Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea de Vest “Vasile Goldis” Arad

Facultatea Stiinte Juridice


Specializare Drept, Forma de invatamant: Zi

Teoria Generala A Dreptului

Raportul Juridic
RAPORTUL JURIDIC

1.Notiunea de raport juridic:

Definitie :Este un raport reglementat de norma de drept, raport in care subiectii umani
sau partile se manifesta ca titulare de drepturi si obligatii prin exercitarea carora se
realizeaza finalitatea normei, al carei respectare este asigurata ori prin vointa partilor,
ori prin forta coercitiva a statului. In realitatea existentei sale raportul juridic exista
numai ca raport juridic concret:civil, penal, administrative, de dreptul muncii, financiar,
de dreptul familiei, etc.
Trebuie subliniat faptul ca, nu orice raport sau relatzie sociala este si una juridica,
sunt juridice nu mai acele raporturi sau relatii care sunt cuprinse in sfera unor
reglementari ale dreptului. Asadar prin cuprinderea acestora in prevederile unor norme de
drept, relatiile sau raporturile sociale dobandesc un contur specific, devenind mai apoi un
“raport juridic”.
In concluzie, raportul juridic este un raport sau o relatie sociala reglementata prin
norma juridica (1).
Intre norma juridica si raportul juridic pot exista 3 situatii de determinare, si anume:
a) – norma judica poate transforma raporturile sociale nejuridice in raporturi
juridice;
b) –poate creea un raport juridic a carui aparitie nu a fost una spontana in viata
sociala decat in virtutea aparitiei si a prevederii normei juridice ( acest lucru este
valabil in cadrul raporturilor de drept administrative si financiar);
c) –nu creeaza in mod direct anumite rapoarte juridice, ba mai mult, unele norme
impiedica aparitia unor noi raporturi juridice.

2. Permisele raportului juridic:

Pentru ca un raport juridic sa se nasca sis a se desfasoare este nevoie sa existe


unele conditii (premise)obligatorii. Aceste conditii sunt:
- norma judica
- subiecte de drept
- faptele juridice

Norma juridical reprezinta conditia fundamentala pentru nasterea unui raport


juridic. Fara norma juridica nu se poate vorbi de un raport juridic, intrucat norma
juridica este cea care defineste, precizeaza, capacitatea subiectelor care intra intr-
un raport juridic ca urmare a existentei unor fapte juridice.
Norma juridica nu poate fi viabila, aplicabila decat in cadrul unui raport juridic.

2.
Acesta este motivul pentru care, de cele mai multe ori, raportul juridic este
caracterizat cao norma juridical in actiune, darn u si casinguril mijloc de realizare
a dreptului.
De exemplu, normele juridice prohibitive care impun subiectelor sa se abtina
de la savarsirea unor fapte periculoase din punct de vedere social, au ca menire
fundamentala nu aceea de a crea raporturi juridice, ci de a oblige participantii la
circuitul juridic sa se abtina de la savarsirea unor asemenea fapte. In asemenea
cazuri raportul juridic apare ca rezultat al nerespectarii normei juridice.

3. Trasaturile caracteristice ale raportului juridic:

a) Raportul juridic este un raport social pentru faptul ca se stabileste


intotdeauna intre oameni, fie intre parteneri, personae fizice, fie intre
acestea si organele statului sau intre organele si institutiile statului.

b) Raportul juridic este un raport de suprastructura pentru ca este


influentat de si influenteaza la randul sau celalte categorii de raporturi
sociale (raporturi materiale si raporturi ideologice).

c) Raportul juridic este un raport volitional, adica un raport de vointa


exprimata in cazul legaturilor ce se creeaza si se dezvolta intre oameni.
Pentru a-si rezolva propriile probleme, din ce in ce mai complexe, omul
intra intr-o multitudine de raporturi cu semenii sai, cu organele si
instututiile statale si nestatale. Din momentul nasterii, omul imbraca
diferite “haine” juridice: fiu, minor,sot, tata, comparator, vanzator,
donator, alegator, ales, etc, calitati care ii dau posibilitatea de a intra in
diverse raporturi juridice, ca un purtator de drepturi si obligatii.
Fiind un raport de vointa, raportul juridic reprezinta zona de intalnire a
doua vointe:vointa statului, exprimata in norma juridica si care consacra
drepturile si obligatiile participantilor la raportul juridic, si vointa
subiectilor. In majoritatea cazurilor, intalnirea celor doua categorii de
vointe, se materializeaza in elaborarea dintre participanti, in faptul concret
ca acestia isi conformeaza conduitele, reactiile si comportamentele potrivit
dispozitiei normei juridice. In alte cazuri insa, intalnirea celor doua vointe
dobandeste forma unei confruntari determinate de faptul ca participantii
nu inteleg sa-si suordoneze vointa si conduita individuala potrivit
dispozitiei din norma juridica.
Din acest punct de vedere, literature juridical, clasifica raporturile
juridice in: raporturi juridice prin care se realizeaza dispozitia normei
juridice si raporturi juridice prin care se realizeaza sanctiunea normei
juridice.

3.
Existenta celor doua vointe ( ale statului si a subiectilor) pune in evidenta
dublul character volitional al raportului juridic care se exprima practic in legatura
dintre drepturi si oblgatii ca si titularii acestuia.
Atunci cand analizam dublul caracter volitional al raportului juridic, trebuie sa
ne raportam la ramura de drept in care participa subiectele raportului juridic.
In material dreptului muncii, familiei, civil, etc., majoritatea raporturilor
juridice ce se nasc pe baza actului de vointa individual.De exemplu, in cazul
raportului juridic de casatorie, determinate este vointa celor doua parti ( persoane
fizice) de a incheia acest raport juridic. Aceasta vointa, nu poate fi valabila exprimata
decat in conditiile pe care legea le prevede in mod expres.
In domeniul dreptului penal, administrative si financiar, esentiala este vointa de
stat, exprimata in curpinsul normei juridice .

d) Raportul juridic este un raport valoric pentru ca in fiecare legatura ce se


creeaza intre participantii la circuitul juridic, gasim concretizate valorile esentiale
ale societatii.
In substanta raportului juridic indentificam cele mai importante valori protejate
de leg: viata si sanatatea omului, prosperitatea acestuia, siguranta nationala,
prosperitatea publica, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, etc.

e) Raportul juridic reprezinta o categorie istorica pentru ca el reflecta tipul de


organizare sociala care il genereaza.
In dreptul privat roman sclavul era considerat, din punct de vedere juridic, ca
un lucru, stapanul acestuia avand asupra lui dreptul de viata si de moarte. Sclavul
putea fi vandut si ucis, el nu avea avere, nu avea familie sin u putea apela la justitie.
Mai tarziu, in epoca feudala, clasa stapanitoare(nobilimea) nu mai avea drept
de viata si de moarte asupra taranului iobag, dar isi pastrau suficiente drepturi asupra
acestuia ( legarea de pamant, obligatia platilor in munca sau bunuri pentru nobil).
In dreptul burghez este legiferata egalitatea tuturor oamenilor in fata legii.
In concluzie, putem afirma ca fiecare tip de societate este caracterizata de un anume
tip de raporturi juridice.

3. Subiectele raportului juridic:

a) Conceptul de subiect de drept


Cand am mentionat ca raportul juridic este un raport social, am subliniat faptul
ca faptele juridice nu pot fi isolate de totalitatea celorlalte fapte sociale; raportul
juridic nu poate fi inteles decat daca este analizat in contextual social concret in care
acesta s-a nascut si se manifesta.
Istoria dreptului a inregistrat, in milenara sa existenta cazuri care ne par astazi
caudate, inexplicabile, privitoare la conceptual de subiect de drept: unele fenomene
ale naturii sau animale erau tratate ca finite titulare de drepturi si obligatii in raporturi
juridice determinate.
4.
Pe intinderea a mai multor secole, in Evul Mediu, in unele tari occidentale au
fost intentate procese animalelor.
In conceptia dreptului modern omul este singurul in masura sa participle la un
raport juridic.
Din punct de vedere sociologic, raporturile juridice sunt considerate forme
specifice de manifestare a coeziunii sociale, legaturi sociale de tip special
caracterizate printr-o stare de dependenta reciproca a partenerilor, dependent ape care
o gasim precizata in normele juridice.

b) Capacitatea juridica – conditie a calitatii de subiect de drept


Capacitatea juridica desemneaza atitudinea recunoscuta de lege a omului de a
avea drepturi si obligatii juridice.
Capacitatea juridical constituie o conditie a calitatii de subiect de drept: in lipsa
ei nu ar fi posibila participarea oamenilor sau organizatiilor acestora la relatiile
sociale reglementate de drept.
Teoria Generala a Dreptului clasifica, capacitatea juridical astfel:
- Capacitatea juridical generala care este aptitudinea de a participa ca titular
de drepturi si obligatii juridice, in toate categoriile de raporturi juridice, fara
ca legea sa conditioneze aceasta participare de indeplinire a unor calitati;
- Capacitate juridicaspeciala este posibilitatea recunoscta de lege de a
participa ca subiect de drept in raporturile in care trebuie indeplinite anumite
conditii;

4. Continutul raportului juridic:


Desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor subiectelor intr-un raport
juridic concret determinat, care sunt prevazute in norma juridical.
Observatie:
- Orice raport juridic este format din drepturile si obligatiile partilor ( subiectilor);
- Subiectele raportului juridic sunt legate intre ele prin drepturi si obligatii
corelative;
- In raporturile juridice este concretizata atat conduita posibila, cat sic ea datorata,
prevazute explicit in normele juridice;
- In explicarea continutului raportului juridic trebuie sa operam cu doua categorii
juridice distincte: dreptul subiectiv si obligatia juridical

a) Dreptul subiectiv reprezinta facultatea juridical individuala, corespunzatoare


unei persoane fizice sau persoane juridice aflate intr-un raport juridic strict
determinat. Mai concret, dreptul subiectiv desemneaza pozitia pe care se situeaza
un subiect determinat intr-un raport juridic determinat.

5.
Pozitia poate insemna:

- posibilitatea subiectului de a avea o anumita atitudine fata de dreptul sau;

- posibilitatea subiectului de a solicita o atitudine si o conduita


corespunzatoare din partea celuilalt subiect care sa asigure satisfacerea
dreptului sau;

- posibilitatea subiectului de a cere apararea dreptului sau de catre organelle


statului, atunci cand dreptul sau a fost nesocotit de subiectul obligat;

b) Obligatia juridica desemneaza datoria pe care un subiect al raportului juridic o


are fata de celalt subiect al raportului juridic. Aceasta inseamna o conduita, un
comportamen impus persoanei obligate de catre norma juridica, in corelatie cu
dreptul subiectiv.

Exemplu:In cadrul raportului juridic de vanzare-cumparare, vanzatorul este obligat sa


predea, obiectul vandut, iar cumparatorul este obligat a plati pretul obiectului
cumparat.

Clasificarea drepturilor subiective:

- Dupa criteriul provenientei lor, drepturile subiective sunt: individ la


societatea umana (dreptul la viata, libertate, deminitate, etc.);

- drepturi care decurg din prezenta individului in viata sociala ( dreptul la


domiciliu, la nume, dreptul la cetatenie, etc);

- drepturi care deriva din vointa exprimata a indivizilor ( dreptul de a incheia


contracte);

- Dupa natura continutului, drepturile subiective sunt:

- drepturi patrimoniale, sunt cele care au un continut economic, ce poate fi


exprimat in bani;

- drepturi nepatrimoniale, sunt cele care au un continut moral, neevaluabil in


bani (drepturi care privesc identificarea persoanei, drepturi ce decurg din
creatia intelectuala);

6.
6. Obiectul raportului juridic:
Obiectul raportului juridic este reprezentat de conduita umana ce se realizeaza de
catre subiectii raportului juridic caurmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii
obligatiilor pe care le indentificam in contextual raportului juridic.

7. Faptul juridic:
Faptul juridic este o permisa esentiala pentru aparitia sau stingerea unui raport
juridic; acesta desemneaza acea imprejurare, eveniment sau stare de fapt reala, care
creeaza,modifica sau stinge un raport juridic, adica produce efecte juridice.

Nu orice imprejurare, eveniment sau stare de fapt este un fapt juridic, ci numai
acela de existenta carora norme juridice leaga consecintele juridice ( Prof. N. Popa).

Faptele juridice nu au, prin ele insele, puterea de a produce efecte juridice, deoarece
aceasta putere le este conferita de normele juridice.

Din pricia unor multitudine de fapte, evenimente si stari de fapt care se produc in
comunitatile umane, sunt selectionate cele care prezinta interes pentru a fi reglementate si
prevazute de normele juridice ( exemplu : logodna, desi este un fapt frecvent in societate,
nu are valoarea unui fapt juridicdeoarece nu da nastere unor raporturi juridice).

Clasificarea faptelor juridice:

a) Evenimentele reprezinta acele imprejurari care se produc independent de vointa


omului, avand drept efecte nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi
juridice.Evenimentele se clasifica la randul lor astfel:

- evenimente naturale: nasterea si moartea oamenilor, calamitati ( cutremure,


inundatii,alunecari de teren, etc.)

- evenimentele sociale ( revolutii, lovituri de stat, alegeri, etc.)

b) Actiunile reprezinta actele oamenilor, constient savarsite. Ele sunt manifestari de


vointa ale oamenilor care produc efecte juridice ca urmare a reglementarii lor prin
normele juridice. Actiunea este expresia materializata a vointei umane, a
discernamantul omului.

7.
Actiunile se clasifica in:

- Actiuni licite savarsite cu scopul directsi concret de a produce efecte juridice.


Aceste actiuni se numesc acte juridice. Ele pot fi acte unilaterale de vointa,
bilaterale, acte oneroase, acte gratuite .

- Actiuni ilicite sunt acelea prin care sunt inculcate dispozitiile normelor
juridice:infractiuni, contraventii, abateri disciplinare. Actiunile ilicite sunt in
realitate inclcari ale vointei de statmexprimata in normele juridice, care atrag
dupa sine aplicarea sanctiunilor pentru nerespectarea legii.

8.
Bibliografie

1. Teoria Generala A Dreptului – Editura: “Vasile


Goldis” University Press, Arad – 2004 , Autor :
Andrei Sida

2. Teoria Generala A Dreptului- Editura Sylvi,


Bucuresti – 2000, Autor: Conf. univ. dr. Costica
Voicu

3. Elemente De Drept Civil Partea Generala – Editura:


“Vasile Goldis” University Press, Arad – 2006,
Autori: Dr. Mircea Muresan, Dr. Petru Ciacli

9.