Sunteți pe pagina 1din 9

Modele de comportament in psihologia contemporana: 7 tipologii descoperite de Rene de Lassus

Cele mai raspandite modele de comporta ment din zilele noastre au fost descoperite de catre
Rene de Lassus analizand conduita in viata cotidiana a unui numar semnificativ de oameni,
atat adolescenti, cat si persoane adulte Cele mai raspandite modele de comportament din zilele noastre sunt
urmatoarele:
Bataiosul

Intreprinzatorul si sportivul ilustreaza cel mai bine acest model de comportament ce este portretizat intr-un om
energic, dinamic si hotarat sa castige cu orice pret.

Supusul

Supusul traieste in umbra semenilor sai, ghidandu-se dupa principiul ca, daca vrei sa nu ai probleme, este
recomandabil sa nu te faci remarcat. Acest model de comportament sufera de teama continua de a nu iesi in
evidenta cu nimic.

Devotatul

Devotatul este mai adesea o devotata, fiindca atat firea lor mai miloasa, cat si o anumita traditie a actiunii
caritabile le recomanda pe femei mai degraba decat pe barbati pentru rolurile care presupun abnegatie. Acest model
de comportament, devotatul, considera ca nu trebuie sa traiasca pentru sine, ci pentru cei din jur. Empatia este
punctul sau forte.

Rebelul

Rebelul este vesnic nemultumit de felul in care merg lucrurile, de ordinea sociala, de starea lumii. Literatura
tinerilor furiosi si filmele inspirate din aceasta au popularizat figura modelului de comportament rebel care se
opune establishment-ului si traieste dupa un cod aflat in totala discordanta cu normele sociale.

Siretul sau manipulatorul

Manipulatorul se descurca foarte bine folosindu-i pe ceilalti pentru a-si indeplini propriul scop. Pe cat de sincer
doritor sa isi ajute semenii este devotatul, pe atat e de inclinat modelul de comportament manipulatorul sa speculeze
slabiciunile acestora in propriul avantaj.

Militantul

Militantul se aseamana cu devotatul prin capacitatea sa de daruire, dar obiectul abnegatiei sale nu mai este, de
aceasta data, o persoana. Acest model de comportament lupta pentru o cauza, un crez religios sau politic etc.

Incorigibilul

Incorigibilul este tipul care repeta necontenit: asa sunt eu, cui ii place, bine, cui nu, la revedere!. Acest model de
comportament nu considera ca trebuie sa se adapteze mediului si imprejurarilor, ci ca oamenii sunt datori sa il
accepte asa cum este. Multumirea de sine pe care o implica acest scenariu de viata este abil speculat de publicitate
(..., pentru ca meriti).

Citim si auzim in jurul nostru analize diverse, perceptii diferite ale unor lucruri / fenomene / teorii sau ideologii care
au avut sau au o legatura cu psihologia romaneasca, idei desprinse din multe domenii, planuri si proiecte diferite,
sperante

si

vise

de

fi

materializate.

Citim despre istoria romanilor si a stramosilor lor. Si ne cantonam, de multe ori, in analize pozitiviste de tipul
suntem
Nu

cei
este

rau,

dar,

fara

mai
nicio

indoiala,

nu

buni.

este

tot

ce

ne

trebuie.

Pentru ca, despre ce nu citim si auzim prea mult este punctul de unde plecam, situatia actuala a societatii romanesti
si a mentalului romanilor, si mai ales cauzele care ne-au adus aici. "De ce se intampla asta sau cealalta? Care sunt
cauzele? Care e partea noastra de vina? Si ce putem face pentru a repara, pe viitor, ceva?"

Primul pas in acest sens este sa ne recunoastem partea noastra de vina in ceea ce nu ne place in jur, sa recunoastem
ca exista tare dezvoltate in timp, efecte ale stresului si nesigurantei, ale indiferentei si, mai ales, a lipsei de dorinta de
a privi adanc in noi insine si spre cei din jur, pentru a vedea ca multe din cauzele problemelor noastre (si multe
dintre

lucrurile

care

ne

dor

la

poporul

acesta)

rezida

in

noi

insine.

De aici se poate pleca. Numai dupa recunoasterea si constientizarea lipsurilor sau a lucrurilor neduse pana la capat
putem merge mai departe. Putem aplica orice fel de tehnici de optimizare, putem eficientiza diferite aspecte ale
vietii,

putem

duce

la

indeplinire

obiectivele

stabilite.

As zice s-o luam pas cu pas. Care ar fi defectele noastre, ale romanilor? De calitati am mai vorbit si vom mai vorbi,
fara indoiala, pentru ca romanii au multe calitati. Dar nu e suficient. Mai trebuie vorbit si de lipsuri. Ale noastre,
pentru

Voi

ca

incerca

acestea

sa

intereseaza.

enumar

Nu

cateva

ale

defecte

altora,

identificate

de

ale

langa

romanilor

noi

si

sau

lista

de

ramane

aiurea.

deschisa.

1. Capacitatea redusa de a stabili obiective pe termen lung si de a actiona consecvent pentru atingerea lor.
2.

Spirit

3.

Orgoliul

si

4.

7.

speculativ

consecinta

lui,

Sentimentalism

5.
6.

practic

spre

redus

Tendinta

al
de

8.

misticism.
libertatii

individuale.

lucra

superficial.

Lipsa

9.

Tendinta

autodisciplinei.
risipitoare,

consumatorista.

10.
11.

dezbinarea.
exagerat.

Inclinatia
Simt

redus.

Cronofagia.
Lipsa

unui

12. Cosmopolitism si tendinta spre imitatie.

cod

de

comportare

sociala.

elemente de reper sociale in completare - incercand sa dezvolt putin cauzele care ne fac sa fim in aceasta situatie, ca
societate,

pornind

de

la

reperele

individuale

prezentate.

.
1. Capacitatea redusa de a stabili obiective pe termen lung si de a actiona consecvent pentru atingerea lor.
Omul, ca individ, este o "forta slaba" in comparatie cu ceea ce ne propunem ca societate.Obiectivele pe termen lung
se pot stabili individual in contextul unor obiective social/economice generale . Altfel rezultanta pe societate este o
dezvoltare haotica - cam ceea ce vedem acum la noi - in care fiecare isi ia ca model si ca tinta ceea ce crede el ca e
mai bine pentru el si familia lui - si traduce acest scop in practica asa cum crede el ca e mai bine . Nu intotdeauna
rezultanta actiunilor indivizilor dintr-o societate duce la dezvoltare, desi luati individual fiecare are acest scop .
.
2. Spirit practic speculativ redus. Ne inscriem pe aceiasi tema de mai sus. E greu de gasit spiritul practic in
momentul in care in plan general social nu exista o directie clara de dezvoltare. Ca sa fiu explicit am sa dau
exemplul agriculturii - in anii 90 ne chinuiam sa distrugem tot ceea ce insemna cooperare, destramand suprafetele
mari de teren, cooperarea venita din comunism pe culturi agricole, utilaje, material saditor,irigatii etc ( desi ar fi fost
de ajuns sa schimbam doar forma de impartire a produsului finit - pastrand unitatea ). Astazi ne chinuim sa avem
curajul sa ne asociem si sa cooperam pe activitati agricole, reusind foarte rar sa ajungem sa ne coagulam pe
suprafete mai mari pt a putea avea acces la bani europeni nerambursabili pt dezvoltarea agriculturii. Ambele tendinte
au avut ca suport ... "spiritul practic" indus de guvernantii de la acea data. Si probabil se vor mai schimba inca
aceste tendinte pana sa avem o directie clara de dezvoltare agricola - desi agricultura este o sursa de venituri
individuale

si

nationale

evidenta

.
3. Orgoliul si consecinta lui, dezbinarea. Este o rezultanta normala a unei societati in care "fiecare avem dreptatea
lui". In lipsa unui interes national bine definit care sa traverseze timpul indiferent de culoarea politica a conducerii
tarii e normal ca la fiecare schimbare de guvernare sa se puna accent - si la nivel social si la nivel de individ si
comunitate locala - pe "ceea ce nu au fost in stare sa faca ceilalti"- si nu pe ceea ce pot sa fac eu in continuarea la
ceea

ce

exista

deja...

Se platesc polite , se lasa in uitare proiecte incepute si partial finantate, se schimba pe criterii "politice" functionari
publici (uneori pana la nivel de portar) ceea ce face ca... tu, ca individ , sa-ti reiei toata activitatea birocratica pe care
ai cladit un plan de dezvoltare, un plan de afaceri ; se pune sub semnul intrebarii activitatea si dezvoltarea sociala
precedenta, sub semnul neincrederii, al "finantarilor dubioase" (uneori cu motiv cat se poate de real...), al orgoliului
manifestat ca "dreptatea mea, e mai buna ca dreptatea ta". Rezultatul cel mai evident al acestui orgoliu se vede in
invatamant - unde, nici macar pe cunostintele inaintasilor pe care le predam in sistemul educational, nu putem cadea
de acord, schimband la fiecare 4 ani programa, manualele, sistemul de evaluare etc etc. Si totusi aici avem cea mai
clara

si

stabila...

"materie

prima"-

cunostintele

lasate

de

inaintasi.

Remediul la acest defect - raportarea la repere gandite de specialisti pe domeniul de activitate si nu la "solutiile
politice"

care

apar

la

fiecare

ani

ca

ciupercile

dupa

ploaie.

.
4.

Sentimentalism

exagerat

5. Inclinatia spre misticism. Oricat ar parea de paradoxal si aceasta inclinatie e normala pentru ca in lipsa unor
repere in viata reala social/economica individul si societatea se sprijina pe repere ce "nu pot fi puse la indoiala". Este
manifestatia inclinarii spre siguranta, spre ceva stabil de care, dupa atatia ani de haos, avem nevoie. Statisticile arata
ca romanul are incredere in biserica si armata. Daca increderea in armata este justificata (ca pilon de siguranta a unui
stat ) , misticismul, religia,sentimentalismul exagerat este exact perdeaua de fum in care ne pierdem identitatea
sociala si individuala. Cautam drumul spre "siguranta" prin metode incerte si lipsite de practica atat de necesara unei
societati (si a unui individ) care este componenta a unei economii mondiale care se dezvolta furtunos pe principii
exclusiv practice, stiintifice. Cheltuim energie , bani, resurse, timp pe o directie care nu duce nicaieri... poate la o
dulce

automultumire,

lene,

comoditate.

.
6.
7.

Simt

redus

Tendinta

al
de

libertatii

individuale.

lucra

superficial.

8. Lipsa autodisciplinei. Aceste repere (defecte) sunt mai mult o mostenire a societatii comuniste/socialiste. Nu
avem curajul sa ne cunoastem si sa ne aparam drepturile individuale si colective (iar tendinta de a "infiera" grupurile
profesionale sau indivizii care cer drepturi perfect legale este o practica a administratiei din ultimii 20 de ani ).
Justificarile (imbecile de multe ori) pe care le vedem in media subliniaza tendinta de a contrapune grupuri
profesionale care au acest curaj. Ca individ deja este un act de eroism sa-ti cer un drept castigat, sau un serviciu
pentru care ai platit. Libertatea individuala si de grup nu inseamna numai dreptul de a vorbi ... inseamna si rezultatul
final, de a primi libertatea castigata, serviciul pt care ai platit si care iti este oferit defectuos sau de loc. Pot da
exemplu arhicunoscut de "nu mai sunt bani" pt subventii agricole - desi acesti bani au fost incasati si introdusi in
buget, sau "nu mai sunt incasari la buget" desi fiecare dintre noi plateste efectiv TVA la fiecare felie de paine
cumparata (si cedam aceste sume "clientilor politici" scutiti periodic de plati ). "Zeciuiala" luata de feudali, pe care o
infieram la lectiile de istorie este doar jumatate din 19% al democraticului TVA luat de statul de acum - si totusi nu
sunt bani. De aici apare tendinta de superficialitate, de lipsa de autoexigenta. "ei ne platesc cum vor, noi muncim
cat credem ca merita pe acesti bani", "merge si asa..." , "oricum nu se poate schimba nimic..."sunt justificari
care le adoptam de pe pozitia omului care nu lupta pentru libertatile sale ... dar nici nu este exigent cu propria
activitate.
Rezulta o automultumire sustinuta de sentimentalismul exagerat si inclinatia spre misticism, de care am vorbit mai
sus

.
9.
10.

Tendinta

risipitoare,

consumatorista.
Cronofagia.

11. Cosmopolitism si tendinta spre imitatie. Aceste "defecte" arata de fapt care este orizontul de asteptatare a
individului si societatii atunci cand priveste spre celelalte societati dezvoltate. E ceva normal sa dorim sa fim ca

germanii, ca americanii , ca francezii, ca englezii. E normal sa dorim sa avem un nivel de trai care sa ne permita sa
cheltuim bani si timp ( cronofagia ) la fel ca cetatenii unei societati dezvoltate. In lipsa unui tel national bine definit,
a unui interes national bine conturat pe etape si "nivele care trebuiesc atinse" e perfect normal ca societatea si
individul

sa

se

indrepte

in

aceasta

directie.

Numai ca uitam cel mai important lucru - aceste societati dezvoltate ca sa ajunga la acest nivel au trecut printr-o
perioada de extrem efort individual si social, in care fiecare individ a sacrificat timp si efort in definitivarea acestei
constructii sociale. Munca in folosul societatii, cooperarea pe proiecte de utilitate publica, exigenta si autoexigenta
manifestata in grija pentru bunul public facuta ani la rand de fiecare cetatean occidental a avut ca rezultanta
societatea

dezvoltata

de

acum.

Noi vrem sa sarim peste o etapa de dezvoltare sociala, vrem sa fi adulti sarind peste etapa de pubertate si
adolescenta. Suntem o socitate care se cramponeaza de 20 de ani in acelasi stil de copil rasfatat care arunca si strica
totul in jurul lui. Nu e exclusiv vina noastra individuala, pentru ca in multe directii statul este cel care da tonul ... iar
statul nostru e condus de politicieni mult prea "rasfatati" de ideea ca sunt intangibili si nu trebuie sa dea socoteala
nimanui

...decat

data

la

ani.

Dar uitam prea usor de efortul de reconstructie sociala al nemtilor, al japonezilor, al francezilor, italienilor ... din
perioada imediat urmatoare anilor 40. Sa comparam cum avem noi grija de natura, de resrsele materiale, de banii
publici si personali ... si cum au grija de aceste lucruri occidentalii pe care dorim sa-i copiem ? Suntem clar in
dezavantaj

de

imagine...

.
12. Lipsa unui cod de comportare sociala. Am lasat la sfarsit acest "defect" al romanilor pentru ca il consider cel
mai important. Pentru ca nu suntem pe un forum religios nu voi da exemplul "Turnului din Babilon" care nu a fost
finalizat pt ca ..."nu mai vorbeau toti aceiasi limba" ci voi da exemplul si indemnul enuntat de dl Pavel Corut in
fiecare carte - "Numai prin unitate si organizare vom putea duce la capat aceasta reconstructie nationala."
Resursle umane au fost si sunt cel mai afectate de acest proces de dzintegrare sociala la care suntem martori de 20
de ani. Suntem dezbinati pe criterii etnice, regionale, profesionale, religioase. Oricat as vrea sa evit termenul de
manipulare, acesta este mai actual ca oricand in aceasta directie - pentru ca de 20 de ani nu reusim sa ne coagulam
pe

directie

comuna.

Ne dispar incet dar sigur reperele morale din arta, stiinta, cultura, tehnica , finante, justitie, siguranta
nationala ... fara sa lase nimic in loc cu care sa le inlocuim imensa lor diparitie din aceasta viata. Aruncam mult
prea usor cu noroi in oameni care ne-au facut sa rezistam in fata invaziei sovietice, sustinuta de tancuri, si ne predam
prea usor in fata acestei manelizari a societatii in care avem "dreptul" sa privim o poza cu o tipa in bikini, mestecand
guma si band cola. Uitam prea usor ca NOI suntem cei care am rezistat eroic, ca societate (indiferent de ceea ce zic
"vitejii" de azi ) in fata unui colos sovietic care tinea la respect jumatate din planeta - pastrandu-ne neatinse limba,
educatia, statul unitar, armata si creeatiile acelor vremuri (asa, "nesemnificative", cum doresc unii sa le prezinte).
Uitam sau aruncam prea usor la gunoi stilul de viata romanesc in favoarea unui stil care - daca ar fi existat cu 50 de
ani

in

urma

acum

am

fi

vorbit

ruseste

si

am

fi

scris

chirilic.

Nu avem un cod de comportare sociala, nu avem un minim bagaj de traditie sociala, refuzam sub imperiul
"modernismului" sa preluam o stafeta care va trebui sa o dam mai departe urmasilor. Vedete de carton, vopsite
strident si cu o morala indoielnica ne sunt acum "modele de viata". Desconsideram tot ceea ce nu "gandeste ca noi",
ne ferim de colaborare directa, sincera, romaneasca si consideram orice actiune colectiva ca fiind perdanta din start (
si recunosc, si eu sunt atins de aceasta manipulare spre neincredere ...dar ma tratez, imi impun sa am curajul sa
inchei o afacere, o colaborare "pe o strangere de mana", imi impun sa am curajul sa discut sincer, macar aici ).
Dar de undeva trebuie inceput, de undeva trebuie rupt acest lant al neincrederii reciproce, acest lung sir de "bune
intentii

fara

finalitate",

al

lipsei

de

respect...

Iar acest subiect al resurselor umane va fi tratat in mod special la capitolul Re: MANIPULAREA - pana unde poate
merge

Pentru ca socoteala e simpla - atata timp cat creeatorii, oamenii de valoare vor fi dezbinati, demonetizati ...si
constructia

sociala

va

fi

haotica.

Atata vreme cat nu vom avea curajul sa luam de la fiecare generatie ceea ce este bun si sa construim pe aceasta baza
ceva si mai trainic, daca nu vom avea curajul sa luam ceea ce un individ poate face bun pentru societate si ne vom
raporta mereu la ceea ce a gresit "in ultimii 5 ani" (va aduceti aminte sloganul cu care am fost intoxicati - "cine a
mancat salam cu soia in ultimii 5 ani ...."), daca nu vom avea curajul sa spargem aceste bariere care ne dezbina totul va fi in zadar.

DE LA PSIHICUL ROMNULUI LA PSIHOLOGIA


POPORULUI ROMN!
V propun ca n acest articol s analizm un aspect pe care unii l consider smn de scandal n firea panic a
romnului, aa cum noi l tim, o fire aezat i cuminte! Desigur, nstrinarea unui popor de propria sa identitate,
uneori vine ca o ultim etap istoric, pregtit timp de dou milenii i fcut posibil de uriaa evoluie tehnologic
i informaional, concretizat n existena lumii digitale de azi, cu ceea ce nseamn realizarea ei supremInternet-ul. Anularea libertilor tradiionale, estomparea oricrei morale cretine i practicarea pcatului justificat ca
normalitate psiho-somatic, impunerea unor false liberti i ideologii mbcsite de accente doctrinaire, ca i
exercitarea unui control strict, obinut prin antaje economico-financiare, devin caracteristicile amorale, observabile
cu ochiul liber, n cotloanele vzute i nevzute ale lumii globale.
Cea nevzut va fi antihristic, sub forma anulrii prezenei Dumnezeului celui Viu, Hristos din contiina uman, i
nlocuirea lui cu antihristul. n asemenea condiii, fiecare om are dreptul s-i exprime opinia despre epoci i genii,
despre adevr i rost, n intervenii egale cu nite firmituri n raport cu banchetul fabulos al istoriei, dac ne gndim c
oamenii de cultur sunt cei care se admir sau se detest reciproc n reviste, i pentru care articolele sunt pretexte
ale ego-ului lor, n loc ca ntreag lor fiina s fie pretextul unei mari opere despre trecutul, prezentul i viitorul
poporului romn.Specialiti n psihologie, sociologie i teologie explic faptul c nu suntem cu nimic inferiori
occidentalilor, ns vindecarea rnilor din mentalul colectiv necesit timp de reflecie, mai ales dac rbdarea,
hrnicia i ospitalitatea n opoziie cu egoismul, superficialitatea i lipsa de iniiativ contureaz spiritul romnesc.

Pentru a ti cine suntem i ncotro ne ndreptm, fr a inventa o smn de scandal, poate c este nevoie s
ne adncim asupra unei probleme spinoase care i frmnt pe romni, pentru c indiferent de categoria social din
care fac parte, conaionalii notri sunt nemulumii de mediul n care nva, muncesc sau se relaxeaz. Cu toate
acestea, prin glasurile care se aud mai mult sau mai puin, majoritatea nemulumiilor pare incapabil s ia atitudine
sau s ncerce s genereze schimbarea n bine de la propriul nivel, fr a face abstracie de sentimentul c toi
ateptm un personaj providenial, care s aduc Romnia acolo unde i este locul, adic mult mai aproape de
tradiii i aspiraii, mult mai sus dect poziia pe care ne plasm ara noi nine, atunci cnd rmnem blocai n trafic
ore n ir sau cnd suntem prost tratai la magazin, la restaurant sau la hotel. Tendina unor persoane mai n vrst,
fr a generaliza ideea, pare a fi aceea de a se raporta idilic la perioada de dinainte de 1947, adic la cea
premergtoare instaurrii comunismului n Romnia. Tinerii care au privilegiul de a mai avea bunici n via,
povestesc fascinai de lumea de altdat, de chelnerii de mod veche i de filosofii interbelici, iar n acest caz,
credem c orice asemnri cu ultimele alegaii ale preedintelui Traian Bsescu, pe tema produselor colii romneti
de azi, unde se productmpii, nu este dect una pur ntmpltoare. Oricum, cred c suntei de acord c muli
dintre cei care s-au format nainte de 1989 resimt negativ schimbrile produse n ultimii 20 de ani. De pild, nu sunt
puini romnii trecui bine de prima tineree, care acuz lipsa reperelor culturale pentru noile generaii, cnd
atenioneaz asupra manifestrilor privind nerespectarea cuvntului dat sau amatorismul n rezolvarea unor
probleme cotidiene, de la renovarea necorespunztoare a unui apartament pn la pregtirea profesional a
absolvenilor de facultate, mai ales cnd se invoc greaua motenire i apul ispitor n justificarea erorilor grave
care se comit n viaa de zi cu zi. Se pare c romnii sunt n criz de peste 300 de ani, de cnd le-a fost adus pe
cap administraia fanariot, ne spune etnologul Marian Munteanu, fost lider al studenilor n anii `90, actualmente
ajuns mare profesor universitar. Nu tim pe baza cror studii de anvergur academic trage el asemenea concluzie,
mai ales cnd susine c la dimensiunea istoriei, aceast criz nu nseamn mare lucru, dat fiind faptul c poporul ia urmat propriul drum ntotdeauna, supravieuind vremurilor tulburi prin care a trecut. Oarecum pe aceeai linie,
sociologul Dan Dungaciu afirm c este riscant i neproductiv s-i judecm pe romni n cheia aa-zisei psihologii a
popoarelor, respectiv a unor abloane comportamentale, iar n sprijinul afirmaiei sale, se ncumet i ofer dovada
precaritii unui asemenea raionament, aducnd n discuie elemente ale matricei identitare a germanilor,
accentund ideea bizar, chiar ntrebndu-se retoric, cine este mai reprezentativ pentru acetia, Goethe sau Hitler?
Am dat aceste nume, pentru a atrage atenia c explicaiile unor specialiti mareaz cu insisten asupra motivelor
pentru care romnii sunt angoasai de transformrile produse dup 1989 n structura social.
Unii crecettori sedui de perspectiva spumoas a senzaionalului, se ncumet i afirm c ethos-ul poporului cruia
i aparinem este n concordan cu acela al naiunilor conectate la civilizaia european, iar perturbrile, meandrele
comportamentale intervenite n evoluia noastr sunt efectul unor factori externi, care au disprut de fiecare dat i
nu au lsat urme foarte adnci, iar n acest sens, o contribuie decisiv au avut-o i setul de valori cretine, pstrat n
familiile romnilor, de la o generaie la alta. Psihologia romnilor a suscitat o suit de studii filosofico-antropologice,
semnate de mari gnditori romni, ale cror observaii sunt ct se poate de actuale: individualismul, tradiionalismul,
lipsa spiritului comercial, neperseverena, indisciplina, munca n salturi, dar i rbdarea, ospitalitatea i spiritualitatea,
care se dovedesc repere definitorii ale realitii cotidiene. De multe ori, se pune ntrebarea: de ce nu suntem
persevereni n ceea ce facem, chiar consecvei cu noi nine? Potrivit filosofului Constantin Rdulescu-Motru,

neperseverena n munc a nceput s-i caracterizeze pe romni odat cu schimbrile instituionale din secolul al
XIX-lea, cnd n societatea romneasc au aprut meserii considerate uoare: politician i slujba la stat, iar acest
lucru a marcat nsui nceputul improvizaiei, fcut n lipsa seleciei riguroase a candidailor. Tocmai de aceea,
marele filosof aprecia c acolo unde profesiunile se ocup fr selecie, avem neperserveren la lucru, aa cum
sublinia Rdulescu-Motru, dar, cu toate acestea, concluzia sa este c aceast nsuire nu ne caracterizeaz pe
deplin, deoarece n situaii deosebite suntem i persevereni, i rbdtori, i harnici nevoie mare, doar c unii dintre
noi ne-am luat prost dup modele strine, iar n multe privine, practic, romnul a devenit o victim a instituiilor
statului. n pofida faptului c se invoc de multe ori sintagma omeniei tradiionale romneti, muli specialiti nu
ezit s vorbeasc despre cauzele individualismului n relaiile din viaa social, chiar n viaa de familie, n cadrul
instituiilor existente. Se spune c aproape c nu gseti cas nou construit care s nu aib gard de doi metri, s nu
se vad nimic n curte, pentru a se apra de ochiul iscoditor al vecinului.
Recptndu-i proprietatea privat dup atia ani de comunism, fiecare romn i face o enclav n cadrul
comunitii de care aparine, iar de multe ori nu ine cont c aciunile lui, chiar cele desfurate n spaiul privat, i
deranjeaz pe ceilali, mai ales c la fel se ntmpl i n spaiul public. Ba, mai mult, chiar n propria cas, romnul
accept reguli, iar pe strad arunc gunoaie, face glgie, nu-i respect semenii. Marea agricultur romneasc se
face cu mici fii de pmnt, pentru c fiecare seamn cureaua lui, unde i cultiv ce-i trece prin cap, iar ntr-o
atare situaie, de ce s se asocieze, s depind de alii?! Dac l pclesc cei din jurul su?! Prin urmare, un gen de
nencredere i de suspiciune la tot pasul, iar, atunci, oameni buni, unde mai este omenia? Poate c acesta este
motivul principal pentru care astzi, ne ncumetm s facem o comparaie ntre psihicul romnului i psihologia
poporului romn, dac o asemnea tem de dezbatere nu se dovedete prea riscant!
(VA URMA)