Studiu fizico-geografic al Podisului Tarnavelor.

Gudei Daniel Andrei

grupa: 202

Pozitia geografica si limite

Podisul Tarnavelor este bine incadrat de vai largi si de depresiuni. Numai in est
limita este mai greu de stabilit si tocmai de aceea ea a fost trasata diferit de la un
autor la altul.
Limita sudica este in mare parte clara, fiind data, pe ansamblu, de depresiunile
Fagarasului, Sibiului si Apoldului, spre care se termina de asemena printr-un
povarnis bine marcat intre Alba-Iulia si varsarea Ariesului.
Limita nordica este indicata de valea Muresului intre varsarea Ariesului si
localitatea Ungheni.
Limita estica a suscitat mulye discutii. Prezenta Subcarpatilor transilvaneni, a
constituit subiectul multor cercetari; limita sudica este trasata pe cumpana de ape
dintre Tarnava Mica si Tarnava Mare intre localitatile Fantanele si Tapa, iar in
continuare corespunde liniei celor mai mari inalrimi care separa bazinul
Hartibaciului de afluentii Homorodului si Oltului la este de varsarea paraului
Cincu.

Relieful

Reieful in cea mai mare parte are caracteristici de podis, cu inaltimi mari in est
(peste 650 m) si mici in vest (350-400 m); este format din interfluvii majore
separate de culare de vale extinse orientate de la est la vest, are versanti intens
deradati prin alunecari si torentialitate.
Prin caracteristicile geografice, Podisul Tarnavelor se imparte in 3 mari
subunitati.

Dealurile Tarvanei Mici.

Se desfasoare intre Mures, Tarnava Mare si un sir de depresiuni aflate la
cntactul cu Subcarpatii Transilvaniei.
Relieful se impune prin cinci caracteristici majore:
-culoare de vale foarte largi orientate NE-SV (Mures, Niraj, Tarnava Mica,
Tranava Mare), in cadrul carora sunt 6-8 terase si lunci extinse;
-interfluvii principale care coboara altimetric de la 600-700 de metrii la est la
450-500 metrii la vest, ce au un versant abrupt (spre sud) si altul prelung (spre
nord) de unde o asimetrie orografica evidenta ;
-un grad ridicat de fragmentare, care impus fizionomia de dealuri si o reducere
a suprafetelor de eroziune (550-600), 500-550, 480-500 m, N. Josan, 1979) la
martori, umeri si intefluvii secundare.
-un relief structurat cu cueste sin trepte;
-o dinamica de versant activa cu siroire, torentionalitate, curgeri noroioase si
alunecari de teren.

Podisul Hratibaciului.
Este cea mai mare subunitate a Podisului Tarnavelor (peste 400 kmp) fiind situat
intre culoarele vailor Tarnava Mare, Olt, Visa, Cibin.
Relieful este de podis, podurile interfluviilor fiind situate la 600-650 m in vest si
750-800 m in est.
Exista o suparfata de eroziune superioara (Armas) la 600m (vest) si 700m (est),
daciana, una inferioara, la 500m (vest) si 600m (est). relieful structurat este
reprezentat prin fronturi de cuesta si vai asimetrice. Pe versanti predomina
alunecarile de teren (au dimensiuni foarte variate; cele mai mari sunt glimasele de
la Saes, Movile, Saschiz, Cornatel).

Podisul Secaselor

Este situat la sud-vest, intre Mures, Tarnava, Visa si cularul depresionar Apold.
Relieful este format din cateva interfluvii unde se pastreaza caraterul de podis,
intre culoarele largi ale vailor Secasu Mare, Secasu Mic, Tarnava si Visa. Se adauga
multe dealuri scunde (Amnasu 550-600m in sud-est si Secas la 450-500 m) si un
nivel de eroziune la 400m ce domina culoarele cailor vecine cu circa 100 de m.
Structura a impus un relief de custe, pe dreapta Secaselor ce produc alunecari,
siroiri favorizate de lipsa padurii si de roca.

Clima

Climatul este moderat cu influente foenice in vest si sud, cu inversiuni de

temperatura in culoarele vailor mai si cu nunate mai umede in est. Apar diferente
evidente in regimul de alimentare si ca urmare de scurgere a raurilor alohtone si
autohtone (au o scuregere cu fluctuatii mari, multe din cele mici vara seaca).
Temperaturile meii anuale scad de la 8-9 C (NV) la 7-8C (E); vara temperatura
medie este in jur de 18C iar iarna de -4C; pecipitatiile cresc de la 600 mm la NV
pana 700 mm in E; cele mai multe cad vara sub forma de aversa.

Hidrografia

In Podisul Tarnavelor reteaua hidrografica este organizata intr-un mod original

datorita perzentei raurilor alohtone (Tarnava Mare si Tranava Mica), dispozitiei
paralele a colectorilor principali si asimetria bazinelor hidrografice (exceptie
Hartibaciu). Reteaua majora de rauri si-a pastrat orientarea generala de est-vest,
dictata de directia de retragere a lacului pliocen si de relieful initial.

Suparfata bazinelor hidrografice.

Pentru Podisul Tarnavelor, numarul raurilor cu suprafata mai mare de 10 km este
de 156 (54 in DealurileTarnavei Mici, 27 in Podisul Secaselor si 75 in Podisul
Hartibaciului). Cele mai mari bazine hidrografice cu suprafete de peste 200 km
sunt ale Hartibaciului (1029 km), Visei (555,3 km), Secasului Mic (356 km) si
noului (349 km).

Invelisurile bio-pedo-geologice

Podisul Tarnavelor este acoperit in proportie de aproximativ 40% de paduri.

Padurile sunt alcatuie din specii de fag, stejar, gorun, carpen cu dispunere diferita
in functie de expunere, panta. Pe locurile despadurite sau format pajisti cu multe
elemente stepice (xerofile).
Exista un mozaic de soluri. In podisul Hartibaciului predomina solurile
argiloiluviale (brune luvice, luvisolurile albice, brune si eu-mezobazice), la care se
adaugasolurile negre de faneata; in Podisul Secaselor pe langa cele mentionate se
mai adauga cernoziomuri levigate, lacovisti, pdeudorendzine si soluri aluviale.
In ceeace priveste geologia, exista o suprafata de eroziune superioara la 600m (V)
si 700 m (E), daciana, una inferioara la 500m (V) si 600m (E), romanian-pleistocen
inferior si un nivel de eroziune ce domina cu 90-100 m lunca hartibaciului
(cuatrenat inferior). In podisul Hartibaciului sunt intalnite glimeele, cele mai mari
fiind cele de la Saes, Movile, Saschiz, Cornatel.

Bibliografie
M. Ielenicz, (1999), Dealurile si Podisurile Romaniei, Editura Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti.
V. Sorocovschi, (1996), Podisul Transilvaniei Studiu hidrogeografic,
Editura CETIB, Cluj-Napoca.
***. (1987). Georgafia Romaniei III, Editura Academiei Republicii
Soacialiste Romania, Bucuresti, Calea Victoriei 125.