PASTORUL, INTRE ACADEMIE SI BISERICA Part 2

In prima parte, am amintit cele trei modele de pastori: profesori academici,

pastori populisti, iar sinteza celor doua variante, teologi eclesiali. In acest articol ne vom
ocup de cele doua modele care se afla la poluri opuse: pastorul ca profesor academic si
pastorul ca demagog.
A. Pastorul ca si profesor academic
- Daniel Migliore, isi nota intr-una dintre cartile sale de referinta urmatoarele:
Contextul social ajuta la faurirea intrebarilor si raspunsurilor ce sunt oferite
unei comunitati. Cine poate articula mai adecvat teologia eclesiala decat cel a
carui context social este biserica locala?
- Exista parerea (minoritara ce-i drept) conform caruia slujba de pastor este
asemanatoare cu cea a unui profesor academic. Aceasta desigur inseamna mai
intai de toate o pregatire teologica adecvata pe bancile unor facultati renumite cu
profesori de mare calibru. Totul suna bine si frumos pana aici. Nimic gresit in a
avea pastori educati.
- Problemele, insa, incep acum cateva sute de ani atunci cand modernismul, mai
specific Iluminismul din sec. 17-19, a adus cu sine o schimbare fundamentala pe
mapamondul teologic. Dogmele vechi sunt criticate si chiar puse sub semnul
indoielii, iar lumea crestina pierde influenta intelectuala avuta pana atunci in
Occident. Acesti pastori, deveniti profesori universitari, odata zgorniti afara din
biserici au cautat si gasit refugiul in lumea academica, marind prapastia intre
academie si biserica. Universitatile, seminariile si scolile biblice asadar au fost
umplute cu teologi competenti din sfera academica, iar acestia cu timpul au
devenit modelele viitorilor pastori.
- Putem sesiza schimbarea fundamentala in contextul socio-teologic de la biserica
locala spre bancile academiei. Caricatura pastorilor prea academici este destul de
exagerata, dar contine un sambure de adevar. Personalitatea si pasiunea multor
pastori academici palesc, iar omul de stiinta, imbracat la costum la patru ace, ne
scrie detasat de comunitatea crestina intr-un laborator steril.
- In acest context, pastorii scriu o teologie hiperspecializata, pe subiecte fara
importanta sufleteasca (subiecte cerute de academie, nu de oameni), intr-un
limbaj de lemn, pentru o comunitate academica nu eclesiala! DE CE? Ne
intoarcem la afirmatia lui Migliore: Contextul social ajuta la faurirea
intrebarilor si raspunsurilor ce sunt oferite unei comunitati. Ce intrebari
punem sau ce raspunsuri oferim depinde in mare parte de contextul social caruia
vrem sa ne adresam. Intelept nu este cel care sesizeaza un raspuns gresit ci acela
care sesiseaza o intrebare gresita.
- Tonul academic a unor predici se aseamana cu un discurs cognitiv care este
indreptat spre informare, nu formare. Aceasta prima categorie de pastori

-1-

vorbeste de la amvon pentru o lume academica, nicidecum bisericeasca! Acesti

pastori folosesc termenii grecesti, latinesti, sau ebraici fara nici o noima. Nu
intareste nici argumentul expus nici predica per ansamblu. Bine ar fi, de ar sti, sa
stapaneasca mai intai de toate corect limba romana.
B. Pastor ca si pastor populist
- Al doilea model si probabil cel mai des folosit model este cel in care
pastorul este vazut mai mult ca un demagog. Aici ii avem in vedere pe pastorii
populisti. De fapt termenul de demagog se traduce, in Dictionarul Eplicativ al
limbii Romane, in felul urmator: Persoana care cauta sa-si creeze o popularitate
prin discursuri bombastice. Autorul Statului Atenian nota urmatoarele despre
problemele politice din antichitate, care se aseamana in mod izbitor cu
problemele homiletice generatiei noastre: Locul barbatilor devotati intereselor
comune il iau demagogii... poporul s-a demoralizat deoarece se inghesuie sa fie
alesi mai mult secaturile decat oamenii de isprava. Trist, dar adevarat...
- Problema se naste atunci cand biserica si implicit pastorul, al carui
context social este biserica locala, delega responsabilitatea educatiei teologice
asupra academiei, a carui context este uneori strain de biserica. Problemele
teologice palesc iar predicarea devine populista. DE CE? Ne intoarcem la ceea ce
am enuntat in introducere. Exista o frustrare cauzata de snobismul academic a
caror studii depasesc cu mult nivelul eclesial. Si atunci vorbim despre ce? Cand
nu ai invatat nimic sau nu vrei sa inveti, predici conserve, predici lucruri care
sunt placute urechii... oprindu-te la surogatele predicilor populiste. Ex
Trebuie sa ne intoarcem la cararile vechi.
-Care? Sunt mai multe. Si nu stiu daca toate au fost bune.
Rascumpararea Memoriei ne arata ca nu toate au fost
duhovnicesti.
Domnul te iubeste... El are un plan cu viata ta.
-Americanisme romantate care nu formeaza nici ucenici, nici
oameni civili, ci spectatori la programele noastre bombastice,
dar fara esenta, pline de superficialitati.
Trebuie sa ne intoarcem la modelul Bisericii primare
- Problema e ca sunt mai multe modele ale Bisericii primare
(Corintul, Roma, Efes, etc.)
si alte clisee ce aduc osanale dar nu pocainta si nici zidire!

Va urma... sper...(daca nu sunt omorat cu pietre pana atunci)

-2-