Functia de cercetare-dezvoltare

1.Definirea functiei
Functia de dezvoltare-cercetare este reprezentata de ansamblul activitatilor care se desfasoara in cadrul
organizatiei, in vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei si transformarii ideilor
in noutati utile in viitor.
Functia de dezvoltare cercetare are un caracter complex, prin faptul ca se manifesta in toate domeniile
organizatiei.Limitarea domeniului de manifestare numai la activitatea de productie, folosirea numai a
personalului cu pregatire tehnica, fara a lua in considerare intreaga sfera de cuprindere are repercusiuni
negative asupra eficientei de ansamblau a intreprinderii.

2. Tipuri de cercetare

a) Cercetare fundamentala activitate orientata spre dobandirea de cunostiinte noi fara a avea scop
comercial;
b) Cercetare aplicativa- activitate orientata spre dezvoltarea produselor, serviciilor si proceselor;
c) Dezvoltarea tehnologica- activtate de cercetare privind transferul tehnologic, valorificarea investitiei
pentru crearea de noi produse, procese, servicii si perfectionarea celor existente.
3.Definitie progresul tehnic
Progresul tehnica reprezinta un proces de imbunatatire a mijloacelor si a tehnologiilor de realizare a
produselor, lucrarilor si/sau serviciilor, precum si de innoire permanenta a acestora.Acesta este
rezultatul propagarii rezultatelor cercetarii stiintifice si a dezvoltarii tehnologice in structurile
economico-sociale.
4.Activitatile functiei de dezvoltare-cercetare:
In cadrul functiunii de cercetare-dezvoltare deosebim 3 activitati principale si mai multe secundare.
Principalele activitati sunt:previzionarea, conceptia tehnica si organizarea.
A. Activitatea de previzionare a functionarii si dezvoltarii firmei
Activitatea de previzionare consta in elaborarea proiectelor strategiilor si politicilor firmei, concretizate
in prognoze si planuri, in defalcarea pe perioade si principalele subdiviziuni organizatorice si in
urmarirea realizarii lor.Previzionarea implica o serie de atributii:elaborarea prognozelor, elaborarea
proiectelor strategiei de ansamblu si pe domenii; elaborarea proiectului politicii de
ansamblu;participarea la elaborarea de politici de ansamblu;participarea la elaborarea pe politici de
domenii;urmarirea indeplinirii prevederilor strategiei si politicilor si raportarea rezultatelor esalonului
managerial superior;organizarea evidentei capacitatilor de productie.
B.Activitatea de conceptie tehnica
In cadrul acestei activitati se include ansamblul cercetarilor aplicative si dezvoltarilor cu caracter tehnic
afectuate in cadrul firmei.
Cercetarile aplicative includ acele cercetari menite sa asigure satisfacerea unor necesitati ale
organizatiei, care implica un aport stiintific original, deci de noi cunostiint, ce nu modifica insa principiile
si legile consacrate din domeniile respective.Spre deosebire de cercetarile aplicative, dezvoltarile se

rezuma la aplicarea in conditii specifice firmei, a unor concepte, metode, cunostiinte deja insusite si
utilizate, prin care se asigura realizarea unora dintre obiectivele acestora. Activitatea de conceptie
tehnica se concretizeaza in principal in:
1) Conceperea si asimilarea de produse noi si modernizate.Frecventa si amploarea acestor sunt in
continua crestere, consecinta fireasca a reducerii ciclului de viata a produselor, a amplificarii uzurii
morale si a racordarii Romaniei la evolutiile internationale.
2) Conceptia si implementarea de tehnologii noi si modernizate.Amploarea crescanda a acestei
componente de baza a activitatii de conceptie tehnica este generata de aceleasi cauze principale, ca si
innoirea produselor.
Pentru realizarea acestor actiuni in bune conditii, firmele exercita un ansamblu de atributii:elaborarea
proiectelor strategiei si politicii de cercetare si proiectare;elaborarea de studii, cercetari, documentatii si
proiecte pentru simularea de produse noi si moderne;informarea si documentarea tehnico-stiintifica in
firma.
C.Organizarea
In calitatea sa de activitate principala a firmei, organizarea reuneste ansamblul proceselor de elaborare,
adaptare si introducere de noi concepte si tehnici cu caracter organizatoric.
Specific firmelor moderne este extinderea proceselor organizatorice cu caracter inovational, cea mai
mare parte a acestora concretinzandu-se in inovatii organizatorice. Acestea reprezinta o componenta de
baza a inovatiilor ce se efectueaza in prezent, al caror management a intrat, potrivit opiniei specialistului
elvetian Gasser, in al treilea stadiu al evolutiei lor epoca concretizarii inovatiilor.
Inovatiile organizatorice prezinta, fata de inovatiile tehnice, mai multe particularitati. Forma elaborata
predominanta, a acestui tip de inovatie o reprezinta studiul organizatoric ce se poate referi atat la
intreprinderile in ansamblul sau, cat si la principalele componente.
Dintre principalele atributii cu caracter organizatoric sunt mentionate: formularea proiectului de politica
organizatorica a intreprinderii; elaborarea si aplicarea studiilor si masurilor cu caracter organizatoric;
colaborarea cu consultantii in management in perfectionarea organizarii firmei etc.

Activitatile secundare ale acestei functii sunt :

a) cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica
-reprezintata de ansamblul atributiilor organizatiei pentru realizarea obiectivelor din domeniul cercetarii
si valorificarii noului in practica organizatiei
b) introducerea progresului tehnic
-consta in operationalizarea inovarii tehnologice, ca produs al cercetarii stiintifice si dezvoltarii
tehnologice in cadrul intreprinderii
c) asimilarea de produse noi
-ansamblu de decizii pentru asigurarea conditiilor tehnice, materiale, economice di organizatorice
necesare fabricarii unor produse noi
d) dezvoltarea resurselor prin investitii
- ansamblul atributiilor organizatiei referitoare la transformarea resurselor materiale, financiare si de
munca in masini, utilaje etc, prin realizarea de noi
capacitati de productie, modernizare, dezvoltare, reconstrutia si reinnoirea celor existente
e) reproiecrarea manageriala

-ansamblul de atributii creativ-inovative din domeniul introducerii unor noi metode, tehnici de
management.
f) cercetarea stiintiifica si dezvoltarea tehnologica
Cercetarea stiintifica reprezinta un ansamblu de procese de cautare sistematica anoului, de dezvoltare a
patrimonului stiintei si tehnicii si de dezvoltare a parimonului stiintei si tehnicii si de valorificare a
cunostiintelor dobandite.Cercetarea stiintifica, in raport de amploarea obiectivelor stabilite si impactul
rezultatelo obtinute poate fi:funndamentala si aplicativa.
Cercetaree stiintifica fundamentala are ca obiectiv largirea sistemului de cunostinte fundamentale
asupra materiei, naturii si societatii, crearea de noi sisteme de cunostinte cu impact puternic domeniului
in care se desfasoara.
Cercetarea stiintifica aplicativa vizeaza dezvoltarea cercetarilor fundamentale prin realizare de noi
produse, servicii, metode si sisteme de cunostinte, sau imbunatatirea celor existente.
g) introducera progresului tehnic
Progresul tehnic reprezinta un proces de imbunatatire amijloacelor tehnice si a tehnologiilor de realizare
a produselor, lucarilor si /sau serviciilor, precum si de innoire permanenta a acestora.Acesta este
rezultatul propagarii rezultatelor cercetarii stiintifice si adezvoltarii tehnologice in structurile economicosociale.
Introducere progresului tehnic consta in operationalizare inovarii tehnice si tehnologice in cadrul
organizatiilor .Ritmul introducerii progresului tehnic depinde de oportunitatea rezultatelor cercetarii
stiintifice, dar si de capacitatea organizatiilor de a prelu aceste rezultate si de a le folosi cu scopul
cresterii eficientei activitatilor desfasurate
h) asimilarea de noi produse
Asimilarea de noi produse si modernizarea celor ewxistente constituie pentru fiecare intreprindere una
dintre cele mai importante modalitati de crestere aproductivitatii muncii, de valorificare superioara
amateriilor prime si materiale, de reducerea consumurilor specifice, de utilizarea eficienta a masinilor si
implicit de cerestere a eficientei si competivitatii.
Asimilarea de noi produse este impusa de faptul ca fiecare produs are o duratw de viata ca ,, interval de
timp, exprimat in ani intre momentul aparitiei pe piata aprodusului nou si momentul in care inceteaza
afi cerut si vandut.
Durata de viata a unui produs cuprinde urmatoarele faze:lansarewa, crstrea,expansiunea, saturatia si
decliniul.Studiul evolutiei in timp a fiecarui produs si extrapolarea tendintelor, corelat cuprognozele
tehnologice,ofera informatii pentru dezvoltarea unor produse.
Produsul nou presune o imbogatire a gamei de valori de intrebuintare, precum si a caracteristicilor
tehnico-functionale si economice. In raport de sfera elementelor novatoare, produse noi se pot grupa in
:
-produse absolut noi
-produse noi pentru economia nationala
-produse noi pentru inreprindere
Asimilarea de produse noi se poate face potrivit urmatoarelor orientari stretegice:
-prin conceptie proprie
-dupa liceenta

-dupa model de referinta

Asimilarea prin conceptie proprie presupune ca organizatia sa dispuna de un puternic potential
economic, stiintific,\si tehnologic, pentru a putea desfasura activitati de cercetare stiintifica, din care sa
rezulte noile produse.
Asimilarea prin licenta presupune cumpararea unei liceente pentru noul produs de la organizatii
specializate, sau care dispun de un potential de cercetare superior, pentru ca pe baza acesteia sa fie
introdus in fabricatie noul produs.
Asimilarea pe baza unui model de referinta consta in cumpararea unui produs existent pe plan
international, impreuna cu dreptul de a-l fabrica si comercializa. Dezavantajul in acest caz consta in
invechoirea rapida a respectivuluyi produs, care poate fi in ultimele faze din ciclul de viata.
Asimilarea de noi produse presupune o pregatire materiala , organizatorica si tehnica a
fabricatiei.Pregatirea tehnica impune o pregatire constructiva a fabricatiei, ca ansamblul de procese de
elaborare astudiilor si documentatiilor tehnice pentru realizarea noilor produsesi o pregatire
tehnologica in vederea elaborarii documentatiei tehnologice pentru realizare noilor produse.
i) dezvoltarea resurselor prin investitii
Pentru dezvoltarea resurselor inteprinderii se elaboreaza programe de investitii, prin care se aprecieaza
obiectivele de investitii ce urmeaza a fi realizate.
In etapa de stabilire a obiectivelor de investitii se realizeaza studii de fezabilitate si analize
comparative.In continuare, in etapa de pregatire propiu-zisa a investitiei se intocmesc proiectele de
executie si documentatiile economice, iar in etapa de realizare a obiectivului de investitii se desfasoara
servicii si asistenta tehnica de specialitate.
In opinia unor reputati specialisti in domeniu, investitia este privita ca o cheltuiala pe care o fac
persoanele fizice sau juridice cu scopul de a obtine bunuri si/sau servicii.Or, dezvoltarea resurselor
organizatiei presupune efectuarea de catre aceasta a unor cheltuieli, cu scopul de a dezvolta resursele
de care dispune, in primul rand capacitatii de productie, dar nu numai.
Dintre toate lucrarile care trebuie desfasurate pentru punerea in practica a unui proiect de investitii,
managementul organizatiei va implica mai mult in studiul de fezabilitate si in evaluarea eficientei
economice a investitiilor, fiecare dintre acestea facand obiectul unor discipline stiintifice distincte.
Elaborarea acestor lucrari presupune folosirea unor metodologii, metode si tehnici specifice, intre care
:metoda actualizarii sau discontarii, metoda pragului de rentabilitate, tehnica de simulare Monte Carlo,
metoda riscului de ambianta, tehnica diagramei sanselor de succes, Metodologia Bancii Mondiale
pentru evaluarea eficientei economice a investitiilor.
j) reproiectarea manageriala
Asa cum se poate vorbi despre fiabilitatea unui sistem tehnic ( masina, utilaj, agregat), se poate aprecia
ca si sistemul de management al unei organizatii este mai mult sau mai putin fiabil.Aceasta pentru ca,
fiabilitatea poate fi considerata probabilitatea ca un produs sau serviciu sa functioneze corect intr-o
perioada de timp determinata si in conditiile de utilizare prescrise.
Or, intrucat un sistem de management este influentat de o serie de factori exogeni si endogeni, care se
schimba in permanenta, si acest sistem de management isi pierde din eficacitatea la care a fost proiectat
la un moment dat.
Fiabilitatea sistemului de management al unei organizatii poate fi inteleasa ca probabilitatea ca acesta
sa functioneze corespunzator intr-o anumita perioada cu minimum de abateri de la standardele de
performanta stabilite.

Fiablitatea, ca o extindere a conceptului de calitate, presupune si concepte complementare, legate de:

-mentabilitatea sistemului, adica restabilirea functionarii corespunzatoare a acestuia la aparitia
dereglarilor, care in cazul managementului unei organizatii consta in masuri de adaptare a
componentelor sistemului de management (organizatoric, informational, decizional) la schimbarile care
au loc in mediul intern si extern;
- ergonomie, adica asigurarea relatiei optime intre om, masina si mediul ambient, care se urmareste si in
cazul managementului unei organizatii;
- analiza sau ingineria valorii prin care se urmareste o functionalitate maxima a managementului la
costuri minime;
- psihosociologia, prin care se urmareste integrarea rationala si eficienta a omului in mediul social.
Toate acestea justifica preocuparea continua pe care fiecare organizatie trebuie sa o manifeste fata de
proiectarea sau, dupa caz, reproiectarea sistemului
de management de care dispune.De asemenea, se justifica si necesitatea folosirii unor specialisti in
managementul organizatiei, care nu numai ca aplica unele cunostinte stiintifice din domeniul
managementului, dar au si rolul de a crea nou in acest domeniu, pentru care trebuie sa desfasoare o
activitate de cercetare.
Teoreticieni si/sau practicieni, specialistii in managementul organizatiei au ca obiectiv, dezvoltarea
teoriei in domeniul managementului, printr-o cercetare fundamentala sau aplicativa si adaptarea
permanenta a sistemului de management al organizatiilor, in care functioneaza, sau la care sunt
solicitati sa intervina la un nivel de performanta acceptabil.Ca urmare, cresterea fiabilitatii sistemului de
management al unei organizatii depinde de nivelul la care se desfasoara cercetarea din acest domeniu,
dar si de capacitatea organizatiilor de a prelua rezultatele acestor cercetari pentru a le aplica in practica
manageriala.
Mentinerea si/sau cresterea fiabilitatii sistemelor de management ale organizatiilor presupun
elaborarea unor lucrari specifice fiecarei organizatii in parte, dar se poate vorbi si de o metodologie
generala de introducere a acestor schimbari in cadrul fiecarei organizatii.In general, etapele unei astfel
de metodologii pot fi evidentiate ca in fi.
Atributii ale activitatilor
1.Prognoza privind dezvoltarea firmei pe piata:elaborare de proiecte, realizarea de proiecte de
cooperare, de investitii.
2.Concepere si implementare.Elaborarea de studii si cercetari pentru asimilarea de produse noi,
conceperea si implementarea tehonologiilor noi, conceperea de noi instalatii.
3.Realizarea de studii.Privind normarea muncii, organizarea compartimentului de productie, realizarea
de proiecte privind politica organizatorica a firmei.

Strategii manageriale n activitatea de cercetare dezvoltare

Nu se poate alege o strategie ci o combinaie a lor n diferite proporii n funcie de interesul firmei pe
pia.

Tipuri de strategii
a) Ofensive risc ridicat, potenial de compensaie ridicat privind rezultatele financiare i n inovarea
tehnologic i analiza pieei; sunt adoptate mai ales de firmele mari, dar i n firmele mici.
b) Defensive grad sczut de risc, potenial de compensaie sczut, caracteristic firmelor care pot realiza
profit n condiii de condiii de concuren, mai ales n domeniul producie i marketing.
c) Absorbante pot fi luate n considerare prin dou aspecte:
- cumprarea de licene mai ales n domeniul cercetrii dezvoltrii
- brevetarea unor inovri majore proprii
d) Interstiiale utilizate de firmele care evit confruntarea direct cu concurena prin cunoaterea
punctelor tari i slabe.
e) Incorecte atac asupra segmentului de pia deinute de alte firme, utiliznd metode ale spionajului
industrial.

Functia de cercetar
e-dezvoltare
Caracterizarea activitii de meninere i promovare pe pia, este momentul sesizrii cnd tehnologia
clasic se apropie de limita ei natural.
n acest moment decizia de management poate avea dou reacii contradictorii:
a) decizia de a transfera efortul de cercetare dezvoltare rapid n domeniul noilor sisteme tehnologice ca
rspuns ofensiv
b) decizia de a investi capital i n tehnologia existent i n tehnologia nou
- calea x investiie redus;
- calea y investiie continu;
- calea z investiie accelerat.
Riscul n fazele ciclului de via
a) Strategia ofensiv introducerea de produse i tehnologii noi
- Faza de inovare i lansare risc ridicat
- Faza de dezvoltare risc mediu
- Maturitate risc redus
b) Strategia defensiv mbuntire produs i tehnologie
- Faza de inovare lansare risc redus
- Faza de dezvoltare risc ridicat
- Maturitate risc mediu

Evaluarea normelor de timp n activitatea de cercetare

Stabilirea normelor de timp se va realiza n funcie de fazele cercetrii:
A. Fazele preliminare ale cercetrii
- fia unic de fundamentare;
- tem de cercetare complex;
- tem de cercetare cadru sau pentru colaboratori.

B. Faze efective de cercetare

- studii de cercetare
- studii tehnice;
- studii experimentale;
- studii de fiabilitate;
- studii de dezvoltare;
- documentaie pentru modele
- experimental;
- funcional;
- matematic;
- elaborarea tehnologiei specifice cercetrii
- tehnologii aplicative;
- tehnologii pilot;
- experimentri, ncercri, verificri, testri
- experimentri pentru model;
- experimentri de laborator;
- elaborare tem de proiectare numai dac faza de cercetare este urmat de faza de proiectare
C.Fazele adiionale cercetrii
- elaborarea documentaiei economice pentru cercetare
- avizarea lucrrilor de cercetare
D.Faze de execuie pentru cercetare
- execuie model numai dac lucrarea de cercetare o cere.