“En viata crestinului, deznddejdea si nepasarea sunt distrugatoare Deznadejdea il lipseste pe om de bunitatile pe care le-a dobandit, iar nepasarea nu-l las s& scape de relele care il apasa. Nepasarea il coboara din ceruri, pe cand deznadejdea il coboara de tot in prépastia réutatii. Iat& cat de mare este puterea celor doud patimi. Diavolul a fost la fnceput un inger bun; dar pentru c& s-a purtat cu nepisare, a fost st&panit de deznadejde si a c&zut intr-o asemenea rutate, incdt nu se mai poate ridica din ea. Faptul c& el era bun la inceput ni-| arat§ Domnul: Am vazut pe satana ca un fulger cézand din cer (Luca 10, 18), Asemanarea diavolului cu un fulger vadeste lumina pe care 0 avea el mai inainte si c&t de mare si puternicd a fost cdderea lui. Pavel era hulitor si prigonitor al lui Hristos. Dar pentru cd nu s-a lsat cuprins de deznadejde, s-a ridicat din pacatul sau si a ajuns sa fie egal cu ingerii. Iuda era apostol; dar pentru c& a ar3tat nep&sare, s-a facut tréd&tor. Talharul de pe cruce, cu toate ci a facut atétea rautati, nu a deznadajduit si, astfel, a intrat primul in rai. Fariseul, pentru c& s-a méndrit, a c&zut din indltimile virtutii, pe cAnd vamesul, pentru c& nu a dezn&dajduit, s-a ridicat deasupra virtutii fariseului. Vrei s8-ti art cum o cetate intreag’ s-a m4ntuit? Orasul ninivitenilor a aflat mantuirea pentru c& nu a dezndjduit. Cu toate ci hot&rdrea lui Dumnezeu era: Patruzeci de zile mai sunt, si Ninive va fi distrus3! (Iona 3, 4), oamenii nu si-au pierdut ndejdea si indr&zneala. Si aceasta, cu toate cd Dumnezeu nu le-a spus ci se vor mant lum gi noi exemplu de la acesti oameni, si Stiind toate acestea, s& nu dezn&d3jduim. Nici o arm nu este mai eficient& in mana diavolului ca sc. SB ji daca se poci deznadejdea. Tocmai de aceea el nu este atat de multumit cand pacatuim, ca atunci cand dezn&d&jduim. Apostolul Pavel stia bine lucrul acesta. Astfel, cdnd un crestin din Corint a c&zut in desfranare, le-a scris corintenilor: Indeobste se aude cd la voi e destranare, si o astfe! de desfrénare cum nici intre neamuri nu se pomeneste (1 Cor. 5, 1). Nu a spus .cum nici intre neamuri nu se indrizneste”, ci cum nici intre neamuri nu se pomeneste, Adic3: ,,ceea ce neamurile nici macar nu indréznesc s§ numeascd, voi ati indraznit sa faceti”. Si continua: Tar voi v-ati semetit, in loc mai degraba sa va fi intristat (1 Cor. 5, 2). 1/7Nu a spus despre omul acela ci este semet, ci lasandu-| pe el la o parte, a vorbit cu cei s&n&tosi, aga cum fac doctorii, care fi las& pe bolnavi si vorbese mai mult cu rudele lor. $i ei erau vinovati pentru p&catul aceluia, pentru c& nici nu |-au pedepsit, nici nu |-au certat. Apostolul arat& c& pacatul este al tuturor, pentru ca in felul acesta, rana s& se vindece mai usor, Este rau ca omul si pacatuiasc’, dar mai réu este s& se laude cu pacatul sdu. Caci dacd méndria il pagubeste pe cel virtuos, lipsindu-I de roadele virtutilor sale, cu atat mai mult il p&gubeste pe cel p&catos, care se laud’ cu pacatul sau, facand ca vina sa sa fie mai mare. De aceea spune Domnul C&nd veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: ,Suntem slugi netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sé facem" (Luca 17, 10). Daca cei care tin toate poruncile lui Dumnezeu sunt datori sa fie smeriti, cu atat mai mult cel pacatos trebuie s&-si zdrobeasca inima, s& planga i s8 se socoteasca pe sine mai prejos decat toti. De aceea le-a scris Apostolul Pavel corintenilor: ..in loc mai degrabé sé va fi intristat. "Ce zici? Altul sé pScStuiascd si mie sd-mi paré réu?” Da, Pentru suntem legati unul de celalalt la fel ca madularele unui trup. Ce se intémpl cu trupul? Atunci cand piciorul este nit, vedem cé si capul se apleacd asupra piciorului. Ce are omul mai de pret decat capul? Si totusi, la vreme de nenorocire, nu socoteste valoarea sa. Asa s& faci si tu. Ce spune Apostolul Pavel? Bucurati-vé cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang (Rom. 12, 15). De aceea le scrie corintenilor: Tar voi v- ti semetit, in loc mai degrab3 s& va fi intristat, ca s& fie scos din mijlocul vostru cel ce a svarsit aceasta fapt (1 Cor. 5, 2). 27Nu spune: ,in loc si fi incercat”, ci in loc s& vé fi intristat, ca si cum ar fi cazut peste cetate vreo boala contagioasé, voind prin acest lucru sé zicd: este nevoie de rugaciune si Vezi cat de mult i-a inspSimantat? Pentru c& acestia credeau c& réul se opreste la cel care a p&cStuit, el le-a spu: Oare nu stiti cd putin aluat dospeste toaté framant&tura? (1 Cor. 5, 6). Ce inseamna asta? C& daca raul isi urmeaza cursul, atunci el va atinge gi alte madulare ale trupului. Trebuie, asadar, sa fiti cu mare bagare de seam la relele dintre voi. SA nu-mi spuneti cd numai unul a pacatuit, pentru ci pacatul seamané cu rana care a putrezit, iar putreziciunea se raspandeste incet-incet la tot trupul. Atunci cénd 0 casi ia foc, toti vecinii alearg’ s& ajute la stingerea focului, pentru ca vépaia s& nu se réspandeasci gi la casele lor. Asa le spune si Apostolul Pavel corintenilor: Este foc! SS mergem sa il stingem inainte 8 se raspandeasca in toata Biserica. lar dac’ nu iti pasa de pacat, deoarece, chipurile, a fost savarsit de altcineva, nu faci bine, pentru c& cel care a pacatuit nu este un strain. El este madular al trupului Bisericii. Fii cu multa bagare de seamé! Daca nu iti pasa, va veni vremea s& se réspandeasca raul si la tine. De aceea, dacd nu te ingrijesti de fratele tu, macar ingrijeste-te pentru tine. Pune stavilar bolii, impiedic’ raspandirea Acestea si multe altele le-a spus Apostolul. $i le-a poruncit ca pe pcitos s3-| dea diavolului (1 Cor. 5, 5-7). ins& acesta s-a pocait si s-a indreptat. intr-o alt Epistol de-a sa, Apostolul Pavel le scrie crestinilor din Corint: Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta datd de c&tre cei mai multi. Asa incat voi, dimpotriva, mai bine sa-I iertati si s8-I mangéiati, ca s& nu fie coplesit de prea multé intristare unul ca acesta. De aceea va indemn sé intarit in el dragostea (2 Cor. 2, 6-8). Daca la inceput I-a infatisat ca pe un dusman primejdios al tuturor, |-a alungat din turmé si I-a téiat din trup, iaté cum incearcd acum si il lege din noi la trup. Apostolul indeamné pe corinteni s&-I primeasca inapoi cu multa dragoste, ca astfel, si se vindece rana alung3rii sale de mai inainte. Dar, oare, Apostolul nu I-a dat satanei? Da, dar nu pentru a rmne de-a pururi in mainile 3/7acestuia, ci tocmai ca s& scape din stransoarea lui. Vezi ci Pavel se temea de arma diavolului, care este deznddejdea? Dup’ ce a spus: s& int&riti in el dragostea, a adugat: .»ca s& nu fie coplesit de prea mult intristare unul ca acesta (2 Cor. 2, 7). Dac oaia se afl8 in gura lupului, s& 0 tragem inapoi, inainte ca lupul s& o inghité. Dac barca este primejduit& de furtun’, s& o salvim inainte sd se scufunde. Cci asa cum barca se scufunda atunci cénd sunt valuri mari, la fel si sufletul se ineaca in valurile tristetii dacd nu este cineva pe aproape care s&-i ofere ajutor. Chiar si tristetea mantuitoare, pe care o simtim pentru pacatele noastre, poate s& ne distrug’ daca este prea mare. Pavel, cunoscnd ce a facut diavolul cu Iuda, s-a temut ca nu cumva sa se intample si aici acelasi lucru. luda si-a dat seama de pacatul sau si -a marturisit: ‘Am gresit vanzand sénge nevinovat (Matei 27, 4). Diavolul a auzit aceste cuvinte si a inteles cd Iuda se apropie de drumul pocdintei si al méntuirii si s-a temut. S-a gandit: ,Domnul Jui este iubitor de oameni. Cind era aproape sa fie vandut, Hristos a lacrimat pentru el si a incercat in tot felul s8-I faci s3-si schimbe géndul. D-apoi acum, ci este gata sd se pocdiasc3, nu il va primi, oare, la El? Doar / pentru acest lucru a venit si Se rastigneasc3”. Ce a facut atunci diavolul? L-a_ tulburat si intunecat mintea cu tristete. S-a tinut de el pana ce |-a ficut s& se spanzure si s8 plece astfel din aceasta lume inainte si apuce s& se pocdiascd. Daca traia, putea si el sé se mantuiasca, la fel ca cei care L-au rastignit pe Hristos. Daca pe aceia i-a mAntuit, rugandu-Se pe Cruce Tat&lui ceresc pentru ei, nu exist& nici o indoial& c& si pe cel care I-a tridat, dac’ se pocdia, avea s8-I primeasc’ cu dragoste. Dar, v: Iuda s-a inecat in marea tristetii si a deznadeje Nu a facut precum fiul risipitor din parabola. V4 aduceti aminte de el? Erau doi frati care si-au impartit averea parinteasca. Cel mai mare a rémas acasa, alaturi de tat&l s&u, iar cel mai mic a adunat totul si a plecat intr-o tar indep&rtaté. Acolo si-a cheltuit intreaga avere, ducnd o viata desfranat. Dup& ce nu i-a mai rmas nimic, a ‘inceput s& sufere de foame (Luca 15, 11-17). 4/7Dup ce nu a mai avut ce manca, s-a gand 15, 18). Sculandu-ma, mé voi duce Ja taté/ meu (Luca Tatal su I-a lasat s& plece de lang el tocmai pentru a-I inv’ta ce mare este binele de a raémane acasé, alaturi de el. De multe ori, atunci cand Dumnezeu nu ne convinge cu vorbele, ne las& s& ne convingem noi insine, din pataniile noastre. Asa a facut si cu poporul israelit. Pentru c& le-a transmis atatea prin prooroci si nu i-a convins, i-a lsat si invete pe pielea lor. Le-a spus: Lepddarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra (Ier. 2, 19). Si asa s-a si intamplat. Asadar, dupa ce fiul risipitor a invatat pe pielea lui cat de rau este s3-ti lasi casa parinteasc3, s-a intors inapoi. Iar tatél sdu, fri réutate, I-a primit cu brafele deschise. De ce? Pentru c& era parinte, nu judecdtor. Dup% aceea, a facut petrecere mare, de bucurie c& i s-a intors ful. Toat casa sa era in s&rbétoare. S3 fie aceasta risplata rutStii? Nu a rautSti i, ci a indreptari omule, ci a intoarcerii din rautate; nu a pacatului, ci a pocdintei; nu a ins fiul cel mai mare s-a suparat vazand acestea, Atunci, tatal sdu i-a spus cu blandete: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insd sé ne veselim si sé ne bucurm, caci fratele tu acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat (Luca 15, 31-32). nefericirea. De aceea zice tatal su: mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. \Vrea sé-i spun’ fiului rimas acasé s8 nu se uite la ce este acum, ci la ce a fost in trecut si la faptul cd este vorba de fratele sau, nu de un om strain, S-a intors la tatal sdu, care a uitat ce s-a intémplat in trecut sau mai bine zis, isi aduce aminte numai de lucrurile care fi trezesc in suflet dragostea si ing&duinta, asa cum ii sede bine oric3rui printe. De aceea, el nu 517a pomenit relele savarsite de fiul siu, ci numai patimirile sale. Nu i-a reprogat c3 a pierdut averea, ci |-a mangaiat pentru suferintele prin care a trecut. Aceeasi dragoste a arStat pastorul fat’ de oaia pierduta din parabola evanghelicd (Luca 15, 1-7) Cu cata ravné a alergat s8 0 caute, ca si o aducd din nou in turma sa! in parabola de mai inainte, fiul risipitor s-a intors singur acasa, pe cand in cea a oii rat&cite, pastorul a lésat in munti celelalte oi si s-a dus s& caute oaia care se pierduse de turma. Si dupa ce a gasit-o, pentru aceasta s-a bucurat mai mult decat pentru celelalte. $i iat’ cum a adus-o inapoi: nu a batut-o, ci a luat-o cu dragoste pe umeri si s-a intors cu ea la turma. Stiind c& Parintele ceresc, Care este Pastorul cel bun, nu numai ca nu ne dispretuieste cand ne intoarcem Ia El, dar ne primeste inapoi cu mult& dragoste - cu mai mult’ dragoste decat cea pe care o arata oameni 1 spor nu numai cd nu-i pedepseste pe cei rataciti, dar Se duce chiar sé-i caute, ca si-i aducd din nou in turma si Se bucur’ mai mult pentru ei decdt pentru cei drepti, atunci cAnd suntem c&zuti in p&cat, nu trebuie sé deznddajduim, dupa cum atunci cand facem vreun lucru bun, nu trebuie s§ aveam o prea mare indrazneala. Cand c&dem, s& ne pocdim, iar cand s4varsim vreo fapté bund, s& fim cu luare aminte, s& nu _cidem. Cici este o la fel de mare c&dere cand lucrm virtutea si cSp3tém o prea in virtute -, stiind mare indraézneala dinaintea lui Dumnezeu, ca atunci cand pacatuim si ne cuprinde deznadejdea. Pentru ca cel care lucreaza virtutea s& nu cada in pacat, Apostolul Pavel spune: Cel cSruia i se pare c& st neclintit s ia seama s& nu cadé (1 Cor. 10, 12). De asemenea: Imi chinuiesc trupul meu $i il supun robiei; ca nu cumva, altora propovéduind, eu insumi s& mé fac netrebnic (1 Cor. 9, 27). Pentru a-i face s& se ridice repede pe cei care au c&zut, le-a zis corintenilor: M8 tem ca nu cumva, venind iarsi, sé m3 umileascd Dumnezeul meu la voi si s pling pe multi care au pcdtuit inainte si nu s-au pocdit de necuritia si de desfranarea si de necumpitarea pe care le-au facut (2 Cor. 12, 21). 6/7Prin aceasta, a vrut s8 spun c& vrednici de plans nu sunt numai cei care pacatuiesc, cat mai ales cei care nu se pocdiesc pentru pacatele lor. Despre ei, proorocul Ieremia a zis: Oare cei ce cad nu se mai scoald, si cei ce ratécesc drumul nu se mai intorc? (Jer. 8, 4). Pe acestia, David ii indeamna: ©, de Tati auzi glasul care zice: ,S4 nu va invdrtosati inimile voastre, ca in timpul cercetérii, ca in ziva ispitirii in pustiu” (Ps. 94, 8-9). Oricat ar dura viata noastra, sé nu deznddajduim. Nadajduind spre Domnul si cunoscand iubirea Sa de oameni far’ margini, s& alungiim de la noi orice rautate si si mergem pe calea virtutii, s ne c&im si s& ne indep&rtim de toate pacatele noastre, ca sé putem s& stim cu ‘indr&zneal& dinaintea infricosatorului scaun de judecat& al lui Hristos si s& intram in imp&ratia cerurilor, cu harul lui Dumnezeu”. a7