Pedagogie

18.03.2003
= curs =

Comunicarea didactica

Comunicarea este un act de transmitere a unui mesaj de la emitator(E) la receptor(R).

CANAL

zgomote

Cea mai simpla schema a actului de comunicare implica un emitator, un receptor si un canal
de comunicare.
Procesual, emitatorul codifica un mesaj pe care il transmite receptorului printr-un canal de
comunicare. Receptorul primeste mesajul, il decodifica si apoi comunica emitatorului(feed-back)
ca l-a inteles. Circuitul comunicational este continuu.
Pt. codificarea mesajului, emitatorul foloseste un cod, un sistem de semne verbale sau
nonverbale. In cazul vorbirii, cel mai des cod folosit, codificarea mesajelor trebuie sa respecte
unele reguli. Trebuie sa existe un cod comun al emitatorului si al receptorului (de exemplu,
cuvintele limbii romane sau limbajul matematic,etc. ).
A doua conditie: limbajul este situational, prin urmare, codificarea depinde de situatia in care
se afla emitatorul si receptorul, de conditiile de emisie si receptie.
In al treilea rand limbajul este adresativ adica,emitatorul trebuie sa aiba un interlocutor (un
receptor).
Canalul de emisie il reprezinta conditiile favorabile sau defavorabile din care se conduce,
se transmite mesajul de la emitator la receptor.
Receptorul, pt. a decodifica mesajul, trebuie sa dispuna de analizatori normali: auzul, de
capacitatea intelectuala de a intelege mesajul si de capacitatea de a raspunde afirmativ sau
negativ. Rolurile de emitator si receptor sunt intersanjabile: un emitator poate deveni receptor si
invers.
Asupra celor 3 elemente ale comunicarii actioneaza diverse zgomote. In psihologie sunt
considerate zgomote acele elemente din realitatea exterioara sau interioara ce tulbura,
distorsioneaza emiterea, codificarea, transmiterea, receptarea si intelegerea mesajelor. De
exemplu, o durere de cap, o stare nevrotica, o preocupare dominanta, un necaz, sunt considerate
zgomote.
In comunicarea didactica, emitatorul este dascalul, profesorul(P) iar receptorul este elevul(E)
RP

SEMANTIC
P

RE

CANAL

ECTOSEMANTIC

RP
1

RE

Una din conditiile esentiale pt. ca P si E sa se inteleaga este intersectia repertoriilor , adica
folosirea unui cod comun si a unui vocabular activ apropiat, intersectat. Acest cod comun se
aplica domeniului semantic, limbajului, comunicarii verbale dar si comunicarii nonverbale adica
ectosemantica. In clasa este dominanta comunicarea verbala, dar comunicarea nonverbala
(mimica, gestica, reactii fiziologice) intaresc, subliniaza sensurile comunicarii verbale.
Mesajul educational transmis de la P la E este incarcat de valori pozitive, de cunostiinte noi
ce trebuie decodificate si insusite de elevi. Pt. aceasta comunicarea didactica trebuie sa fie
interactiva in toate momentele lectiei. Cu cat numarul interactiunilor (
)P
E este mai
mare iar succesiunea rolurilor de emitator si receptor este mai rapida cu atat lectia este mai
dinamica. P trebuie sa formuleze intrebari scurte care sa solicite raspunsuri scurte, intrebarea sa
fie clara, formulata corect, sa aiba un obiectiv precis. Acest tip de intrebari alterneaza cu
explicatii si demonstratii.

Cap.6. Finalitatile educatiei

Subcapitole:
6.1. Sensul finalist al actiunii educationale.
6.2. Idealul educational.
6.3. Scopurile educatiei.
6.4. Obiectivele educationale.

6.1. Sensul finalist al actiunii educationale

Valoarea unei pedagogii si a practicilor educative depinde in primul rand de modelul de om
pe care-l promoveaza o societate.
Educatia are un sens finalist, un rezultat reprezentat de elevul care termina o clasa, un ciclu
de invatamant sau o intreaga perioada de scolarizare. De obicei, un ciclu de invatamant se
incheie printr-un examen de absolvire (capacitate, bacalaureat, licenta) care atesta gradul de
pregatire, de formare a elevilor in perioada de scolarizare.
Din punctul de vedere al orizontului temporal si al gradului de generalitate, finalitatile
educationale se ierarhizeaza astfel:
idealul educational
scopurile educatiei
obiective generale
obiective intermediare
obiective operationale

6.2. Idealul educational

Reprezinta modelul, prototipul de om pe care doreste sa-l formeze o societate prin PIE. El
are 3 dimensiuni:
- dimensiune sociala se refera la faptul ca idealul educational este o parte, un fragment al
idealului social, iar o societate trebuie sa investeasca pt. a forma modelul proiectat.
- dimensiune psihologica se refera la trasaturile care ne umanizeaza constiinta, gandirea,
vointa. Aceste trasaturi se formeaza prin educatie, iar ritmul si amploarea lor depinde de
potentialul bio-psihic al individului, de ereditate.
- dimensiune pedagogica se refera la transpunera in practica educativa a scopurilor si
obiectivelor educationale, la influentarea pozitiva a elevilor in functie de posibilitatile lor.
Idealul educational are un caracter istoric, se schimba in timp in functie de tipul de societate,
in functie de deciziile politice, de conditiile materiale.
In antichitate, in cetatea Atenei, idealul educational era kalokagathia, adica formarea unui
om armonios, dezvoltat din punct de vedere fizic, intelectual si moral. Acest ideal educational se
realizeaza concret prin exercitii fizice, prin conversatii intelectuale, prin exersarea virtutii. Cele 4
valori absolute ale Greciei antice erau: Frumosul, Adevarul, Binele, Bunatatea.
In Evul Mediu, idealul educational urmarea formarea spiritului religios si a spiritului
cavaleresc.
In Renastere, idealul educational era formarea omului total cu vocatie, cu inclinatie
diversa. Este o reluare a idealului antichitatii: omul dezvoltat armonios.
In capitalism, idealul educational se refera la intreprinzator,la omul de afaceri.
In socialism, idealul educational era formarea omului multilateral dezvoltat. Formularea este
corecta si reia cele 2 tipuri de educatie din antichitate si din Renastate.
In actuala lege a invatamantului , idealul educational este formulat astfel:
1. Invatamantul urmareste realizarea idealului educational intemeiat pe traditiile umaniste, pe
valorile democratiei, pe aspiratiile societatii romanesti si contribuie la pastrarea identitatii
nationale.
2. Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a
individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative.
Aceasta formulare descriptiva este incompleta si contradictorie.
In perioada interbelica, Dimitrie
si Constantin Radulescu-Motru au formulat un
idealul educational inca valabil: implinirea vocationala. Aceasta implinire se realizeaza atat in
plan individual cat si pe plan national.
Omul trebuie sa-si puna de acord ritmurile sale cu ritmurile naturii si ale societatii. In acest
sens vocatia este o potrivire a tendintelor individuale cu cerintele sociale din care rezulta atat
satisfactii interioare cat si progres social.
Constantin Radulescu-Motru considera ca educatia este o cioplire in sens antic, dascalul
ciopleste in piatra fara forma care este elevul la inceputul scolaritatii si ii da forma, ii
construieste personalitatea.

6.3. Scopurile educatiei

Scopurile educatiei reprezinta o anticipare pe termen mediu a rezultatelor educatiei. Ele au
caracter general deoarece imagineaza un rezultat relativ indepartat (un an scolar) dar au si un
caracter real (concret) deoarece stimuleaza actiunea educativa si din ele deriva obiectivele
educationale.
Scopurile educative sunt multiple in functie de ciclurile de invatamant, de fiecare an
scolar,in functie de obiectivele de invatamant, de laturile educatiei.
Scopurile educative vizeaza un complex de actiuni, mai multe secvente educationale
realizate succesiv, ele au totusi si o coloratura personala pt. ca dascalul trebuie sa tina seama de
conditiile concrete in care se desfasoara PIE.
Scopurile educative sunt formulate in programele analitice in functie de temele specifice
fiecarui obiect de invatat, in functie de capitolele si subcapitolele din programele analitice