Sunteți pe pagina 1din 11

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

Studiul aliajelor neferoase


Cuprul si aliajele sale
Cuprul
Cuprul este un metal neferos folosit in tehnica (electrotehnica,
termotehnica, etc.) mai ales sub forma de produse laminate, presate, trefilate
si mai putin sub forma de piese turnate.
Cuprul are o greutate specifica ridicata (8,96 g/cm 3 ), o foarte buna
plasticitate si proprietatii fizico-chimice deosebite: conductivitate termica si
electrica foarte ridicate, rezistenta inalta la coroziune, atat in atmosfera cat si
in agentii organici si gaze de combustie, iar temperature de topire este situate
la 1083 grade C.
Proprietatile mecanice ale acestui material metallic depend de starea de
prelucrrare. Astfel, rezistenta la rupere a cuprului laminat si recopt este
Rm 200 250 MPa, iar duritatea Brinell este HB= 35 50 daN/mm 2 . prin
deformare plastica la rece cuprul se ecruizeaza si caracteristicile de
rezistenta cresc la R m 400 500 MPa si HB=100 120 daN/mm 2 ;
plasticitatea scade foarte mult, de la A=400% la A= 1 2% . Coprul ecruizat
devine din nou moale in urma unui tratament termic de recoacere la 600
800 grade C.
Cuprul ethnic (99,0%....99,9% Cu) contine o serie de impuritati. Unele ii
sunt avantajoase (Fe, Ni, P, As, Mn) deoarece ii ridica caracteristicile de
rezistenta; altele (S, Se, Bi, O, Te, Pb), care coboara aceste caracteristici sunt
considerate dezavantajoase. Cele mai daunatoare sunt bismutul si plumbul
deoarece formeaza eutectice usor fuzibile care se aseaza in jurul grauntilor
de cupru si acesta devine fragil la cald. La continuturi mai mari de bismuth
sau plumb cuprul este fragil si la rece.
Cuprul prezinta o structura poliedrica, iar daca a fost deformat plastic la
rece si apoi recopt structura este formata din cristale poligonale cu macle (de
recoacere), marimea grauntilor fiind in functie gradul de deformare si
temperature de recoacere.

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

Alame (aliaje cupru-zinc)


Aliajele de cupru a caror element principal de aliere este zincul se numesc
alame.
Aceste aliaje se clasifica dupa mai multe criterii:
- dupa numarul de faze:
-alame monofazice ,
-alame bifazice ( );
- dupa modul de prelucrare:
-alame pentru deformare plastica;
-alame pentru turnatorie;
- dupa compozitie:
-alame obisnuite (Cu-Zn);
-alame speciale (Cu-Zn elemente de aliere).
Alamele obisnuite sunt aliaje Cu Zn cu cel putin 55% Cu. Continuturi de
58.62% Cu se folosesc doar la alamele pentru lipit. Din diagrama de
echilbru Cu Zn ( fig 8.2 din anexa) se constata ca pana la 37% Zn
structura este formata din faza , aceasta este o solutie solida de substitutie
a zincului in cupru, cu retea CFC. La temperature ordinara, limita de
solubilitate este de 39% Zn; ea nu se modifica prin incalzire pana la 45 grade
C, insa apoi scade la 32,5% Zn, la temperature peritectica de 903 grade C.
Dupa o racier lenta sau in stare recoapta solutia solida prezinta o
structura poliedrica daca racirea este rapida (dupa turnare), structura este
dentritica. Alamele monofazice sunt plastice putand fi deformate la rece.
Daca continutul de cupru depaseste 80%, ele se mai numesc tombac; sunt
foarte maleabile, insa se prelucreaza mai greu prin aschiere.
Alamele au un continut mai mare de 37% Zn au in structura pe langa
solutia solida si o faza intermediara ; faza este o solutie solida
intermediara pe baza compusului electronic CuZn cu o concentratie
electronica 3/2 si o retea CVC. La temperature de 454 grade C, faza
stabile la temperaturi mai ridicate sufera un fenomen de ordonare a atomilor
in reteaua cristalina; rezulta faza ; o solutie solida ordonata, mai dura si o
plasticiate mai scazuta de cat faza , care are domeniul de existenta la
temperature ambianta cuprins intre 45,5 si 49% Zn. Din aceasta cauza
alamele bifazice ( ) sunt dure si fragile si pot fi prelucrate prin
deformare plastica doar la cald.

Bronzuri

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

Aliajele cuprului cu o serie de elemente ca staniu, aluminiu, mangan,


beriliu, plumb, nichel etc. poarta numele de bronzuri. Aliajele Cu-Sn se
numesc bronzuri obisnuite, iar cele care au in componenta celelalte elemente
se numesc bronzuri speciale.
Bronzuri cu staniu
Bronzurile cu staniu (aliaje Cu-Sn_ se studiaza cu ajutorul diagramei de
echilibru Cu-Sn (Fig. 8.6 din anexa). Pana la 14% Sn bronzurile au structura
formata din solutia solida de substitutie a staniului in cupru. In stare
turnata structura are un aspect dentritic, adica solutia solida este neomogena;
in stare recoapta structura este format din graunti poliedrici de solutie solida
.
Bronzurile se clasifica in:
- bronzuri monofazice si bronzuri bifazice ( );
- bronzuri deformabile si bronzuri de turnatorie;
- bronzuri binare (aliaje Cu-Sn) si bronzuri complexe (aliate), care pe
langa staniu mai au si alte elemente de aliere.
Bronzuri cu aluminiu
Bronzurile cu aliaje Cu Al cu un continut pana la 15% Al, care pot
contine si alte adaosuri (fier, siliciu, plumb, mangan, nichel, etc.) in scopul
imbunatatirii anumitelor caracteristici fizico-chimice. Au o utilizare destul
de larga, in special cele cu un continut de 49% Al.
Bronzurile cu aluminiu prezinta o diagrama de echilibru asemanatoare cu
cea a sistemului Cu-Sn (fig 8.8 din anexa). aliajele Cu-Al cu pana la 9,8 %
Al au structura formata din solutia solida (solutie solida de substitutie de
aluminiu in cupru, cu retea CFC); la continuturi de peste 9,8 % Al in
structura acestor bronzuri pe langa solutia solida , apare si amestecul
mecanic eutoctoid ( ) dur si fragil (fig 8.9 din anexa)
Bronzurile cu aluminiu se clasifica in:
- bronzuri cu aluminiu deformabile (monofazice );
- bronzuri cu aluminiu de turnatorie (bifazice `)
Bronzuri cu plumb
Bronzurile cu plumb (aliaje Cu-Pb) au o diagrama de echilibru cu
solubilitate partiala in stare lichida si insolubilitate totala in stare solida
(Fig.8.10 din anexa). La temperature ambianta structura bronzurilor cu
plumb este formata dintr-o matrice de solutie solida (foarte bogata in
cupru), de culoare deschisa, in care sunt incluse particule de plumb, de

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

culoare inchisa, repartizate neregulat in cadrul acestei matrice (Fig. 8.11 din
anexa).
Aliajele Cu-pb prezinta proprietati antifrictiune foarte bune si sunt
utilizate la confectionarea lagarelor.
Bronzuri cu siliciu
Bronzurile cu siliciu sunt aliaje Cu-Si la care se adauga mangan, zinc, fier,
nichel sau aluminiu. Prezinta o buna plasticitate la cald si la rece, au inalte
caracteristici mecanice si antifrictiune, se sudeaza si se lipesc foarte usor, au
bune proprietati de turnare si anticorozive. Se utilizeaza in conditii de
frecare grea ( temperaturi inalte, presiune mare de contact, ungere
intermitenta, etc.). deoarece au un cost mai mice le tind sa inlocuiasca
bronzurile cu staniu.
Bronzurile cu siliciu deformabile contin pana la 3,5% Si si sunt
monofazice (solutie solida ); bronzurile de turnatorie au pana la 5% Si, iar
structura este alcatuita din faza (aliaje monofazice) sau din eutectoid (
) intr-o matrice moale de solutie solida .
Simbolizarea aliajelor de cupru
Aliajele pe baza de cupru se simbolizeaza prin simbolul chimic al cuprului
si al elementului principal de aliere, urmate de concentratia acestuia, apoi
simbolurile si concentratiile celorlalte elemente de aliere; concentratiile sub
1% nu se indica.

Aluminiul si aliajele pe baza de aluminiu


Aluminiul
Aluminiul este un metal usor, densitatea fiind de 2,72 g/72cm 3 ; se
topeste la 658 grade C si cristalizeaza in reteaua CFC, fara a avea forme
alotropice. Prezinta conductivitate termica si electrica ridicata si o buna
plasticitate. Are o mare rezistenta la coroziune datorita formarii unei pelicule
superficiale foarte subtiri, dar compacte de Al 2 o 3 . Proprietatile sale
anticorozive se pot imbunatati prin oxidare anodica (eloxare) in urma careia
se obtine o pelicula compacta, fara defecte. Rezistenta la coroziune se
diminueaza insa, odata cu cresterea continutului de impuritati.
Aluminiul pur se utilizeaza in industria electronica, pentru conductori
electrici si in industria alimentara sau chimica, sub forma de foite subtiri, ca
material de placare pentru protectie anticorozica.

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

Spre deosebire de alte metale ce cristalizeaza in reteaua CFC (cuprul),


microstructura aluminiului este alcatuita din graunti poliedrici fara macle.
Deformarile plastice duc la aparitia liniilor de alunecare si la alungirea
grauntilor. Prin ecruisare, rezistenta la rupere si duritatea cresc relativ putin
fata de valorile lor in stare recoapta. De aceea, imbunatatirea proprietatilor
mecanice se realizeaza in special prin aliere cu alemente care formeaza cu
aluminiul fie solutii solide, fie compusi intermetalici.
Aluminiul tehnic se obtine electrolitic si poate contine 0,3...0,5%
impuritati, dintre care principalele sunt fierul si siliciul, impuritati ce provin
din bauxita utilizeaza in procesul de elaborare. Dace aluminiul contine si fier
si siliciul, se formeaza compusi intermetalici ternari care maresc mult
fragilitatea materialului. In fig. 9.1 din anexa este prezentata microstructura
aluminiului tehnic, cu impuritati de fier si siliciu.
Aliajele pe baza de aluminiu, se clasifica in: aliaje binare si aliaje
complexe, aliaje deformabile si aliaje pentru turnatorie, aliaje care nu se
durifica prin tratament termic si aliaje care se durifica prin tratament termic.

Aliajele de aluminiu deformabile


Aliajele de aluminiu deformabile fac parte din sistemele Al-Cu, AlMg, Al-Zn, Al-Si binare sau complexe aliate

Aliaje care nu se durifica prin tratament termic


Din aceasta grupa fac parte aliajele Al-Mn, cu 1,0...1,6% Mn si Al-Mg
cu un continut de magneziu mai mic de 7%.
Manganul din aliajele al Mn imbunatateste rezistenta mecanica si la
coroziune, micsoreaza temperatura de recristalizare si conduce la o structura
fina in pisele ecruisate si recoapte. Cresterea cantitatii de mangan penste
limita maxima determina scaderea plasticitatii si marirea fragilitatii prin
formarea unor cristale foarte dure de compus Al 6 Mn.

Aliaje durificabile prin tratament termic


Materialele din aceasta categorie sunt aliaje Al-Cu complexe, care mai
contin si magneziu, mangan, eventual nichel sau titan, fier si siliciu ca
impuritati (in cantitati sub 0,7% fiecare) si care pot fi durificate prin
precipitate (calire de punere in solutie urmata de imbatranire naturala sau
artificiala); acesre aliaje (Al-Cu-Mg-Mn) mai sunt cunoscute si sub
denumirea de duraluminiu.

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

In functie de continutul elementelor de aliere, aliajele de tip


duraluminiu se impart in tei grupe:
- slab aliate;
- mediu aliate;
- bogat aliate.
Odata cu cresterea gradului de aliere creste rezistenta mecanica si
duritatea, dar scad proprietatile de plasticitate. De aceea, duraluminurile
bogat aliate se prelucreaza mult mai greu prin laminare.
Microstructurile unui duraluminiu laminat si tratat termic prin calire si
imbatranire sunt prezentate in fig. 9.2 din anexa.
In afara de aliajele de tip duraluminiu, in industrie mai sunt utilizate
aliaje de aluminiu durificabile prin tratament termic:
- aliaje Al-Mg-Si (avial); aceste materiale sunt supuse numai
imbatranirii artificiale la 100 200 grade C. Aliajul avial isi datoreaza
bunele proprietati mecanice bune durificarii prin precipitarea compusului
Mg 2 Si. In fig. 9.3 din anexa este prezentata microstructura acestui aliaj
dupa deformare si tratament termic. Aliajul are plasticitae buna, rezistenta la
coroziune si capacitate de lustruire.
- aliaje de inalta rezistenta Al-Cu-Mg-Mn-Zn(cu 6% Zn);
- aliaje Al-Cu-Mg-Mn-Zn rezistente la temperaturi ridicate.

Aliaje de aluminiu pentru turnatorie


Aliajele de aluminiu pentru turnatorie fac parte din sistemele Al-Si, Al-Cu, Al-Mg, Al-Zn, binare si mai ales complex aliate. Continutul de
alemente de aliere este mai ridicat decat la aliajele deformabile, permitand
aparitia in structura a unei cantitati apreciabile de amestec mecanic eutectic
care confera fluiditate, compactitate, tendinta de segregatie mica si rezistenta
la tensiunile de contractie dupa turnare.
Un loc aparte intre aliajele de aluminiu pentru turnatorie il ocupa
aliajele din sistemul Al-Si denumite siluminiuri care pot fi binare sau
complexe.
Siluminurile binale utilizate in tehnica sunt aliaje hipereutectice care
nu se pot durifica prin tratament termic. Conform diagramei de echilibru a
sistemului Al-Si (fig 9.4 din anexa), intre aceste doua elemente se formeaza
un eutectic la 577 grade C cu un continut de 11,7% Si si o solutie solida
al carui procent de siliciu scade cu temperatura. Siluminurile contin
12...13% Si si au o structura formata dintr-o masa de baza eutectica ( Si )
si cristale primare de siliciu (fig. 9.5 a din anexa).

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

Dupa modificare, structura este formata din cristale prrimare,


dentritice, de solutie solida de culoare deschisa, pe fond de eutectic
globular fin ( Si) , fig. 9.5 b din anexa).
Siluminiul prezinta proprietati de turnare foarte bune: porozitate
practic nula, contractie mica; nu este fragil la racirea in urma solidificarii,
din siluminiu se pot turna piese complicate.
Aliajele pentru turnatorie din sistemul Al-Cu sunt mai putin
utilizate in industrie deoarece se toarna mai greu si manifesta o tendinta de
fisurare la racire. Aliajele Al-Cu pentru turnatorie contin in mod obisnuit 8
12% Cu (fig 9.6 din anexa). In stare turnata, structura acestora este formata
din cristale de solutie solida inconjurate de o retea de compus Al 2 Cu
(fig. 9.7 din anexa).
Dupa calire imbatranire artificiala compusul Al 2 Cu se prezinta sub
forma unor mici incluziuni globulare fin dispersate in solutie solida
suprasaturata. Aceste aliaje ating rezistente le rupere ridicate si se
prelucreaza bine prin aschiere.

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

, Mecatronica si Robotica, semigrupa 4111 a.

S-ar putea să vă placă și