Univesitatea de Medicina si Farmacie Gr. T.

Popa, Iasi

Disfunctii ale sistemului Imun

-Hipersensibilitati-

Nume student: D.R.

Anul de studiu: MG 2

-mai 2011-

Hipersensibilitati(HS)
Hipersensibilitatea reprezinta o reactie imunitara excesiva responsabila de tulburari si
de leziuni la un individ sensibilizat la un antigen. Se deosebesc patru tipuri de hipersensibilitate (dupa
Coombs si Gell):
- Tipul I, sau anafilaxia ori hipersensibilitatea imediata, survine la cateva minute dupa contactul cu
antigenul sub forma unei urticarii, unui astm, unui edem al lui Quincke sau a unui soc anafilactic;

- Tipul II, sau hipersensibilitatea citotoxica, corespunde distrugerii celulelor organismului prin
mecanisme autoimune sau prin tratamente (unele medicamente antibiotice, antipaludice sau
antihipertensoare).
- Tipul III, sau hipersensibilitatea semiintarziata, este caracterizat prin depunerea anticorpilor asociati cu
antigenele lor pe peretii vaselor, unde dau nastere la leziuni (alveolita alergica, de exemplu).

- Tipul IV, sau hipersensibilitatea intarziata, provoaca reactii inflamatorii importante (eczema de contact,
alergii microbiene, ca de exemplu alergia tuberculinica).

Chales Richet (premiu Nobel in 1913-raspunsul anafilactic)

Primul studiu complet privind raspunsul imun negativ a fost realizat de doi
francezi: fiziologul Charles Richet si fizicianul Paul Portiers. Totul a inceput in timpul unei croaziere pe
yacht-ul Printului Albert de Monaco cand cei doi au studiat toxina produsa de medusa(jelly fish)
Portuguese man-of-war. Reintorsi in Franta, acestia au continuat experimentele folosind extracte de
toxina de la anemone si au reusit sa evidentieze efectul veninului, administrat in doze subletale pe caini.
O parte din animalele de laborator au supravietuit dupa administratrea primei doze si au fost lasate un
timp pentru refacere. Richet se astepta ca aceasta prima expunere sa confere o anumita imunitate
asemeni efectului pe care il au vaccinurile pentru diverse virusuri. Insa prin aceasta imunizare animalele
au fost hipersensibilizate iar urmatoarea doza administrata(in cantitate mai mica) a fost letala.

Din moment ce rezultatul era opusul raspunsului imun protector sau profilaxie, acesta a decis
sa denumeasca reactia hipersensilizanta anafilaxie sau starea de hipersensibilitate specifica
organismului de tip imediat, indusa de contactul repetat cu o substanta specifica de genereaza
in organism anticorpi serici specifici. Stare unei fiinte vii care, sensibilizata fiind prin introducerea
unui alergen in organism, este susceptibila sa reactioneze violent la introducerea ulterioara a unei noi
doze(chiar mai mici) din acest alergen. Aceasta descoperire i-a adus Premiul Nobel pentru medicina in
anul 1913.

Experiment:

Manifestari clinice ale hipersensibilitatii

1.Rinita si conjunctivita alergica este indusa de alergene aeropurtate ce interactioneaza ce
interactioneza cu mastocitele sensibilizate din mucoasa epiteliului nazal si din tesutul conjunctiv asociat.
Mediatorii eliberati determina vasodilatatie si cresterea permeabilitatii capilare, procese ce au ca
manifestari clinice hipersecretia nazala, stranut, tuse.

2. Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavul se naste si moare
astmatic), cu evolutie ndelungata, discontinua, capricioasa. Are substrat alergic, intervenind doua
elemente: un factor general (terenul atopic) si un factor local (hipersensibilitatea bronsica). Esential este
factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic presupune o
reactivitate deosebita la alergene (antigene).

Cele mai obisnuite alergene sunt: polenul, praful de camera, parul si scuamele de animale, fungii
atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, oua, carne) sau medicamentoase (Acidul acetilsalicilic,
Penicilina, Aminofenazona, unele produse microbiene). Alergenele, la indivizii predispusi (atopici), induc
formarea de anticorpi (imunoglobuline); n cazul astmului - imunoglobuline E (IgE) denumite si reagine.
IgE adera selectiv de bazofilele din snge si tesuturi, n special la nivelul mucoaselor, deci si al bronhiilor.
La recontactul cu alergenul, cuplul IgE - celula bazofila bronsica - declanseaza reactia alergica (antigenanticorp), cu eliberarea de mediatori chimici bronho-constrictori (acetilcolina, histamina, bradikinina) si

aparitia crizei de astm. Terenul astmatic (atopic) corespunde tipului alergic de hipersensibilitate
imediata. Al doilea factor esential pentru astm, este hipersensibilitatea bronsica fata de doze minime de
mediatori chimici, incapabili la individul normal sa provoace criza de astm (boala a betareceptorilor
adrenergici, incapabili sa raspunda cu bronhodilatatie pentru a corecta bronhospasmul produs de
mediatorii chimici). La nceput criza paroxistica este declansata numai de alergene. Cu timpul, pot
interveni si stimuli emotionali, climaterici, reflecsi. n toate tipurile nsa, criza apare mai ales noaptea,
cnd domina tonusul vagal (bronhoconstrictor).
3.Dermatite -hipersensibilitatea de contact, la om, se prezint ca o inflamaie a tegumentului,
adic o leziune tegumentar cu eritem, edem moderat i distrugerea epiteliului la locul de contact cu
alergenul. Reacia este maxim la 48-72 de ore dup contactul secundar.Dermatita alergic de contact
este o form de hipersensibilitate ntrziat i este rezultatul sensibilizrii limfocitelor. Unele haptene
(de exemplu, dinitroclorbenzenul), sensibilizeaz aproape toi indivizii umani.
Moleculele inductoare ale hipersensibilitii de contact sunt mici (sub 1 kD), dar se comport ca
haptene: compui ai Ni, Co, Cr (bicromatul de K), ai Hg, cauciucul, compui acrilici, esenele de lemn care
conin substane toxice (oetar veninos, stejar veninos), formolul, unele substane cosmetice, diferite
rini, unii colorani(de anilin), pesticide, antiseptice, antibiotice, anestezice.

Reacia de hipersensibilitate de contact se desfoar n dou faze:

1) Faza de sensibilizare (faza contactului primar). Moleculele mici (mai mici de 500 D) de orice
provenien, traverseaz tegumentul i se leag covalent sau necovalent cu proteine tisulare
constitutive, n special cu colagenul, prin gruparea NH2 a lizinei. Astfel se formeaz, in vivo, un conjugat
hapten-protein, recunoscut de sistemul imunitar al tegumentului. Celulele Langerhans, localizate n
straturile suprabazale ale epidermei sunt principalele celule prezentatoare ale antigenului. Ele exprim
la nivel membranar, molecule CMH II, precum i receptori pentru regiunea Fc i pentru componentele
complementului. In faza de sensibilizare, celulele Langerhans transport conjugatul antigenic, fie
internalizat, fie asociat membranei, de la nivelul tegumentului, n ganglionii limfatici regionali.
Antigenul sensibilizant este recunoscut de limfocite T neangajate (naive). Ele se activeaz la
distan de locul ptrunderii antigenului, n ganglionii limfatici regionali. In ganglioni, antigenul este
prezentat limfocitelor TCD4. Celulele T sunt prezente n tegument (i n alte esuturi), n numr
nesemnificativ, dar n ganglioni, contactul celulelor T cu celulele prezentatoare de antigen este foarte
mult uurat de densitatea mare a ambelor tipuri celulare. In rspunsul imun primar, stimularea celulelor
T poate s nu fie evident, deoarece se produce n ganglioni i nu la locul contactului cu antigenul.
Celulele T neangajate, de dimensiuni mici, se activeaz, se produce expansiunea clonal i diferenierea
n celule efectoare i celule de memorie cu specificitate fa de hapten. Numrul lor crete cu cteva

ordine de mrime. Din ganglion, celulele T sunt diseminate n sngele periferic, iar de aici, probabil prin
homing specific, n tegument la situsul de contact cu antigenul, unde elibereaz citochine.
ntre contactul sensibilizant i cel de al II-lea contact este necesar un interval de 10-14 zile.
2) Reacia propriu-zis se produce dup cel de al II-lea contact cu alergenul i se exprim ca o
dermatit. Dup stimularea secundar cu antigenul, se produce inflamaia deschis a pielii (leziunea
tegumentar).
Celulele Langerhans care au legat conjugatul hapten-protein, se deplaseaz din epiderm spre
derm i secret mediatori atractani pentru limfocitele TCD4 de memorie. Acestea secret IFN , care
determin exprimarea moleculelor CMH II pe suprafaa cheratinocitelor i a celulelor endoteliale ale
capilarelor dermice. n condiii patologice, cheratinocitele exprim molecule CMH II i pot s prezinte
antigenul. Ele se activeaz i secret IL-1 i alte interleuchine. IL-1 stimuleaz celulele Langerhans i
limfocitele infiltrate n aria de contact cu antigenul. Interleuchinele sunt factori atractani pentru
macrofage i limfocite, fr specificitate de antigen. Aceste celule infiltreaz dermul i epidermul n 48
de ore. Majoritatea celulelor infiltrate sunt limfocite TCD4, iar circa 99% dintre ele nu au specificitate
fa de antigen. In infiltrat lipsesc PMNN. Mecanismul principal pentru recrutarea celulelor T, este
activarea independent de specificitatea antigenic.
Celulele infiltrate limfocite i macrofage secret factori cu aciune litic asupra celulelor
epidermice.
Un mecanism alternativ al producerii leziunii, const n aciunea limfocitelor T de memorie.
Reacia inflamatorie local este iniiat de un numr minim de limfocite T de memorie, teoretic una
singur. Dup contactul primar cu alergenul, n aria tegumentar migreaz un numr mic de limfocite T
de memorie. Celulele T de memorie sunt stimulate secundar pe calea receptorului specific. Dup
stimulare, secret citochine atractante pentru celulele efectoare nespecifice (limfocite i macrofage).
La om, dermatitele de contact sunt profesionale: dermatita la ciment, la uleiuri minerale, la
medicamente, la colorani etc.
4.Reactii alergice determinate de paraziti Anisakis
Chiar si in conditiitle unui tratament termic adecvat, larvele de Anisakis (se intalnesc in pestePseudoterranova spp. si Hysterothylacium aduncum) elibereaza toxine in tesuturile in care se gasesc. O
data ce este ingerat, toxinele din peste declanseaza reactii alergice acute, cum ar fi urticaria si
anafilaxisul, uneori asociate si cu simptome gastrointestinale. Frecventa cazurilor a condus la stabilirea
conceptului de alergie gastric anikiasis( gastroallergic anikiasis), reactie acuta generalizata mediata de Ig
E.

Bibliografie:
1.Kuby-Immunology.pdf
2.^ a b c Audicana, Maria Teresa; Kennedy, MW (2008). "Anisakis Simplex: From Obscure
Infectious Worm to Inducer of Immune Hypersensitivity". Clinical microbiology reviews 21 (2):
360379. doi:10.1128/CMR.0001207. PMC 2292572.PMID 18400801.http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?tool=p
mcentrez&artid=2292572.

3.^ Nieuwenhuizen, N; Lopata, AL; Jeebhay, MF; Herbert, DR; Robins, TG; Brombacher, F
(2006). "Exposure to the Fish Parasite Anisakis Causes Allergic Airway Hyperreactivity and
Dermatitis". The Journal of allergy and clinical immunology 117(5): 1098
105. doi:10.1016/j.jaci.2005.12.1357.PMID 16675338.

4.http://www.netmedic.ro/boli-respiratorii/astmul-bronsic
5.http://ebooks.unibuc.ro/biologie/mihaiescu/8a.htm
6.http://www.cartage.org.lb/en/themes/Sciences/LifeScience/GeneralBiology/Immunology/ImmuneSys
temDisease/Hypersensitivity/TypeIV/TypeIV.htm

7.Loten C, Stokes B, Worsley D et al. A randomised controlled trial of hot water (45C)
immersion versus ice packs for pain relief in bluebottle stings. Medical Journal of Australia
2006; 84(7):329333
8.Cursuri -imunologie