Sunteți pe pagina 1din 2

Particularitatile digestiei si valorificarii hranei cabaline

Cabalinele, desi sunt animale erbivore, au o serie de particularitati anatomo- fiziologice ce le fac mai
pretentioase la conditiile de hranire.
Tubul digestiv al calului se caracterizeaza printr-o dezvoltare importanta a intestinului gros (colon si
cecum) care permite existenta unui ecosistem microbian foarte activ, cu influenta considerabila asupra
digestiei nutreturilor bogate in celuloza. Comparand tubul digestiv al calului cu cel al rumegatoarelor
se poate spune ca la cal tubul digestiv este asezat invers pentru ca nutreturile sunt mai intai supuse
actiunii enzimelor secretate la nivelul stomacului si intestinului subtire si apoi sunt supuse unei digestii
microbiene in intestinul gros.
Stomacul reprezinta 7,5% din capacitatea tubului digestiv, adica jumatate din cea a cecumului si un
sfert din cea a intestinului subtire. Intestinul gros reprezinta cea mai mare parte din tubul digestiv adica
38-48%. Aceste particularitati anatomice implica o fiziologie digestiva caracterizata printr-o mare
rapiditate a tranzitului gastric, o digestie enzimatica scurta ca durata, dar intensa in intestinul subtire si
o activitate microbiana prelungita in intestinul gros. La cal, un rol important in prehensiunea hranei il
au buzele, care sunt musculoase, mobile si incisivii cu care sunt taiate furajele. Fragmente mici de
furaje sau concentrate sunt ingerate cu ajutorul limbii si buzelor.
Masticatia la cabaline este energica, datorita detentiei de tip selenodontheterodont (adica
diferentiata dupa functii: incisivi, canini, premolari si molari) si unei musculaturi puternice, alimentele
fiind taiate marunt si triturate, prin readucerea lor de mai multe ori intre tablele dentare cu ajutorul
limbii si musculaturii obrajilor.
La cal cavitatea gastrica este permanent plina, alimentele sosite de curand depozitandu-se peste
cele deja existente in stomac. Stomacul are un rol mai pronunt at de maruntire, decat in digestia
chimica. Fibroasele si suculentele se stratifica pe marea si mica curba, iar concentratele la mijloc. Din
acest motiv, pentru a se realiza o buna digerare a concentratelor se recomanda ca adaparea sa se
faca inaintea administrarii acestora.
Din cauza capacitatii mici a stomacului, in raport cu cantitatea de hrana ingerata la un tain,
evacuarea stomacului incepe sa se produca inainte de terminarea prehensiunii alimentelor, astfel ca
numai o mica parte a alimentelor ingerate este depozitata in stomac. Tubul digestiv al cabalinelor
dispune de un cecum bine dezvoltat, in care sub actiunea enzimelor microbiene au loc procese
chimice de degradare si sinteza asemanatoare cu cele ce se petrec in rumen la rumegatoare. Datorita
acestei particularitati, cabalinele pot valorifica nutreturi celulozice, dar digestibilitatea acestora nu
depaseste 50%. Tot in cecum se realizeaza sinteza unor nutrienti si in principal vitamine.
La cal evacuarea continutului tubului digestiv incepe dupa 21-24 ore si se termina dupa 4-5 zile.
intrucat capacitatea tubului digestiv este mica, comparativ cu talia si cerintele nutritive, se impune
folosirea unor ratii cu volum mic si distribuire in trei tainuri. in alimentatia cabalinelor ponderea o
reprezinta fanul si nutreturile concentrate, apoi nutreturile verzi si suculentele de iarna. in hrana
cabalinelor prepararea nutreturilor are o deosebita importanta. Paiele pot fi date tocate, singure sau in
amestec cu concentratele. Se pot folosi o serie de preparate (mashurile) care sa inlature monotonia
hranei.
In cazul cailor, pe pasune, cautarea hranei si masticatia dureaza relativ mult, pana la 19 ore.
Acestea se pot desfasura ziua (50-70% din timpul total) si noaptea (30-50%). in cazul hranirii la iesle,
ingestia concentratelor este rapida, 10-20 minute pentru 1 kg, dar a fanurilor este mai lenta, 40-55
minute pentru 1 kg.
Cantitatea de ingestie depinde de natura nutretului, de metodele de preparare si de starea
fiziologica a animalului. in medie ea variaza de la 1,5 la 2,5 kg pe 100 GV pentru paie. Adaparea
trebuie sa se faca la fiecare tain, dupa consumul fanului si inaintea administrarii concentratelor.
Inainte si dupa adapare trebuie sa se asigure cailor un repaus de cca o ora.

Alimentatia manjilor
De la nastere pana la intarcare, manzul se tine, de obicei, impreuna cu mama lui. in primele 10-15 zile
iepele cu manji trebuie tinute in boxe separate pentru a-i feri de loviturile celorlalti cai din grajd.
In primele 3-4 saptamani dupa nas- tere, laptele mamei este singurul aliment care trebuie sa
asigure cerintele de intretinere si de crestere ale manzului. in primele saptamani manzul suge de 3050 ori pe zi, apoi frecventa suptului scade la 15-20 ori si se reduce treptat pe masura ce creste
consumul altor nutreturi.
Manjii orfani pot fi hraniti la biberon cu lapte de vaca diluat cu 1/3 apa fiarta si racita la 40C si

indulcit cu zahar. in alaptarea artificiala cantitatea zilnica de lapte se mareste treptat, incepand cu 4-5 l
in prima saptamana, ajungand la 6-7 l in a doua si la 10-12 l pana la 1-1/2 luni.
Numarul de tainuri este, de asemenea, variabil cu varsta, respectiv 8-10 tainuri pe zi in prima
saptamana, 6-7 tainuri/zi in a doua saptamana, 4-5 tainuri in saptamana a treia si 3-4 tainuri/zi pana la
intarcare.
La varsta de 3-4 saptamani manzul incepe sa consume nutreturi. in acest scop se administreaza la
discretie fanuri de foarte buna calitate si un amestec de uruieli fine. La intarcare (cca 5 luni) manjii pot
consuma 1,5-2 kg fan/zi si pana la 3-4 kg concentrate. Consumul de masa verde poate ajunge la 1012 kg/zi.
Din ziua intarcarii manjii sunt separat i pe sexe, de obicei, pe o pasune situata la 5-6 km distanta.
Daca nu exista alte posibilitati, manjii iepelor de tractiune se separa in alt grajd sau se tin la distanta
mai mare de mamele lor, legati de iesle.

Alimentatia tineretului cabalin


Tineretul cabalin se imparte pe varste, de obicei, categoriile 6-12 luni si 12-18 luni. Dupa intarcare,
manjii trebuie sa primeasca cele mai bune nutreturi. Perioada 6-12 luni corespunde in cele mai multe
cazuri cu dezvoltarea organelor sexuale, de care depinde viitoarea lor activitate ca eventuali
reproducatori si, de aceea, ratia lor trebuie sa fie suficienta si completa. in perioada de iarna, tineretul
cabalin de 6- 12 luni trebuie sa primeasca prin ratie 4- 5 kg fan, 3-4 kg concentrate in care ovazul sa
fie preponderent si 3-5 kg morcovi sau alte suculente de iarna. Dupa varsta de 1 an la tineretul cabalin
se pot folosi mai mult furaje de volum, in principal, fanuri si se pot reduce concentratele.
In perioada de pasunat, o ratie poate fi constituita din 20-30 kg masa verde si 2-3 kg concentrate. in
perioada de iarna, ratia poate cuprinde 5-12 kg fanuri, 8-12 kg suculente si 2-3 kg amestec de
concentrate.
Relatiile se stabilesc periodic, in cele mai multe cazuri lunar, iar necesarul se calculeaza dupa
greutatea corporala si sporul in greutate, ce sunt variabile cu rasa si varsta. Controlul conversiei
hranei se face prin cantariri si masuratori corporale lunare sau la fiecare 3 luni. Ritmul de crestere
trebuie sa corespunda standardului rasei

Bazele nutritiei si alimentatiei animalelor,Editura Coral Sanivet, Bucuresti, 2001 autori Ioan
Stoica si Liliana Stoica