GNDIREA ECONOMIC N ANTICHITATE I EVUL MEDIU

Organizarea social i idealul moral al binelui comun n

gndirea economic din Antichitate i Evul Mediu

Gndirea economic fost o component a gndirii religioase continuat n texte cu o

valoare sacr, ea desprinzndu-se din acest cadru al gndirii moral-religioase i filosofic-politice pn
n epoca modern.
Primele idei scrise apar nc din antichitate n: Grecia Antic i Roma Antic.
Organizarea social-economic n Orientul Antic
Datorit necesitaii organizrii vieii in funcie de evoluia factorilor externi, a suprafeelor
ntinse ce tebuiau administrate i cultivate statele Orientului Antic (egiptul, Airo-Babilonia sau
Palestina) au fost organizate de la nceput n structuri centralizate. S-a produs o astfel de centralizare
politic, economic i religioas ce a condus la centralizarea culturii care prtrunznd adnc n popor,
a devenit o putere unificatoare i a dat statului o fizionomie cultural unitar. Acest lucru a condus
de-a lungul timpului la numeroase progrese n domeniile de activitate:
Egiptenii au inventat scrisul i suportul acestuia papirusul nc din mileniul III .e.n. Cu
ajutorul scierii, egiptenii au ajuns s realizeze o complicat administraie birocratic a unui stat de
esen aproape socialist . Odat cu scrierea s-a nscut i dezvoltat noi legturi spirituale n timp i
spaiu. Nevoia de a prevedea cu oarecare exactitate datele inundaiilor Nilului i-a silit pe egipteni s
calculeze timpul, inventnd astfel Calendarul i Astronomia. Matematica i Geometria s-au dezvoltat
n legtur cu msurile impuse de construirea canalelor, digurilor, ori a cldirilor monumentale
(temple, piramide, morminte funerare).
Asirobabilonienii prin dezvoltatea comerului au dat omenirii moneda metalic (mileniul III)
ca instrument de schimb. De asemenea, tot ei au lsat primele acte juridice scrisecodul lui
Hammurabi privind reglementarea vieii sociale si economice.
Evreii prin Vechiul Testament ca i prin Noul Testament au lsat omenirii o nou concepie
religioas, o nou atitudine despre viaa social, despre dezvoltarea economiei de mrfuri.
Fenicienii au dat omenirii importante descoperiri legate de navigaie, scrierea alfabetic i
sistemul greutilor de msur.
La nceput la toate popoarele Orientului Antic exista o form de proprietate comun
asupra bunurilor. n mileniul al III-lea .e.n. ncepe s se dezvolte proprietatea privat i odat cu ea
are loc structurarea societii n clase sociale. Simultan asistm la restrngerea economiei naturale i
extinderea economiei de mrfuri, la intensificarea circulaiei bneti ori la apariia primelor instituii
de credit. Apare i ia amploare schimbul de mrfuri n localiti, sate i orae i ntre acestea, sau
chiar ntre ri. Proprietatea privat tinde s devin dominant n ntreaga Antichitate, spre sfritul
mileniului I .e.n. Tot n acest mileniu asistm i la formarea primelor imperii i sisteme coloniale ale
antichitii. n linii generale stuctura social a statelor antice a fost format din sclavi i stpni,clase
principale n acea perioad. Cu toate acestea, de la o ar la alta, de la o regiune la alta sau n
perioade diferite, sructura social a fost de la caz la caz difereniat.

Indiferent, ns, de particularitile de loc i timp, cele dou clase menionate se regsesc i
sunt distincte peste tot. i totodat dac era organizat pe baza proprietii comune sau private,
societatea antic a fost difereniat n nteaga sa existen.
Percepera dominant n antichitate despre ordinea natural i organizarea social era una
fundamental religioas.
Vechiul Testament este un document extrem de valorors datorit modului de organizare i
funcionare a societii antice i a economiei. n Carte a crilor se reglementeaz raporturile
economice morale i sociale n ansamblul societii evreieti anterioare naterii cretinismului. Prima
msur a fost interdicia cametei.
Organizarea social-economic n Grecia Antic
Aceast organizare a dus la o extindere a populaiei greceti n insulele din Marea Egee i
pe Coasta Asiatic punnd-o n contact permanent cu popoarele Orientului ajungnd la un nivel
superior de dezvoltare economic, cultural, tehnic i de organizare social. mbinnd elementele
mprumutate de la alte popare i cu specificitate proprie, grecii au creat o cultur nou, original i
mult mai superioar culturii antichitii.
La nceput grecii posedau un dezvoltat spirit de independen i demnitate, societatea
greceasc nscndu-se n diviziune cu accent pe dezvoltarea individualitii i cu contiina eului
personal. Cetenii liberi triau n oraele mari numite polisuri n care eliberai de grijile materiale
ale vieii ei trebuiau s se ocupe de dezvoltarea afacerilor presonale ct i de cele politice. Polisul
grecesc era o comunitate liber formate din ceteni liberi care se uneau din dorina cutrii binelui
comun i individual. Statul are rol de a ajuta la formate de buni ceteni i de a le uura existena
considernd urmtoarea ierarhie: hran ,meserii, bani, culturul zeilor. Punctul forte al vieii politice la
greci este Adunarea Poporului. Grecii erau mprii n clase sociale: nobili, rani i sclavi. Dintre
acetia doar nobilii i ranii erau ceteni i aveau anumite drepturi ca: egalitatea n justiie, dreptul
de a purta arme, iar sclavii erau lipsii de orice drepturi. Totodat grecii erau mprii n dou clase:
oameni liberi i sclavi. Ocupaia grecilor era: agricultura, creterea animalelor, pescuitul i
vntoarea. Banii aveau un rol de msurare a valorii ca mijloc de circulaie. Ei se obineau prin 3 ci:
comerul exterior, mrumutul cu dobnd i munca salariat.
Organizarea social-economic n Roma Antic
Gndirea social din Roma Antic nu atingea gndirea social din Grecia Antic.O atitudine
asemntoare fa de munc se ntlnete i n Imperiul Roman unde politicieni i rzboinicii erau
exclui de la munca fizic i erau ntreinui prin munca sclavilor sau a ranilor. Puterea n stat
aparinea celor bogai, marilor proletari. Acetia nu s-au mulumit de resursele de care dispuneau
din proprietatea funciar i au ncercat s se mbogeasc i prin comer. Dup mprirea n clase
sociale pe primul loc erau: senatorii care puteau fi numii guvernatori de provincii, apoi erau cavaleri
care i ei la rndul lor puteau obine exclusivitatea rangului de ofieri superiori, plebea, strini care
erau tratai n funcie de rangul ocupat i ultimii erau sclavii care erau supui unui regim foarte dur.
Organizarea social-economic n Evul Mediu
Ideile economice erau rspndite n crile religioase, filosofice sau n scrierile prinilor
bisericeti cretine. Totodat gndirea economic a fost subordonat teologiei fiind supus unor
norme juridice i psihologice de origine religioas. Biserica cretin condamn: comerul, dobnda,
profitul exagerat, ei consider c ctigul trebuie s rezulte din munc, nu din manevrarea banilor ,
ns odata cu dezvoltarea economic este acceptat i ideea de credit bancar.

Concepia dominant de Evul Mediu a fost aceea de epoc ntunecatn care gndirea
economic a avansat foarte puin,dar se face remarcat prin apariia scolasticii care a avut un rol
pozitiv n educaia populaiei,al solidariti,ceea ce a facilitat dezvoltarea meteugului i a umanizat
relaiile sociale.Marii gnditori economici medievali au pus bazele tiinei economice moderne,
anticipnd idei ce v-or fi dezvoltate de economitii secolelor urmtoare.

Paralel ntre concepia despre statul ideal a lui Platon i Aristotel

nc din antichitate , se contureaz primele idei economice . Cunoscute din acest punct de
vedere sunt Grecia antica si Roma antica . In Grecia se remarca in mod special Platon si Aristotel ,
doua personalitati marcante , ambii fiind preocupati de ideea de stat ideal ; desi vorbesc despre
acelasi concept , cei doi elaboreaza teorii total diferite in ceea ce priveste elementele constitutive ale
acesteia .
Platon , format sub privirea dascalului sau , Socrate , cauta " statul ideal subordonat ideii de dreptate
" , expunandu-si ideile si conceptiile in lucrarile sale " Republica " ( sau " Statul " ) , " Omul politic " , "
Legile si " Critias " .
Aristotel, cealalta personalitate marcanta, considerat si " mintea cea mai luminata a antichitatii " , se
preocupa in mod special , in lucrarile sale " Politica " si " Etica Nicomahica " , de economie . Acesta
delimiteaza conceptul de oeconomia , sau economica domestica , care reprezinta arta imbogatirii sub
forma de valori , de conceptul de hremastica , arta de a obtine bogatii sub forma de bani , prin
intreprinderea de actiuni precum comertul , creditul sau dobanda . Aristotel sustine ideea de
oeconomie , deoarece , in conceptia sa , aceasta este utilizata in scopul trairii unui trai decent , in
timp ce hremastca , pe care o condamna deoarece aceasta reprezinta o cale de imbogatire .
Astfel , cei doi , Platon si Aristotel elaboreaza conceptii diferite privind statul ideal ,
construirea , organizarea si trainicia acestuia .
Adept al conceptiei de stat ideal , Platon construieste unul teoretic , abia apoi studiind
realitatea de fapt . Temele elaborate de acesta , care , din punctul sau de vedere , sunt si elementele
constitutive ale statului ideal , sunt urmatoarele si anume : tema primatului cetatii asupra individului
, tema proprietatii comune , tema avutie , tema largirii familiei si tema educatiei tinerilor .
Actionand invers decat Platon , Aristotel cauta cea mai buna forma de guvernamant ,
accesibila celor care pot trai in cea mai buna stare posibila . In lucrarea sa , " Politica " , Aristotel
considera formarea unui stat realizabila in trei etape si anume : familie , comuna , stat . Potrivit
opiniei sale , elementele constitutive ale statului ideal , perfect , sunt mijloacele de subzistenta ,
mestesugurile , armele , o oarecare abundenta de avutie , cultul divin si hotararea cu privire la
interesele generale si pricinile individuale .
Platon considera un element important ideii de stat ideal , proprietatea comuna . In opinia sa
, statul ideal este acel stat condus de filosofi , acestia cunoscand cel mai bine acest concept si tot
ceea cese leaga de el . In scopul unei armonii a statului , Platon sustine armonia claselor sociale ,
oikeiopragia , atribuind fiecarei categorii cate o virtute elementara .
Astfel , potrivit lui , filosofii sunt cei inzestrati cu intelepciune , trasatura necesara unei
gandiri rationale , deoarece ei sunt cei mai potriviti pentru conducerea statului , razboinicii sunt
caracterizati prin curaj , iar meseriasii , o alta ramura sociala , cunosc cumpatarea , virtute
considerata ca apartinand sufletului ravnitor , deziderativ . Corelate , aceste virtuti corespunzatoare

celor trei categorii sociale vor duce la armonizarea statului ideal . In ceea ce priveste politica unui stat
, Platon este adept al totalitarismului , impartasind idei precum divizarea in clase sociale si monopolul
celei dominante asupra educatiei si exercitiilor militare . O alta idee sustinuta de acesta este autarhia
, concept care semnifica practicarea unei economii inchise in care nu este permis , spre exemplu ,
comertul cu exteriorul .
Spre deosebire de Platon , sustinator al ideii de proprietate comuna , in scopul convietuirii
armonioase , Aristotel pledeaza in favoarea proprietatii particulare , considerand ca defectele
acesteia , de care de altfel este constient , pot fi corectate prin educatie . Total in dezacord cu Platon
in ceea ce priveste armonia claselor sociale dintr-un stat , Aristotel nu este de acord cu a atribui
oricui denumirea de cetatean . Acesta considera ca cetatean al statului nu poate fi decat o persoana
care poseda o oarecare avere , nefiind de acord cu a atribui aceasta titulatura unui cersetor , spre
exemplu . In ceea ce priveste conducerea statului , ca forma de guvernamant , Aristotel sustine si
recomanda republica , considerand ca " legile bazate pe ratiune " sunt cele care trebuie sa detina
suveranitatea . In conceptia sa , functiile publice detinute in stat trebuiesc distribuite in functie de
avere .
Cel mai mare si mai important concept , considerat de Platon esential unui stat ideal , este dreptatea
, prin aceasta el intelegand tot ceea ce este in interesul statului . In acest scop , printre altele , el
vorbeste , spre exemplu de unitatea dintre conducatorii cetatii , care poate fi pastrata doar prin
eliminarea intereselor economice , acestea fiind elemente care ar putea duce la dezbinarea statului .
Adept al unei economii inchise , Platon recomanda un control strict al statului din acest punct de
vedere . Fiind preocupat de dreptate , considerata de el un pilon important in sustinerea unitatii si
continuitatii , Platon studiaza si nedreptatea si cauzele acesteia , care ar putea duce la destramarea
statului perfect . Astfel , acesta considera dragostea de avutie , de cinstire si de glorie , drept insusiri
defectuoase care pot avea o finalitate dezastruoasa pentru cetate .
In planul gandirii economice , Aristotel elaboreaza o " teorie a valorii " . In cadrul acesteia , el
analizeaza marfa si schimbul , considerand ca pentru realizarea schimbului este necesara mijlocirea
prin bani , sau printr-o marfa etalon . Totusi , aratandu-si dezacordul fata de camata sau de
imbogatirea prin comert , Aristotel afirma ca " banii nu fac pui " .
Analizand conceptiile si teoriile elaborate de catre cele doua personalitati marcante ale Greciei antice
, ajungem la concluzia ca ambii , atat Platon cat si Aristotel urmaresc acelasi ideal , statul perfect ,
insa , in functie de personalitatea si de convingerile fiecaruia , cei doi urmeaza cai diferite , construite
din opinii diferite , uneori chiar contrare , in atingerea acestui ideal .

Statul ideal n concepia lui Aristotel

Alaturi de Platon si Socrate, Aristotel (384 - 322 a. Chr.) s-a numarat printre cei mai
importanti filosofi ai Antichitatii. Aristotel s-a nascut la Stagira, in Macedonia. La varsta de 17 ani, a
plecat la Atena pentru a studia la Academia lui Platon. Dupa moartea lui Platon, Aristotel pleaca la
Assos si mai apoi la Pella, capitala Macedoniei, pentru a deveni invatatorul tanarului Alexandru cel
Mare. Dupa ce Alexandru Macedon ajunge la tron, Aristotel se intoarce la Atena si aici pune bazele
propriei sale scoli de filosofie. Aristotel s-a bucurat mai tarziu de faima pentru ca notitele pe care si le
facea pentru cursuri s-au pastrat aproape in totalitate. Mai tarziu diversi editori le-au strans si le-au
clasat pe diferite criterii, tiparindu-le. Aceste notite se refera la aspecte si domenii dintre cele mai
diverse, incepand cu logica, astronomia si meteorologia si terminand cu biologia si zoologia.

Este considerat mintea cea mai luminata a antichitatii, a acordat economiei o atentie
speciala. In cadrul economiei, in lucrarile Politica si Etica Nicomahica. Aristotel delimiteaza
oeconomia (economica domestica) si hremastica. Oeconomia este arta de a obtine bogatii sub forma
de valori de intrebuintare (agricultura, pescuit, etc.), iar hremastica este arta de a obtine bogatii sub
forma de bani (comert, credit, etc.). Pe scurt, oeconomia este arta de a produce cele necesare
traiului, iar hremastica este arta de a te imbogatii.
Aristotel se va arata la fel de preocupat ca si Platon de organizarea statului ideal dar, in
acelasi timp ce Platon construieste un stat ideal teoretic, iar apoi studiaza realitatea; Aristotel va
parcurge calea inversa. Studiind mecanismul de functionare a formelor de guvernamant existente in
lumea greaca si barbara, va cauta cea mai buna forma de guvernamant realizabila pentru aceia care
pot trai in cea mai buna stare posibila. Cercetarile sale se vor manifesta intr-o colectie de politii
reunite in lucrarea statul atenian, in care se va inventaria toate schimbarile Constitutiei Atenei
inca dinainte de Dracon pana in Atena timpului sau. Aceasta colectie de politii ii va servi lui
Aristotel pentru a formula legile necesare omului politic pentru organizarea unui nou stat, legi
reunite in celebra sa lucrare Politica.
Concluziile desprinse de Aristotel din investigarea constitutiilor Atenei, expuse in statul
atenian sunt: o constitutie ideala, aceeasi pentru toti oamenii, nu exista; constitutiile sunt asemeni
oamenilor diferite si in schimbare; toate schimbarile Constitutiei conduc la o sporire continua a
atributiilor multimii de atunci si pana astazi.
Pornind de aici, in Politica, Aristotel defineste statul ca reprezentand aceea asociatiune
care este cea mai desavarsita dintre toate si le cuprinde pe toate celelalte. Statul real nu este o
copie a celui existent in lumea ideilor, ci are un carcater natural care rezulta din insusirile naturale ale
oamenilor, care nazuiesc spre viata sociala, fiind, in esenta, fiinte politice. Statul este anterior
individului care, nefiindu-si suficient, este fata de stat ca madularele unui corp fata de aceasta; iar
acela care nu poate ori nu are trebuinta sa se intovaraseasca in societate, din cauza suficientei sale,
nu este membru al statului, ci ori fiara, ori zeu. Analizand modul de formare al statului, Aristotel
distinge trei etape: familie, comuna, stat. Omul, ca zoon politikon; familia, cu cele trei componente
ale sale: casatorie, parinti-copii, sclavie, nu pot exista decat in cadrul relatiilor sociale ale statului.
Problema sclaviei este abordata realist de Aristotel, pentru care sclavii sunt unelte insufletite, iar
sclavia un fenomen firesc rezultat din necesitatile sociale si explicat de diferentele naturale existente
intre oameni.
Elementele necesare unui stat perfect sunt, pentru Aristotel, urmatoarele: mijloacele de
subzistenta, mestesugurile, armele, o oarecare abundenta de avutie, ciltul divin, hotararea cu privire
la interesele generale si pricinile individuale. In acest stat, impartirea in clase este determinata de
diviziunea muncii. Fata de egalitatea cetatenilor si proprietatea comuna, Aristotel se arata sceptic.
Departe de a impartasi punctul de vedere al lui Platon, Arisotel se pronunta pentru proprietate
particulara, ale carei defecte, de care este constient, pot fi inlaturate prin educatie. Cu privire la
statul lui Platon bazat pe proprietate comuna, Aristotel afirma ca unitatea acesta impinsa prea
departe suprima statul. Dupa parerea sa, asociatiunea politica are drept unic scop virtutea si
fericirea cetatenilor, iar nu viata comuna.
Pentru Aristotel, cetatean al statului nu poate fi decat acela care poseda o anumita avere, pentru ca
statul nu poate fi alcatuit din cersetori, arata el. Aristotel crede in puterea de discernamant a
multimii, dar a unei multimi alcatuiuta din cetateni proprietari care, nefiind preocupati de cele
necesare vieti, pot guverna in scopul unei vieti morale.
Ca forma de guvernamant, Aristotel recomanda republica, in cadrul careia suveranitatea
trebuie sa o aiba legile bazate pe ratiune, dovedindu-se convins de superioritatea carmuirii prin lege

fata de carmuirea prin om. Importanta functiilor publice detinute de cetateni liberi si egali, in acea
egalitate proportionala, nu aritmetica.
In afara preocuparii pentru gasirea statului ideal, Aristotel si-a adus contributia in planul
gandirii economice prin incercarea de a fundamenta o teorie a valorii. Este primul care recunoaste
deosebirea intre valoarea de intrebuintare si valoarea de schimb. Analizand marfa si schimbul,
Aristotel identifica valoarea de intrebuintare ca pe acea folosinta proprie lucrului si valoarea de
schimb, cea care face posibil schimbul marfurilor egale din punct de vedere cantitativ. Pentru ca
schimbul sa fie posibil, este necesara comensurarea valorii de schimb, prin intermediul unei marfi,
etalon sau a monedei (banilor). Preocupat de egalitetea care sta la baza schimbului de marfuri,
Aristotel a ajuns la concluzia ca preturile sunt juste daca exista echivalenta intre ceea ce se da si ceea
ce se primeste in urma schimbului. Banii sunt pentru Aristotel rezultatul unei conventii si indeplinesc
trei functii: etalon pentru masurarea valorii, mijloc de circulatie, mijloc de plata a unor datorii
amanate. In conceptia lui Aristotel, banii nu fac cui, pronuntandu-se impotriva imbogatirii prin
comert sau camata.
Fara indoiala ca Aristotel a facut descoperiri importante a caror valabilitate a fost
recunoscuta chiar si in sec. al XX-lea. Despre invatatii timpului sau, Charles Robert Darwin (1809 1882) afirma ca sunt doar niste elevi de scoala, in comparatie cu Aristotel.