Sunteți pe pagina 1din 2

Omorul savirsit cu premeditare- alin.(2) litera a) art.

145 CP al RM
Inainte de a trece la analiza juridico-penala propriuzisa, este necesar de a explica unele
concepte, si anume:
Premeditarea-cuvint compus din prefixul "pre ", care semnifica o anterioritate, si
substantivul "meditare ", ce are intelesul de "cugetare ", de "gindire " profunda asupra unui
subiect, dar si de "a planui, "a urzi ".
Practica si doctrina judiciara in materie, i-au configurat conceptului "premeditareunele
elemente alcatuitoare, in prezenta carora aceasta atitudine psihica a faptuitorului poate fi
identificata in cazul concret, si anume:
1)Adoptarea hotaririide a ucide, consolidarea acesteia si reflectarea asupra modalitatii de
infaptuire a actiunii(imaginarea si calcularea eficientei posibilelor variante de actionare);
2)Exteriorizarea si manifestarea rezolutiei delictuase constind in obtinerea de informatii
necesare executarii omorului (date despre programul sau obiceiurile victimei, capacitatea
acesteia de a riposta, existenta unor ciini la locul ori in preajma locului stabilit pentru
savirsirea infractiunii),
pregatirea instrumentelor trebuinceoase infaptuirii actiunii
(cumpararea si curatirea armei, procurarea sau prepararea otravii etc.), alegerea locului si
timpului cel mai propice, crearea conditiilor favorabile, si in general, oricare activitati de
aceasta natura menite si intreprinse in vederea atingerii scopului.
3)Timpul scurs intre luarea hotaririi de a ucide si punerea acesteia in executare, interval in
care autorul indeplineste activitati pregatitoare.
Putem ferm sa afimam ca si in doctrina noastra se regasesc aceste trei elemente
alcatuitoare pe care noi le numim conditii de realizare a premeditarii, si anume: 1) trecerea
unui interval de timp din momentul luarii hotaririi de a savirsi omorul si pina in momentul
executarii infractiunii;
2) in acest interval de timp faptuitorul trebuie sa mediteze, sa-si concentreze fortele sale
psihice in vederea asigurarii succesului actiunii sale;
3) in acest interval de timp faptuitorul trebuie sa treaca la savirsirea unor acte de pregatire
de natura sa intareasca hotarirea luata si sa asigure realizarea ei.
Intentia va fi premeditata, spune autorul Rarog A., daca dorinta de a comite infractiunea a
aparut la subiect fara vreo influenta, fara a fi provocata de o situatie concreta de viata si a
fost infaptuita de catre faptuitor dupa scurgerea unui interval de timp considerabil din
momentul aparitiei intentiei de a comite infractiunea.
Oprima conditie consta in trecerea unui interval de timp din momentul luarii hotaririi de a
savirsi omorul si pina in momentul executarii infractiunii.
Durata acestui interval de timp nu este fixa si nici nu poate fi dinainte stabilita. In fiecare caz
instanta de judecata va constata daca aceasta conditie este sau nu indeplinit, tinind seama
de imprejurarileconcrete ale cauzei, si indeosebi, de particularitatile subiective ale
faptuitorului, deoarece, in functie de aceste particularitati, o persoana poate avea nevoie de
un interval mare de timp pentru a chibzui, pe cind o alta persoana poate chibzui cu multa
eficienta chiar intr-un interval de timp mult mai scurt. In practica judiciara, considerindu-se
indeplinita aceasta prima conditie, s-a retinut ca omor savirsit cu premeditare, de exemplu
fapta inculpatului, care in urma unui conflict cu victima, a plecat acasa, s-a inarmat cu un
cutit si a revenit in acelasi loc dupa o ora, pindind-o si aplicindu-i o lovitura in inima cu efect
mortal.

O a doua conditie priveste activitatea psihica a faptuitorului de reflectare, de chibzuire


asupra modului cum va savirsi infractiunea, in intervalul de timp cuprins intre momentul
luarii hotaririi infractionale si momentul inceperii hotaririi, faptuitorul
Trebuie sa mediteze, sa-si concentreze fortele sale psihice in vederea asigurarii succesului
actiunilor sale. Din cerinta acestei conditii rezulta ca nu se poate vorbi de premeditare in
situatia in care faptuitorul nu a putut sa mediteze, sa cintareasca posibilitatile de realizare a
hotaririi luate. In acest sens in practica judiciara s-a decis de exemplu- ca nu poate fi retinut
ca omor savirsit cu premeditare, fapta inculpatilor care in urma unui incident cu victima,
produs intimplator la intilnirea lor cu aceasta, in afara locului unde se aflasera impreuna, au
lovit-o cu ciomegile si cu cutitul, pe care le aveau asupra lor, deoarece in conditiile date, ei
nu au situatia de a cintari posibilitatile de savirsire a faptei si nici consecintele legate de
hotarirea luata.
In sfirsit, pentru existenta premeditarii se mai cere ca, in intervalul de timp cuprins intre
momentul luarii hotaririi infractionale si momentul inceperii executarii omorului, faptuitorul
sa treaca la savirsirea unor acte de pregatire de natura sa intareasca hotarirea luata si sa
asigure efectiv realizarea ei.
Este necesar sa fie intrunite toate aceste conditii , daca lipseste intervalul de timp la care
ne-am referit , sau daca, existind acest interval de timp, faptuitorul nu a avut posibilitatea sa
mediteze asupra hotaririi luate, ori daca, in sfirsit exista primele doua conditii, nu au fost
efectuate acte de pregatitire a comiterii infractiunii, agravanta savirsirii omorului cu
premeditare nu poate fi imputata.
Ultima conditie, adica savirsirea unor acte de pregatire este atit de strins legata de cea de-a
doua conditie- activitatea psihica a faptuitorului, incit, de cele mai multe ori, fiind indeplinita
ultima conditie, este realizata implicit si cea de a doua. De aceea, se considera, uneori, ca
premeditarea presupune realizarea numai a doua conditii: trecerea unui interval de timp din
momentul luarii hotaririi de a savirsi omorul si efectuarea unor acte de pregatire.
Premeditarea atribuie omorului caracter calificat deoarece, presupunind, pe de o parte, o
concentrare a fortelor psihice ale faptuitorului, iar pe de alta parte, o pregatire a comiterii
faptei, asigura acestuia sanse sporite de reusita.
In acelasi timp, premeditarea releva si un grad de pericol mai mare a faptuitorului, care
intelege ca procedeaza metodic, cu calm pentru traducerea in fapt a hotaririi sale
infractionale.