SCOALA

Scurt istoric al abordrii sociologice a fenomenului educaional.

ncepnd cu anii 1950-1960 cercetrile sociologiei educaiei sunt orientate n direcia
optimizrii raporturilor dintre coal i societate, concentrndu-se cu precdere asupra
problematicii caracterului prospectiv-anticipativ al educaiei i asupra analizei aspectelor
de ordin economic ale nvmntului, legate de investiia n om i n pregtirea
profesional a acestuia. ncepnd cu anul 1970 sociologia educaiei este centrat cu
precdere asupra relaiei dintre educaie i celelalte fenomene sociale i culturale concret
istorice i asupra funciilor de ordin social ale colii ca instituie. n prezent, preocuprile
anterior enunate sunt dublate att de analiza corelaiei dintre dezvoltarea social i cea a
fenomenului educaional ct i de aceea a studierii colii ca organizaie.
Ca urmare este necesar ca dascalul sa fie interesat de cunoasterea cat mai profunta a
psihologiei ciopiilor la diferite varste pt. a-si asigura o comunicare didactica cat mai
adecvata si mai eficienta.
Insa in fiecare clasa in functie de nr. elevilor existenti dascalul trebuie sa tie seama de
faptul ca fiecare elev constituiie o individualitate aparte care pedeoparte are o serie de
insusiri comune cu aceiasi elevi de aceiasi varsta iar pe de lata parte v-a avea o serie de
particularitati si trasaturi individuale, aceste particularitati individuale il separa pe fiecare
elev de ceilalti din clasa si ei dau nota lui distincta.
Procesul de nvmnt reprezint principalul subsistem al sistemului de nvmnt, care
reflect dimensiunea general (sensul larg) i particular (sensul restrns) a acestuia la
nivelul unor activiti specifice proiectate conform unor programe de instruire, formale i
nonformale, realizate cu cadre didactice specializate n contextul unui plan organizat
unitar n diferite circumstane de timp (an, trimestru, semestru colar; sptmn, zi
colar) i spaiu (coal; clas, cabinet, laborator, bibliotec, mediatec etc.).
John Dewey surprinde foarte bine intimitatea dintre intenionalitate i aciune atunci cnd
afirm, oarecum tranant, c educaia - ca proces - nu poate avea un scop dincolo de el
nsui, iar scopul fundamental al educaiei, ca reconstrucie i transformare continu, este
de a crea ansa tinerilor de a reorganiza permanent procesul de cretere spiritual. Un
veritabil obiectiv se opune ntru totul unui obiectiv care este impus ca rezultat al unui
proces de aciune din exterior.
Evolutia ideii de "psihic" de-a lungul timpului. Inca din cele mai vechi timpuri oamenii
au observat ca, alaturi de corpul fizic, anatomic (partea somatica) mai exista fenomene
(emotii, sentimente, idei) apartinand omului, dar care nu pot fi localizate in invelisul fizic
(desi incercari de localizare au existat - partea afectiva: inima, partea intelectuala - capul,
creierul). Aceasta parte care continea fenomenele, procesele care nu apartineau corpului
fizic a fost numita spirit, suflet, psihic. In neolitic apare delimitarea dintre corp si suflet.
Omul paleoliticului nu avea notiunea de suflet.
Definirea celor doua notiuni, cea de "civilizatie" si cea de "cultura", este realizata prin
prisma coordonatelor majore ale vietii unui popor: "Civilizatia este suma tuturor
inventiunilor tehnice prin care omul a ajuns sa se adapteze la mediul geografic, precum si
dispozitiile organice pe care gruparile rasiale si chiar etnice le-au dobandit in timpul
acestei milenare adaptari", iar "Cultura e altceva: e suma tuturor creatiilor sufletesti, prin
care omul a cautat sa ajunga in armonie nu numai cu universul fizic, dar si cu cel psihic" .
Cultura spre care tinde un popor trebuie sa se potriveasca firii si moravurilor sale, caci

indrumarea unei natiuni spre o cultura mai inalta nu este posibila decat hranind-o, mai
intai, din propriul "avut sufletesc", adunat de-a lungul veacurilor.
Sursa http://www.referat.ro/referate_despre/referat__familia_si_scoala_parteneri_in_educatia_copilului.html