In cultura si in literatura romana manastirile, bisericile si slujitorii lor au jucat un rol covarsitor deoarece

in aceste lacasuri de cult au aparut primele forme ale culturii scrise a romanilor. Aceste forme s-au
manifestat mai intai in limba slavona, intrucat aceasta era limba de cult in care fusesera traduse Biblia si
cartile liturghice grecesti, de catre Chiril si Metodio, cu scopul de a crestina popoarele slave.
Etapa urmatoare a dezvoltarii culturii si literaturii religioase este cea a traducerii manuscrise sau
tiparituri- prin care limba romana este folosita pentru a da glas credintei si astfel s-a produs o
remodelare lingvistica.
In cea de-a treia etapa, literatura religioasa capata diversitate de expresie si forme mai accentuat
romanesti, deoarece apar creatiile individuale, fie in afara ei, ca literatura de inspiratie religioasa.
Datorita acestei evolutii, literatura religioasa cuprinde carti canonice, apocrife de drept canoni, scrieri
hagiografice sau de inspiratie religioasa.
Prin aceste scrieri este pus in evidenta si dimensiunea religioasa a existentei umane, deoarece omul
medieval este ,,homo religiosus, o fiinta care comunica cu Dumnezeu, cu sfintii, care are o perceptie
puternica a instabilitatii intr-o lume nesigura si violenta, si de aceea apeleaza la rugaciuni, post si
juramant, traind astfel mai profund dimensiunea spirituala a propriei existente.

Mitropolitul Dosoftei

Dosoftei (1624-1693), pe numele sau de mirean Dimitrie Braila are o contributie valoroasa la exprimarea
dimensiunii religioase a existentei, la impunerea limbi literare si la dezvoltarea literaturii artistice in
formele ei incipiente. Acesta a fost monah la manastirea Pobrata, episcop de Husi si Roman si apoi
mitropolit al Moldovei. A invatat la Iasi si apoi la scoala Fratia ortodoxa din Lvov,devenind intre timp un
polyglot vestit, asa cum ni-l infatiseaza si lon Neculce in Letopisetul sau. Acestu Dosoftei mitropolit nu
era om prostu de felul lui.Si era neam de mazal pre invatat multe limbi stie: elineste,latineste,
sloveneste si alta adanca carte si invatatura, deplin calugar si cucemic si bland ca un miel.In tara noastra
pe-aceasta vreme nu este om ca acela Incepe inca din 1665 sa scrie Psaltirea in versuri. tparita in 1673,
la Uniev,in Ucraina.In viziunea inaltului prelat cartea trebuia sa fie accesibila celor care vorbesc intraceasta limba pravoslavnica.
Traducerea in versuri a Psalmilor biblici a prilejuit adevarate monumente de limba si incercari de
construire a limbajului poetic in diferite literaturi. Crescut in mediul cultural al Poloniei, unde poezia inca
din secolul al XVI-lea ajunge la o mare perfectiune sub pana lui Jan Kochanowski, mitropolitul Dosoftei
are o deosebita atractie pentru versificatie.
Importanta Psaltirii in versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literature noastra veche este foarte
mare. Cu toate defectele de limba si de forma, Psaltirea a avut o circulatie mare.
Ceea ce particularizeaza poeziile religioase ale Psaltire este spiritual lor romanesc, prin versificare, prin
limbajul oral presarat cu expresii si cuvinte populare: pleava , ocine, caftan, colaci, lauta, etc.

De remarcat este si cadrul natural al psalmilor, care se departeaza de geografia sfantului pamant, fiind
sugerate cu transparenta tinuturile feerice romanesti. Limbajul artistic al Psaltirei pre versuri tocmita
este alcatuit din regionalisme ( voroava, cobuz, buor), arhaisme ( hire, pre, plansam),
locutiuni populare (ti-ad-aminte, pleaca-ti auzul).