Nivelul Asistentei Sociale in Republica Moldova in perioada de tranzitiei

Perioada de tranzitie dupa destramarea sistemului socialist reprezinta perioada de trecere

a Republicii Moldova de la un sistem de organizare sociala la un system de tip capitalist occidental. Aceasta schimbare enorma la nivel de macrosistema a influentat toate subsistemele
implicate. Au aparut fenomene ca rata in crestere a somajului, deficitul locurilor de munca,
aparitia copiilor strazii , delincventa juvenila, rata inalta a violentei, criminalitatii, a abuzurilor,
cresterea inegalitatii sociale, sporirea divorturilor, a familiilor dezorganizate, sporirea saraciei in
masa, adica din punct de vedere social Republica Moldova a intimpinat brusc un sir de problem
ce necesitau o interventie a unor specialist capabili sa faca fata situatiei create.
Astfel se face evident faptul ca activitatea Asistentei Sociale in Republica Moldova
devine o necessitate esentiala, caci anume ea are ca obiect de interventie : familii social
vulnerabile, familii dezorganizate, copii orfani (abandonati sau institutionalizati), minori
delincventi, someri, tineri neintegrati in societate, personae cu handicap mental sau fizic,
persoane cu boli incurabile fara sustinatori legali, persoane dependente de droguri, batrini
neajutorati, persoane victime ale violentei etc. In perioada data asistentului social ii revine rolul
de a actiona rapid la toate schimbari intimpinate si la consecintele acestora pentru a stabiliza
criza sociala. Se stabilesc un sir de servicii pe care un lucrator social trebuie sa fie capabil de a le
presta clientilor sai, care sunt beneficiarii directi.
In primul rind familia ca acea parte component de baza a societatii, este prima care
dispune de dreptul la aceste servicii. Apare necesitatea de a mentine o societate sanatoasa de
unde si nevoia de a avea o familie sanatoasa. Adica se presupune ca in cazul in care exista un
sir de conditii ce pot duce la destramarea unei familii sau ce arata ca intr-o familie nu este un
mediu normal, asistentul are rol de a intervene pentru a schimba acest climat familial.
Probabilitatea ca o familie sa cunoasca un stres sau o criza este corelata cu o serie de
factori pe care asistentul social impreuna cu familia data ii identifica, formulind planuri si
strategii de interventie, avind ca indicatori : virsta si maturitatea parintilor, dificultatile material
si saracie, experiente si caracteristici.
De exemplu in cazul in care 2 persoane foarte tinere (16-20 ani) intemeiaza o familie si
daca mai ales ele au si un copil, exista riscul ca din lipsa de maturitate si responsabilitate sa apara
dificultati ca violenta, abandon, separare, divort, familie monoparentala. In cazul dat se in
perioada de tranzitie apare posibiliatea de a intervene cu servicii de consiliere a familiilor (centre
de consiliere familiala), servicii de protectie impotriva maltratarii si abuzurilor (centre de
prevenire a violentei, de ajutare a celor agresati)

Dificultatile materiale si saracia pot fi provocate de somaj, incapacitatea de a satisface

nevoile primare ale membrilor familie, conditii proaste de trai. Una din consecintele cel mai des
raspindite ale acestui fenomen sunt emigrarea in masa a unuia sau a ambilor parinti si lasarea
copiilor sub supraveghere straina (rude, bunei, vecini, prieteni) sau chiar vietuirea copiilor de
unii singuri. Acest fenomen influenteaza mult educatia si cultura acestei generatii de copii care
prezinta un risc mare de afiliere cu persoanele nepotrivite (delincventa juvenila) sau de a fi
abandonati pe strada. In perioada de tranzitie astfel apare necesitatea crearii unor aziluri pentru
copiii abandonati, a unor centre de educatiei familiala.
Copiii, intr-adevar, par a fi patura sociala cel mai mult si mai dur afectata de consecintele
perioadei de tranzitie. Ei sunt cei ce sunt afectati atit pe plan direct, cit si indirect (afectarea
parintilor are ca consecinta inevitabila si afectarea lor). Astfel apare necesitatea de a-i apara, de
a-i integra social pe cei izolati si vulnerabili, in special pe asa numitii copii strazii, un fenomen
extreme de raspindit in perioada de tranzitie. Acesti copii sunt consecintele schimbarilor
economice, politice, cultural. Ei pot deveni cu usurita victeme ale traficului de fiinte umane,
delincventi, viitori someri (imposibilitatea de a fi instruiti in sistemul de invatamint).
Acesti copii au necesitatea de a fi integrati sau reintegrati social, unde asistentii sociali le
aduc un suport enorm prin intermediul programelor, proiectelor si strategiilor de interventie. Cel
mai deficil este ca de obicei aceasta decizie de a pleca in strada copiii o iau benevol sau dj au
aceasta deprindere formata (de exemplu deprinderea de a fi rebel, de a nu se supune anumitor
reguli si legi) ceea ce impiedica foarte mult integrarea lor in societate. Astfel, intii de toate,
asistentul social are rolul de a motiva aparitia dorintei la copil de a se integra social, de a renunta
la vechile deprinderi in folosul unor noi.
O alta patura sociala vulnerabila ce beneficiaza de suportul Asistentei Sociala in aceasta
perioada sunt batrinii, persoanele handicapate fizic si mental. Desi ei nu pot fi considerate ca
consecinta a tranzitiei sociale (batrini si handicapatii fizic si mental au existat si pina la aceasta
perioada indifrent de schimbarile effectuate), totusi fiind parte a societatii ei la fel au fost afectati
de cele intimplate. Astfel ei beneficiaza atit de sprijinul material, cit si de cel social oferit.
Misiunea asistenei sociale este de a interveni n favoarea persoanelor defavorizate,
marginalizate sau cu risc de excluziune social, prin oferirea de sprijin pentzru obinerea
condiiilor unei viei decente i prin susinerea dezvoltrii propriilor lor capaciti i competene,
n vederea integrrii lor sociale corespunztoare
In perioada de tranzitie activitatile asistentului social in aceste coditii au un character
complex vizind un sir de servicii specializate : servicii de protective a copilului impotriva
maltratarii si abuzului (atit in cadrul familie, cit si in cadrul unor institutii ca scoala, internat etc),
servicii la domiciliu pentru toate tipurile de persoane vulnerabile, servicii la nivel comunitar,

servicii sociale si de educatie sexuala in scoli, servicii de protective a boschetarilor, servicii de

sprijin si consiliere a somerilor, servicii de integrare a delincventilor etc.
Aceste perobleme nu reprezinta niste dificultati marginale a unei persoane vulnerabile, ci
sunt niste problem collective. Astfel se poate de spus ca in perioada de tranzitie accentul nu se
pune doar pe unii indivizi in nevoi, ci pe intreaga societate, ca un tot intreg, ca un mactosistem
afectat de schimbarile produse.