alculul coeficientului beta in analiza de portofoliu pe piata de

capital
Metoda clasica
Aceasta metoda provine de la definirea coeficientului ca atare, respectiv din formula
modelului index singular de modelare a pietei de capital, care se bazeaza pe estimarea evolutiei
viitoare a rentabilitatii actiunilor prin esantionarea evolutiilor istorice.
Considerandu-se formula modelului index singular :
Ri = i + i Rm + ei

_Ec. II-145

unde:
Ri este rentabilitatea actiunii i
Rm este rentabilitatea pietei
i este coeficientul component al rentabilitatii actiunii i independent de performanta pietei ei este o componenta ce se presupune ca are valoarea medie estimata egala cu 0 (variabila
aleatoare )
(

unde

este valoarea medie a coeficientului ei )

Modelul index singular statueaza ca rata de rentabilitate a unei actiuni este intr-o relatie
liniara cu profitul pietei aratand ca exista o corelatie a tuturor rentabilitatilor actiunilor la trendul
pietei, insa aceasta relatie este mai mult sau mai putin intensa.
Coeficientul al pietei m are valoarea 1. Considerand cunoscute evolutiile istorice ale
cursurilor actiunii i , atunci la un moment dat t rata rentabilitatii actiunii se determina
astfel:
Rit = [ ( Cit - Cit-1 ) + Dit ] / Cit-1

_Ec. II-146

unde:
Rit este rata profitului estimat la momentul t pentru actiunea i
Cit ,Cit-1 reprezinta cursul actiunii i la momentele de timp t respectiv t -1
Dit este dividendul actiunii i la momentul t
Pentru rentabilitatea pietei este folosit in calcul indicele de bursa, care este considerat o
masura a trendului pietei conform relatiei:
Rmt = ( It - It-1 ) / It-1
unde :

_Ec. II-147

Rmt - rentabilitatea pietei

It ,It-1 - valoarea indicelui bursier la momentul t respectiv t -1
Rata medie a rentabilitatii actiunii i se calculeaza cu relatia urmatoare:

_Ec. II-148
unde :
N este numarul de zile de tranzactii de la momentul initial la momentul determinarii
Covarianta intre actiunea i si piata o notam cu im si ea se calculeaza conform relatiei :

_Ec. II-149
iar varianta pietei sau abaterea medie patratica a rentabilitatii pietei 2m se calculeaza conform
relatiei :

_Ec. II-150
Astfel incat coeficientul

se calculeaza cu formula:

_Ec. II-151

care este de fapt metoda de regresie liniara in spatiul

in care se reprezinta punctele
corespunzatoare evolutiei trecute a rentabilitatilor pietei si actiunii i la momentele t de la 1 la N.
In cazul determinarii pentru actiunile cotate la BVB algoritmul de calcul incepe prin
formula de determinare a
cunoscandu-se cursurile de inchidere a actiunilor publicate in urma
fiecarei tranzactii. Apoi trebuie determinata perioada de calcul respectiv de la t0 momentul
primei tranzactii luate in calcul pana la tranzactia curenta. Numarul tranzactiilor din aceasta
perioada este N asa cum a fost aratat anterior. astfel determinat s-a demonstrat ca difera de la o
perioada la alta datorita diferentelor de risc si aparitiei unei erori aleatoare la calculul .
BLUME SI LEVI au demonstrat ca pe termen lung tendinta pentru un
coeficient subunitar este sa se apropie de valoarea 1 respectiv pentru un
coeficient supraunitar sa evolueze descrescator spre valoarea 1.

Metoda BLUME
Metoda BLUME[1] consta in calculul coeficientului pentru o perioada T1 anterioara si
egala perioadei T2 ambele anterioare perioadei de prognoza T3 .
Considerand

coeficientul calculat pentru perioada T1 si

perioada T2 . Calculand regresia liniara in spatiul

de ecuatie:

coeficientul calculat pentru

cu t de la 1 la N se obtine o dreapta

_Ec. II-152
unde:

bi =

_Ec. II-153

iar:
_Ec. II-154
Apoi considerand cei doi coeficienti si pentru perioada urmatoare T3 inlocuim in formula
astfel:
_Ec. II-155
si determinam

pentru perioada de prognoza.

Se observa in general folosind aceasta metoda o scadere a coeficientilor beta supraunitari

respectiv o crestere a coeficientilor subunitari.
Metoda VASICEK
O metoda simpla de ajustare a lui utilizata si de firma Merrill Lynch , este de a folosi in
calcul, doar N/2 date istorice iar pentru restul de N/2 esantionari se folosesc valorile
coeficientului mediu pentru setul de actiuni ce compun portofoliul de analiza.
VASICEK[2] propune urmatoarea metoda :
Considerand
T1,

coeficientul mediu pentru un esantion de actiuni intr-o perioada istorica

valorile istorice ale coeficientului al actiunii i ,

istorice a lui

varianta distributiei estimarilor

a esantionului de actiuni (ce compun portofoliul analizat),

radacina erorii

standard a estimarii
in perioada de timp 1. Ponderea in calculul coeficientului a acestui
parametru sugerata de Vasicek a fost:

pentru

_Ec. II-156

pentru

_Ec. II-157

si

estimat este calculat conform formulei :

_Ec. II-158
unde :

_Ec.II-159
_Ec. II-160

_Ec. II-161
Aceasta metoda, desi mai laborioasa are, impreuna cu metoda BLUME un mai mare
randament de apreciere a valorii coeficientului asa cum au demonstrat ELTON, GRUBER SI
ULRICH[3].
Aceste metode pot fi aplicabile in calculul coeficientului al actiunilor pietei romane.
Desi perioada de esantionare a cursurilor istorice nu este mare se pot determina perioade ce
contin un numar suficient de zile de tranzactii pentru ca rezultatele sa poata fi statistic
interpretate. Modelul index singular prezinta prin definitie un grad mare de eroare prin faptul ca
evolutia rentabilitatii unei actiuni este determinata in mod singular de evolutia rentabilitatii
pietei. Dar experienta a aratat ca modelul este viabil, oglindind situatia de pe piata in conditii
mult mai bune decat modele mai complexe.
In practica valoarea beta se ajusteaza, pentru ca sunt observate unele modificari ale
coeficientului fata de indicele de piata. De obicei valoarea curenta a beta va fi diferita fata de
valoarea calculata pe baza datelor trecute asa incat trebuie facute unele ajustari masurilor beta
facute prin oricare din metodele prezentate anterior.
Ajustarile sunt astfel facute incat sa aduca marimea coeficientului beta la o valoare
cuprinsa intre 1,00 si valoarea intial calculata pe baza datelor istorice ale modificarii pretului.
Ajustarile difera de la perioada la perioada si de la titlu la titlu, dar sunt folosite de toate firmele
care estimeaza beta.
O ajustare tipica[4] este facuta cu ajutorul unei formule liniare ca in Ec.II-162:

_Ec. II-162

unde:
este coeficientul beta ajustat;
este coeficientul beta calculat(estimat) pe baza datelor istorice.
Pentru a exemplifica cateva valori ale coeficientului beta corespunzator unor portofolii de
ramura pe piata americana se poate urmari tabelul urmator[5]:

Industria

Beta

Industria

Transport aerian

1.80

Cauciuc

Imobiliare

1.70

Traansport feroviar

Turism,

1.66

Lemn, celuloza, hartie

Electronica

1.60

Medicamente

Beta

1.21

1.19
1.16
1.14

Financiar divers

1.60

Ulei comestibil

1.12

Produse de consum

1.44

Sapunuri, cosmetice

1.09

Comert general

1.43

Otel

Media

1.39

Containere

Asigurari

1.34

Metalurgie neferoasa

Transport rutier marfa

1.31

Agricultura

Bunuri de investitii

1.30

Bauturi spirtoase

Aerospatial
Servicii de afaceri

1.30
1.28

Petrol int.ernational
Banci

Textile

1.27

Tutun

Constructii

1.27

Telefonie

Vehicule cu motor
Optica , ind.fotografica
Chimie
Energie, materii prime

1.27
1.24
1.22
1.22

Energie, utilitati
Aur

1.02
1.01
0.99
0.99
0.89
0.85
0.81
0.80
0.75
0.60
0.36

Observam ca acesti coeficienti sunt ordonati dupa marime. Ramura industriala cu cel mai
inalt beta este transportul aerian, iar cu cel mai mic beta, exploatarile miniere de aur.

[1] Blume Marchall - Betas and Their Regression Tendencies -Journal of Finance X nr.3 1975
[2] Vasicek Oldrich A Note on Using Cross Sectional Information in Baynesian Estimation of Security Betas Journal of Finance VIII
No 5 Dec 1973

[3] Elton, Edwin J, Gruber Martin J si Ulrich Tomas - Are Betas Best? - Journal of Finance XIII No 5 (Dec 1978)
[4] Sharpe, William, Alexander Gordon, Bailey Jeffery- Investments- 1995
[5] Campbell R. Harvey. Asset Pricing and Risk Management 1995 Duke Univerity