Evoluţia societăţilor contemporane evidenţiază faptul că deşi s-au intensificat măsurile şi intervenţiile instituţiilor specializate de control social împotriva faptelor de delicvenţă şi criminalitate, în multe ţări se constată o recrudescenţă şi o multiplicare a delictelor comise cu violenţă şi agresivitate precum şi a celor din domeniul economic şi financiar-bancar, fraudă, şantaj, mită şi corupţie. O vorbă românească înţeleaptă spune că Dumnezeu nu loveşte cu parul. Pedeapsa cea mai grea este urmarea propriei fapte şi, fie că avem 20, 50 sau 75 de ani, cu toţii tragem ponoasele faptelor şi acţiunilor noastre. Efectele secudare ale violenţei sunt indiscutabile indiferent că este vorba de un copil, adult sau persoană vârstnică. Numeroasele experimente şi cercetări din domenii precum psihologie sau pedagogie au analizat, o lungă perioadă de timp, efectele violenţei asupra copilului în ţări şi societăţi diferite ca dezvoltare economică, civilizaţie şi cultură şi s-a demonstrat ştiinţific faptul că orice acte de violenţă reprezintă o abordare total greşită a educării copilului Un copil este ca o sămânţă de floare... Cât de frumos va creste, cât de frumos va rodi, Depinde de grădinarul care o va îngriji, De ce pământ si de câta lumină si apă are, De cât e de ferită de frig, de furtună si de soare prea tare. E atât de plăpândă... Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare Când e tot ce va mai rămâne în urma ta.