Sunteți pe pagina 1din 15

CAP.

4 STATII ELECTRICE DE TRANSFORMARE


4.1 Clasificarea si principalele scheme electrice ale circuitelor primare ale statiilor
electrice

Prin statie electrica se intelege ansamblul de instalatii si de constructii anexe in care


se realizeaza cel putin una dintre urmatoarele operatii:
- modificarea parametrilor electromagnetici (tensiune, defazaj intre tensiune si
curent, frecventa etc.) corespunzator conditiilor de transport sau de utilizare;
- conectarea electrica a doua sau mai multe surse de energie electrica (generatoare
sau centrale electrice);
conectarea electrica a doua sau mai multe cai de curent pentru alimentarea receptoarelor de
energie electrica. Dupa felul cum modifica sau nu parametrii energiei electrice, statiile se impart
in:
- statii electrice de conexiune, prin care se efectueaza transferul de energie electrica de
la o linie la alta fara a se modifica parametrii energiei electrice. Ele reprezinta
noduri ale sistemului electroenergetic care realizeaza legatura intre mai multe
linii de interconexiune. Un loc special il ocupa punctele de alimentare dintr-o retea
de distribute care sunt alimentate in regim normal de la o sursa de energie prin
legaturi directe, fara ramificatii, si care leaga intre ele mai multe linii de medie
tensiune;
- statii electrice de transformare, prin care se efectueaza transferul de energie electrica,
dar cu modificarea parametrilor acestuia, prin intermediul unor transformatoare
(tensiune, curent si eventual numar de faze, dar nu frecventa);
- statii electrice de conversie, prin care se efectueaza transferul de energie electrica cu
modificarea parametrilor acesteia si in principal a frecventei (statii cu transformatoare
polifazate si redresoare, statii cu grupuri convertizoare).
Sub aspectul amplasarii in sistemul electroenergetic, pot exista:
- statii electrice ale centralelor electrice;
statii electrice in reteaua electrica;
- statii electrice la consumator;
- statii electrice cu functiuni multiple, indeplinind doua sau toate cele trei functiuni de
mai sus.
O statie electrica cuprinde urmatoarele parti principale: Circuitele primare care cuprind ansamblul
de aparataje prin care se vehiculeaza curentii de sarcina si care contribuie la:
modificarea parametrilor energiei electrice (transformatoare de putere,
autotransformatoare, convertizoare de frecventa etc.);
- modificarea situatiei circuitelor (intreruptoare, separatoare);
masurare (transformatoare de masura pentru intensitate de curent
si tensiune);
- protectia contra supratensiunilor (descarcatoare);
limitarea curentilor de scurtcircuit sau de punere la pamant (bobine de reactanta
sau bobine de stingere);
- cuplarea instalatiei de inalta frecventa (bobine, condensatoare);
- cabluri si conductoare de racordare a aparatajului sau pentru
constructia barelor, inclusiv elementele de sustinere a acestora.
Circuitele secundare asigura efectuarea operatiilor de comanda, semnalizare, protectie,
automatizare, masura, necesare exploatarii in conditii corespunzatoare a circuitelor primare.

Instalatiile auxiliare cuprind: instalatiile de servicii interne (de curent continuu si curent
alternativ), instalatii de aer comprimat, instalatii de legare la pamant, instalatii de ventilatie,
instalatii de protectie contra loviturilor directe de trasnet, cladiri, telecomunicatii etc. Sta|iile
electrice se prezinta grafic prin scheme electrice care reprezinta, prin semne conventionale,
elementele componente ale acestora si legaturile dintre aceste elemente.
In functie de tipul elementelor componente, deosebim:
scheme electrice ale circuitelor primare, ce contin acele elemente care asigura
transmiterea energiei electrice prin statii, in general de la generatoare la consumatori;
- scheme electrice ale circuitelor secundare, ce contin toate elementele instalatiilor
electrice de circuite secundare, care nu sunt parcurse de energia electrica transmisa de
la generatoare la consumatori.
Dupa modul de prezentare, deosebim mai multe tipuri de scheme: scheme electrice
reduse, scheme electrice monofilare, scheme electrice multifilare, scheme electrice de montaj etc.
Schemele electrice monofilare ale circuitelor primare sunt simple si foarte intuitive,
permitand urmarirea usoara a schemei; ele reprezinta elementele corespunzatoare unei faze. Pe
schema monofilara se marcheaza aparatele esentiale - intreruptoare, separatoare transformatoare
de masura etc. - figura 4.1
Bara 2 - 20kV

Figura 4.1. Schema monofilara a unei celule de linie, 20kV

Schemele electrice de conexiuni ale instalatiilor primare din statiile electrice constituie
elementul caracteristic cel mai important al unei astfel de instalatie, influentand in mod hotarator
indicii tehnici si economici respectivi. Modul in care se va comporta o statie electrica in
cadrul sistemului electroenergetic in care functioneaza, siguranta in alimentare a consumatorilor,
masura in care o statie de transformare asigura tranzitul de energie electrica si alimentarea
consumatorilor deserviti, comportarea unei instalatii de inalta tensiune in timpul avariilor si a
perioadelor de repunere in functiune, investitiile necesare realizarii unei instalatii electrice, sunt
cateva dintre elementele care depind in primul rand de schema de conexiuni a instalatiilor
primare adoptate.
Schemele de conexiuni ale statiilor electrice trebuie sa satisfaca (printre altele)
urmatoarele conditii principale:
Siguranta in functionare. Siguranta, cunoscuta in literatura de specialitate si sub
denumirea de fiabilitate, poate fi definita prin probabilitatea ca, intr-un interval de timp

considerat, sistemul studiat sa nu prezinte "deficiente" (intreruperi totale sau partiale). Siguranta
poate fi definita si ca proprietatea unui sistem de a mentine parametrii de iesire in anumite limite
in conditiile date de exploatare.
Siguranta in functionare asigura continuitatea in alimentarea cu energie electrica a
consumatorilor, o cerinta foarte importanta impusa sistemului electroenergetic. Marirea
siguranfei in functionare este insotita, de regula, de folosirea unor aparate mai complexe si deci mai
scumpe sau de cresterea numarului acestor aparate. Complexitatea schemelor si numarul mare de
aparate poate avea si consecinte negative asupra sigurantei in functionare conform principiului
"cele mai sigure scheme sunt schemele simple".
Utilizand aparate de inalta calitate si fiabilitate, se poate obtine o siguranta in functionare
acceptabila si cu scheme de conexiuni simple, fara prea multe elemente de rezerva.
Elasticitatea in functionare a schemei se refera la posibilitatea realizarii cu aceasi
schema a unui numar mare de regimuri de functionare, trecerea de la un regim la altul facandu-se
printr-un numar redus de manevre simple. De asemenea, elasticitatea in functionare a schemei
permite ca repararea diferitelor elemente ale instalatiei sa poata avea loc fara ca functionarea in
ansamblu a schemei sa fie perturbata.
Cresterea elasticitatii schemei are ca urmare si cresterea sigurantei in functionare a
acesteia deoarece permite asigurarea alimentarii consumatorilor in diverse conditii de avarii.
Usurinta exploatarii pretinde ca schema sa nu fie nici prea simpla nici prea complexa,
deoarece in unele cazuri pot sa apara erori la executarea manevrelor. Usurinta exploatarii cere ca
manevrele sa se execute printr-un numar mic de operatii.
Considerentele economice sunt acelea care impun ca schema aleasa sa duca la investitii si
cheltuieli anuale minime, cu respectarea conditiilor sus amintite.
La alegerea schemei de conexiuni a unei statii electrice este necesar si sa aiba in vedere, in
afara de cele specificate mai sus si de caracteristicile specifice ale instalatiei analizate (puteri
nominale, curenti nominali, numar de linii, numar de transformatoare) si un mare numar de
factori care pot sa influenteze, intr-o masura mai mare sau mai mica, structura schemei
respective, ca de exemplu: tensiunea nominala, conditiile de functionare ale sistemului
electroenergetic, caracteristicile consumatorilor, caracteristicile echipamentelor, conditiile de
amplasare pe teren etc.
Tendinta de a realiza instalatii cat mai bine adaptate scopului pentru care au fost create si
mijloacele disponibile, au condus la aparitia si folosirea a unui mare numar de tipuri si variante de
scheme electrice de conexiuni ale instalatiilor primare, determinate de conditiile din ce in ce mai
complexe si variate in care este pusa sa functioneze o statie electrica.
In functie de caracteristicile topologice si functionale, aceste scheme tip pot fi impartite
in doua mari categorii:
- scheme cu bare colectoare
- scheme fara bare colectoare
Analizand din punct de vedere tehnic si economic diferite tipuri de scheme pot fi scoase
in evidenta urmatoarele aspecte rnai importante:
1) Dintre toate schemele de conexiuni cu bare colectoare, cea care conduce la numarul
minim de aparate de comutatie, necesita spatiul cel mai redus pentru realizarea instalatiilor
respective si se caracterizeaza prin cele mai mici cheltuieli de investitie, este schema cu bara
colectoare simpla
Aceasta schema prezinta insa si cea mai redusa siguranta in functionare, intrucat orice
avarie sau revizie la bara colectoare sau la separatoarele de bara necesita scoaterea intregii
instalatii de sub tensiune.
Din aceasta cauza, schema cu bara colectoare simpla nu este recomandabil a fi utilizata
decat in instalatiile care alimenteaza consumatori de importanta redusa, la care pot interveni

intreruperi fara sa se produca pagube importante, sau la consumatori alimentati pe mai multe
cai.
2) Sectionarea longitudinala a barelor colectoare simple conduce la o apreciabila
imbunatatire a conditiilor de siguranta in functionare intrucat, in cazul reviziilor sau avariilor la
barele colectoare sau separatoarele de bare, iese din functiune o singura sectie, deci jumatate din
instalatie. Adoptandu-se solutii constructive corespunzatoare, astfel incat defectele care apar la
una dintre sectii sa nu se extinda si la cealalta, cele doua sectii longitudinale de bare pot fi
considerate practic ca surse independente, iar schema poate fi folosita chiar pentru
consumatori mai importanti, asigurandu-se insa alimentari duble, racordate la sectii diferite.
Sectionarea longitudinala a barelor colectoare se mai foloseste si in scopul reducerii
curentilor de scurtcircuit, in care caz pe cupla longitudinala se monteaza bobine de reactanta.
In unele situatii, in special pentru micsorarea curentilor de scurtcircuit, se aplica
schema cu bara simpla cu trei sectii longitudinale .
In scopul asigurarii posibilitatii de a se scoate in revizie orice intreruptor din instalatie
fara intreruperea circuitului respectiv, sau pentru reducerea considerabila a duratei intreruperii
in cazul avarierii unui intreruptor, se foloseste schema cu bara colectoare simpla si bara de transfer
Din cauza caracteristicilor functionale foarte favorabile la care conduce aceasta schema, mai ales
varianta cu doua sectii longitudinale, ea se foloseste din ce in ce mai mult, in special la statiile de
transformare coboratoare de importanta curenta.
3) Schemele de conexiuni cu bare colectoare duble conduc la cresterea apreciabila a
sigurantei in functionare la instalatiile unde sunt folosite. La schemele cu bare colectoare duble
se foloseste, practice intotdeauna, o cupla transversala, necesar in primul rand controlului
integritatii in anumite situatii, de exemplu la punerea sub tensiune a
oricaruia din cele doua sisteme. De asemenea, intreruptorul cuplei transversale poate fi
folosit pentru inlocuirea unui intreruptor defect din instalatie; in acest scop, celula avariata se
racordeaza singura la un sistem de bara. La schemele cu bare colectoare duble se foloseste, de
multe ori, sectionarea longitudinala, din aceleasi motive ca cele aratate in cazul schemelor cu
bara colectoare simpla. De obicei se sectioneaza numai un sistem (numit bara de lucru) in doua
sau trei sectii longitudinale, celalalt sistem (denumit bara de rezerva) ramanand nesectionat
In anumite situatii, in scopul realizarii unor economii de investitii prin reducerea
numarului de celule de cupla, se folosesc cuple combinate longo-transversale,
In cazul instalatiilor foarte importante, in scopul reducerii sau eliminarii intreruperilor
in cazul unor avarii sau revizii la intreruptoare, la schemele cu bare colectoare duble se adauga o
bara de transfer .
In concluzie, se poate afirma ca schemele cu bare colectoare duble, cu sau fara
sectionare longitudinala, cu sau fara bara de transfer, sunt in prezent, datorita calitatilor, cele
mai frecvent utilizate in instalatiile importante, atat de medie, cat si de inalta sau foarte inalte
tensiune.
In idea maririi numarului de sisteme de bare, au fost elaborate si folosite scheme de
comutatie cu bare colectoare triple .
4) Schemele cu bare colectoare analizate pana in prezent se caracterizeaza prin
faptul ca fiecare circuit, reprezentat prin linie, transformator sau generator, este deservit de
un singur intreruptor. Exista insa si scheme la care, in scopul cresterii sigurantei in funcjionare, pe
fiecare circuit se prevede un numar mai mare de intreruptoare doua intreruptoare pe circuit
5) O schema de conexiuni fara bare colectoare, destul de apreciata in trecut, in special
datorita numarului redus de intreruptoare pe care il necesita, este schema H. In prezent
schemele H se folosesc foarte rar, datorita functionarilor neselective care pot sa apara chiar la
defecte simple.
Schemele poligonale sunt foarte apreciate, deoarece prezinta unele asemanari

functionale cu schema cu doua intreruptoare pe circuit.


6) O categorie de scheme fara bare colectoare foarte des folosita in prezent sunt schemele
bloc. Dintre acestea, mai importante sunt blocurile: transformator ridicator - linie si generator transformator ridicator
Tipurile de scheme de conexiuni ale circuitului primar folosite in statiile electrice sunt mai
numeroase si mai variate decat tipurile clasice prezentate .
In figura 4.2 se prezinta schema electrica a unei statii de transformare si conexiuni de
400/220 kV.
La tensiunea de 400 kV statia este prevazuta cu doua sisteme de bare colectoare si bare de
transfer. Unul dintre sistemele de bare colectoare si barele de transfer sunt dispuse in forma U,
pentru ca statia sa fie cu plecari in ambele directii si sa ocupe o suprafata de teren cat mai redusa.
Pe partea de 220 kV, statia este prevazuta cu doua sisteme de bare colectoare, dintre care
unul este sectional si cu bare de transfer. Tot din motive de reducere a suprafetei ocupate,
sistemul cu bare colectoare sectional si barele de transfer sunt dispuse de o parte si de alta a
sistemului nesectionat.
Fiecare circuit (de linie sau autotransformator) este prevazut cu grup de masura
(transformator de tensiune si descarcatori). Se observa ca exista posibilitatea punerii la pamant a
oricarui sistem de bare colectoare, inclusiv a barelor de transfer, cu ajutorul cutitelor de legare
la pamant ale separatoarelor cuplelor. Statia este prevazuta cu doua autotransformatoare.

Fig.4.2 Schema electrica a unei statii de interconexiune de 400/220 KV

400 KV

Intrucat intreruptoarele constituie cele mai scumpe aparate care intra in


componenta schemelor de conexiuni, necesitatea de a realiza, in anumite cazuri,
instalatii foarte ieftine de inalta tensiune, a condus la elaborarea unor scheme cu numar
redus de intreruptoare sau chiar fara intreruptoare.
In figura 4.3 este reprezentata o schema cu separatoare de izolare si de
scurtcircuitare si legare la pamant, solutie folosita uneori in cazul statiilor coboratoare de
inalta tensiune de importanta redusa. Aceasta schema de conexiune este astfel realizata
incat sa permita izolarea automata a unui transformator defect din statie, fblosind pe
partea inalta tensiune, in locul intreruptoarelor, separatoare de izolare cu
deschiderea automata sj separatoare de scurtcircuitare si de legare la pamant cu
inchiderea automata.

Figura 1.27. Schema cu separatoare


scurtcircuitare
SSC separator de scurtcircuitare si
Si - separator de izolare

Acestea din urma, de


speciala, produc chiar in cazul
incipiente in interiorul transformatorului, un scurtcircuit net la

de izolare si de
legare la pamant;

constructie
unor defecte

bornele acestuia, ceea ce provoaca declansarea automata a intreruptoarelor de la capetele liniei


sau liniilor de alimentare. In pauza de tensiune se deschid separatoarele de izolare, dupa care se
inchid intreruptoarele liniei.
4.2. Solutii constructive de statii electrice
O schema electrica de conexiune transpusa fizic in teren, conduce la asa numita solutia
constructiva de statie electrica. Instalatiile statiilor electrice pot avea mai multe tipuri de solutii
constructive:
- Instalatii electrice exterioare, folosite in special pentru tensiuni
ridicate(110-750kV);
Instalatii electrice interioare, construite pentru tensiuni pana la 110 kV, inclusiv. Se
alege aceasta solutie in special la statiile electrice amplasate in aglomerari urbane sau
cand in mediul ambiant exista substante cu actiune vatamatoare pentru

echipamentul electric (praf de carbune, vapori corosivi etc.);


Instalatii electrice izolate cu gaze de rigiditate dielectrica ridicata
(in special hexafluorura de sulf SF6 ), utilizate in prezent tot
mai mult in locul celor interioare, dar si in locul celor exterioare,
datorita performantelor lor privind volumul mic ocupat si
protectia mediului ambiant.
Solutiile constructive care se adopta pentru instalatiile electrice din statii trebuie sa
satisfaca o serie de conditii precum:
- siguranta in functionare a instalatiilor;
- securitatea personalului de exploatare;
- economicitatea solutiei.
Siguranta in functionare. Solutia constructiva a statiei electrice, nu numai schema de
conexiuni, afecteaza direct gradul de siguranta in functionare al instalatiilor, atat in regim
normal de functionare, cat si in conditiile aparitiei unor perturbatii sau avarii. Din acest motiv,
inca in faza de proiectare, se iau unele masuri pentru asigurarea unei sigurante in functionarea
satisfacatoare, masuri ce vor fi prezentate in continuare.
Asigurarea nivelului de izoatie electrica, necesar intre diferite elemente aflate sub
tensiune sau intre acestea si pamant. Altfel spus, trebuie asigurate distantele minime de izolatie care
sunt normate.
Reducerea riscului de avarie datorita arcurilor electrice, care, in general, sunt mobile si se
deplaseaza sub actiunea fortelor electrodinamice in caz de scurtcircuit. In vederea limitarii arcului
electric se prevad pereti despartitori rezistenti termic si mecanic intre:
-

celulele alaturate;

- barele colectoare si restul echipamentului;


- diferitele parti ale celulei;
- sectiile de bare colectoare.
Aceste masuri se iau, de regula, la instalatiile electrice de tip interior, la cele de tip exterior
fiind suficienta o amplasare corespunzatoare a aparatului.
Diminuarea pericolului de incendiu urmareste realizarea unor dispozitive anexe care sa
limiteze efectele nocive ale unui incendiu.
Securitatea personalului de exploatare. Se prevede evitarea expunerii personalului din
statii electrice la socuri electrice si termice (electrocutari) sau mecanice (explozii). In acest sens
se prevad solutii constructive care sa impiedice patrunderea accidentala a personalului de
deservire in zonele care prezinta riscurile enumerate mai sus, sau sa protejeze mecanic,
electric sau termic culoarele de acces in statie.
Trebuie sa se asigure conditii ca la revizii si reparatii sa fie scoase din functiune numai
elementele la care se lucreaza. Se folosesc separari de protectie si se prevad distante de protectie.
Economicitatea solutiei se apreciaza prin prizma cheltuielilor anuale cu mijloacele fixe si a
cheltuielilor anuale de exploatare. Aceste cheltuieli pot fi reduse tinand cont de urmatoarele
masuri:
- limitarea spatiilor ocupate si a volumului lucrarilor de
constructii;
- limitarea lungimii cailor de curent si a numarului de izolatori;
simplificarea executiei prin utilizarea masiva a elementelor
prefabricate si tipizate;
reducerea volumului cheltuielilor de exploatare.

4.3 Statii electrice de tip exterior

s\

In comparatie cu statiile electrice de tip interior, aceste constructii prezinta


urmatoarele avantaje:
- un volum mai redus de constructii, deci investitii mai reduse;
- permit adoptarea unor distante de izolatie mai mare si astfel se mareste sigurata
lor in functionare;
- permit inlocuirea usoara a echipamentelor si extinderea ulterioara.
Ele au insa si unele dezavantaje, ca:
sunt supuse actiunii agentilor atmosferici, variatiilor mari de temperatura,
murdaririi etc.;
deservirea este incomoda pentru personal, mai ales iarna;
- polueaza estetic peisajul natural.
Materialele de executie cel mai frecvent utilizate sunt metalul si betonul armat. Statiile
electrice de tip exterior se executa de regula pentru tensiuni inalte si foarte inalte.
Elementele componente ale acestor statii sunt:
- barele colectoare, barele de derivatie (bare de legatura) si suportii lor;
- transformatoare de putere, autotransformatoare si bobine de stingere prevazute cu
groapa de colectare a uleiului;
- aparate de comutatie (intreruptoare, separatoare), transforma toare de masura (de
curent si de tensiune), descarcatoare, montate pe fundatii sau suporti;
- reactoare in ulei;
- instalatii de paratrasnet;
- instalatii de legare la pamant;
- canale de cabluri in care sunt montate cablurile de forta de inalta si joasa tensiune sau
cablurile de circuite secundare, elementele instalatiei de aer comprimat etc.;
- drumuri si imprejmuiri. Pe teritoriul statiei de tip exterior se prevad drumuri de
buna calitate, de obicei din beton care servesc pentru transportul aparatajului. De
asemenea, pentru transformatoarele de putere mare se prevad si cai de rulare (din
sina de cale ferata). Pentru asigurarea sigurantei personalului, aparatele care nu au
distante minime prevazute in norme fata de sol, se prevad fie cu un gard compact fie
cu un gard executat din plasa de sarma. In toate cazurile, statiile exterioare se prevad cu
imprejmuire generala.
Din punct de vedere al configuratiei statiilor electrice exterioare acestea se pot clasifica
in functie de modul de asezare al aparatelor si barelor colectoare astfel:
- instalatii de inaltime joasa;
- instalatii semi inalte;
- instalatii de inaltime mare.
La tipul de instalatii de joasa inaltime aparatele sunt asezate pe sol sau la inaltime mica
iar planul barelor colectoare se afla la acelasi nivel cu planul aparatelor. Inaltimea redusa a
partilor sub tensiune in raport cu solul
obliga la realiizarea a numeroase ingradiri de protectie. Datorita distantelor de siguranta fata de
aceste ingradiri, suprafafa statiei creste mult.
Stabile exterioare de tip semiinalt sunt cele mai des utilizate; aparatele sunt asezate intrun singur plan orizontal, barele colectoare sunt asezate intr-un plan superior iar legaturile
transversale intr-un alt plan superior, pentru a evita incrucisarile.
La statiile electrice exterioare cu instalatii de indltime mare aparatele sunt asezate pe trei
niveluri suprapuse. De exemplu, o posibila configuratie la celulele de linii, este: cel mai aproape
de sol sunt asezate intreruptoarele si transformatoarele de curent, la un al doilea nivel sunt
montate separatoarele de linie, iar la un nivel superior sunt amplasate separatoarele de bare.
A

In practica intalnim solutii care combina doua sau toate trei variantele amintite. De
exemplu, este mult utilizata urmatoarea combinatie la tensiunea de 110 kV:
- ansamblul intreruptor IUP-110 kV si transformatoarele de current sunt asezate pe
fundatii joase, imprejmuite cu un gard de protectie;
- restul echipamentului este asezat pe suporti semiinalti care nu
necesita imprejmuiri de protectie.
Se pot imagina si alte combinatii.
4.4 Statii electrice de tip interior
Statiile electrice de tip interior au urmatoarele avantaje in raport cu cele de tip exterior:
- ocupa o suprafata de teren mult mai redusa; instalatiile nu sunt expuse murdaririi,
prafului, intemperiilor etc.;
- conditii de munca excelente pentru personalul de deservire indiferent de anotimp.
Cu toate aceste avantaje, se utilizeaza doar la medie tensiune si in mod exceptional la
inalta tensiune (110 sau 220 kV) din cauza gabaritelor mari impuse de distantele de izolatie.
Instalatiile de distributie interioare sunt plasate, de regula, in interiorul unor cladiri.
Cladirea este divizata in celule, iar in fiecare celula se instaleaza aparatajul corespunzator unui
anumit circuit si legaturile corespunzatoare. Celulele sunt insirate de-a lungul cladirii fie pe un rand,
fie pe doua sau mai multe randuri. In lungul sirului de celule se prevad
coridoare de acces si de manevra, de unde se poate executa manevrarea locala a aparatajului din
celule.
Cladirea instalatiilor de distribute interioare poate fi divizata prin plansee in mai multe
niveluri. in acest caz, aparatajul unui anumit circuit se intinde pe toate nivelurile existente.
Cladirile statiilor electrice de tip interior pot adaposti si transformatoare.
Componentele circuitelor primare ale statiilor electrice interioare sunt:
Barele colectoare. Acestea sunt executate din cupru sau aluminiu (mai rar din otel) de
diferite profile, sub forma de bare rigide. Sunt sustinute de izolatori suport si se amplaseaza la
partea superioara a constructiei, deasupra sirurilor de celule. In cazul instalatiilor de 110 si 220
kV, barele colectoare se suspenda de plafon in solutie rigida, atat din considerente de spatiu cat
si din considerente de protectie. Din barele colectoare se fac legaturi de derivatie cu aparatajul
(separatoarele de bare etc.) din celule.
De a lungul instalatiilor de distributie, barele colectoare se realizeaza din tronsoane (de
lungimi diferite in functie de materialul barei etc.); legaturile dintre diferitele tronsoane se
realizeaza cu elemente de legatura elastice.
La trecerea barelor prin peretii despartitori ai cladirii statiei electrice interioare, se
utilizeaza izolatori de trecere interior-interior, iar la trecerea prin peretii exterior! se utilizeaza
izolatori de trecere interior-exterior. Exista izolatori de trecere cu tije conducatoare de curent (de
obicei din cupru) sau izolatori de trecere fara tije conducatoare de curent, prin ele trecand barele
colectoare sau barele de legatura (de derivatie spre aparatajul din celule).
Separatoarele de bare. Se amplaseaza in imediata apropriere a barelor colectoare, iar in
scopul evitarii extinderii arcului electric ce se formeaza in cazul manevrarii gresite a unui
separator, intre barele colectoare si separatoarele de bare se amplaseaza o placa de separare din
material neinflamabil.
Intreruptoarele sunt elementele de baza ale statiilor electrice si pot fi montate fix, sau pe
carucior debrosabil. in cazul montarii fixe a intreruptorului, spatiului in jurul acestuia trebuie
sa permita accesul personalului pentru interventie, revizii, reparatii etc. astfel ca spatiul ocupat de
intreruptor devine mai mare decat cel necesar pentru respectarea distantelor minime de izolare.
In cazul montarii intreruptorului pe un carucior debrosabil, se renunta la spatiul de deservire a
intreruptorului in celula, deservirea lui executandu-se cand este scos din aceasta. Ca urmare,

se
micsoreaza considerabil marimea celulei. Utilizarea intreruptoarelor debrosabile permite ca un
intreruptor defect sa fie foarte rapid inlocuit cu unul de rezerva.
In cazul utilizarii intreruptoarelor debrosabile, la unele scheme de distributie de medie
tensiune se poate renunta la incadrarea intreruptorului intre separatoare, locul acestora fiind luat
de contactele debrosabile.
Reactoarele de limitare a curentilor de scurtcircuit. In cazul statiilor electrice interioare se
utilizeaza reactoarele uscate, spre deosebire de cele exterioare unde sunt recomandate reactoare
cu izolatia in ulei de transformator. Reactoarele se plaseaza in compartimente separate, inchise,
la nivelul inferior al statiilor electrice de tip interior.
Transformatoare de putere. Problemele care apar la amplasarea in interior a
transfonnatoarelor sunt evacuarea caldurii degajate de transformator, prevenirea si limitarea
efectelor eventualelor incendii, prevenirea si limitarea propagarii vibratiilor si zgomotelor.
La figura 4.4 este prezentat compartimentul transformatorului la o statie electrica de tip
interior.

Figura 4.4. Compartimentul transformator la o statie electrica de tip interior:


1 - incaperea transfonnatorului; 2 - usa de acces; 3 - platforms de descarcare
transformator; 4 - jaluzele pentru reglarea debitului aerului de racire;
5 - canal de scurgere a uleiului; 6 - circuital aerului de racire;
7 - camera suplimentara pentru intensificarea tirajului

In functie de destinatia celulelor, circuitele primare mai cuprind urmatoarele genuri de


aparataj de inalta tensiune: transfonnatoare de masura (de curent si de tensiune), descarcatoare,

sigurante de inalta tensiune, separatoare (cu diferite destinatii: linie, transformator etc.), cutite de
legare la pamant etc.
In majoritatea cazurilor, celulele prefabricate de medie tensiune (6-20 kV) au inlocuit cu
succes celulele de zidarie.
Instaltiile electrice de distributie realizate din celule prefabricate se prezinta sub forma
unor dulapuri metalice inchise (pentru montaj in interior pot fi numai partial inchise) in interiorul
carora este montat echipamentul corespunzator unei celule. Aceste dulapuri - celula se asambleaza
conform schemei de conexiuni pentru a constitui o statie electrica.
4.5 Statii electrice izolate cu gaze de rigiditate dielectrica ridicata
Necesitatea patrunderii cu niveluri de tensiune foarte inalte (peste 110 kV) in marile
aglomerari urbane si in zonele puternic industrializate -unde exista si se dezvolta mari
concentrari de consumatori de energie electrica - a impus gasirea unor solutii constructive pentru
statiile electrice care sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- ocuparea unor spatii cat mai mici, dat fiind gradul redus de disponibilitate a
terenului in aceste zone;
- insensibilitatea la poluare, proces in continua agravare in vecinatatea
industriilor, cu toate masurile luate;
- reducerea la minimum a riscului de incendiu; un grad inalt de prefabricare, pentru
reducerea duratei de instalare si asigurarea unei calitati superioare a montajului;
- suprimarea perturbatiilor radiofonice (cerinte de compatibilitate electromagnetica), care
ar putea deranja transmisiile radio, TV si telecomunicatiile.
In decursul timpului s-au experimentat diverse solutii de inlocuire a izolatiei cu aer
atmosferic cu alti izolatfi. S-a incercat aerul comprimat, uleiul electroizolant si hexafluorura de
sulf (SF6).
Aerul comprimat necesita presiuni foarte ridicate, fapt care duce la costuri ridicate cu
incapsularea.
Uleiul electroizolant are o serie de dezavantaje ca:

- este inflamabil, in contact cu arc electric poate produce explozii;


- se degradeaza in timp;
- necesita blindaje cu rezistenta mecanica ridicata datorita cantitajilor mari de
ulei necesare.
Competitia a fost castigata de hexafluorura de sulf care permite realizarea unor instalatii
electrice care sa indeplineasca toate cerintele enumerate mai sus. Principalele proprietati fizice
ale hexafluorurii de sulf sunt enumerate in cele ce urmeaza:
- este un gaz incolor si inodor. Se amesteca foarte incet cu aerul si este lipsit de
toxicitate;
- este stabil chimic si neinflamabil. Se combina foarte greu cu alte elemente, fiind
considerat unul din cele mai inerte gaze, comparabil cu gazele rare;
- greutatea specifica este de circa cinci ori mai mare decat a aerului (6,1 gr/1), deci
poate fi turnat in recipiente ca un lichid;
- condenseaza la temperatura de +20C, daca presiunea depaseste 22 bar, ceea ce
prezinta interes in legatura cu stocarea in recipiente de volum mic. Pentru alte
temperaturi, presiunile de condensare sunt indicate in figura 1.29;

presiune

Grade temperura

Figura 4.5. Curba de fransformare lichid gaz pentru SF6

coeficientul de transmisie a caldurii prin conventie este de 2,5 ori mai mare decat al aerului, ceea ce
creeaza conditii favorabile de evacuare a caldurii produse prin efect Joule in caile de curent; viteza
de propagate a sunetului in hexafluorura de sulf este de circa 2,5 ori mai mica decat in aer,
respectiv 130 m/s, ceea ce asigura o functionare silenfioasa a dispozitivelor de ac^ionare si de
stingere a arcului.
Dupa cum se observa, rigiditatea dielectrica a SF6 la presiunea atmosferica este de trei ori
mai mare decat cea a aerului, iar la 2 bar este egala cu cea a uleiului electroizolant.
In campuri neuniforme hexafluorura de sulf se comporta slab, motiv pentru care sunt
obligatorii numeroase conditii care trebuie indeplinite la proiectarea, realizarea si punerea in
functiune a instalatiilor izolate cu SF6, cum ar fi: raze de curbura minima ale electrozilor,
absenta prafului conductor si a rugozitatilor, limitarea mediei sptiale a campului electric mult
mai jos decat valoarea critica de 89 kV/cm-bar.
In consecinta, hexafluorura de sulf se utilizeaza atat ca mediu izolant cat si ca mediu de
stingere a arcului electric. Exista intreruptoare cu SF6, care se utilizeaza cu succes la
modernizarea statiilor electrice de inalta tensiune existente.
Mentinerea hexafluorurii de sulf in jurul partilor aflate sub tensiune se realizeaza prin
capsularea instalatiilor. Invelisul metalic folosit pentru capsulare este in acelasi timp si ecran

electric, care nu permite aparitia de campuri electrice in spatiul exterior Invelisului, si se leaga la
pamant. In vederea evitarii incalzirii inadmisibile a invelisului prin curenti turbionari, acesta se
executa din otel nemagnetic sau din aluminiu. Numai la diametre mari ale blindajului, la care
curentii turbionari devin neglijabili, se poate utiliza otel obisnuit.
Un principiu esential care sta la baza constructiei instalatiilor capsulate cu SF6 este
compartimentarea. O celula capsulata se imparte in mai multe compartimente, cum sunt:
compartimentul intreruptorului, compartimentele separatoarelor, cel al barelor colectoare etc.;
acesta se separa intre ele etans. Compartimentele individuale sunt de obicei tipizate si
interschimbabile, astfel incat ele se pot asambla in diferite moduri pentru a se putea adapta o
schema electrica impusa la spatiul disponibil din cladire.
Compartimentarea instalatiilor capsulate prezinta urmatoarele avantaje:
- un eventual defect in instalatie este limitat, de obicei, la un singur compartiment;
- eventualele scapari de gaz sau interventii la mediul izolant gazos sunt limitate la un
singur compartiment, astfel ca se reduce cantitatea de gaz care se manipuleaza la o
asemenea interventie; este posibila demontarea unor elemente cu mentinerea restului
instalatiei sub tensiune.
In figura 4.6 se prezinta schematic un circuit de plecare in cablu, racordat la dublu sistem
de bare colectoare, scotandu-se in evidenta compartimentarea acestuia.
Compartimentarea se realizeaza prin piese conice, confectionate din rasina turnata; aceste
piese servesc si la fixarea elementelor aflate sub tensiune fata de blindaj. Forma conica asigura o
omogenizare a campului electric, stiut fiind faptul ca proprietatile dielectrice ale SF6 se inrautatesc
in camp neuniform.

Figura 4.6. Compartimentarea instalatiilor aferente unui circuit de plecare in


cablu racordat la un sistem dublu de bare colectoare:
1 - compartimentul barelor colectoare; 2 - compartimentul separatoarelor de bare: 3 Piesa de etansare (con izolant); 4 - compartimentul legaturii comune dintre
separatoarele de bare si separatorul de punere la pamant; 5 - compartimentul
intreruptorului; 6 - compartimentul racordului la cablu si al separatorului de punere la
pamant; 7 compartimentul transformatorului de tensiune

Presiunea SF6 in interiorul invelisurilor metalice se stabileste la o valoare (mai mare)


care sa asigure rigiditatea dielectrica necesara, iar pe de
alta parte sa se evite lichefierea SF6 la temperaturile cele mai scazute la care pot ajunge instalatiile
(ceea ce cere presiune mai mica). Toate aceste conditii sunt satisfacute la presiuni de 2 - 5 bar.

In unele instalatii se adopta o presiune a gazului mai ridicata in compartimentul


intreruptorului si una mai scazuta in restul compartimentelor.
Impartirea pe compartimente trebuie sa nu creeze totusi volume prea mici. Orice pierdere
de gaz la un volum mai mic duce la o scadere sensibila a presiunii si in consecinta o reducere a
proprietatilor izolante.