Strategia didactica este un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale

care vizeaza atingerea unor obiective.

Orice strategie didactic este rezultatul interaciunii mai multor procedee, este o succesiune de operaii, urmrind
multiple obiective didactice. De acea alegerea unei strategii se face n funcie de anumite criterii: coninutul
informaional, particularitile de vrst i individuale, situaia concret etc.
Strategia didactic este si o manifestare i expresie a personalitii cadrului didactic, oglindind tehnica de lucru i
concepia celui care o utilizeaz.
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare i nvare (informative i activ-participative, de
studiu individual, de verificare si evaluare). Strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica.
Metoda vizeaza o activitate de predare-nvatare-evaluare. Strategia vizeaza procesul de instruire n ansamblu si
nu o secventa de instruire.
Exista numerosi factori de care depinde organizarea strategiilor didactice. Factorii ce concura la proiectarea si
aplicarea strategiilor didactice sunt urmatorii:
a) Variabile care tin de profesor.
- stilul didactic, care este o rezultanta a mpletirii conceptiei pedagogice personale cu cea a culturii si societatii
contemporane si cu factorii de personalitate ai profesorului.
b) Variabile care tin de colectivul de elevi:
- particularitatile clasei, sintalitatea grupului, nevoile, cerintele dorintele si posibilitatile si experientele cognitive,
sociale si afectiv-l emotionale ale elevilor;
- marimea colectivului, gradul de omogenitate, posibilitatile de grupare ori de lucru frontal sau individual;
- gradul de motivare al elevilor si pregatirea pentru a lucra n grup, n perechi, colectiv sau individual;
- aptitudinile si nivelul de pregatire pentru un anumit domeniu.
c) Variabile care tin de curriculum:
-finalitatile macrostructurale si microstructurale urmarite, gradul de accesibilitate si modalitatile de verificare a
ndeplinirii acestora;
- natura obiectivelor si continutului pe care trebuie sa-1 nvete elevii relatia cu achizitile curente ale acestora,
gradul de adaptabilitate, utilitatea si importanta acestuia pentru activitatea si viata elevilor;
- experientele de nvatare propuse elevilor, gradul de problematizare si nivelul de interactivitate
solicitat.
d) Variabile care tin de organizarea scolara:
- timpul scolar avut la dispozitie n raport cu timpul solicitat de o anumita strategie didactica;
- spatiul scolar avut la dispozitie n raport cu timpul solicitat de o anumita strategie didactica;
- resurse materiale (dotari, aparatura, echipamente disponibile etc.) folosite n spatiul si timpul
disponibil. Fiecare profesor doreste sa utilizeze cea mai buna strategie. Um nu se poate vobi despre existenta unei
strategii universal valabile, care sa asigure succesul demersului didactic, profesorul cauta de fapt strategia
adecvata clasei, disciplinei, lectiei, momentului etc. Criteriile de apreciere a eficacitatii si eficientei unei strategii
didactice sunt urmatoare:
- gradul de placere n nvatare pe care-l confera strategia didactica elevilor;
- eficienta nvatarii, nivelul de nsusire al cunostintelor, priceperilor si deprinderilor si de atingere a obiectivelor
propuse;
- eficienta n formarea si dezvoltarea abilitatilor de a folosi ceea ce au nvatat n practica, n viata;
- raportul dintre necesarul de timp solicitat de strategia didactica aleasa si timpul disponibil;
- relatia de compatibilitate dintre metodele, tehnicile, mijloacele didactice si formele de organizare a activitatii, ca
parti componente ale strategiei didactice.
Conform lui N.L. Gage exista sapte cai de maximalizare a eficientei proceselor de predare-nvatare-evaluare:
1. Profesorul ar trebui sa aiba un sistem de reguli care sa permita elevilor sa constientizeze si sa adere la propriile
nevoi si actiuni.
2. Profesorul ar trebui sa monitorizeze munca elevilor, comunicnd cu fiecare n parte, fiind atent la evolutia
fiecaruia.
3. Cnd elevii lucreaza independent, profesorul trebuie sa se asigure ca sarcina de lucru este interesanta,
motivanta si pe masura posibilitatilor elevului.
4. profesorul trebuie sa se abtina sa dea directive.
5. Profesorul trebuie sa creeze ocazii egale de a raspunde sarcinilor de nvatare si de rezolvare de probleme.
6. Tratarea diferentiata si acordarea ajutorului mai ales elevilor care ntmpina dificultati.
7. Profesorul trebuie sa asigure un feed-back rapid si eficient.
O cerinta primordiala n educatia postmodernista o constituie metodologia diversificata, mbinarea dintre activitatile
de cooperare, de nvatare n grup, cu activitatile de munca independenta. Strategiile didactice interactive ca
strategii de grup, presupun munca n colaborare a elevilor organizati pe microgrupuri sau echipe de lucru n
vederea atingerii unor obiective preconizate. Se bazeaza pe sprijinul reciproc, stimuleaza participarile individuale.
Solicita efort de adaptare la normele de grup, toleranta fata de opiniile, parerile colegilor, dezvoltnd capacitatile
autoevaluative. Sunt strategii de interactiune activa ntre participantii la activitate (elev-elev, elev- profesor).
Metodele interactive constituie opiunea celor care doresc sa realizeze lectii atractive, lectii in care elevii sa fie cu
adevarat activi.

Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor,
dintre personalitatile lor, ducnd la o nvatare mai activa si cu rezultate evidente Aceste metode interactive de grup
se pot clasifica dupa functia lor didactica, n metode de predare-nvatare interactiva - metoda predarii/nvatarii
reciproce (Reciprocal teaching Palinscar); metoda Jigsaw (Mozaicul); citirea cuprinzatoare; cascada (Cascade);
metoda nvatarii
pe grupe mici STAD (Student Teams Achievement Division); metoda turnirurilor ntre echipe TGT
(Teams/Games/Tournaments); metoda schimbarii perechii (Share-Pair Circles); metoda piramidei; nvatarea
dramatizata. Metodele de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare cuprind harta cognitiva sau harta
conceptuala (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanturile cognitive, fishbone maps (scheletul de peste),
diagrama cauzelor si a efectului, pnza de paianjan ( Spider map Webs), tehnica florii de nufar (Lotus Blossom
Technique), metoda R.A.I. , cartonasele luminoase. Cele mai cunoscute si mai folosite metode sunt cele de
rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii brainstorming; starbursting (Explozia stelara); metoda Palariilor
gnditoare (Thinking hats Edward de Bono); caruselul; multi-voting; masa rotunda; interviul de grup; studiul de
caz; incidentul critic; Phillips 6/6; tehnica 6/3/5; controversa creativa; fishbowl (tehnica acvariului); tehnica focus
grup; patru colturi (Four corners); metoda Frisco; sinectica; buzz-groups; metoda Delphi.
Toate acestea, i multe altele de acest fel, pot fi utilizate cu succes atunci cand profesorul lucreaza cu elevi
performanti si atunci cand are la dispozitie 2-3 ore pe saptamana pentru respectiva disciplina
Strategiile didactice ocupa un loc central n cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei
se realizeaza n functie de decizia strategica a profesorului, care este conceputa ca un scenariu didactic complex,
n care sunt implicati actorii predarii - nvatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele vizate.
Strategiile didactice prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit si mai eficient pentru abordarea unei situatii
concretede predare si nvatare (astfel se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din activitatea
didactica).
Componentele strategiei didactice sunt sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale,
sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor si procedeelor didactice, sistemul mijloacelor de nvatamnt,
sistemul obiectivelor operationale.
Strategia didactic se caracterizeaz prin aceea c: implica pe cel care nvata n situatii specifice de nvatare;
rationalizeaza si aduce continutul instruirii la nivelul/dupa particularitatile psihoindividuale ; creeaza premise pentru
manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale procesului deinstruire ; presupune
combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.
Orice cadru didactic tie ct de important este pentru reuita unei activiti s gaeasc modalitile care s
determine implicarea elevilor n activitile clasei. De aceea ncearc s se plieze pe ariile de interes ale elevilor i
s creeze n clas o atmosfer pozitiv, lipsit de tensiune.
Nivelul de interes al elevilor poate fi susinut de meninerea unui nivel de activare adecvat. n asigurarea acestui
nivel optim de activare trebuie s se in cont de volumul ateniei elevilor, care depinde de vrst i de nivelul de
dezvoltarea al acestora.
Pentru c nevoile copiilor difer n funcie de vrst, tehnicile eficiente de conducere a claselor difer pentru elevii
de vrst diferit.
Cunoaterea dezvoltrii cognitive a elevilor devine esenial pentru stabilirea nivelului de expectan fa de
diferitele categorii de elevi. Pe baza acestor expectane se vor selecta metodele cele mai eficiente pentru
maximiza nivelul de interes al elevilor.
Metodele i procedeele de predare-nvare trebuie s fie selectate n raport cu scopul i obiectivele activitii
didactice, coninutul leciei i particularitile elevilor.
Acest lucru este cu att mai important atunci cnd se lucreaz cu elevi cu CES, caz n care trebuie s se in cont
de tipul i gradul deficienelor/ tulburrilor.
Problematica educaiei copiilor cu CES a devenit n ultimii ani o preocupare constant. Apariia conceptelor de
educaie integrat i coal incluziv a determinat modificri fundamentale n percepia actului educativ.
Analiznd particularitile specifice procesului de nvare a copiilor cu diferite tipuri de deficien, s-a ajuns la
concluzia c una dintre calitile eseniale ale curriculum-ului colar vizeaz un grad ct mai mare de flexibilitate,
astfel nct s permit fiecrui copil s avanseze n ritmul su i s fie tratat n funcie de capacitile sale de
nvare. Pentru aceasta este nevoie ca formularea obiectivelor/competenelor, stabilirea coninuturilor instruirii,
modalitile de transmitere a informaiilor n clas i evaluarea elevilor s se fac difereniat.
Pentru eficientizarea procesului de nvare sunt avute n vedere cteva repere fundamentale:
- nvarea interactiv care presupune folosirea unor strategii de nvare focalizate pe cooperarea, colaborarea i
comunicarea ntre elevi la activitile didactice, precum i pe interaciunea dintre cadre didactice, cadre didactice i
elevi;
- elaborarea n comun a obiectivelor nvrii;
- demonstraia, aplicaia i feedbeckul orice proces de nvare (mai ales n cazul elevilor cu CES) este mai
eficient i mai uor de neles dac informaiile prezentate sunt demonstrate i aplicate n situaii reale de via;
- modalitile de sprijin n actul nvrii elevii cu CES au nevoie n anumite momente de un sprijin activ de

nvare att n timpul activitilor desfurate n clas, ct i la activitile din afara clasei, prin dezvoltarea unui
parteneriat educaional cu anumite categorii de specialiti, cu familiile elevilor.
Pornind de la ideea c nu exist strategii perfecte, ci exist doar strategii adecvate sau nu demersului didactic la
un moment dat, cu anumii elevi, n vederea perfecionrii metodologiei instruirii trebuie s se aib n vedere
urmtoarele direcii:
mbogirea i diversificarea metodelor de instruire, astfel nct acestea s se coreleze mai bine cu situaiile de
instruire care sunt extrem de variate i s vin n ntmpinarea diferenelor care exist ntre diferite stiluri de
nvare;
perfecionarea metodelor de comunicare in ideea de a spori gradul lor de eficienta, prin creterea posibilitilor de
a transmite un volum mai mare de informaii ntr-un timp mai scurt, de a opera o mai bun selecie a informaiilor,
de a se adresa unor colective mai largi de elevi i a mri capacitatea acestora de a recepta i reine cele
transmise;
ntrirea caracterului activ al tuturor metodelor i procedeelor de instruire, n sensul amplificrii gradului de
participare a elevului n activitatea de nvare;
creterea ponderii metodelor cu un pronunat caracter formativ care pun n valoare i cultiv ntregul potenial de
care dispune elevul;
utilizarea n combinaie mai armonioas a metodelor abstracte, formale cu metodele experimentale i aplicativpractice care pun elevul n contact direct cu realitatea, cu problemele vieii i activitii concrete, efective;
promovarea mai intens a metodelor care mbin activitile de nvare individual cu cele care solicit munca n
echip, activiti de cooperare i a metodelor care intensific i optimizeaz relaia profesor-elev;
instrumentalizarea mai puternic a metodologiei, n sensul ncorporrii mijloacelor tehnologice noi n procesul de
predare-nvare cu scopul optimizarii i eficientizarii sale;
creterea preocuprii pentru nsuirea metodelor de studiu, a metodelor de munc independent prin care se
asigur pregtirea individului pentru autoeducaie, pentru a face fa cerinelor educaiei permanente.
Leciile se proiecteaz n mod diferit, n funcie de scopul didactic principal urmrit (comunicarea cunotinelor,
dezvoltarea unor competene, recapitulare i sistematizare, aplicarea cunotinelor, evaluareaachiziiilor etc. ),
metodele i formele de organizare folosite, nivelul de pregtire a elevilor. Fiecare tip de lecie presupune o
structur specific i cunoate variante diferite de abordare. Din acest motiv, nu se poate vorbi despre posibilitatea
conceperii unui ablon, aplicabil tuturor activitilor didactice. Proiectarea leciei este un demers de elaborare a
unui program riguros de lucru cu elevii. Profesorul care urmeaz s in o lecie se vede pus n faa mai multor
alternative posibile de aciune, urmnd s o aleag pe cea care crede c are cele mai mari anse de a fi cea mai
eficient n atingerea scopurilor. Acelai obiectiv poate fi realizat pe ci diferite, prin antrenarea elevilor n
experiene diferite de nvare. Profesorului i revine sarcina de a alege varianta optim de lecie, optnd pentru
acel mod de a aborda nvarea considerat a fi cel mai adecvat.
Centrarea activitilor didactice pe elev solicit forme de organizare i strategii de aciune operante i productive,
n general denumite activ- participative. nvarea devine activ i este dominat de gndirea critic-reflexiv, ceea
ce stimuleaz dezvoltarea i maturizarea intelectual a elevilor.
Pentru ca demersul comun al profesorului si elevilor sa fie eficient, este necesara adoptarea unor strategii de
actiune, a unui anumit mod de abordare de rezolvare a sarcinilor concrete de instruire.Se constata totusi ca multi
profesori raman inca legati de principii, modele si strategii specifice sistemului traditional de invatamant.
Astazi,strategiile de predare urmaresc folosirea celor mai adecvate metode si procedee de predare, corelate
mijloacelor de invatamant moderne. Conceputa ca un scenariu didactic cu structura complexa, strategia didactica
prefigureaza traseul metodic cel mai eficient care urmeaza sa fie parcurs. Strategia didactica trebuie gandita astfel
incat sa duca la eliminarea hazardului, sa previna erorile, riscurile si evenimentele nedorite in practica pedagogica

strategia didacticca fiind ansamblul complex i circular de metode, tehnici,

mijloace de nvmnt i forme de organizare a activitii, complementare, pe baza
crora profesorul elaboreaz un plan de lucru cu elevii, n vederea realizrii cu eficien a
nvrii.
Deci, strategia didactic este modalitatea eficient prin care profesorul i ajut pe
elevi s-i dezvolte capacitile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile,
sentimentele, emoiile, ajungnd astfel la cunoatere. Pentru atingerea acestui scop,
profesorul trebuie s prevad implicarea elevilor, apelnd la strategiile didactice
interactive care favorizeaz schimburile interrelaionale.