Sunteți pe pagina 1din 11

Organele corpului omenesc:

1. Aorta :
este localizata in spate in apropiera coloanei, uneori se poate palpa in zona ombilicala la
persoanele slabe
simptomele imbolnavii sale sunt: durere abdominala, oboseala la efort
bolile sale cele mai frecvente sunt anevrismul, ateroscleroza, coarctatia
2. Arterere carotide
sunt localizate pe partile laterale ale gatului, unde se pot palpa;
simptomele imbolnavirii sunt:ameteli, tulburari devedere, pierdere de constienta
bolile sale cele mai frecvente sunt stenozele, anevrismele
3. Apendicele
este localizat in dreapta jos
simptomele imbolnavirii sale sunt durerea in dreapta la stinghia piciorului, eventual diaree,
febra.
bolile sale cele mai frecvente sunt apendicita acuta si cronica, tuberculoza
4. Colecistul
este localizat in dreapta sub coasta, sub ficat
simptomele cele mai frecvente ale imbolnavirii sale sunt gust amar, durere in dreapta sub
coaste, greata, eventual diaree, crize de tip migrena
bolile sale cele mai frecvente sunt dischinezia, litiaza, colecistita, polipii
5. Colonul (intestinul gros)
este localizat pe laturile abdomenului, ca un n
simptomele imbolnavirii sale sunt durerile abdominale difuze, diareea uneori cu sange, mucus,
puroi, constipatia, scaderea in greutate
bolile colonului cele mai frecvente sunt cancerul, diverticulii, polipii, bolile
inflamatorii,parazitozele
6. Ficatul
este localizat in dreapta sub coasta
cele mai frecvente simptome ale bolilor de ficat sunt astenie, icter, rareori durere in dreapta
sub coaste
bolile sale cele mai frecvente sunthepatita, ciroza, cancerul, hemangioamele,
icterul, chistele
7. Intestinul subtire
este localizat in interiorul cadrului format de intestinul gros (in mijlocul abdomenului);
cele mai frecvente simptome in bolile sale sunt durerea in mijlocul abdomenului, diareea,
balonare, diaree
bolile sale cele mai frecvente sunt enterocolitele, parazitii, tumorile, bolile inflamatorii
8. Ganglionii (nodes) de sub piele (adenopatiile periferice)

sunt localizati pe lateralele gatului, in axile, la stinghiile picioarelor, la coate; in afara de


acestia, mai exista ganglioni profunzi, care nu se pot palpa (in torace intre plamani, in
abdomen, micul bazin);
simptomele cele mai frecvente in bolile de ganglini sunt febra, durere locala, infectii repetate
bolile sale cele mai frecvente sunt limfoamele, leucemia, metastazele, infectiile
hidrosadenita
9. Glandele suprarenale
sunt localizate deasupra
rinichilor;
bolile sale cele mai frecvente
sunt tumorile,
feocromocitomul, metastazele
simptomele cele ma ifrecvente
cresterea sau scaderea
tensiunii arteriale, scadere sau
crestere in greutate
10. Hipofiza- in cutia craniana
11. Inima
este localizata in cutia toracica in spatele sternului si spre stanga;
cele mai frecvente simptome in bolile de inima suint durerea in piept, palpitatiile, oboseala la
efort, modificari ale tensiuni arteriale
bolile sale cele mai frecvente sunt a cardiopatia ischemica, infarctul, pericardita,
miocardita, bolile valvelor
12. Nervii intercostali
sunt localizati sub coaste sub fiecare coasta se afla un nerv intercostal
simptomele cele mai frecvent sunt durerea toracica
cea mai frecventa afectiune este nevralgia intercostala si zona zoster intercostala
13. Ovarele
sunt localizate in partea de jos a abdomenului spre lateral;
simptomele cele mai frecvente: durerea abdominala joasa, tulburari de ciclu
bolile sale cele mai frecvente sunt tumorile, chistele, inflamatiile, infectiile
14. Pancreasul
deasupra buricului, transversal, spre coloana;
bolile pancreasului cele mai frecvente sunt cancerul, pancreatita, diabetul zaharat
simptomele cele mai frecvente scadere in greutate, diaree, dureri in mijlocul abdomenului
15. Rectul este partea terminala a intestinului gros, se termina cu anusul;
cele mai frecvente boli hemoroizii, cancerul, polipii, fisura, fistula
cele mai frecvente simptome dureri la scaun, scaune cu sange
16. Rinichii - in spate sub coastele de acolo;

bolile sale cele mai frecvente sunt litiaza, infectiile, tumorile, chistele, glomerulonefritele,
pielonefritele, hipertensiuna arteriala renala;
semnele si simptomele din bolile de rinichi le gasiti aici iar analizele pentru rinichi aici
17. Splina - in stanga sub coasta;
bolile splinei cele mai frecvente sunt limfoamele, chistele, tumorile, hemangioamele
simptomele cele mai frecvente anemie, scadere in greutate
18. Tiroida - la gat, deasupra sternului (de obicei nu se poate palpa);
bolile cele mai frecvente poate functiona in exces (hipertiroidie), mai slab (hipotiroidie),
poate avea tumori, chiste, poate fi marita global (gusa)
simptomele cele mai frecvente scadere in greutate cu agitatie si calduri, crestere in
greutate cu lentoare si friguri
19. Ureterele pe laturile abdomenului, profund, mergand catre stinghiile membrelor inferioare;
bolile cele mai frecvente infectii, tumori, sa fie astupate cu pietre, sau de tumori ale vezicii
urinare, pot fi marite ureterohidronefroza
simptomele cele mai frecvente dureri pa laturile abdomenului sau in spate, urina tulbure sau
cu sange, febra
20. Uterul in partea de jos a abdomenului deasupra osului pubis;
bolile cele mai frecvente tumori necanceroase (fibrom), cancer, inflamatii, infectii, boli ale
mucoasei
simptomele cele mai frecvente scurgeri genitale, sangerare genitala, dureri in abdomen jos
21. Vezica urinara- in partea de jos a abdomenului, deasupra osului pubis;
bolile cele mai frecvente tumori, infectii (cistita), polipi, pietre (litiaza)
simptomele cele mai frecvente dureri la urinat, urina tulbure sau cu sange, dureri in partea de
jos a abdomenului
Principalele diferene dintre celula vegetal i celula animala:
Celula animal nu prezint perete celular, citoplasma fiind mrginit la exterior de o membran. De
asemenea organitele de asimilaie (cloroplaste, amiloplaste, etc.) sunt prezente doar n celula vegetal.
Vacuole vegetale sunt mari, n timp ce cele de origine animal, dac sunt prezente, au dimensiuni mici.
n celula animal, apar organite specifice, absente n celula vegetal, aa cum sunt lizozomii, care
prezint rol n dezasimilaia macromoleculelor.
Organismul uman si sistemele sale elementare
Organismul uman este fascinant si misterios, totodata foarte putin inteles de un procent majoritar al
populatiei Pamantului. La fel de adevarat este ca intelegerea modului in care functioneaza sistemul
circulator, sistemul respirator, sistemul endocrin, sistemul urinar sau sistemul nervos garanteaza sanse
mai mari de ingrijire corecta a starii de sanatate, de prevenire a bolilor grave si, implicit, de a avea o
viata lunga si fericita.

Vestea buna este ca descifrarea functiilor de baza ale organismului, in termeni usor de inteles, este
accesibila aproape oricui. Ghidul simplu de mai jos va ajuta sa va cunoasteti cu adevarat corpul, cu
ajutorul unei imagini de ansamblu asupra sistemelor sale elementare.
Sistemul respirator
Format din plamani, trahee, bronhii si diafragma, sistemul respirator functioneaza in stransa legatura cu
aparatul cardiac si sistemul circulator.
In momentul in care o persoana inspira, aerul trece prin cavitatile nazale si cavitatea bucala, ajungand in
plamani prin trahee. In interiorul plamanilor, aerul circula prin 600 de saci mici, numiti alveole. In
aceste pungi, oxigenul este transferat spre sistemul circulator, dioxidul de carbon este eliminat din
fluxul sanguin, iar sangele oxigenat se intoarce la inima.
Principalele boli care afecteaza sistemul respirator sunt racelile comune (produse de peste 200 de tipuri
diferite de virusuri), pneumonia (infectie a tractului respirator virala sau bacteriana), astmul (ingustarea
pasajelor pulmonare), bronsita (exces de mucus la nivelul plamanilor) si cancerul pulmonar.
Sistemul circulator
Functia principala a sistemului circulator este sa furnizeze oxigenul si nutrientii necesari organismului si
sa elimine dioxidul de carbon si alti produsi reziduali, prin vene, artere si alte vase mici de sange.
Sangele oxigenat este purtat prin corp prin vasele sanguine, de la artere, prin arteriole si pana la
capilare. Odata ce oxigenul este utilizat, sangele se intoarce la inima prin venule si vene. Puse cap la
cap, vasele de sange ocupa o lungime de peste 96.000 de km in interiorul corpului uman.
Cele mai frecvente afectiuni ale sistemului circulator sunt bolile de inima (care includ bolile coronariene
si infarctul miocardic), insuficienta cardiaca (inima este prea slabita pentru a pompa sangele
corespunzator), hipertensiunea arteriala (presiunea sangelui este prea mare in artere) si atacul vascular
cerebral (creierul este afectat de blocajul unei artere de la nivel cerebral).
Sistemul urinar
Sistemul urinar este alcatuit din doi rinichi care dreneaza urina prin doua tuburi numite uretere, ce
ajunge sa fie depozitata in vezica urinara. Urina este eliminata din corp printr-un alt pasaj, numit uretra.
Sistemul urinar functioneaza interconectat cu sistemul circulator si digestiv. Dupa ce corpul produce
energie prin utilizarea nutrientilor din hrana si lichidele ingerate, unul dintre produsii reziduali rezultati
este ureea. Aceasta din urma ajunge din fluxul sanguin in rinichi, unde este filtrata si excretata prin
urina.
Sistemul urinar poate fi afectat de infectii, blocaje si disfunctionalitati aparute la nivelul rinichilor,
vezicii urinare sau uretrei. Insuficienta renala se poate instala cand rinichii nu mai pot filtra produsii
reziduali din sange. Sistemul renal mai poate fi afectat de cancerul de rinichi sau de cancerul tractului
urinar.
Sistemul digestiv

Alcatuit din mai multe organe inguste care, conectate, formeaza tractul digestiv, sistemul digestiv se
extinde de la cavitatea bucala pana la cea anala. Procesul de digestie incepe in cavitatea orala si
continua in esofag, stomac, intestinul subtire, intestinul gros, colon si rect. Ficatul si pancreasul au un
rol esential in digestie, secretand sucurile gastrice.
Sistemul digestiv lucreaza pentru a metaboliza nutrientii din hrana si a-i transforma in molecule ce pot fi
absorbite de fluxul sanguin. Materiile rezultate din elementele nedigerabile ale hranei ajung in intestinul
gros, ca apoi sa fie eliminate prin rect.
Afectiunile comune ale sistemului digestiv sunt indigestia, constipatia, gazele intestinale, balonarea sau
diareea. Alte boli frecvente sunt ulcerul peptic, colita ulcerativa, boala Crohn etc. Cele mai grave
afectiuni ale sistemului digestiv sunt cancerul esofagian, cancerul de colon, cancerul de stomac,
cancerul rectal si anal.
Sistemul nervos
Sistemul nervos este construit din miliarde de celule nervoase, numite neuroni care comunica prin
intermediul unor substante numite neurotransmitatori. Cele doua parti principale ale sistemului nervos
sunt sistemul nervos somatic (conecteaza creierul si coloana vertebrala cu muschii si pielea) si sistemul
nervos autonom (controleaza procesele interne ale corpului, precum digestia sau respiratia).

Tulburari frecvente ale sistemului nervos sunt leziunile, infectiile, tulburarile mentale sau tumorile
cerebrale.
Sistemul endocrin
Sistemul endocrin este format din toate glandele organismului care secreta hormoni, mesagerii chimici
ce influenteaza toate sistemele corpului. Printre acestea se numara hipotalamusul, glanda pituitara,
tiroida, paratiroida, glandele suprarenale, corpul pineal si glandele reproductive.
Afectiunile sistemului endocrin apar atunci cand glandele secreta prea multi sau prea putini hormoni.
Sistemul limfatic
Sistemul limfatic este o retea de vase mici prin care circula un lichid important pentru organism, numit
limfa (contine proteine si alte substante esentiale corpului). Elementele sale principale sunt amigdalele,
ganglionii, timusul si splina.
Splina colaboreaza cu sistemul circulator, pentru a elimina globulele rosii afectate. Sistemul limfatic
colecteaza si returneaza lichidul scurs din fluxul sanguin si ajuta sistemul imunitar sa lupte cu infectiile.
Cand sistemul limfatic nu mai functioneaza corespunzator, fluidul se poate aduna in afara vaselor din
tesuturi, cauzand umflaturi.

Cele mai importante organe din interiorul corpului uman

Te-ai intrebat vreodata unde este splina si ce rol are aceasta pentru organism? Stii ca ai doi rinichi, un
pancreas si un intestin subtire, insa habar nu ai unde sunt pozitionate acestea si care este rolul lor pentru
organism? Afla mai multe amanunte despre organele corpului tau pentru a sti cum sa le mentii intr-o
forma de sanatate excelenta.
Iata 10 dintre cele mai importante organe interne si modul in care acestea functioneaza in organism:
1 Creierul
Encefalul, popular numit creier, este organul sistemului nervos central, situat in cutia craniana, format
din doua emisfere cerebrale simetrice, din cerebel si din trunchiul cerebral. Cele doua emisfere, stanga
si dreapta, indeplinesc functii diferite, de aceea adesea sunt comparate cu un matematician si un artist.
Emisfera cerebrala stanga este matematicianul din noi, deoarece se bazeaza pe latura rationala si
logica, in timp ce emisfera cerebrala dreapta este artistul din noi, care se axeaza pe emotii, imaginatie
sau intuitie .
Creierul contine un numar impresionant de neuroni, peste 100 miliarde. Peste 10 miliarde de celule
transmit si primesc mesaje din diferite parti ale organismului. Chiar daca reprezinta doar 2% din
greutatea totala a corpului, creierul consuma 20% din energia produsa.
2 Inima
Inima, situata in spatele sanului stang, este un muschi de dimensiunea unui pumn de adult, care
cantareste in jur 300 gr. Aceasta functioneaza ca o pompa care face sa circule aproximativ 4-5 l de
sange in tot organismul. Contractia cardiaca permite expulzarea sangelui prin artere pana la organe;
relaxarea musculara permite umplerea inimii cu sange prin intermediul venelor.
Masurarea pulsului (la nivelul mainii si a gatului) permite observarea functiei cardiace. Frecventa
cardiaca normala se incadreaza intre 70 si 75 de batai pe minut.
3 Plamanii
Plamanii, organe voluminoase cu o consistenta spongioasa, joaca un rol vital deoarece au o functie
importanta aceea de a introduce oxigenul in organism. Oxigenul are efect de comburant in corpul uman,
adica permite arderea carburantului, respectiv substantele nutritive din alimentatie. Plamanul drept este
format din trei lobi, in timp ce plamanul stang are numai doi, insa dispune de un loc pentru inima.
In timp ce inspiri, aerul penetreaza traheea, circula de-a lungul cailor respiratorii (bronhii) pana ajunge
in sacii alveolari situati in interiorul plamanilor. Oxigenul care provine din aerul pe care il inspiri trece
din aceste alveole in circulatia sangvina. Implicit, dioxidul de carbon este eliminat din sange, in
momentul in care expiri.
4 Ficatul
Unul dintre cele mai mari organe din corp - ficatul cantareste aproximativ 1,5 kg. Situat sub diafragma
(sept musculo-tendinos care separa cavitatea toracica de cavitatea abdominala), ficatul detina mai multe

functii vitale pentru organism. In fiecare minut, nu mai putin de un litru si jumatate de sange traverseaza
ficatul.
Ficatul poseda numeroase functii esentiale pentru organism: functia de eliminare a toxinelor (este
considerat statia de epurare a organismului), functia de sinteza (fabrica proteinele), functia de stocare
(minerale si vitamine), functia imunitara (are rol important in imunitatea celulara si tumorala) etc.
5 Rinichii
Denumit si organul pereche, rinichii se situeaza de-o parte si de alta a coloanei vertebrale, sub torace, in
spatele abdomenului, in apropierea organelor abdominale (stomac, pancreas, ficat). La fel ca si ficatul,
rinichii au rolul de a curata organismul de toxine, insa au si proprietatea de a fabrica hormoni.
Rinichii primesc sange prin intermediul arterelor renale, il trec printr-o serie de tuburi denumite tuburi
renale unde este curatat de substante inutile si daunatoare, produse de organism sau preluate din
exterior, dupa care sangele se intoarce la circulatia generala prin venele renale. Prin intermediul acestui
proces, elementele nutritive sunt transmise in organism prin intermediul circulatiei sangvine, iar cele
toxice sunt eliminate prin urina.
6 Stomacul
Stomacul este un fel de sac in forma de cimpoi (sau litera J), care serveste la pastrarea hranei. Acesta
este portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv si are o dimensiune variabila, in functie de varsta, sex
si mai ales de greutatea corpului, implicit de cantitatea de hrana ingerata.
Stomacul este situat in stanga, in partea superioara a cavitatii abdominale, chiar sub diafragma si ficat si
are rolul de predigerare a alimentelor. In stomac sunt secretati acizi si enzime care descompun hrana in
particule cat mai mici. Stomacul poate primi in jur de 1 l de hrana.
7 Pancreasul
Pancreasul joaca un rol important in digestie si in special in metabolizarea zaharului, prin secretia unui
hormon foarte important: insulina. Este un organ destul de fragil si se gaseste intre stomac, ficat si
splina. Masoara in jur de 15-20 cm in lungime si 3 cm in inaltime si are o greutate de maximum 100 g.
Pancreasul poseda o functie exocrina deoarece fabrica sucul pancreatic si-l varsa in tubul digestiv. Sucul
pancreatic participa la digerarea glucidelor si a lipidelor, gratie enzimelor specifice.
Acest suc intervine de asemenea in neutralizarea aciditatii provenind de la secretiile gastrice. Insa,
pancreasul are si o functie endocrina: secreta hormonii in sange, printre care si insulina. Acest lucru
permite reglarea nivelului de zahar din sange si stocarea in organism a anumitor nutrienti proveniti din
digestie. De asemenea, pancreasul fabrica si hormonul glucagon, care are efectul invers insulinei.
8 Splina
Splina este un organ intern, similar unui burete de 300 g, plin cu sange. Situat in partea stanga,
superioara a cavitatii abdominale, care produce limfocite si anticorpi, cu rol esential pentru sistemul
imunitar.
In momentul dezvoltarii fetusului, splina participa la fabricarea globulelor rosii si a plachetelor
sangvine. Apoi, in perioada adulta, rolul sau devine mai degraba similar unei statii de epurare sangvina.

Splina contine de fapt celule care filtreaza sangele si pastreaza globulele rosii vechi si plachetele
sangvine deteriorate. De aici, i s-a dat splinei si denumirea de cimitirul globulelor rosii.
9 intestinul subtire
Intestinul subtire a primit aceasta denumire datorita diametrului sau de maximum 3 cm, mult mai mic
fata de cel al colonului. Acesta reprezinta segmentul aparatului digestiv dintre stomac si intestinul gros
si poate avea o lungime de aproximativ 5-6 m.
Intestinul subtire este organul responsabil de procesul de digestie a alimentelor, predigerate de stomac.
Acesta are trei functii esentiale: motilitate (transporta continutul sau catre intestinul gros), capacitate
secretorie si capacitate de absorbtie (moleculele simple rezultate in urma digestiei sunt absorbite in
circulatia sangvina).
10 Colonul (intestinul gros)
Intestinul gros, denumit in termeni medicali colon, este responsabil de finalizarea digestiei si absorbtia
produselor alimentare (nutrienti) utilizabile in sistemul limfatic si circulatia sangvina. Intestinul gros
este un fel de tub cu un diametru de pana la 8 cm, care masoara in jur de 100 -150 cm lungime, prezent
in partea inferioara a abdomenului, sub stomac.
Colonul nu reprezinta doar un mat destinat evacuarii deseurilor provenite in urma digestiei. Acesta
serveste la eliminarea unui numar mare de saruri minerale, cat si a apei. Acesta gazduieste de asemenea
o flora microbiana de o importanta deosebita, ale carui doua roluri principale sunt distrugerea bacteriilor
patogene si fabricarea anumitor vitamine.

Segmentele corpului uman

Corpul uman este alctuit din urmtoarele pri majore


Capul este alctuit din partea cranian, care corespunde neurocraniului (cutia cranian), i partea facial,
care corespunde viscerocraniului (faa). Capul conine cea mai mare parte a sistemului nervos central i
cei mai importani analizatori.
Gtul realizeaz legtura dintre cap i trunchi.
Trunchiul este format din torace, abdomen i pelvis. n interiorul lor se gsesc cavitile: toracic,
abdominal i pelvian, care adpostesc viscerele.
Membrele superioare se leag de trunchi prin centura scapular; poriunea lor liber are trei segmente:
bra, antebra i mn.
Membrele inferioare se leag de trunchi prin centura pelvian; poriunea lor liber are trei segmente:
coaps, gamb i picior.
Corpul omenesc sistem biologic are mai multe nivele de organizare morfofuncional. Fiecare
nivel are propriile sale legi, care se subordoneaz legilor nivelului superior:
nivelul chimic sau molecular este constituit din diferite tipuri de atomi care se combin pentru a forma
molecule complexe, care la rndul lor, formeaz subansambluri celulare organitele celulare;

nivelul celular. Celula este unitatea de baz structural, funcional i genetic a organismului. n
organismul uman exist peste 200 de tipuri diferite de celule;
nivelul tisular. esuturile sunt grupri de celule organizate n scopul efecturii unei anumite funcii.
Cu toat marea varietate de celule din corpul nostru (peste 200), exist patru tipuri fundamentale de
esut: epitelial, conjunctiv, muscular i nervos, fiecare avnd o funcie caracteristic;
nivelul de organ. Organul este o structur format din cel puin dou tipuri de esut, dar cele mai
multe sunt constituite din cele 4 tipuri fundamentale. Organul este un centru funcional ultraspecializat,
ndeplinind o funcie specific;
sistemul de organe este format din mai multe organe care lucreaz coordonat, pentru ndeplinirea unei
funcii comune. n corpul nostru exist mai multe sisteme de organe (sistemul osos, muscular, nervos,
endocrin, cardio-vascular, respirator, digestiv, urinar, reproductor);
nivelul de organism reprezint nivelul superior de organizare. Organismul este un tot unitar
morfologic i funcional, care include toate celelalte nivele.
Prin sistemele sale, organismul ndeplinete trei categorii de funcii principale: de relaie, de nutriie i
de reproducere.
Miliardele de celule ale organismului uman lucreaz continuu i coordonat, asigurnd structura normal
a esuturilor i organelor i constana mediului intern.
Mediul intern este format din snge, limf i lichid intercelular ( interstiial ).
Corpul uman este un tot unitar morfologic i funcional aflat n strns corelaie cu mediul
nconjurtor. Ca orice organism, i cel uman este alctuit din unitile fundamentale ale lumii vii
celulele. Acestea alctuiesc esuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de esuturi alctuiesc
organele. Organele pot fi asociate n sisteme sau aparate pentru ndeplinirea unei funcii.
Cel mai inalt nivel de organizare este organismul, care reprezinta ansamblul tuturor sistemelor de
organe care sunt capabile, prin cooperare coordonata, sa realizeze functiile fundamentale de relatie,
nutritie si reproducere. Un organism este un sistem deschis care face shimburi de materie, energie i
informaie cu mediul nconjurtor, este viu i dispune de viata (triete) o anumit perioad limitat,
care se sfrete odat cu moartea organismului.
Este alctuit din celule, esuturi, organe, aparate i sisteme. Trstura dominant a organismului, ca
sistem biologic, dar i a prilor sale componente o constituie unitatea indisolubil dintre structur i
funcie. Integrate intr-un tot unitar, sistemele de organe realizeaza, ca orice organism viu, procese vitale
caracteristice: metabolism, miscare, sensibilitate, crestere,diferentiere si homeostazie.
Metabolism
Se nelege totalitatea transformrilor biochimice i energetice care au loc n esuturile organismului
viu. Metabolismul este un proces complex, ce implic schimburi de materii i energii, i care include
dou procese (simultane) opuse:
catabolism / dezasimilaie totalitatea proceselor chimice de degradare a substanelor din organism; se
produce n special ruperea legturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substane; acest
tip de reacii este nsoit de eliberare de energie (reacie exoterm).

anabolism / asimilaie procesele chimice de biosintez a substanelor ce intr n alctuirea materiei vii.
Reaciile anabolice se caracterizeaz prin consum de energie i se numesc reacii endergonice (reacii
endoterme).
Catabolismul i anabolismul se desfoar printr-o succesiune a numeroase reacii chimice: hidroliz,
hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterificare, condensare,
polimerizare.

Catabolism / Dezasimilaie:
Glicogenoliz transformarea glicogenului n glucoz;
Glicoliz transformarea glucozei n piruvat i ATP;
Fosforilarea oxidativ;
Degradarea glucidelor prin ciclul pentozofosfailor (numit i untul hexozomonofosfatului);
Proteic hidroliza proteinelor n aminoacizi;
Degradri fermentative.
Anabolism/ Asimilaie
Glicogeneza formarea glicogenului n glucoz prin procesul de hidroliz;
Gliconeogeneza formarea glucozei din proteine i grsimi;
Fotosinteza sintetizarea substanelor organice complexe din substane minerale cu ajutorul luminii;
Sinteza porfirinelor.
Metabolismul care se desfoar n condiii de repaus total constituie metabolismul bazal.
Metabolismul bazal (de baz) este unul de ntreinere, care asigur minimul de energie necesar
meninerii funciilor vitale (circulaie, respiraie, activitate nervoas, etc.).
Valoarea energetic a metabolismului bazal la adult este cuprins ntre 1.300 i 1.600 kcal pe zi sau,
mai precis, de aproximativ 1 kcal / kg corp / or, ceea ce nsemn c de att este nevoie doar pentru a
supravieui ( pentru ntreinerea funciilor vitale ), n condiiile n care nu se depune niciun un fel de
efort. Metabolismul bazal mai este influenat de sex (la femei este mai mic datorit mai bunei
reprezentri a esutului adipos), de activitatea endocrin (hormonii tiroidieni, cei sexuali i cei
medulosuprareanli intensific metabolismul bazal) i de vrst.
Ansamblul transformrilor chimice, ncepnd de la absorbtia nutrientilor i terminnd cu eliminarea
produilor finali, constituie metabolismul intermediar.
Metabolismul intermediar este o noiune care se refer la substane (glucide, lipide, protide, minerale,
etc.) i la transformrile pe care acestea le sufer, deosebindu-se de noiunea de metabolism energetic,
care privete procesul metabolic din unghiul energiei consumate i degajate n urma reaciilor
biochimice ce au loc.
Metabolismul energetic vizeaz eliberarea energiei chimice poteniale din moleculele dezasimilate n
urma transformrilor realizate pe baza metabolismului intermediar al substanelor.

Metaboliii sunt substane care particip sau iau natere din metabolismul intermediar. Dintre metabolii
fac parte compui ca vitamine, hormoni, produii intermediari a metabolismului proteinelor, a lipidelor,
etc.. Produii intermediari rezultai din procesele de dezasimilaie poart denumirea de catabolii.
Miscarea reprezinta deplasarile sau modificarile de pozitie sau forma a intregului corp, a orgaelor si
a celulelor sale.
Sensibiliatea este capacitatea organismului de a receptiona si raspunde la schimbarile mediului
inconjurator sau le cele din mediul intern ( analizatorii ).
Cresterea reprezinta capacitatea de marire a dimensiunilor corpului prin marirea dimensiunilor si
numarului de celule, prin producerea de substante specifice in cantitae si cu o viteza mai mare decat
sunt consumate.
Diferentierea este capacitatea de specializare a celulelor care la nastere au aceleasi caracteristici
morfofunctionale, iar prin specializarea in vederea indeplinirii unei anumite functii, se modifica.
Inmultirea asigura formarea de noi celule si, in acest fel, poate fi posibila cresterea, dar si inlocuirea
celulelor imbatranite. Reproducerea reprezinta procesul prin care se asigura perpetuarea speciei.
Prin homeostazie se nelege tocmai capacitatea organismului de a-i menine constant compoziia
chimic i proprietile fizice ale mediului intern, n pofida variaiilor permanente ale mediului extern.
Homeostazia este o condiie obligatorie a strii de sntate. Prin mecanisme de reglaj nervoase i
endocrine, organismul se poate adapta la schimbrile brute sau gradate ale factorilor de mediu, la
agresiunea agenilor patogeni (virusuri sau bacterii) sau accidentelor de tot felul.
Starea de boal este determinat de pierderea homeostaziei, deci de incapacitatea organismului de ai menine n limite normale constantele structurale, fiziologice i biochimice. Boala este un fenomen
universal, afectnd toi oamenii. Ea poate avea grade i moduri diferite de manifestare n funcie de
factorii ereditari, vrst i sex.
Bolile au unele trsturi comune:
nu exist boal fr o anumit cauz, aceasta avnd rol determinant sau favorizant n declanarea ei.
Cauza determinant a bolii se numete agent etiologic, n lipsa cruia boala nu se produce. Cauzele
favorizante sunt interne sau externe, stimulnd sau inhibnd agentul determinant;
toate bolile se manifest prin simptome care includ att percepiile subiective ale pacientului (durerea,
inapetena) sau semne (manifestrile fizice ale bolii cum sunt febra, inflamaia), care pot fi observate i
msurate prin consultul medical;
fiecare boal are mai multe stadii: debutul, perioada de stare i convalescena;
bolile pot fi acute sau cronice, primele avnd durata n zile, celelalte n luni sau ani.
Boala poate afecta un esut, un organ sau un sistem de organe, dar n ultim instan va conduce la
modificri structurale i funcionale ale celulelor. Cu alte cuvinte, boala afecteaz celulele, indiferent de
nivelul de manifestare.