Sunteți pe pagina 1din 12

O scrisoare pierduta

De Ion Luca Caragiale

Caracterizarea personajelor:
tefan Tiptescu
tefan Tiptescu, prefectul oraului, este tipul junelui prim, al primului
amorez,iar importana acestuia este dat de Caragiale prin aezarea pe primul loc
intabela de persoane cu sublinierea prefectul judeului. Aducndu-l in prim
plan,scriitorul l caracterizeaz astfel : puin agitat, se plimb cu Rcnetul
Carpailorin mn; e in haine de odaie.Arogant, el triete sentimentul abandonrii
unei cariere strlucite in favoareapartidului. Totodat, nu este lipsit de inteligen, este
instruit dar este, de multeori, nestpnit, impulsiv, devenind chiar violent, aa cum se
ntmpl ntr-una dinconfruntrile cu Nae Caavencu : Mizerabilule ! Canalie
neruinat ! trebuie s-midai aci scrisoarea, trebuie s-mi spui unde e scrisoarea ori
te ucid ca pe uncine ! Aceste nsuiri sunt evideniate direct de Zaharia Trahanache,
careprecizeaz c este bun biat, cu carte dar iute. Aa se explic i faptul c
modulsu de exprimare nu se compar cu al altor personaje, folosind limbajul corect
alunui om instruit.El este unul dintre stlpii puterii locale cruia i aparine totul i de
aceea facealuzie nclcnd legea i accept compromisuri. Administreaz judeul ca
pepropria moie, i ordon lui Pristanda s-l aresteze fr motiv pe Caavencu, cruia i
ofer apoi, in schimbul scrisorii, funcii i chiar moia zvoiul,
contureazcorespondena i oprete depeele care nu-i conveneau. Aceast postur a sa
dea dispune de tot dup bunul plac este magistral caracterizat de Pristanda :
moiamoie, foncia foncie, coana Joiica, coana Joiica, opinie care pune n
eviden iimoralitatea personajului.tie s-l fac servil pe Pristanda cruia i accept
micile ginrii cum ar fi ceacu steagurile : dect c tu nu eti biat prost, o mai
crpeti de ici, de colo; dacnu curge, picLas c tim noi ! Oscileaz ntre dorina
de ascensiune politic isentimental fa de Zoe i, dovedind luciditate dar i la
insistenele acesteia,accept meninerea candidaturii lui Caavencu. De fapt el
stpnete o adevratart a disimulrii : fa de Trahanache se preface c nu tie
nimic de scrisoare,fa de Farfuridii i Brnzovenescu pozeaz in victim , iar fa de
Caavencudevine chiar violent, pentru a-l impresiona, schimbndu-i apoi
atitudinea.Dei autorul i reliefeaz defectele i viciile, acestea sunt general umane
ipersonajul este privit cu oarecare ngduin, nencadrndu-l n tagma poeticienilor
demagogi i inculi.

Zoe Trahanache
Zoe Trahanache, soia venerabilului domn Zaharia Trahanache, reprezint
npies tipul adulterinei, femeia voluntar i autoritar, unicul personaj
feminin alpiesei i figura feminin cea mai distins din dramaturgia lui
Caragiale. Dei nueste membr a partidului din care soul i amantul ei fac
parte, ea conduce totuldin umbr datorit influenei ei asupra acestora i, de
aceea, pentru Farfuridiipartidul nseamn n primul rnd madam
Trahanache i apoi ceilali.Ea este frivol i i neal soul, iar
n momentul descoperirii adulterului luptdin rsputeri ca s-i salveze
reputaia, dei mai presus de aceasta este poziiasocial pe care o deine. n
atingerea scopului propus este energic, hotrt iapeleaz la toate
mijloacele pentru a-l convinge pe Tiptescu s-l sprijine pe NaeCaavencu
: se alarmeaz, plnge, lein, amenin, tece de la o stare la
altadezinvoltura unei actrie, pentru ca n final, s ajung la concluzia : n
sfrit cinelupt cu Caavencu lupt cu mine.n drzenia, dar mai ales n
disperarea ei, Zoe hotrte : Eu te aleg, eu i cubrbatul meu, considerm
c, dac va fi nevoie vom lupta contra oricui !... vomlupta contra
guvernului.. Cnd este stpn pe situaie vrea s-i dovedeasc lui
Caavencu c este o femeie bune, ierttoare, tolerant, dar i cere n schimb
sconduc manifestaia publicat n cinstea alesului, neuitnd s-i
aminteasc, nufr ironie, faptul c asta nu-i din urm camer.De aceea
este caracterizat ca fiind un nger, pe cnd, din punctul de vedereal altor
personaje doar o dam bine, expresie insinuant i echivoc
avnd nvedere comportarea ei.

Ghi Pristanda
Ghi Pristanda, poliaiul oraului, este tipul servitorului, al omului slugarnic.Replica
lui curat, devenit un tic verbal, reliefeaz aceast trstur dominanta caracterului su
servilismul i este totodat o surs a comicului de limbaj.Servilismul su este unul umil,
dar Pristanda urmrete prin acest mod decomportare nite avantaje, conducndu-se dup
principiul enunat de soia sa :pup-l n bot i pup-i tot c stulul nu crede la l flmnd..
El este, dup cumrecunoate, unealta docil a celor trei Tiptescu, Zoe i Zaharia omul
nostru,cum spune prefectul : Al dumneavoastr coane Fnic i al coanei Joiica i
al luiconu Zaharia. Pristanda ascult i execut orbete ordinele stpnilor,ajungnd pn
la nclcarea legii atunci cnd l aresteaz i cnd l terorizeaz peCaavencu, n ciuda
protestelor acestuia, sau atunci cnd obine venituri ilicite dinafacerea cu steagurile. efii
si trec cu vederea aceste nereguli atta timp ct leservete interesele i le este supus.n Zoe
recunoate o adevrat stpn dar s le intre n graii i celorlali. Deceea, el este gata s
suporte orice consecin, atunci cnd l trimite nejustificat pe Tiptescu la telegraf : Am
minittiu c o s m ocrasc, o s m bat c l-amtrimis la cai verzi pe perei, dar las s
m ocrasc, s m bat.Lipsa de cultur a lui Pristanda este evident, cci el stlcete
neologismele alcror sens nu-l nelege sau folosete n exprimare cuvinte i expresii populare
oriregionale. Poliaiul nu este un ingenuu, asemenea Ceteanului turmentat, dar nicio canalie
ca Nae Caavencu, ci doar un mecher care tie s profite de bunvoinainteresat a stpnilor,
s le speculeze slbiciunile i situaiile delicate n care seafl. Dup cum el nsui declar, este
scrofulos la datorie, dar el transformdatoria n aciuni menite s-i aduc anumite profituri.
n ciuda servilismului afiatfa de stpnii si prin modul de a aciona, Pristanda e capabil si trdeze, dacs-ar ntmpla ca Nae Caavencu s fie ales. De aceea se poart slugarnic fa
deacesta, i declar c-i citete gazeta ca pe Evanghelie i gndete admirativ :Stranic
prefect ar fi acesta.. Este profitor pentru c tie s trag unele foloasedin aciunile pe care le
ntreprinde, avnd tact i consimmntul stpnilor.Acest permanent du-te vino, aceasta
permanent agitaie de colo pn acolo,uneori cu folos, alteori fr, este sugerat i de numele
personajului caredenumete un dans popular.Ce este interesant de sesizat la acest personaj
este tocmai raportul dintre el iprefectul Tiptescu, pus n eviden nc din prima scen a
comediei. Acesta estede subordonare, determinat, n primul rnd de diferenele de statut social
imanifestndu-se prin atitudine, mod de adresare i limbajul folosit. Atitudinea luiPristanda
este de supunere oarb, necondiionat. Tiptescu i se adreseaz cu unton hotrt apelnd la
un limbaj familiar, Ghi, dei dialogul pe care-l poarteste unul formal, pe cnd limbajul
slugarnic al lui Ghi alctuit din expresii ca :curat, s trii coane Fnic, srut mna se
ncadreaz ntr-un dialog formalcare abund n expresii populare, iar vorbirea indirect se
mbin cu cea indirect n cadrul unor divagaii, specifice expunerii orale.

Zaharia Trahanache
Zaharia Trahanache, nenea Zaharia, este tipul ncornoratului dar i al ticitului(dup
trstura dominant). El este un ncornorat simpatic, deoarece refuz scread - din
convingere, sau din enteres i diplomaie n autenticitatea scrisoriide amor i n adulterul
soiei.Dup cum precizeaz autorul, Trahanache este prezidentul Comitetulpermanent,
Comitetul electoral, Comitetul colar, Comitetul agricol i al altorcomitete i comiii, el fiind
unul dintre stlpii locali ai partidului aflat la putere,alturi de Farfuridii i Brnzovenescu, aa
cum el nsui pretinde.Trstura dominant este ticiala (ncetineala) ilustrat n
att deremarcabila formul rostit i n rarele momente de enervare Avei puinicrbdare !,
ct i de la numele Trahanache, provenit de la trahana- o cocmoale, i Zaharia care ne duce
cu gndul la zahariseal, sugernd vertusitatea.Venerabiluleste calm, linitit, imperturbabil,
cu o gndire plat i cu untemperament formal, dar este viclean, de o viclenie rudimentar i
n acelai timppericuloas pentru c tie s disimuleze i s manevreze cu abilitate
intrigipolitice. Astfel, cnd el i ai si sunt antajai nu se agit, ci, abil, rspunde cu
uncontraantaj descoperind o poli falsificat de Caavencu. Cu aceeai abilitatepolitic i
combate i pe Farfuridi i pe Brnzovenescu care l bnuiesc pe prefectde trdare i care
ajung apoi s cread despre Trahanache : E taretare de totsolid brbat Recunoate
imoralitatea i corupia la nivelul societii o societate fr moral i fr prinip, dar politica,
nelciunea i frauda falsificnd listele dealegtori i pronunndu-i lui Dandanache
umanitate n alegeri. El nu admite nsimoralitatea n snul familiei i de aceea nu crede n
autenticitatea scrisorii pecare o consider o plastografie. Credulitatea lui poate fi pus pe
seama uneiconvingeri ferme sau poate fi considerat un act de diplomaie, prin care vrea
spstreze onoarea familiei i s nu-i strice relaiile cu prefectul.De fapt, principiul lui politic
este de a respecta ordinele celor de la Centru :noi votm candidatul pe care-l pune partidul
ntreg, pentru ca de la partidul ntreg atrn binele rii i de binele rii atrn binele
nostru. Motivul acesteiatitudini este, binenels, binele nostru, prin care noi, cititorii,
trebuie s nelegem binele personal al venerabilului i al celor asemenea lui. Esteneinstruit,
cci stlcete neologismele, se exprim confuz, fiind prezentedeopotriv truismul, tautologia
i politica se rezum la spusele fiului su, careexprim, n fond, tot o platitudine : unde nu e
moral, acolo e corupie, i osocietate fr prinipuri, va s zic c nu le are.

Iordache Brnzovenescu
Iordache Brnzovenescu formeaz, mpreun cu Farfuridi un cuplu comic attprin
comportare, ct i prin numele lor cu rezonane culinare.i el este avocat i membru al
aceluiai partid i se teme de trdare, fiind lafel, de incult, de stupid i de la. Astfel refuz s
semneze depea pe motiv c : Etare, e prea tare ! i apoi n alternativa animatului, triete
teama de a li secunoate slova la telegraf, suportnd consecine nedorite.Spre deosebire de
Farfuridi este mai timid, mai domol, mai calm i ncearc s-itempereze acestuia excesele de
zel : Tache, Tache, fii cuminte !.
Ceteanul turmentat
Ceteanul turmentat este, n general, tipul ceteanului comun i al celui naivi sincer,
n special. Are un rol important n desfurarea aciunii, deoarece el esteacela care gsete
scrisoarea, o pierde i o regsete.Dei are drept de vot i este negustor i apropitor, nu are
aspiraii i preteniipolitice i nici o anumit opiune, ci reprezint marea mas de
alegtoridezorientai i ameii (turmentai) de propaganda electoral. De aceea ticulverbal al
acestuia este : Eu cu cine votez ?. Are haz i i trateaz cu indiferenpe toi cei cu care vine
n contact, fiind uneori chiar ironic. De aceea la unmoment dat, el rspunde cu deosebit
sinceritate, la ndemnul lui Tiptescu de avota pe cine poftete : Eu nu poftesc pe nimeni, dac
e vorba de poft.. Deseoris-a pus ntrebarea dac Ceteanul turmentat este vicios sau nu,
cinstit sau nu,sincer sau prefcut, dar dincolo de aceste simple speculaii, el este
cel careaduce, ntr-o lume sfiat de pasiuni i interese politice, o not de umanitate,
denaivitate i de sinceritate.
Tache Farfuridi
Tot un tip demagog este i Tache Farfuridi dar nenzestrat cu altitudinea i cuiretenia
celui dinainte, fiind de fapt imaginea prostului fudul, a prostiei solemne.Este i el avocat, ca i
Caavencu, i membru al comitetelor i comiiilor din careface parte i Trahanache.Trsturile
sale fundamentale sunt ngmfarea, prostia i laitatea. El estemembrul partidului aflat la
putere i candidat al acestuia la apropiatele alegeriparlamentare. Pune pasiune n activitatea
politic i e zelos n aprarea partidului,deoarece acesta nseamn madam Trahanache, nenea
Zaharia, noi i ai notri.Farfuridi simte manevrele de culise, dar esena i scap i
e nemulumit c nu este implicat n acest joc. Totodat el accept chiar trdarea
dac interesele partiduluio cer. Este ridicol prin laitate, mai ales c face caz de curajul su,
hotrnd nfinal s trimit la Centru telegrama pe care s-o iscleasc anonim : Trebuie sai
curaj, ca mine ! Trebuie s-o iscleti : o dm anonim !.Discursul pe care l ine este o mostr
de vorbrie demagogic, dublat deincoeren i prostie fudul. El abund n ticuri verbale
Dai-mi voie !, cuvinte deumplutur, propoziii i fraze neterminate, lips de logic, treceri
brute de la oideea la alta, ajungnd la concluzii stupefiante i ridicole prin stupiditatea lor
:Din dou una, ori s se revizuiasc, primesc ! Dar s nu se schimbe nimica; ori snu se
revizuiasc, primesc ! Dar atunci s se schimbe pe ici, pe colo, i anume
npuncteleeseniale. n ciuda unei viei aparent ordonate, care reprezint, defapt, o
existen stereotip, i a calmului su, se agit i devine uneori impulsiv,violent, adoptnd o
atitudine de moralist intrasigent fa de Nae Caavencu,adversarul su politic.

Nae Caavencu
Nae Caavencu este tipul demagogului ambiios. El este avocat, director-proprietar al
ziarului Rcnetul Carpailor, prezident fondator al SocietiiEnciclopedice Cooperative
Aurora Economica Romn i ef al Grupuluiindependent.Caavencu este ngmfat i i
urmrete realizarea intereselor personaleindiferent prin ce mijloace o face, conform
principiului Scopul scuz mijloacele,pe care i-l atribuie nemuritorului Gambeta sau, altfel
spus, conform altuiprincipiu de drept : fiecare cu al su, fiecare cu treburile sale. De aceea
nu se d napoi de la antaj i declar deschis scopul (deputaia), considerndu-se ndreptit so obin, aa cum nsui remarc, ntr-un limbaj ambiguu carestrnete umorul involuntar :
vreau ceea ce merit n oraul sta de gogomani,unde sunt dintintre fruntaii politici.
Vreau mandatul de deputat.Profesiile de avocat i gazetar i favorizeaz demagogia i de
aceea, n frazelungi, sforitoarea, ca un actor desvrit, se adreseaz auditorului pe
care ncearc s-l impresioneze plngnd, apoi stpnindu-se, apoi hohotind i rostind ntr-un
limbaj patriotic vorbe mari gndindu-se la rioara mea, la Romniamea, la fericirea
ei, la progresul ei. Un asemenea limbaj pretenios, alteorisentenios folosete n orice
mprejurare, fie c e vorba de discursul electoral saude alocuiunea din final, fie c se
adreseaz unor personaje ca Tiptescu sauPristanda i, de aceea, prefectul l i avertizeaz :
Ei s lsm frazeleastea suntbune pentru gur-casc.De fiecare dat este ipocrit, teatral,
sentimental, plin de sine i dovedete untupeu ieit din comun. Ct timp este stpn pe situaie
este inflexibil, orgolios,agresiv, refuznd orice propunere a lui Tiptescu i ncercnd s-i
impunpreteniile. Cnd situaia se schimb i devine nefavorabil, devine umil,neputincios i
accept fr mpotrivire condiiile puse de Zoe. Discursurile salesunt mostre de incapacitate
intelectual. El citeaz fr discernmnt i nnecunotin de cauz sau stlcind cuvintele
oneste libere, folosete construciilipsite de sens e sublim, dar lipsete cu desvrire,
capitalitii (pentrulocuitorii capitalei)ori de-a dreptul stupide lupte seculare care au
durat treizecide ani. Limbajul su ltrtor este sugerat chiar de autor prin intermediul
unorindicaii scenice i de numele purtat care ne duce cu gndul la verbul a ci cusens de
a flecrii.

Agamemnon Dandanache
Galeria demagogilor se mbogete cu Agamemnon Dandanache, prezentnd,cu
evident ironie, este ns imaginea prostului ticlos, pentru c I.L.Caragiale a ntruchipat n el
politicianul mai prost dect Farfuridi i mai canalie dectCaavencu.Vorbete peltic i ssit,
se adreseaz tuturor cu neicuorule ipuicuorule, i i motiveaz pretenia la deputaie
prin faptul c este un vechilupttor de la 1848 i continu tradiia familiei care a fost
reprezentat n toateCamerele : i eu, n toate Camerele, cu toate partidele, ca romnul
imparial,ceea ce evideniaz oprtunismul personajelor. Dei, senil, cu un avansat
grad deramolisment intelectual, deoarece confund mereu personajele, este un antajistnotoriu
care obine candidatura tot cu ajutorul unei scrisori compromitoare, ca iCaavencu. Spre
deosebire de acesta, el pstreaz scrisoarea pentru a o folosi i n alt mprejurare : la un caz,
iarpac ! la Rzboiul.Vorbirea lui Dandanache conine numeroase repetiii, cuvinte stlcite
i, nlipsa unui vocabular adecvat, apeleaz la limbajul interjecional specific
oamenilorprimitivi. Toastul rostit la festivitate este o nefericit sintez a tuturor greelilor
deexprimare : n sntatea alegtorilorcare au aprobat patriotism i miauacordatastacum s zic de !...zi-i pe nume de !...a !...supradozele lor; eu, carefamilia
mea de patusopt n Camer, i eu ca romnul imparial, care va s ziccum am zien
sfrit s triasc !.Acestui irezistibil comic de limbaj i se altur i comicul de nume
prinalturarea celor dou substantive, nume proprii : Agamemnon devenind n modridicol
Agami (i chiar Gagami), i Dandanache sugernd ramolismentul cupretenie de virtute.

Patul lui Procust


De Camil Petrescu

Caracterizarea personajelor:
Doamna T.
Energica, intreprinzatoare, cu un dezvoltat simt practic, Mara transforma totul in bani.
Capitalul acumulatii investeste cu prudenta: banul, mediteaza ea, "te ridica si in sufletul tau si
in gandul altora". Mara reprezinta elementul propulsor al unei familii aflate la inceputul
ascensiunii ei potentiale, asemanatoare, pastrand, fireste, proportiile, cu acelea create de John
Galsworthy in Forsythe Saga.
Patru decenii mai tarziu, Camil Petrescu a reluat ideea in Patul lui Procust. Prozatorul a
realizat prin doamna T. o a doua femeie de afaceri, o business-woman, personaj modern,
plauzibil integrat in spatiul temporal specific perioadei interbelice. in afara de simtul practic al
predecesoarei, ea se caracterizeaza printr-o inteligenta patrunzatoare, o rafinata cultura,
intrepiditate si cunostinte de specialitate in domeniul sau de afaceri.
La intoarcerea din Germania, domna T. a trecut prin cateva umilitoare munci pasagere. Dar sa ivit osansa pe care a stiut sa o valorifice. Pe Calea Victoriei, o batrana doamna avea un
magazin de mobila si artizanat. Tanara femeie a propus varstnicei doamne o colaborare: cea
dintai aducea importul de mobilier modern si a solicitat postul de "directoare"; cealalta aducea
spatiul comercial si chiria platita la zi.
Doamna T. a comandat in Germania garnituri de birou din nuc si din placi groase de stejar,
etajere asimetrice, biblioteci cubice de artar placat si lacuit, lampi de interior, impunand,
treptat, noul stil cubist. Cu un specialist german si cativa lucratori adusi din Targu-Mures, a
infiintat pe Soseaua lancului un atelier de mobila si obiecte moderne. Doamna T. indica direct
modelul ce urma sa fie executat sau intocmea schite proprii, controland intregul proces de
productie: "Munca aceasta - raspundea intrebarilor eventuale -inseamna pentru mine
independenta, banii castigati imi dau dreptul sa fiu eu insumi, sa cumpar carti si lucruri
frumoase"
Comenzile au venit mai intai de la banci, apoi, tot mai multi bucuresteni au inceput sa-si
mobileze locuintele in spiritul vremii. Realizase venituri insemnate incat, in doi ani, comenta
Fred Vasilescu, isi construise in parcul Filipescu, inspre Calea Dorobanti, o locuinta moderna,
cu doua apartamente de inchiriat si unul pentru ea. Universul preferintelor sale dezvaluie o
atmosfera de reala distinctie: "imi place lumina apoi pamantul. . cartea rochia .. fructele
zapada tot ce e neprefacut". Punctele de suspensie sugereaza nu atat ezitarea, cat greutatea de
a vorbi despre sine.

Emilia Rachitaru
Prin contrast, Emilia Rachitaru vrea sa joace teatru. Convinsa fiind de inzestrarea ei
fizica dorea cu disperare sa ajunga pe scena, ca si cum frumusetea singura ar fi fost suficienta.
Aceasta nazuinta explica vanitatile ei de artista neinteleasa, desi lipsa de talent ramane
invederata, iar frumusetea ei, o caracterizeaza Fred - era "caligrafica": "blonda, sau mai mult
spalacita, grasuta si vulgara".

Tot Fred si-o aminteste dubland rolul unei actrite: articula fiecare silaba, facand-o sa vibreze
ca un bob de fier intr-o nuca de metal"; comportamentul scenic era inadecvat: "Tinea umerii
drept si nu ridica bratul decat pana la inaltimea lor"; se misca incet si maiestuos, desi rolul
interpretat era al unei croitorese care "cauta sfioasa de lucru". in timp ce comenteaza scrisorile
lui Ladima si evoca iubirile ei pasagere, spre a-l impresiona pe Fred Vasilescu, Emilia se
prezinta singura, fara sa-si dea seama, drept o femeie de moravuri usoare, o "cocota
vulgara"23. Relatiile ei amoroase sunt diverse; numerosi barbati din inalta societate o
frecventeaza, cu mai mult sau mai putina asiduitate. Tanara profita de avantajele feminitatii
pentru a obtine foloase materiale adiacente: bani, cadouri, invitatii in diferite localitati din
tara.
Cultiva legaturile cu G. D. Ladima deoarece il considera un suport necesar carierii ei
profesionale.

In cronicile teatrale, Ladima ii elogiaza "talentul" si tot el se straduieste cu obstinatie sa-i


obtina un rol, oricare, indiferent in ce piesa. insa Emilia nu percepe intensitatea si nu
sesizeaza dimensiunile iubirii lui: "Era un barbat bun, saracu Ma necajea el cateodata Dar ii
parea grozav de rau Venea pe urma sa-mi ceara iertare Ce puteam sa fac? Mi-era mila de el
Dar intelegea si el ca nu se poate altfel " Punctele de suspensiune dezvaluie dificultatea
Emiliei de a caracteriza un comportament uman ce scapa intelegerii ei limitate.
Emilia, constata Fred Vasilescu, "vorbeste", dar "fara minte"; conversatia ei "jigneste"; ea nu
discuta, ci palavrageste. Comunicarea este anulata de inaptitudinea de a gandi dincolo de
interesele clipei si de realitatea imediata. Emilia este singurul personaj din Patul lui
Procust care face greseli de exprimare. in limbajul sau, caracterizat prin varianta standard a
stilurilor functionale, intalnim forme pleonastice: "Ea a coborat jos"; solecisme, dezacordul
dintre subiect si predicat: "Pe mine m-a iubit foarte multi"; fenomenul de hipercorectitudine:
"excrocule", abatere facuta de teama de a nu gresi, prin efortul de a se confrunta constient, dar
mecanic, normelor limbii literare; alaturari dizarmonice de silabe." am intors capul ca eram
grabita"; "Ce vrei sa faca fata?"; "Vine Valeria cu cafelele" etc.
Fred Vasilescu

Fred Vasilescu este fiul marelui industrias Tanase Vasilescu Lumanararu, cunoscut din
romanul anterior. Naratorul ii schiteaza un atragator portret fizic si spiritual. in discutie,
tanarul avea "un timbru deosebit", "vibratia melodioasa" a individului care a cunoscut un
succes deosebit in activitatea lui profesionala, "exponent" al societatii romanesti interbelice; il
caracteriza o frumusete masculina si "un soi de lioalitate si delicatete, un mod de sinceritate a
vietii, care nu seducea numai femeile, ci castiga si prietenia barbatilor".
Lumea, in genere, il credea "mai prost si mai incult" decat era. Reputatia negativa a tanarului,
comenteaza naratorul, "este una dintre cele mai false din cate se pot inchipui", cauzata de
superficiala impresie potrivit careia un monden inapt de "spirite", de glume indoielnice, jocuri
facile de cuvinte, uneori prea tacut, "e neaparat prost". Dimpotriva, este un om inteligent;
stapanea excelent tehnica motoarelor de masina si avion, avea cunostinte deosebite in
domeniul relatiilor politice, o cultura rafinata si diversificata.
Fred insusi se caracterizeaza succint, prezentandu-se in primele pagini ale manuscrisului: juca
tenis si, cu nespusa truda, a devenit "campion regional", facea box, avea cai de curse. A fost
deseori in pragul mortii: ranit de doua ori in luptele de la Casin, in timpul primului mare
razboi mondial; a avut doua accidente de automobil, "despre care a vorbit toata presa", un
accident de avion. Are o situatie profesionala superioara in Ministerul de Externe. "Toate leam facut in viata", se confeseaza tanarul - dar stie "ca numai scriitor n-ar putea deveni
niciodata". Cu toate acestea, traieste sentimentul a fi fost "ingrozitor nedreptatit" de existenta,
o judecata laconica si in acelasi timp enigmatica.
Cunoscutii i se adreseaza cu deferenta "diplomatule", "aviatorule", dar in inflexiunile vocii lor
tanarul sesizeaza un dispret voalat generat, aparent paradoxal, tocmai de situarea lui pe una
din treptele superioare ale ierarhiei sociale.Prietenii il considera ignorant, superficial, lipsit de
inteligenta; manuscrisul incredintat naratorului dovedeste contrariul. El insusi este paralizat de
o cazuistica interioara, provocata de analiza minutioasa a fiecarui gest intreprins, a fiecarei
fraze rostite.
Un eveniment banal l-a determinat sa scrie. Se afla impreuna cu naratorul in fata Cercului
Militar cand a trecut pe langa ei "o fosta actrita a Teatrului National". Desi amandoi a
cunosteau, nici unul nu o saluta, dar Fred devine livid": "Sunt ca si bolnav din asta, de o luna
de zile", rosteste el tulburat si tocmai de aceea accepta propunerea de a redacta intamplarile.
"Merge greu", se destainuie la telefon: frazele sunt prea mari, propozitiile i se Incurca".
Naratorul il indeamna sa introduca parantezele si, "la nevoie", frazele fara sfarsit.

George Demetru Ladima

Considerat "genial" de unii, crezut "imbecil" de altii, Ladima se dezvaluie in poemele


reproduse in notele de subsol si in coerenta expunere despre poezia moderna, un poet inzestrat
si informat. Pe plan profesional, sinceritatea si problematica articolelor sale, redactate cu o
asemenea pasiune ca si cum fiecare eveniment si fiecare intamplare l-ar fi privit personal au
determinat cresterea tirajului zilnic al gazetei. Din cauza insubordonarii lui constante, Nae
Gheorghidiu, in intelegere cu Tanase Vasilescu, a creat la ziar "o directie politica", in fapt o
cenzura a tuturor articolelor lui Ladima, incredintata redactorului-sef, devotat lor. in asemenea
circumstante, in ciuda mijloacelor de subzistenta cu mult sub cele modeste, Ladima si-a
prezentat pentru a treia oara demisia, de data aceasta irevocabil: "Nu sunt in stare sa scriu
doua randuri, care sa nu vina dintr-o convingere adanca Ce vrei sa scriu, daca nu scriu ce
gandesc?"
Mizeria materiala a acestui om, grav "ca un profesor universitar, de o politete de ambasador
pensionar, surazand putin indepartat", cum il caracterizeaza Fred Vasilescu, este prezentata
prin comentariul Emiliei. intr-o camera sordida, undeva pe Calea Rahovei, intr-un bloc la
etajul al treilea, unde "nu era maturat de zile intregi, o gandacime sa te sperii .", Ladima a
zacut bolnav mai bine de o saptamana, in prezentarea iubirii lui Ladima, este posibil ca
romancierul sa fi pornit de la o idee inspirata de romanul in cautarea timpului pierdut, unde
Marcel Proust caracteriza cuplul Swann-Odete de Crecy prin fraza: "Nimic nu e in obiect,
totul este in spirit". Cu alte cuvinte, irationalitatea dragostei scapa de sub controlul ratiunii;
din clipa in care faptura umana se indragosteste, es invaluie faptura iubita intr-o idealitate
ireala. in scrisori, Ladima creeaza o imagine infidela a Emiliei, transfera asupra personalitatii
ei calitati pe care tanara actrita nu le are. El nu iubeste femeia reala, limitata, vulgara, ci
propria lui fictiune pe care o recreaza treptat, evoluand de la distanta adresare "domnisoara",
la apelativele afectuoase: "scumpa domnisoara si prietena", "prietena scumpa", "Emy
scumpa".
Iluzia este modul sau de gandire, pentru ca sufletul uman are o functie creatoare de nazuinte
irealizabile si sperante amagitoare: "E totul numai armonie in tine, Emy inteligenta aceea
egala, subtila si linistit patrunzatoare ca o mireasma. Niciodata n-am intalnit un mai firesc bun
simt". Ladima ii impartaseste grijile cotidiene, face planuri pentru viitorul apropiat,
construieste halucinant scenarii elevate, de un induiosator tragism:" .. fata de noi n-avea
secrete", afirma Emilia, iar Fred, intr-o alta paranteza, dezaproba naivitatea si lipsa de
experienta a lui Ladima de a-si lua confidenta a gandurilor o femeie ca Emilia.

D. Ladima

Individualizarea prin initiala invaluie starea civila a personajului intr-o permanenta


ambiguitate, iar prin profesie, relativa inzestrare creativa si mai cu seama situarea materiala
sub limita saraciei, Camil Petrescu a creat o confuzie partiala cu personalitatea lui G. D.
Ladima, incat cititorul superficial poate fi tentat sa identifice in consoana D. unul din
prenumele lui Ladima.
Ziarist, dar fara talentul celuilalt, desi, constata cu umor doamna T. multi il cred "gazetar
influent" - D.este folosit frecvent de redactiile cotidienelor in functie de corector; poet
asemenea lui Ladima, dar de necomparat sub aspect valoric, D. publica frecvent in periodice;
doamna T a citit mai multe poezii dedicate initialelor sale, toate "patetice ca niste sorcove",
intr-o revista obscura.
Tanarul D. locuia pa Calea Mosilor, intr-o curte imensa, murdara, sufocata de case
saracacioase. in camaruta "mirosind a umezeala", ce aminteste de interiorul locuintei lui
Ladima, doamna T. l-a vizitat o singura data. " inspaimantata mai mult decat magulita",
descoperise atunci in barbatul ce o asteptase in pragul usii, o pasiune maniacala. D.
colectionase si pastra cu o anume religiozitate numeroase obiecte ce-i apartinuse: batiste,
fotografii din liceu, carti, caiete de scoala, biletele prin care eleva de odinioara ii "ordona" sa-i
retina un loc la conferinte etc. Cand, agasata de prezenta lui sacaitoare, ii transmise prin
servitoare, ca nu e acasa, a doua zi D. ii iese in cale: "Aseara am vazut lumina in camera la
tine si nu m-am miscat de la poarta". Gestul este similar cu atitudinea lui Ladima si Fred
Vasilescu.
Cei doi il cunosteau si naratorul nu scapa prilejul de a-l caracteriza din perspectiva
amandorura.Ladima fusese rugat staruitor de doamna T. sa-l angajeze pe D. in redactia
ziarului si el a fost nevoit sa o refuze, din cauza bugetului saracacios; pentru el, "tipul e
absolut insignifiant". Fred il detesta din alte motive: "D. acesta era un fel de tanar imbatranit,
care-ti dadea impresia de murdar" si indeosebi prezenta lui in locuinta doamnei T. la orice
ora, cu "o insistenta de tantar gonit" il enerva peste masura.