Sunteți pe pagina 1din 9

BACILLUS ANTHRACIS

CUPRINS
Bacillus Anthracis.................................................................................pag 3
Morfologie.Structura...........................................................................pag3
Capsula.................................................................................................pag 4
Caractere de cultura.............................................................................pag 5
Patogeneza...........................................................................................pag6
Boala la om..........................................................................................pag 7
Diagnosticul la laborator al infectiei carbunoase la om......................pag 8
Diagnosticul retrospectiv.....................................................................pag 9

Bacillus anthracis face parte din genul Bacillus, gen ce


cuprinde 48 de specii, caracterizate prin faptul ca au dimensiuni mari, grupandu-se
frecvent in lanturi, formeaza spori centrali sau subterminali, si se cultiva pe medii
simple. O singura specie, B. Anthracis, este patogena pentru numeroase animale si
pentru om. Unele specii, ca B. Cereus si B. Subtilis pot cauza uneori infectii umane
(meningite, pneumonii, toxiinfectii alimentare).
Majoritatea speciilor genului sunt saprofite, larg raspandite in natura (sol,
apa, alimente, materii fecale, tegumente, plante, praf, balegar, namol, etc).
1.1MORFOLOGIE-STRUCTURA
Agentul antraxului este un bacil
imobil, cu dimensiuni relativ mari, avand 315 microni lungime si 2 microni latime, cu
capetele taiate drept, Gram pozitiv.
In
conditii
favorabile
sporogenezei prezinta un spor central sau
subterminal, cu diametrul mai mic decat
grosimea bacteriei.

In produsele patologice bacilii sunt incapsulati, nesporulati, dispusi fie izolati fie
in lanturi scurte. Ca urmare a fixarii bacililor capetele lor devin usor concave,
lantul imitand trestia de bambus.

Bacillus anthracis, frotiu


colorat Gram dintr-o leziune
cutanata
3

In frotiuri de pe medii simple bacilii sunt necapsulati, sporulati, formand lanturi lungi.

Coloratie Gram, X1500. Observam capetele taiate drept, endosporii elipsoidali, cu


localizare centrala,rezistenti la colorare

Boala la animale a fost remarcat de milenii. n secolele trecute au aprut


epidemii n mai toate rile , ndeosebi n unele regiuni al cror sol era intens
contaminat cu spori de bacili crbunoi (cmpiile blestemate din Frana). Maret
(1752) i Chaussier (1780) au descris crbunele cutanat la om . Agentul cauzal al
crbunelui este prima bacterie pus n eviden de Pollender (1849) i apoi de
Davaine (1863) . Bacilul crbunos a fost izolat i descris de Koch n 1876 . n
1880-1881 , Pasteur a preparat un vaccin cu gernmeni atenuai , cu care a vaccinat
cu succes animalele expuse la antrax. ntre 1895 i 1906 , a fost introdus n
terapeutic serul anticrbunos

Capsula
Capsulogeneza are loc in organismul animalelor receptive, respectiv al
omului.

Evidentierea
capsulei prin
coloratia cu Tus de
India (X1000) si
prin folosirea
anticorpilor marcati
cu floresceina
(X1000) (Todars
online textbook of
microbiology)

Sporogeneza are loc doar in prezenta oxigenului, pe medii de cultura sau in


cadavrele deschise, etc.

Prin coloratiile uzuale, sporii nu se coloreaza, ei apar sub forma unei vacuole
ovalare in corpul colorat al formei vegetative. Prin metode speciale, prin metoda cu
verde malachit, sporii se coloreaza in verde.

Spori de Bacillus anthracis, microscopie electronica

CARACTERE DE CULTURA
- Aerob, se dezvolta cu usurinta pe mediile uzuale, la un optimum
de temperatura de 35-38 grade Celsius.
- Prin crestere in bulion, formeaza flocoane cu depozit pe peretii
eprubetei, lasand mediul limpede.

- Pe geloza simpla sau geloza sange, tulpinile virulente dezvolta


colonii rotunde, opace, cu suprafata rugoasa, marginile neregulate; au
aspectul unei impletituri de filamente cap de meduza, coama de leu,
caractere de culturarough. Uneori, datorita capsulei pot avea caracter
mucos.

Colonii de tip R pe geloza sange, detaliu


Colonii mucoase( geloza)

PATOGENEZA
Boala afecteaza de obicei animalele ierbivore iar oamenii sunt
gazde accidentale.
6

Animalele prezinta edem al gatului si faringelui cu aparitia edemului


glotic si moartea prin asfixie si toxemie; sangerari prin orificiile
naturale, febra.

Boala la om
Infectia se transmite prin contactul cu:
a. animalele bolnave (in timpul ingrijirii, sacrificarii, tunderii, etc)
b. produsele obtinute de la animalele bolnave (sange, carne,
oase, piele, lana)
c. consumul de produse alimentare provenite de la animalele
bolnave
d. exista posibilitatea contaminarii in situatii de criza ( arme
biologice)Nu s-au raportat cazuri de transmitere interumana.
Forme clinice
1. Antraxul cutanat (pustula maligna, buba neagra, dalacul).
Este forma cea mai frecventa.
Daca tabloul clinic e dominat de edem extins, febra ridicata, si stare
toxica este vorba de edemul malign, care este o forma grava a carbunelui
cutanat
2. Antraxul pulmonar
Este forma cea mai grava.Apare la persoane ce lucreaza in industria
pielariei si textila, ce vin in contact cu piele, lana, de la animalele
bolnave.

3. Antraxul este o boal infecioas acut , determinat de Bacillus


anthracis, afectnd n mod primar animalele i ndeosebi ierbivorele , de
la care poate fi transmis la om , sub dou forme principale : crbune
extern sau cutanat (forma uzual) i crbune intern (pulmonar , digestiv ,
meningian), de apariie mai rar .
4. Septicemia
5. Meningo - encefalita carbunoasa
Este in general o urmare a septicemiei cu punct de plecare de la nivel
cutanat, pulmonar sau gastrointestinal.
Diagnosticul de laborator al infectiei carbunoase la om
Consta in efectuarea unui diagnostic bacteriologic:

1.
Recoltarea produselor patologice se face in functie de afectiunea
clinica, serozitate din vezicula sau pustula, lichid de edem in antraxul cutanat;
sputa in antraxul pulmonar; materii fecale in antraxulul gastrointestinal; sangele in
septicemii; lichid cefalorahidian in meningita; material necropsic la decedati.
2.
Examinarea macroscopica si microscopica a produsului
patologic serozitatea si lichidul de edem au un aspect hemoragic; sputa din
forma pulmonara este hemoptoica, iar materiile fecale din forma digestiva sunt
sanghinolente.
Frotiurile realizate din produsele patologice se coloreaza cu albastru de metilen si
prin metoda gram. Bacilul antracis apare sub forma unor bastonase cu capetele
taiate drept, incapsulati, izolati sau dispusi in lanturi scurte, gram pozitivi. In
produsul patologic bacilii apar insotiti de leucocite si de tritusuri celulare. In
leziunile vechi capsula dispare dar apar sporii centrali sau subterminali cu
diametrul mai mic decat grosimea bacilului.
3.
Cultivarea insamantarea produselor patologice se face pe medii
simple (bulion, geloza simpla), geloza sange sau medii selective. Tulpinile
virulente de bacil antracis sunt de tip R. In bulion formeaza flocoane ce se
8

depoziteaza pe peretii eprubetei, mediul ramanand limpede (aspect R). Pe mediile


solide apar colonii R mari (diametrul de 4-5mm), opace, albe, rugoase cu margini
neregulate. Aspectul caracteristic poate fii comparat cu un cap de meduza sau
coama de leu. Pe geloza sange nu produc hemoliza.

4.
Identificarea bacilul antracis se identifica pe baza caracterelor
morfologice observate pe frotiurile executate din produsul patologic sau din
cultura. Cercetarea caracterelor biochimice evidentiaza ca bacilul carbunos
elaboreaza catalaza, lichefiaza lent gelatina si serul coagulat de bou( datorita
proprietatilor proteolitice ale germenului(mediile insamantate prin intepare pe
geloza dreapta dau aspectul unui brad rasturnat), fermenteaza fara producere de
gaz: glucoza, maltoza, fructoza, zaharoza, trehaloza, nu fermenteaza: galactoza,
lactoza, arabinoza.

Diagnosticul retrospectiv
Se face pe cadravele umane sau animale. In cazul cadavrelor vechi, intrate in
putrefactie se foloseste reactia ASCOLI (de termo-precipitare). Culturile in aceste
cazuri sunt negative datorita distrugerii bacililor carbunosi de catre flora de
putrefactie. Prin reactia ASCOLI se evidentiaza antigenul carbunos in organele
cadravelor printr-o reactie de precipitare in inel cu ser anticarbunos.