Sunteți pe pagina 1din 11

UIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

REFERAT
Tema: Desfacerea casatoriei

Student: Brinzeanu Mihail


Profesor: Osoianu Natalia

DESFACEREA CASATORIEI
I.

Familia grup social fundamental. Casatoria principal


izvor al familiei.

Din punctul de vedere al sociologiei, familia reprezinta grupul social


fundamental, care asigura mentinerea continuitatii biologice a societatii prin
procreare, ingrijirea si educarea copiilor, precum si mentinerea continuitati
culturale prin transmiterea catre descendenti a limbii, obiceiurilor, modelelor
de conduita1.
Familia indeplineste, in raport cu individul si cu societatea, functii
fundamentale, accentul punandu-se pe ansamblul si natura relatiilor
manifestate in grup, ca si pe latura dinamico-functionala care confera
specificitate familiei, in raport cu alte forme de comunitate.
Relatiile de familie au un caracter de complexitate ce nu il mai
intalnim la alte categorii sociale, dat fiind ca, in cadrul relatiilor de familie,
apar aspecte morale, psihologice, fiziologice si economice intre cei care
formeaza comunitatea de viata si interese.
Privind din prisma stiintelor juridice, familia desemneaza grupul de
persoane intre care exista drepturi si obligatii, care izvorasc din casatorie,
rudenie (inclusiv adoptia), precum si din alte raporturi asimilate2.
Notiunea sociologica si cea juridica a familiei, in mod obisnuit,
coincid, se suprapun, dar exista situatii cand aceasta corespondenta nu se mai
aplica. De exemplu, cand un copil este incredintat unei institutii de ocrotire
inceteaza relatiile de fapt intre el si parintii sai, dar nu si cele juridice care se
exprima prin obligatia de a platii contributia la intretinerea copilului. Putem
spune ca trebuie facuta distinctie intre raporturi faptice, sociologice de
familie si raporturile juridice de familie. Relatiile de familie prezinta aspecte
personale, nepatrimoniale, si aspecte patrimoniale.
Casatoria, ca principal izvor al familiei, poate fi definita astfel
uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit
dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie, si reglementata de
normele imperative ale legii3. Mentionam ca actul juridic prin care se
incheie casatoria nu poate fi considerat un contract.
Din aceasta definitie a casatoriei decurg mai multe caractere : este
uniunea dintre un barbat si o femeie, este liber consimtita, este monogama,
1

Maria Voinea Sociologie Generala si Juridica, edit. Sylvi, 2000, p. 73


Ion P. Filipescu Tratat de Dreptul Familiei, edit. All Beck, 2000, p. 2
3
I. Filipescu op. cit., p.11-12
2

se incheie in formele cerute de lege, are un caracter civil, se incheie pe viata,


se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie si se
incheie in scopul intemeierii unei familii.
Casatoria, creand o familie, instituie o noua entitate sociala, care
confera partenerilor statusuri noi (sot/sotie, ginere/nora etc.)1 si prilejuieste
relatii sociale noi, contribuind la structurarea statusului social al partenerilor,
cat si la structurarea societatii.
Din punct de vedere juridic, in Codul familiei sunt prevazute o serie
de conditii de fond, ce au scop asigurarea incheierii unei casatorii numai
intre acele persoane ce sunt apte, din punct de vedere fizic si moral, sa
intemeieze o familie, si conditii de forma, ce constituie forma recunoasterii
sociale a casatoriei, premisa ocrotirii ei de catre stat. Conditiile de fond
constau in: a) conditii privitoare la aptitudinea fizica de a incheia casatoria
(diferenta de sex, varsta matrimoniala, comunicarea starii de sanatate); b)
conditii menite sa asigure o casatorie liber consimtita (consimtamant
neviciat); c) conditii privitoare la aptitudinea morala de a incheia casatoria
(oprirea bigamiei, interzicerea casatoriei intre rude, interzicerea pe motive de
adoptie). Conditiile de forma au ca continut o anumita conduita ce trebuie
respectata si o serie de formalitati pentru a asigura legalitatea casatoriei
(declaratia de casatorie, opozitia la casatorie, incheierea casatoriei in fata
ofiterului de stare civila)2.
2.

Divortul mijloc de desfacere a casatoriei

Epoca industriala si mai ales cea postindustriala au afectat in mod


serios functionalitatea familiei, o serie dintre aceste functii fiind intr-un
declin accentuat, iar familia insasi intr-o mare criza. Putem exemplifica
astfel: a) functia de socializare a fost diminuata prin aparitia institutiilor de
educatie si aparitia mijloacelor media; b)functia afectiva este tot mai putin
resimtita datorita instrainarii partenerilor.
Acest declin, al functiunilor unei familii, determina cresterea
spectaculoasa a cazurilor de divort, ca mijloc de desfacere a casatoriei, dar si
aparitia unor moduri diferite de vietuire si convietuire.
Din punct de vedere juridic, divortul este unica modalitate de
desfacere a casatoriei, facandu-se distinctie cu incetarea casatoriei ce
intervine prin decesul unuia din soti, declararea judecatoreasca a mortii unuia
din soti si recasatorirea sotului celui ce a fost declarat mort (art. 37 Codul
familiei). In noua reglementare, Legea nr. 59/ 1993, divortul nu mai are un
caracter exceptional, putand fi cerut de ambii soti, daca exista motive
temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai
1
2

Nicolae Grosu Tratat de Sociologie, edit. Expert, 2000, p.127


M. Voinea op. cit., p.76-78
3

poate continua. In acest fel, reglementarea divortului are la baza mai mult
ideea divortului remediu, decat cea a divortului sanctiune, desi aceasta din
urma idee nu a fost parasita in intregime, deoarece divortul se poate
pronunta, exceptand cazurile prevazute de art. 38 alin.2 din Codul familiei,
din vina unuia sau a ambilor soti (art.617 alin.3 din Codul de procedura
civila).
In esenta divortul este cauzat de incompatibilitattea partenerilor.
Starea de incompatibilitate este, practic, certa in cazul in care unul din
parteneri este perceput ca om rau, prin aceasta intelegandu-se insuportabil.
Divortul este precedat de perioade de insatisfactie, traita tacit de
parteneri, pentru un timp, ca apoi sa apara reprosuri, imputari reciproce si
implicit destainuiri fata de altii, toate acestea ducand la la deteriorarea
cuplului conjugal. Putem identifica apoi si o perioada de confruntare si de
separare, ce apare pana la pronuntarea divortului, chiar daca partenerii
impart aceeasi locuinta.
Statistic vorbind, divortul este initiat in majoritatea cazurilor de femei.
Sistemul nostru juridic prevede ca modalitate ale divortului si acordul
sotilor acesta fiind valabil doar prin indeplinirea conditiilor prevazute de art.
38 C. fam.: a) sa fi trecut un an de la incheierea casatoriei, b) sa nu existe
copii minori rezultati din casatorie, si a indeplinirea unor cerinte legale
prevazute de Codul de procedura civila la art. 6131, astfel ca cererea de
divort sa fie intemeiat pe acordul celor doi soti si sa fie semnata de acestia.
Casatoria, ca baza a familiei, nu constituie numai o problema de ordin
personal, nu intereseaza numai pe cei doi soti, ci si societatea. In toate
relatiile de familie traieste un interes social 2. Caracterul social al casatoriei
face ca vointa sotilor sa nu poata constitui prin ea insasi un temei suficient
pentru desfacerea ei (soarta casatoriei nu poate fi lasata numai la latitudinea
sotilor). Imposibilitatea de a continua casatoria, datorata unor motive
temeinice, se constata de catre autoritatea de stat competenta.
Fundamentul stabilitatii casatoriei il constituie esenta morala a
acesteia, adica afectiunea si inclinatia reciproca a sotilor, completata de
sentimentul datoriei morale fata de familie si societate si cu comunitatea
spirituala dintre soti. In principiu in casatorie se realizeaza armonia dintre
datoria morala a sotilor si sentmentele si inclinatiile reciproce. Faptul ca
divortul este permis, numai pentru motive bine intemeiate, verificate de
organul de stat competent, atrage atantia asupra importantei pe care o
prezinta casatoria si asupra raspunderii pe care si-o asuma partenerii prin
incheierea ei.
Temeiul divortului consta in indeplinirea cumulativa a urmatoarelor
conditii:
1
2

I. Filipescu op. cit., p.202


I. Filipescu op. cit., p.203

a)

existenta unor
judecatoreasca;

motive

temeinice,

apreciate

de

instanta

b) aceste motive sa fi vatamat grav raporturile dintre soti incat


continuarea casatoriei sa fie vadit imposibila;
c)

imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere


desfacerea ei.

Divortul produce efecte numai pentru viitor.


Divortul are efecte traumatizante asupra fostilor parteneri, dar mai ales
asupra copiilor in cauza. Acestia din urma risca sa ramana cu o serie de
traume in urma separarii de unul din parinti, intervenind un gol relational,
chiar si complexe de stigmatizare si inferioritate sociala.
Desi diminuarea functiilor familiei este evidenta, iar divortionalitatea
accentuata, totusi familia rezista ca una din institutiile fundamentale si este
posibil, din cauza agravarii disfunctiilor societatii, ori sa se destrame, ori sa
se transforme intr-un bastion al supravietuirii1.

2.Motive de divor
Divorul este operaiunea juridic de desfacere al cstoriei n timpul
vieii soilor, prin hotrre judectoreasc, atunci cnd exist motive
temeinice care fac imposibil continuarea cstoriei, sau pe temeiul voinei
soilor, cu respectarea condiiilor cerute de lege.
Potrivit reglementrii actuale cstoria se poate desface fie la cererea
fie prin acordul soilor , fie la cererea unuia dintre soi.
2.1.Divorul prin consimmntul mutual al soilor
Potrivit dispoziiilor art. 373 lit. a, divorul poate avea loc prin acordul
soilor sau la cererea unuia dintre soi acceptat de cellat so. Divorul prin
acord era prevzut i n reglementarea anterioar, ns cerinele pentru
pronunare acestuia erau mult mai restrictive. n acest sens, dispoziiile art.
38 alin. 2 din C. Fam. pevedeau c divorul poate fi pronunat i numai pe
baza consimmntului ambilor soi dac sunt ndeplinite urmtorele
condiii2:
1

N. Grosu op. cit., p.133

n Codul civil, prin art. 214 era admis divorul prin consimmntul mutual al soilor dac erau ndeplinite urmtoarele condiii: soul
s aib cel puin 25 de ani, iar soia cel puin 21; soii s fie cstorii de cel puin 2 ani; soii s nu fie cstorii de mai mult de 20 de
ani; soia s nu aib mai mult de 45 de ani; consimmntul prinilor sau ai celorlali ascendeni n via, dup condiiile prescrise la
ncheierea cstoriei art. 254-157).

a) s fi trecut cel puin un an de la data ncheierii cstorieiTermenul


de un an este mplinit n ziua i luna corespunztoare a anului urmtor
ncheierii cstoriei. De vreme ce legea cere ca durata cstoriei s fie de cel
puin un an, cererea de divor prin acordul soilor trebuie formulat dup
mplinirea acestui termen, ntruct numai n aceste condiii produce efecte
acordul soilor. O cerere formulat nainte de mplinirea termenului va fi
respins ca prematur, sau va fi judecat, dac soii solicit desfacerea
cstoriei pentru motive temeinice.
b)s nu existe copii minori rezultai din cstorie.Condiia se consider
ndeplinit chiar dac unul dintre soi are un copil minor dintr-o alt
cstorie, sau din cstorie au rezultat copii dar acetia sunt majori. Dac
soii au adoptat un copil care la data divorului era minor, nu va putea fi
promovat cerere de divor prin acordul soilor, ntruct copilul adoptat este
asimilat celui firesc. n cazul n care adopia a fost ncheiat numai de unul
dintre soi, condiia este ndeplinit.
Noul Cod civil introduce o soluie mult mai practic, astfel c dac
este ndeplinit cerina acordului soilor, indiferent de durata cstoriei i
indiferent dac sunt sau nu copii rezultai din cstorie divorul se poate
pronuna fie pe cale judiciar, fie pe cale notarial sau administrativ.
2.1.1 Divorul prin acordul soilor pe cale judiciar
Potrivit dispoziiilor art. 374 NCC, divorul prin acordul soilor pe
cale judiciar poate fi pronunat indiferent de durata cstoriei i indiferent
dac au rezultat sa nu copii din cstorie. Instana este inut doar s verifice
existena consimmntului liber i neviciat al fiecruia dintre soi . Dac
unul dintre soi se afl n imposibilitatea de a-i exprima consimmntul,
sau este pus sun interdicie divorul nu se poate pronuna pe temeiul
dispoziiilor art. 373 lit.a.
2.1.2 Divorul prin acordul soilor pe cale adminitrativ sau prin
procedura notarial
Dintru nceput de impune meniunea c potrivit art. 41 din legea de
aplicare, dispoziiile Codului Civil privind divorul prin acordul soilor se
aplic i cstoriilor n fiin la data intrrii n vigoare a Noului Cod Civil.
Potrivit art.375 NCC, dac soii sunt de acord i dac nu sunt copii nscui
din cstorie, din afara cstoriei sau adoptai, ofierul de stare civil ori
notarul sau notarul public de la locul cstoriei sau al ultimei locuine
comune poate constata divorul, elibernd un certificat de divor. Divorul
prin procedura notarial sau administrativ se poate pronuna i n cazul n
care unt copii rezultai din cstorie, cu condiia ca soii s fie de acord
asupra tuturor aspectelor ce in de stabilirea locuinei minorilor, precum i a
legturilor personale cu minorul.
Dac nu sunt ndeplinite cerinele legale dup caz notarul public sau
ofierul de stare civil respinge cererea de divor, iar mpotriva refuzului nu

exist cale de atac. Soii aflai ntr-o astfel de situaie pot ns formula cerere
la instana de judecat, pentru a se pronuna divorul.
2.2. Divorul din culp
Potrivit art. 373 lit b din NCC oricare dintre soi are dreptul de a cere
desfacerea cstoriei, dac din motive temeinice relaiile dintre soi sunt grav
i iremediabil vtmate, astfel nct continuarea cstoriei a devenit
imposibil pentru el1.
Desfacerea cstoriei la cererea unuia dintre soi este condiionat de
ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor condiii:
- existena unor motive temeinice;
- motivele invocate s fi vtmat grav relaiile dintre soi;
- continuarea cstoriei s nu mai fie posibil.
Textul de lege aminti are o formulare general, noiunea de motive
temeinice nefiind n nici un fel precizat, nici mcar cu titlu exemplificativ.
Dac n vechiul Cod civil erau precizate expres mprejurrile care
constituiau motive temeinice pentru desfacerea cstoriei respectiv adulter;
excese i cruzimi; insulte grave; pedeapsa la munca silnic sau recluziunea;
fapta unui so de a atenta la viaa celuilalt so; art. 38 al. 1 din C. Fam. ,
precum i art. 373 lit. b are o formulare general, noiunea de motive
temeinice nefiind n nici un fel precizat. Astfel n lege nu se enumer nici
mcar cu titlu exemplificativ mprejurri sau fapte care ar putea constitui
motive temeinice de divor.
Doctrina2 a apreciat c generic prin motive temeinice de divor trebuie
s se neleag acele fapte reale care n mod obiectiv i fr referire la cazuri
de spe sunt att de grave nct justific desfacerea cstoriei. De aceea
temeinicia motivelor de divor se analizeaz prin raportare la citerii
obiective.
n sistemul actual jurisprudena a reinut ca motive temeinice pentru
desfacerea cstoriei: adulterul; atitudiunea necorespunztoare a unuia dintre
soi care se exprim pin acte de violen; nepotrivire de ordin fiziologic care
afecteaz normala desfurare a raporturilor intime dintre so; existena unei
boli grave incurabile a unuia dintre soi; rele purtri de ordin moral. Instana
de judecat va putea respinge divorul dac apreciaz c starea invocat de
unul dintre soi poate fi depit i nu reprezint o vtmare grav a relaiilor
de familie, existnd i dorina celuilalt so de a continua cstoria3.
S-a pus problema dac numai refuzul unuia dintre soi de a contribui
material la suportarea sarcinilor cstoriei constituie motiv temeinic pentru
1

I.P. Filipescu, op.cit., p.204


I.Albu, op. cit., p.192.
3
I. Dogaru, S. Cercel, op. cit., p. 101
2

desfacerea acesteia4. Opinia dominant a doctrinei2 i jurisprudenei a


susinut c acesta nu poate constitui motiv de divor, pentru aceast situaie
existnd alte sanciuni specifice3.
Pentru a se dispune desfacerea cstoriei nu este suficient dovedirea
existenei numai a unor motive temeinice ci mai este necesar a se dovedi c
aceste mprejurri vatm grav relaiile de familie astfel nct convieuirea a
devenit imposibil. Dac temeinicia motivelor invocate pentru desfacerea
cstoriei poate fi apreciat prin raportare la un criteriu obiectiv,
imposibilitatea de a continua convieuirea presupune raportarea la un criteriu
subiectiv, avndu-se n vedere situaia concret i felul n care au evoluat n
timp relaiile dintre soi. n acest sens instana de judecat va trebui s
analizeze n ce msur motivele invocate aduc o vtmare grav raporturilor
de familie, dac aceast vtmare este iremediabil astfel nct este evident
imposibilitatea continurii cstoriei pentru cel care solicit desfacerea
cstoriei.
Este posibil ca motivele pe care se ntemeiaz cererea de desfacere a
cstoriei s se nfieze numai sub forma unor nenelegeri trectoare care
nu sunt de natur a califica relaiile dintre soi ca iremediabil vtmate.
Din acest punct de vedere reglementarea n vigoare este superioar
celei din Codul civil, care stabilea n mod limitativ cauzele care constituiau
motive pentru desfacerea cstoriei, simpla lor dovedire ducnd la
pronunarea divorului fr a permite nici o apreciere din partea instanei de
judecat cu privire la posibilitatea de continuare a cstoriei. Instanele de
judecat nu aveau dreptul s aprecieze n ce msur motivele invocate fceau
cu adevrat imposibil convieuirea, ntruct aprecierea n acest sens era
fcut de legiuitor4.
Motivele de divor invocate i dovedite n cadrul procesului permit
instanei s stabileasc culpa sau vina n desfacerea cstoriei n sarcina
unuia sau a ambilor soi, putnd exista urmtoarele situaii:
- s se constate culpa exclusiv a soului prt, caz n care cstoria se
va desface din vina exclusiv a acestuia;
- desfacerea cstoriei din vina ambilor soi dac din probele
administrate rezult o culp grav i concurent din partea soului reclamant.
Dac din probe va rezulta culpa exclusiv a soului reclamant la
vtmarea relaiilor de familie, iar soul prt nu are cerere reconvenional
prin care s solicite la rndul su divorul, instana va respinge cererea de
divor.
1

Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, op. cit., p.112.


I.P. Filipescu, op.cit., p.228.
3
Spre exemplu este admisibil promovarea n timpul cstoriei a unei aciuni n justiie pentru obligarea soului s contribuie la
cheltuielile de cretere i educare a copiilor. De asemenea ntre soi exist obligaia de ntreinere, astfel nct soul aflat n stare de
nevoie poate s-i exercite dreptul corelativ n caz de refuz al soului obligat.
4
T.R.Popescu, Drept civil, vol I, Bucureti, 1945, p. 369.
2

n acest sens prin Deciza de ndrumare a fostului Tribunal Suprem nr.


3 din 22 iunie 1955 s-a dispus" c divorul nu se poate pronuna dect dac
instana constat c motivele temeinice care fac cu neputin continuarea
cstoriei au fost provocate de soul prt, nu i atunci cnd cauza dezbinrii
este imputabil soului reclamant".
Soluia a fost mprtit i de doctrin care a apreciat c temeiul legal
al acesteia este reprezentat de dispoziiile art. 373 lit. b potrivit crora
desfacerea cstoriei se poate dispune numai dac continuarea cstoriei este
imposibil pentru cel care cere desfacerea ei. Prin urmare n lipsa unei
solicitri a soului prt, instana nu poate lua iniiativa desfacerii cstoriei
din vina soului reclamant, de a crei comportare soul prt nu gsete cu
cale s se plng. Altfel spus cnd se invoc drept motive de divor fapte care
sunt imputabile numai reclamantului, pretenia acestuia nu poate fi luat n
considerare fr o cerere reconvenional a soului prt, singurul n msur
s aprecieze dac continuarea cstoriei mai este posibil sau nu 1. La aceste
argumente s-ar mai aduga i acela c o soluie contrar ar nsemna a permite
reclamantului s se prevaleze de propria-i culp, ceea ce ar contraveni
principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
O astfel de soluie dei mprtit constant de jurispruden i n
prezent se dovedete deseori numai un mijloc de satisfacere uneori a unor
orgolii, fiind una din metodele prin care se menine o cstorie cu orice pre,
dei n fapt, ntre soi nu mai exist relaiile specifice de familie. Soluia
consacrat, ntemeiat pe o interpretare logic a dipoziiilor legale contribuie
la asigurarea stabilitii relaiilor de familie.
Ea nu reuete ns s asigure i remedierea relaiilor de familie
vtmate din culpa soului reclamant. De aceea n opinia noastr ea
contravine naturii juridice specifice a cstoriei, fundamentului acesteia i a
relaiilor dintre soi. Dac la baza cstoriei se afl consimmntul liber al
prilor, tot astfel nimeni nu poate fi reiunut ntr-o cstorie atta timp ct nu
mai dorete acest lucru. n msura n care mprejurrile invocate drept
motive temeinice sunt n culpa soului reclamant, dar ele sunt de natur a
vtma grav relaiile dintre soi, n msura n care se face dovada vdit c
relaiile de familie nu mai pot continua, cererea de divor nu trebuie respins
pe considerentul c cel care solicit acest lucru este vinovat de deterioarea
raporturilor dintre soi. Practica a dovedit faptul c o asemenea soluie nu era
de natur a-l determina pe soul reclamant la revizuirea atitudinii sale i la
ncercri de remedirere a relaiilor cu soul prt, ci dimpotriv n majoritatea
cazurilor ea era urmat de promovarea ulterioar a unei noi aciuni.
La cererea soilor instana nu va motiva cererea de divor dar va fi
obligat s statueze cu privire la vinovia soilor pentru desfacerea
cstoriei.

T.R.Popescu, op.cit.,p. 248.

Stabilirea culpei la desfacerea cstoriei n sarcina unuia sau a ambilor


soi prezint relevan pentru urmtoarele aspecte:
- soul vinovat de desfacerea cstoriei, dac se va afla n stare de
nevoie nu va putea beneficia de pensie de ntreinere dect pe durata unui an
de zile de la desfacerea cstoriei;
- reprezint unul dintre elementele care vor fi luate n considerare la
ncrediarea copiilor minori spre cretere i educare, fr a avea ns caracter
determinant, astfel nct este posibil ncredinarea minorului printelui
vinovat de deteriorarea relaiilor de familie dac acest lucru este n interesul
minorului.
- dac din cstorie nu au rezultat copii, beneficiul contractului de
nchiriere va fi atribuit soului care a obinut divorul, respectiv soului
nevinovat.
- hotrrea de divor prin care se reine culpa unuia dintre soi pentru
deteriorarea relaiilor de familie, poate constitui un mijloc de prob a
ingratitudinii, pentru revocarea donaiilor fcute ntre soi n timpul
cstoriei.
- are efecte de ordin moral-educativ, opinia public sancionnd
comportamentul negativ i lipsa de rspundere fa de familie a celor care se
fac vinovai prin conduita lor de deteriorarea raporturilor de familie.
2.3.Divorul din motive medicale
Si noua reglementare permite oricruia dintre soi s cear divorul
atunci cnd starea sntii sale face imposibil convieuirea. Se au n vedere
att afeciunile fizice ct i cele psihice, indiferent dac sunt vindecabile sau
nu.
Gravitatea i formele maladiei prezint relevan sub aspectul
admisibilitii cererii, ntruct cstoria se va desface numai dac se
dovedete c este imposibil continuarea acesteia ca urmare a strii de
sntate a unuia dintre soi. Jurisprudena1 a statuat c prezena unei boli
grave nu constituie n sine motiv de divor, ci mai mult cellalt so are
obligaia moral de a-i acorda sprijin soului bolnav. Prin urmare simpla
dovedire a afeciunii celuilat so nu este suficient pentru a conduce la
pronunarea divorului. Consecinele strii de sntate asupra relaiilor de
familie sunt lsate la aprecierea instanei de judecat, cu precizarea c n
aceast situaie este admisibil formularea cererii i de ctre soul bolnav. n
acest sens Plenul Tribunalului Suprem prin Decizia de ndrumare nr. 10/1974
a statuat c gravitatea bolii care afecteaz grav relaiile dintre soi, coroborat
cu faptul c soul bolnav ascunde maladia de care sufer sunt mprejurri de
natur a constitui motiv temeinic de divor.
n aceast ipotez instana de judecat nu va statua n motivarea
hotrrii de desfacere a cstoriei cu privire la culpa soilor.
1

Trib. Suprem, s. civ., dec.civ.nr.716/1989, n Dreptul, nr. 3/1990, p.173

10

BIBLIOGRAFIE

Maria Voinea Sociologie Generala si Juridica, edit. Sylvi, 2000


Ion P. Filipescu Tratat de Dreptul Familiei, edit. All Beck, 2000
Nicolae Grosu Tratat de Sociologie, edit. Expert, 2000

11