Sunteți pe pagina 1din 3

Aspectul general al unui individ SCHIZOFRENIC

Aspectul exterior al pacientului schizofren acopera un spectru larg de manifestari, de la agitatie


psihomotorie, dezorientare temporo-spatiala, pana la comportament linistit, pacientul pare
morocanos, cufundat in propriile ganduri sau chiar imobil.

Pot fi vorbareti, dornici de comunicare, pot prezenta atitudini bizare, stereotipii, manierisme.
Sunt imprevizibili, pot trece usor de la o stare de liniste la un comportament violent, neprovocat,
deseori sub influenta halucinatiilor.

Comportamentul agitat contrasteaza cu starea de stupor catatonic, in care pacientul este imobil,
nu raspunde la stimulii exteriori, nu vorbeste, au stereotipii de pozitie, flexibilitate ceroasa,
negativism verbal sau din contra prezinta ecomimie, ecolalie, ecopraxie.

Tulburarile de perceptie

Falsele perceptii reprezinta un aspect clinic comun in schizofrenie. In cazul absentei excitantului
extern acestea se numesc halucinatii si pot fi proiectate la nivelul oricarui analizator. Cele mai
frecvente sunt halucinatiile auditive, sub forma vocilor amenintatoare, adesea cu un continut
obscen, acuzator sau insultator, foarte rar cu un continut placut. Pacientii relateaza frecvent cum
doua sau mai multe voci discuta intre ele despre bolnav sau o voce ii comenteaza actiunile
pacientului.

De un interes clinic special se bucura halucinatiile imperative (comenzi halucinatorii) care


influenteaza comportamentul pacientului (risc heteroagresiv si suicidar).

Pseudohalucinatiile apar sub forma furtului gandirii, sonorizarea gandirii, ecoul gandirii, miscari
impuse etc.

Halucinatiile vizuale, tactile, gustative si olfactive pot sa apara in tabloul clinic al schizofreniei,
dar de obicei ele sunt expresia unui proces organic cerebral (vascualar, posttraumatic, tumoral,
dismetabolic, toxic etc.) Halucinatiile cenestezice (falsele perceptii in ceea ce priveste
functionarea anormala a organelor interne) sunt adeseori descrise de catre pacientii schizofreni.
Pacientii acuza senzatia ca “a luat foc creierul”, “imi sunt mutate organele”, “nu imi mai bate
inima”, “am un sarpe in stomac”.

In afara halucinatiilor, deseori pacientul schizofren descrie iluzii (falsa perceptie a unui excitant
real).

Atentia, memoria si gandirea

Atentia si memoria sunt de obicei in limitele normalitatii. In schizofrenie se intalneste un spectru


larg de tulburari ale gandirii, de ritm si coerenta, de continut si ale expresiei verbale si grafice.

Fluxul gandirii poate fi accelerat pana la “mentism” sau redus pana la “fading” sau baraje ale
gandirii. Ideile sunt abstracte, bizare, lipsite de pragmatism, se constata o lipsa a conexiunilor
(slabirea asociatiilor), vorbirea alaturi de subiect, raspunsuri pe langa intrebare, tangentiale,
circumstantiale care, alaturi de modificarile coerentei si tulburarile expresiei verbale, fac
discursul greu de urmarit, incomprehensibil uneori.
Delirul este tulburarea de continut cea mai importanta. Tematica delirului variaza de la
grandoare la persecutie. Prezentam in continuare temele delirante cele mai frecvente: grandoare,
negatie, persecutie, hipocondrie, sexuale, religioase, de urmarire si prejudiciu, de relatie s.a.

Tulburarile de limbaj constau in cuvinte noi create de pacient, cu un inteles special sau fara
inteles (neologisme active, respectiv pasive), cuvinte obisnuite care capata un anumit inteles
pentru pacient (paralogisme), verbigeratie, paragramatism, embololalie, jargonofazie, mutism.

Afectivitatea

Dispozitia depresiva poate fi constatata atat in episodul acut cat si rezidual, dupa episodul
psihotic. Uneori, simptomele depresive se refera la o depresie secundara procesului psihotic
(depresia post-schizofrenie) asupra careia vom reveni la descrierea formelor clinice.
Emotiile pot fi instabile, cu rapide si imprevizibile alunecari de la bucurie, veselie la tristete si
lacrimi. Vocea monotona, faciesul imobil exprima tocire emotionala si absenta rezonantei
afective.
Sentimentele sunt inadecvate, neconcordante cu topica sau continutul comunicarii, si par ale altei
persoane. Pacientii pot afirma ca nu mai pot sa traiasca afectiv evenimentele vietii si au impresia
ca isi pierd sentimentele. Aceste fenomene alaturi de tocirea emotionala constatabila din interviul
psihiatric sugereaza anhedonia.
Se mai pot constata stari de extaz mistic, sentimente de omnipotenta, frica de “nebunie” sau
anxietate. Aceste aspecte afective sunt legate de fenomenele perceptuale anormale si delirante
ale pacientului.

Vointa

Tulburarea initierii si continuarii unei actiuni dirijate catre un scop precis este o trasatura
intalnita in mod obisnuit in schizofrenie, care afecteza serios activitatea si performantele sociale
ale individului. Aceasta tulburare ia forma interesului inadecvat, autoconductiei defectuoase si
lipsei finalizarii cu succes a unei actiuni. Ambivalenta stapaneste individul si ii dirijeaza
actiunile catre doua scopuri diametral opuse, sfarsind in impas si apragmatism. In contrast, la
debutul bolii, se poate constata o energie deosebita dirijata catre scopuri anormal motivate, avand
drept consecinta exprimarea florida a simptomelor. Aceste activitati sunt percepute ca bizare,
anormale de catre cei din jur si il aduc pe pacient in opozitie cu normele morale, culturale sau
legale caracteristice societatii din care face parte.

Depersonalizarea si derealizarea

Pacientii schizofreni pierd contactul cu propriul Eu. Sunt nelinistiti si preocupati, au dubii asupra
identitatii propriei persoane. Pot avea senzatia ca nucleul fundamental al identitatii este mort,
vulnerabil sau se schimba intr-un mod misterios, independent de vointa lor. Pacientii sunt
covarsiti de acest sentiment, atitudinea este de perplexitate si incearca sa-si explice sensul
existentei prin prisma acestor fenomene de depersonalizare. Derealizarea este sentimentul ciudat
trait de catre bolnav prin care acesta are impresia de schimbare a lumii inconjuratoare. Lumea
din jur pare schimbata, ostila, parintii nu mai sunt la fel, prietenii si cunoscutii au alte fete, toate
persoanele au fost inlocuite cu intrusi, cu extraterestri. In consecinta, pacientul se retrage din
lumea reala si se concentreaza asupra propriei realitati, dominate de idei ilogice si egocentrism.
Aceste fenomene contureaza autismul pacientului schizofren.

Alte simptome
Constiinta bolii lipseste intotdeauna in schizofrenie (anosognozie). Pacientul neaga faptul ca este
bolnav sau anormal si insista asupra veridicitatii ideilor delirante si a halucinatiilor. In alte
cazuri, poate recunoaste ca este altfel fata de cei din jur, poate afirma ca este anormal sau chiar
bolnav, dar nu percepe adevarata dimensiune a procesului patologic si repercusiunile acestuia
asupra activitatilor sale si a vietii de zi cu zi. Poate refuza tratamentul sau se poate supune docil,
dar dezinteresat.
Semnele minore neurologice, fara focalizare, apar la o proportie semnificativa de pacienti si
include tulburari ale stereognoziei, dermografism, tulburari de echilibru usoare, tulburari
proprioceptive. Desi semnificatia clinica este neclara, prezenta acestor semne reflecta disfunctia
ariilor de coordonare motorie, integrarea senzoriala si indeplinirea comenzilor motorii complexe.
Pacientii schizofreni pot prezenta miscari oculare anormale evidentiate la focalizarea privirii
asupra unui obiect in miscare. Unii experti considera ca aceste anomalii reprezinta un marker
biologic pentru schizofrenie, deoarece este frecvent intalnit la pacientii aflati in faza de
remisiune, la cei cu tulburare schizotipala a personalitatii si la rudele schizofrenilor fata de
populatia generala. Au fost raportate si alte anomalii ale focalizarii vizuale.
Unii pacienti pot acuza tulburari de somn sau ale activitatii sexuale. S-au constatat o serie de
anomalii ale activitatii bioelectrice in timpul somnului, cea mai frecvent intalnita si documentata
fiind scaderea somnului delta cu diminuarea stadiului 4. Schizofrenii de obicei sunt lipsiti de
interes pentru activitatile sexuale. Au fost raportate tulburari imunologice la bolnavii schizofreni.