Doina

De la Nistru pn' la Tissa

Tot romnul plnsu-mi-s-a,
C nu mai poate strbate
De-atta strintate.
Din Hotin i pn' la mare
Vin muscalii de-a clare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o ain;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
i strinul te tot pate
De nu te mai poi cunoate.
Sus la munte, jos pe vale
i-au fcut dumanii cale,
Din Stmar pn' n Scele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet romn sracul!
ndrt tot d ca racul,
Nici i merge, nici se-ndeamn,
Nici i este toamna toamn,
Nici e var vara lui,
i-i strin n ara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dumanii n puhoi
i s-aeaz pe la noi;
i cum vin cu drum de fier
Toate cntecele pier,
Zboar psrile toate
De neagra strintate;
Numai umbra spinului
La ua cretinului.
i dezbrac ara snul,
Codrul - frate cu romnul De secure se tot pleac
i izvoarele i seac Srac n ar srac!
Cine-au ndrgit strinii,
Mnc-i-ar inima cinii,
Mnca-i-ar casa pustia,
i neamul nemernicia!
tefane, Mria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toat grija schitului,

Las grija sfinilor

n sama prinilor,
Clopotele s le trag
Ziua-ntreag, noaptea-ntreag,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca s-i mntui neamul tu!
Tu te-nal din mormnt,
S te-aud din corn sunnd
i Moldova adunnd.
De-i suna din corn o dat,
Ai s-aduni Moldova toat,
De-i suna de dou ori,
i vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oar
Toi dumanii or s piar
Din hotar n hotar ndrgi-i-ar ciorile
i spnzurtorile!