Sunteți pe pagina 1din 2

Relatia incipit final - Ion de Liviu Rebreanu

Romanul este o opera epica de dimensiuni relativ mari,cu un numar mare


de personaje ,si a carui actiune se desfasoara pe mai multe planuri. Este o specie
foarte greu de definit, deaorecec nu exista o definitie care sa corespunda tuturor
tipurilor de roman. Ion apare in anul 1920 si este reprezentativ pentru romanul
realist traditional. Acesta ofera o noua viziune asupra taranului fata de operele lui
Cosbuc.
Tema romaului este reprezentarea satului ardelenesc de la inceputul
secolului XX. Satul este impartit in doua planuri : al taranilor, care implica
pamantul ( Ion, George Bulbuc, Ana, Vasile Baciu ) si al intelectualilor, care sunt
implicati in conflictele dintre tarani si sunt implicati si in raport cu autoritatile
austroungare ( invatatorul Herdelea, preotul Belciug ) . Geneza romanului este
constituita de un eneveniment real, observat de autor in urma cu trei decenii in
contextul caruia un taran a sarutat pamantul intr-o zi de sarbatoare.
Opera este alcatuita din doua parti : Glasul Pamantului si Glasul Iubirii.
Titlurile sunt semnificative si au valoare rezumativa prezentand cele doua obsesii
ale lui Ion. Acesta trebuie sa aleaga intre pamantul Anei si iubirea pentru Florica.
Initial, acestea s-au numit Zestrea si Rusinea.
Caracteristica a tuturor romanelor realiste, incipitul si finalul sunt
simetrice. Romanul debuteaza cu drumul care realizeaza legatura intre Armadia si
Pripas si care face trecerea de la lumea reala la cea fictionala: descrierea
drumului pana la pripas si chiar a satului si a imprejurimilor corespunde in mare
parte realitatii, afirma Liviu Rebreanu. Autorul foloseste tehinica detaliului, si in
carte apare un numar mare de cuvinte din campul semantic al mortii satul parea
mort , cismeaua mortului, toate fiind semne anticipative pentru moartea
eroului avand in vedere afirmatia ca fiecare scriitor, cand incepe o carte trebuie sa
stie finalul. Crucea ilustreaza imaginea unui Hristos cu fata spalacita de ploi,
fapt ce sugereaza pierderea credintei oamenilor.
Casele personajelor care vor avea un rol important in roman sunt descrise
tot in incipit: casa lui Ion, a lui Herdelea si carciuma lui Avrum. Tabloul static al
drumului contrasteaza puternic cu hora, element extremde dinamic unde se
prezinta traditia. Hora este un pretext realist pentru prezentarea personajelor.
Savista apare la hora, ea fiind considerata omul aducator de rau, insemnat.
Prezenta ei este remarcata in momentele cruciale ale romanului: inainte de moartea
Anei, cand ii spune lui George despre vizitele lui Ion.
Intriga consta in momentul in care Ion smulge cateva brazde din pamantul
lui Simion Lungu, pamant care odinioara ii apartinuse familiei lui Ion. Toata
patima lui Ion este motivata de cauze psihologice, dar si cauze sociale: dorinta de
a-si depasi conditia sociala.
Romanul prezinta povestea lui Ion, care, dand dovada de viclenie si
perveverenta reuseste sa obina pamanturile mult dorite folosindu-se de Ana,
personaj plat cu destin tragic. Nepasator in relatia cu Ana, Ion isi schimba

atitudinea abia dupa moartea ei, cand realizeaza ca singurul lucru datorita caruia
inca mai detine pamanturile este fiul sau, Petrisor, care ulterior moarte, iar
pamanturile ajung in posesia bisericii. Pe parcurs au loc numeroase conflicte intre
Ion si Vasile Baciu, Herdelea si preotul Belciug care, in final reuseste sa
construiasca o biserica pentru oamenii din Pripas dupa ce pamanturile lui Ion
ajung in posesia bisericii.
Sfarsitul cuprinde moartea lui Ion, ucis de George care il surprinde in
momentul vizitei lui Ion la Florica. Moartea lui este simbolica: este ucis cu sapa,
fapt ce sugereaza faptul ca pamantul pentru care a luptat atat de mult timp nu il
lasa sa traiasca. Victima a trairilor sufletesti, Ion este lucid, viclean, perseverent si
lacom. Mesajul etic transmis de roman este acela al degradarii fiintei umane.
Asadar, romanul se incheie cu o hora la sfintirea bisericii, care nu este la fel
de impresionanta ca hora de la inceput. In ciuda dramei unor personaje, viata isi
urmeaza cursul. Printre ultimele descrieri remarcam descrierea crucii, in fata
careia Herdelea isi ia ramas-bun de la Ghighi si Zagreanu. Drumul este imaginea
de final, realizand trecerea de la fictiune la realitate.
Fiind un roman realist, finalul acestuia este inchis, dar destinul lui Titu se
continua in Rascoala .
Eu consider ca opera Ion este una realista si verosimila, in cadrul careia

Ion, protagonistul, da dovada pe parcursul romanului de viclenie,


inteligenta , perseverenta si lipsa de scrupule. Acesta, prin orice mijloace,
lupta pentru a-si indeplini obiectivul si anume acela de a avea pamanturi. El
renunta la sine si la orice alte dorinte, cum ar fi iubirea pentru Florica, toate
acestea doar pentru a obtine pamantul, in a carui posesie se va simti
desavarsit si implinit.
Relatia incipit-final este una de simetrie, ambele recreeind drumul,
element care este indice de fictionalitate.

S-ar putea să vă placă și