta sau acela, ci te s#rguie[ti a \ntrece pe to]i ceilal]i

[i a o ridica. Tot a[a trebuie s` cugeti [i cu

privire la fratele t`u cel c`zut; trebuie s` crezi c` \n \ngrijirea de d#nsul ai g`sit o comoar`.

C#nd torni \n r`nile sufletului s`u unt- delemnul \nv`]`turii cre[tine[ti, c#nd \l legi cu bl#nde]e [i-l vindeci cu r`bdare, prin aceasta ai dob#ndit comoara cea mai mare, [i aceast` singur` fapt` va stinge \ntru tine multe pete ale p`catului. C#nd vezi pe cale un s`rac, un nevoia[, nu trece u[or pe l#ng` d#nsul f`r` a-i da milostenie! Aceasta este frumos [i bine. Dar

[i c#nd vezi un frate pe calea p`catului, nu

trece pe l#ng` d#nsul, ci printr-un cuv#nt pri- etenesc, ca printr-un fr#u, opre[te-l de la calea sa cea rea [i adu-l iar`[i la Biserica lui Hristos. O astfel de milostenie este mai bun` dec#t alta [i are mai mare pre] dec#t mii de talan]i de aur. Ce zic eu: dec#t mii de talan]i? Nu! Milostenia aceasta are mai mare pre] dec#t toat` lumea cea v`zut`, c`ci omul este mai pre]ios dec#t lumea. Pentru d#nsul s-au f`cut chiar cerul [i marea, soarele [i stelele. G#nde[te deci la \n`l]imea vredniciei aceluia pe care tu po]i s`-l m#ntuie[ti, [i nu vei pregeta a te \ngriji de d#nsul, adic` de sufletul lui cel nemuritor. Cine d` unui p`c`tos milioane, nu i-a dat a[a de mult ca cel ce m#ntuie[te sufletul lui, c`ci \l abate de la calea lui cea rea [i-l \ntoarce la fericirea cea dumnezeiasc`. Cine d` s`racului pune cap`t foamei. Cine \ndreapt` pe p`c`tos pune cap`t necucerniciei. Unul m#ng#ie s`r`cia, cel`lalt opre[te prihana. Unul sloboze[te trupul de la r`utate, cel`lalt r`pe[te sufletul de la iad.

Vede]i, eu v-am ar`tat cum pute]i s` c#[tiga]i o comoar`; s` nu pierde]i deci acest c#[tig. De aceasta nu v` pute]i ap`ra nici prin s`r`cie, nici prin propriile nevoi, c`ci aici n- ave]i alt` cheltuial` de f`cut dec#t aceea a cuv#ntului [i a vorbei.

|ns` cu totul \mpotriva acestei milostenii duhovnice[ti este obiceiul cel r`u, nu numai de a \nvinov`]i p`catele altora, ba \nc` a le [i dezv`lui [i a le face cunoscute, f`r`

a le \ndrepta. Nu trebuie s` limbu]im asupra sl`bici- unilor celor bolnavi, ci s` le t`m`duim. Acest obicei r`u, iubi]ilor, noi trebuie s`-l dezr`d`cin`m, c`ci el pricinuie[te multe rele.

Descoperirea gre[elilor altora face pe ace[tia adeseori cu totul f`r` curaj spre \ndreptare, pe c#nd descoperirea \nsu[irilor celor bune ale lor ridic` sufletul lor [i \nt`re[te duhul lor. Pentru aceasta, s` r`sp#ndim [tiri care aduc ob[tei noastre cin- ste, iar nu de acelea care aduc ru[ine fra]ilor no[tri.

De auzim ceva bun, s` facem aceasta cunoscut` tuturor; \ns` de afl`m ceva r`u [i p`c`tos, s` \ncuiem aceasta \n noi [i s` tindem ca s` se dea uit`rii. A[adar, nu face]i cunoscute p`catele oamenilor, cei asemenea nou`, [i nu pregeta]i

a v` \ngriji de m#ntuirea lor, ci face]i [i \ncer-

ca]i toate, ca pe cei bolnavi la suflet iar`[i s`-

i aduce]i la noi, pentru ca noi, at#t \n via]a

aceasta vremelnic`, c#t [i \n ve[nicie, s` ne facem p`rta[i r`spl`tirii celei mari, prin harul [i iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, C`ruia \mpreun` cu Tat`l [i cu

Sf#ntul Duh se cuvine slava, acum [i \n vecii vecilor. Amin. din "Predici la duminici [i s`rb`tori"

Viaþa Sfântului Cuvios Paisie de la Neamþ

Cuviosul [i de Dumnezeu purt`torul P`rintele nostru Paisie de la Neam] s-a n`scut \n ora[ul Poltava din Ucraina \n anul 1722, la 21 decembrie, \ntr-o binecuv#ntat` familie preo]easc`, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece fra]i. Tat`l s`u se

numea Ioan [i era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.

Tat`l s`u murind de t#n`r, \n anul 1735 copilul a fost dat de mama sa s` \nve]e carte la Academia teologic` din Kiev, \ntemeiat` de

mitropolitul moldovean Petru Movil`. Dup` patru ani, p`r`sind [coala, intr` \n via]a mon- ahal` la M`n`stirea Medvedeski, av#nd v#rsta de 19 ani. Aici este f`cut rasofor, prim- ind numele de Platon. Dup` pu]in` [edere \n M`n`stirea Pecerska, vine \n Moldova, \n anul 1745, [i se stabile[te la schitul Tr`isteni - R#mnicu S`rat [i apoi la M`n`stirea D`lh`u]i. |n vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoie[te ca sihastru patru ani de zile. |n anul 1750 este tuns, aici, \n mon- ahism de Cuviosul Vasile de la Poiana M`rului, duhovnicul s`u, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah [i \nte- meiaz` o ob[te monahal` \n Schitul Sf#ntul Prooroc Ilie, unde se nevoie[te p#n` \n vara anului 1763, adun#nd \n jurul s`u 64 de c`lug`ri rom#ni, ucraineni [i ru[i. Din motive binecuv#ntate, \n vara aceluia[i an, se re\ntoarce \n Moldova \mpre- un` cu to]i ucenicii s`i [i se stabile[te la M`n`stirea Dragomirna, unde se nevoie[te doisprezece ani, p#n` \n 1775. Aici, Cuviosul Paisie formeaz` o ob[te mare de 350 de c`lug`ri [i traduce, \mpreun` cu ucenicii s`i rom#ni, care erau buni cunosc`tori ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfin]ilor P`rin]i, devenind, astfel, ctitorul Filocaliei \n limbile rom#n` [i slavon`. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colec]ie major` de traduceri rom#ne[ti filocalice (626 pagini), adunate de monahul Rafail.

|n anul 1775, Moldova de Nord c`z#nd sub ocupa]ie austriac`, Cuviosul Paisie a fost nevoit s` se stabileasc` la M`n`stirea Secu, \n data de 14 octombrie, \mpreun` cu 200 de monahi, l`s#nd la Dragomirna o ob[te de 150 de monahi. Aici se nevoie[te patru ani, con- tinu#nd aceea[i r#nduial` de via]` duhovniceasc` atonit`, ca [i la Dragomirna. Cu binecuv#ntarea mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi [i la \ndemnul domnitorului Alexandru Moruzi, Cuviosul Paisie s-a mutat la M`n`stirea Neam], cu o mare parte din ob[tea de la Secu, \n ziua de 14

august 1779, unific#nd astfel cele dou` m`n`stiri sub pov`]uirea unui singur stare]. Timp de cincisprezece ani, c#t a fost stare] al celor dou` m`n`stiri unificate, Neam] - Secu, Cuviosul Paisie p`streaz` cu sfin]enie acela[i regulament de via]` mona- hal` din Sf#ntul Munte Athos, at#t \n ceea ce prive[te r#nduiala sfintelor slujbe, c#t [i nevoin]a monahilor la chilie. La biseric` erau datori s` ia parte to]i p`rin]ii [i fra]ii, afar` de cei bolnavi sau cei trimi[i la ascult`ri. Marele stare] venea cel dint#i la sfintele slujbe [i ne\ncetat se ruga cu rug`ciunea inimii, v`rs#nd \n tain` multe lacrimi. |n ob[tea Cuviosului Paisie de la Neam] se aflau mai mul]i c`lug`ri, spori]i duhovnice[te, care aveau darul lacrimilor [i al ne\ncetatei rug`ciuni, c`ut#nd s`-i urmeze \ntru toate p`rintelui lor sufletesc. Spovedania fra]ilor ob[tii se f`cea \n fiecare sear`, iar pentru cei mai spori]i, o dat` la trei zile. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie a r#nduit 24 de duhovnici, care spovedeau [i \ndrumau duhovnice[te \ntreaga ob[te, iar marele stare] supraveghea bunul mers al celor dou` m`n`stiri, at#t \n cele duhovnice[ti, c#t [i \n ascult`rile de ob[te, primind la chilia sa pe cei care veneau pentru sfat [i binecuv#ntare. Cei neascult`tori primeau canon [i mustrare p`rinteasc`. O aten]ie deosebit` a acordat Cuviosul Paisie de la Neam] traducerii din limba greac` a scrierilor patristice filocalice, con- tinu#nd, astfel, [irul traducerilor de la Dragomirna [i Secu. Unii c`lug`ri moldoveni, munteni [i ardeleni, fiind buni eleni[ti, tra- duceau scrierile Sfin]ilor P`rin]i din limba greac` veche \n limba rom#n`, iar c`lug`rii slavi traduceau \n limba slavon`, f`c#nd din M`n`stirea Neam] o adev`rat` academie patristic` [i duhovniceasc`, nemai\nt#lnit` \n alte ]`ri ortodoxe din acea vreme. Cuviosul Paisie era [i un bun organiza- tor [i \nnoitor al vie]ii monahale, \ntemeind \n jurul Muntelui Ceahl`u c#teva sih`strii de c`lug`ri]e, pe care le \ndruma duhovnice[te, r#nduindu-le duhovnic pe Cuviosul Iosif

Pustnicul (Š1828), unul dintre ucenicii s`i de la Neam]. Alt ucenic al s`u cu via]` sf#nt` era Cuviosul Irinarh Rosetti (Š1859), mare lucr`tor al rug`ciunii inimii, fondatorul M`n`stirii Horai]a [i al altor a[ez`minte monahale din Moldova, din Athos, precum [i al bisericii de pe Muntele Tabor, din ]ara Sf#nt`. Pentru sfin]enia vie]ii sale, numele Cuviosului Paisie de la Neam] era cunoscut \n toate ]`rile ortodoxe, \ncep#nd din Muntele Athos p#n` \n Lavra Pe[terilor din Kiev [i de la M`n`stirea Optina p#n` \n sih`striile din nordul Rusiei. De aceea, \n 1790, mitropolitul Ambrozie, trec#nd prin Moldova, l-a f`cut arhimandrit. |n vremea aceea, mul]i dreg`tori, boieri [i chiar ierarhi sau domni- tori poposeau la M`n`stirea Neam], dorind s` vad` pe acest mare stare] cu via]` sf#nt`. Influen]a lui a fost mare asupra multor m`n`stiri [i schituri din Moldova:

Dragomirna, Secu, Neam], Agapia, V`ratec, Bisericani, R#[ca, Vovidenia, Pocrov, Tarc`u, precum [i Cernica, Robaia, C`ld`ru[ani etc., din ]ara Rom#neasc`. |n toamna anului 1794, \mboln`vindu- se, [i-a dat sufletul s`u curat \n m#inile Domnului nostru Iisus Hristos \n seara zilei de joi, 15 noiembrie, la v#rsta de 72 de ani. A fost pl#ns de toat` ob[tea celor dou`

m`n`stiri, cu schiturile lor, care num`rau peste 1000 de c`lug`ri rom#ni, ru[i, ucraineni, greci, bulgari. S#mb`t`, 17 noiem- brie, a fost \nmorm#ntat \n gropni]a bisericii mari, zidit` de Binecredinciosul Voievod {tefan cel Mare [i Sf#nt. Fiind cinstit ca sf#nt, \nc` din via]`, ucenicii s`i i-au s`v#r[it slujba de pomenire, r#nduindu-i ca zi anual` de pr`znuire 15 noiembrie. |n ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, precum [i \n secolul al XIX-lea, ucenicii lui rom#ni au r`sp#ndit isihasmul \n ]`rile Rom#ne, iar cei slavi \n peste 100 de m`n`stiri din Rusia [i Ucraina. |n 1988, Sf#ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe Cuviosul Paisie de la Neam]. |n 1992, Sf#ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom#ne a r#nduit pomenirea ca sf#nt a Cuviosului Paisie de la Neam], fiind trecut \n calendar la data de 15 noiembrie. La morm#ntul lui de la M`n`stirea Neam] vin s` se \nchine [i s`-i cear` ajutor nu numai credincio[i din Rom#nia, ci [i din alte ]`ri. Cu ale lui rug`ciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-ne [i ne m#ntuie[te pe noi. Amin.

sursa:

http://sfintiromani.mmb.ro

cinstirea maicii domnului

178. Cine a fost Fecioara Maria? A fost o fecioar` din semin]ia lui David, din care trebuia, dup` f`g`duin]a dumnezeiasc`, s` Se nasc` M#ntuitorul. Ea tr`ise \n cur`]ie des`v#r[it` [i era logodit` cu Iosif, un b`rbat b`tr#n din aceea[i semin]ie, dar ea avea de g#nd s` tr`iasc` \n feciorie, c`ci se f`g`duise lui Dumnezeu s` duc` o via]` de fecioar`. De aceea, c#nd \ngerul \i aduce vestea c` va na[te pe Fiul lui Dumnezeu, ea \ntreab`: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu [tiu de b`rbat?" (Luca 1, 34). De[i \ngerul nu spusese cum va na[te, ca s` poat` \n]elege c` aceasta se va \nt#mpla \n viitor, ea totu[i se mira, pentru c` era hot`r#t` ca [i \n viitor s` nu [tie de b`rbat.

Ea z`misle[te pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioar`. Sf#nta Scriptur` ne spune c` dup` ce "S-a aflat av#nd \n p#ntece", Iosif se g#ndea s-o p`r`seasc`, dar \ngerul Domnului i s-a ar`tat \n vis spun#ndu-i s` nu-i fie team` s` ia pe logodni- ca lui, "c`ci ceea ce s-a z`mislit \ntr-\ns` de la Duhul Sf#nt este" (Matei 1, 20). 179. A[adar, Sf. Maria a r`mas totdeau- na fecioar`? Da. Ea a ramas fecioar` totdeauna, deci at#t la na[tere, c#t [i dup` aceea. De aceea Biserica noastra \i zice "pururea Fecioar`". 180. Avem temeiuri pentru adev`rul acesta \n Sf#nta Scriptur` [i \n Sf. Tradi]ie? Da. C` fecioria ei a r`mas nestricat` [i la

na[tere, \nv`]`m de la proorocul Iezechiel care spune: "Apoi m-a dus b`rbatul acela \napoi la poarta cea dinafar` a templului, spre r`s`rit, [i aceasta era \nchis`. {i mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi \nchis`, nu se va deschide [i nici un om nu va intra pe ea, c`ci Domnul Dumnezeul lui Israil a \ntrat pe ea. De aceea va fi \nchis`" (Iez. 44, 1-2). Dac` n-ar fi r`mas fecioar` [i la na[tere, ea n-ar mai fi fost "pururea Fecioara". Sf. Maxim M`rturisitorul zice: "Cu adev`rat z`mislirea [i na[terea au fost cu totul curate [i neatinse de s`m#n]` [i de stric`ciune [i de aceea Maica Celui n`scut din ea

e fecioar` [i dup` na[tere, r`m#n#nd prin

na[tere [i mai nep`timitoare, ceea ce e cu totul

Lucru [i

auzire cu adev`rat minunate e c` s-a f`cut na[tere [i ie[ire de prunc, \nchiz`torile m`dularelor de na[tere ale celei ce a n`scut nedeschiz#ndu-se". Iar c` Sf. Maria a r`mas fecioar` [i dup` na[tere se vede de acolo c` Iisus, pe c#nd Se afla pe cruce, a \ncredin]at-o \n grija Apostolului Ioan, spun#nd Maicii Sale: "Femeie, iat` fiul t`u", iar Apostolului Ioan: "Iat` mama ta" (Ioan 19, 26-27). Dac` Sf. Maria ar fi avut [i al]i fii, ar fi l`sat-o \n grija lor. Dar e [i la mintea omului c`, dup` ce s-au petrecut cu ea lucruri at#t de minunate, ea nu se mai putea g#ndi s` se coboare la o via]` de r#nd. Dac` Apostoli [i-au \nchinat via]a lor \ntreag` lui Iisus, \ndat` ce L-au cunoscut, pri- mind chiar moartea pentru El, putem socoti oare c` Sf. Maria, Maica Lui, aleas`, pentru

str`in firii [i mai presus de ra]iune

cur`]ia ei, dintre toate femeile p`m#ntului, ca

s` Se nasc` din ea Domnul, ar fi fost mai prejos

de ei?

181. De ce cinstim pe Sf. Fecioar` Maria [i-i \nchin`m zile de s`rb`toare? Pentru c` |nsu[i Dumnezeu a \nvred- nicit-o de cinstea cea mai mare, de a na[te pe Mesia, [i a vestit lucrul acesta prin profe]i (Fac. 3, 15; Isaia 7, 14; Ier. 23, 5-6; Iez. 44, 1-3). A cinstit-o \ngerul bunei-vestiri,

\nchin#ndu-i-se [i numind-o: "plin` de har" [i "binecuv#ntat` \ntre femei" (Luca 1, 28).

A cinstit-o Elisabeta, mama lui Ioan

Botez`torul numind-o: "binecuv#ntat` \ntre

femei" [i "Maica Domnului" (Luca 1, 40-43).

A cinstit-o Fiul ei, Care \n copilarie \i

era supus (Luca 2, 51), iar mai apoi, pe Cruce fiind, S-a \ngrijit de ea, d#nd-o \n seama Apostolului Ioan (Ioan 19, 26-27). Au cinstit-o oamenii din mul]ime, fericind-o pentru a fi n`scut pe Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul ei a \nt`rit aceast` cinstire, zic#nd: "a[a este" (Luca 11, 27-28). Ea \ns`[i a grait sub insuflarea Duhului Sf#nt, c` "I-a f`cut m`rire Cel Puternic" [i c` de acum "o vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48-49).

Iat` de ce se cuvine ca [i noi, cu at#t mai mult, s` cinstim pe Sf. Fecioar` Maria. 182. Este mai mare cinstirea Sf. Fecioare Maria dec#t cinstirea adusa altor sfin]i?

Da, este mai mare, pentru c` ea este cea

dint#i \ntre sfin]i. Iat` de ce cinstirea adus` ei o numim preacinstire, iar pe ea, Preacinstit`. 183. De ce Sf. Fecioar` Maria este cea dint#i \ntre sfin]i? Este cea dint#i \ntre ei, pentru c` a prim-

it de la Dumnezeu cinstea cea mai mare, de a

na[te pe Mesia. Z`mislind \n p#ntecele ei pe

Mesia, de la Duhul Sf#nt, ea a fost cura]it` de p`cate, ca nici un alt om, oric#t de sf#nt ar fi fost acesta. Ea a fost apoi vestit` de Dumnezeu [i de profe]i c` va avea o deosebit` cinste, cum nu s-a mai spus despre nici un alt sf#nt. Despre Ioan Botez`torul [tim c` a fost cel mai mare \ntre profe]i (Luca 7, 28), deoarece \ns`[i venirea lui

a fost profe]it` de al]i profe]i (Matei 3, l;

Isaia 44, 3). Sf. Fecioar` Maria este \ns` cea dint#i \ntre sfin]i, de aceea [i cinstirea ei este preacinstire.

extras din:

|nv`]`tura de credin]` cre[tin` ortodox`, Apologeticum 2006, p. 59-61