Poezii de Craciun

In Seara de Craciun, de George Cosbuc

Afara ninge linistit,
In casa arde focul,
Iar noi, pe langa mama
stand,
De mult uitaram jocul!
E noapte. Patul e facut.
Dar cine sa se culce
Cand mama spune de Isus,
Cu glasu-i rar si dulce.
Cum s-a nascut Hristos
in frig,
In ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla,
Caldura ca sa-i faca.
Cum au venit la ieslea lui,
Pastorii de la stana
Si ingerii cantand in cer,
Cu flori de mar in mana.

Pomul Craciunului, de George Cosbuc

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.
Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.
Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta-ncet; si mere si flori din san le cad.
Iar florile s-anina de ramuri pana jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.
Departe intr-un staul e-n fata-acum Isus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.
Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: Doamne-ti multumesc.

Craciunul copiilor, de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.
Uite cum: Va spune Badea
Iarnan noapte, pe zapada,
El trimite cate-un inger
La fereastra ca sa vada
Ingerii se uita-n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo-n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare
Si de-acolo stie Mosul,
Ca-i siret el, lucru mare.

Darul lui Mos Craciun, de Tincuta Horonceanu Bernevic

Sub bradut e o cutie,
Inauntru ce sa fie?
Am deschis-o si: mirare!
Un capsor din ea apare.
Mos Craciun e buclucas,
Mi-a adus un iepuras!
Unul viu, nu jucarie!
Stai ca-s doi! Ce bucurie!
Doua gheme de blanita
Cu urechi si cu codita.
Oare pot mai inspre seara,
Sa-i inham la sanioara?

Mos Craciun, de T. Delacrainici

Mos Craciun din nou sosit-a de pe unde a umblat,
Obosit de lunga cale si de sacul incarcat!
Vine iarasi, ca-n toti anii, sa aduca jucarii,
Hainute si casti frumoase, pentru cei cuminti, copii!
Si va-ndeamna mosul astazi: sa fiti buni cu cei sarmani,
Ai caror parinti sunt bolnavi, si n-au tirana si nici bani;
Pentru care sarbatoarea nu e zi de bucurie,
Ci prilej de lacrimi este, de griji si de saracie!
Sa fiti silitori la scoala; pe parinti sa-i ascultati,
Fiindca ei va poarta grija, chiar cand sunt impovarati!
Respect catre cei in varsta sa aveti intotdeauna!
La purtare luati seama, si nu umblati cu minciuna!
Mai presus, insa, de toate, sa credeti in Dumnezeu,
Paziti-va de ispite si rugati-va mereu!
Numai daca faceti astfel, Mos Craciun va mai veni
Si la anul, tot cu daruri, iar voi va veti veseli!

Nasterea Mantuitorului, de Ion Creanga

In Betleem colo-n oras
Dormeau visand locuitorii
Iar langa turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.
Si-n miez de noapte dulce cant
Din cer cu stele-a rasunat
Se rumenise cerul sfant
Pastorii s-au cutremurat.
Din slavi un inger cobori:
Fiti veseli!- ingerul Ie-a spus
Plecati, si-n staul veti gasi
Pe Craiul stelelor de sus!
Pastorii veseli, in oras
Spre staul cu pasi iuti pornira
Si-un prunc atat de dragalas
Acolo-n paie ei gasira.
Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fan mirositor pe jos,
Pe fan, in iesle sta culcat
Micutul prunc: Iisus Christos.
El, Fiul domnului si Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!

Magii, de Nichifor Crainic

V-ati faurit un vis de-acele
Ce-au fost aievea-n Cannan,
Stravechi talmacitori de stele
Sub cerul din Iran.
Intinderea scanteietoare
Palea-n adancuri ca un fum,
Cand calauza de valvoare
V-a luminat a drum.
Si-a fost ca zile dupa zile
Pe crestet steaua va lucea.
In pas molatic de camile
Calatoreati cu ea.
Pareau picati pe cer curmalii
Umbrind roare de fantani;
In golul mort urlau sacalii,
Dar voi, trei magi batrani,
Sporind din semnul peste fire
Taria cugetului slab,
Treceati paraginile-asire
Si haosul arab.
Treceati cu ochii-n steaua care,
Cu vraji in minunatu-I chip,
Tara trei umbre legendare
Pe drumuri de nisip?
O, magi, pe curgerea de veacuri,
Tremuratorul strop de foc
Ni-arata cai fara conacuri
Spre tainicul noroc.
Si de-am crezut intr-o minune,
Dureri-potop nenumaratLegenda voastra nu le spune,
Dar noi le-am indurat.

Si, peste maguri de ruine,

Acelasi crez vizionar
Anima marile destine
De-acelasi strop de jar.
Pe frunti cu magica lucoare,
Strabatem neguri si valtori,
Spre zarea vesnic schimbatoare
Statornici calatori.
Treptat se face cant obida,
Iar indoielile-temeiu:
Ne-mbraca steaua cu hlamida
Cerescului poleiu.
Si-n fulgerarea-i diafana,
Prin vremi, o, magi, va stravedemCutezatoare caravana
Sosind la Betleem.
Colindatorii, de George Cosbuc
Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,

Franturi dintr-o colinda,
Si vin mereu, s-opresc in drum,
S-aud acum in tinda
Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, Domnul mare!
Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se-ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c-a murit
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum en cer suit
Si judeca pamantul.
Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si-n fase mic pe Domnul.