Sunteți pe pagina 1din 5

CAMIL PETRESCU ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE

RAZBOI
Romanul a aparut n anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul nsusi spune
ca: "A fost o ardere continua, mistuitoare, n care rndurile se chemau unele pe
altele, fara nici un fel de ragaz, sfrsita dupa luni si luni de truda a condeiului, odata
cu caderea ultimelor frunze n baltoacele ploilor de toamna, lasndu-l pe autor
bolnav n pat pentru multa vreme".
Criticul G. Calinescu, ntelegnd cel mai profund noutatea romanului l
caracterizeaza drept " o proza superioara".
Stari de constiinta legate de razboi si personaje de front, abia schitate n Ciclul
mortii, sunt reluate, n dimensiuni mai ample, n romanul Ultima noapte de
dragoste, ntia noapte de razboi, n care gasim precizarea ca: "drama razboiului nu
e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea, ct aceasta permanenta
verificare sufleteasca, acest continuu conflict al eului tau, care cunoaste astfel ceea
ce cunostea ntr-un anumit fel." Tinnd sa ajunga la maximum de veridicitate si
autenticitate, C. Petrescu sondeaza sistematic straturile profunde ale constiintei.
Exprimarea adevarului, fie el ct de crud, devine o norma morala fundamentala.
Romanul este alcatuit din doua carti aparent distincte. Prima carte cuprinde
monografia analitica a sentimentului geloziei, ca element psihic dominant n viata
sufleteasca a lui Stefan Gheorghidiu. Nu este o analiza de psihologie generala, ci
analiza sentimentului trait de personaj n conditii date, cele ale unei societati
cuprinse de febra afacerilor prilejuite de pregatirea intrarii n razboi si de
participarea la razboi. A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie al
autorului mprumutat eroului din roman. Integrarea acestui jurnal n roman i-a
schimbat caracterul de notari zilnice, documentare, iar arta scriitorului i-a dat
autenticitatea unei experiente dramatice, n care eroul a dobndit ntelesurile
profunde ale vietii si solutiile juste ale chinurilor din constiinta lui stapnita de
gelozie.
Cele doua carti se mbina ntr-o unitate de compozitie de larga viziune structurala;
ele sunt doua parti care se alatura cronologic, sudura lor nu este o juxtapunere, ci o
sudura organica n care problema primei parti se rezolva prin experienta din a doua
carte, ca un triumf moral al personajului principal.
Aceasta unitate compozitionala o releva si titlul romanului, care subliniaza ca ultima
noapte de dragoste este si ntia noapte de razboi. E noaptea punctului de sudura
care unifica consubstantial cele doua parti.
Asadar n structura romanului distingem doua nervuri fundamentale: una sociala si
una psihologica si ele apartin celor doua planuri: unul subiectiv care vizeaza
descrierea monografica a unei iubiri, n toate fazele ei, de geneza, de stabilizare si de
acord al afectului cu spiritul la cote superioare si de declin, si un plan obiectiv care

vizeaza fundamentul pe care se desfasoara o lume, un ntreg univers n care se


consuma experiente. Cele doua planuri se dezvolta paralel si uneori se si
interfereaza.
n planul subiectiv ca si la Proust, memoria renvie ntmplari trecute, dar la Camil
Petrescu constiinta selectioneaza acele fapte care vor contribui la dezvaluirea
adevarului. Retrairea explica si sistematizeaza fapte care vor conduce la optiunea
finala. Eroul principal, Stefan Gheorghidiu, se aseamana cu eroii lui Stendhal,
pentru ca si acesta si nzestra personajele cu energie, virilitate si loialitate.
n constiinta sa se deruleaza, ntr-o rememorare dramatica, viata lui interioara,
supusa unei autoanalize, pentru a discerne adevarul iubirii lui. E o iubire pura,
ideala si absoluta care este patata de infidelitatea sotiei sale Ela?
Stefan Gheorghidiu se casatorise cu Ela din dragoste, - el student la Filozofie, ea
studenta la Litere - o dragoste care aducea n viata lui de student sarac unica
bogatie spirituala pe care o nazuia. Dar o mostenire neasteptata, lasata lui de Tache
Gheorghidiu, unchiul sau foarte bogat, i transforma viata. Atrasa n lumea marii
burghezii, Ela se adapteaza la morala acesteia. Noua sa conditie sociala o conduce la
mondenitate si cochetarie erotica. Dragostea pentru sotul ei cade n conformism
conjugal, folosit cu iscusinta ca sa se apere. n psihologia lui Stefan Gheorghidiu
explodeaza gelozia; sentimentul devine exclusiv dominant si-l tortureaza. De la
nevoia de dragoste absoluta la gelozia chinuitoare - iata procesul sufletesc al lui
Gheorghidiu.
Analiza psihologica, pe care o urmareste autorul, atinge profunzimi neexplorate si
ea poarta amprenta autenticitatii, pentru ca este o introspectie ascutita a
personajului.
De fapt, gelozia lui Stefan Gheorghidiu apare ca o alta fata, n fond fireasca, a
intensitatii sentimentului sau de dragoste, a setei sale dupa dragostea absoluta.
Interesant pentru analiza sentimentului este episodul excursiei la Odobesti,
organizat de Anisoara, care avea mania excursiilor "n banda". Femeia de lume,
Ela, face n asa fel nct sa-l aiba alaturi n masina pe G., "dansatorul abia cunoscut
cu doua saptamni nainte". Gndurile lui Gheorghidiu devin amare, si sufletul lui
ncepe sa fiarba nabusit. Excursia astfel devine o tortura pentru Gheorghidiu.
Fiecare gest al sotiei sale lua proportii de cataclism al geloziei n constiinta lui.
Despartirea a devenit iminenta, altfel risca desfiintarea lui ca personalitate. A fost o
despartire chinuitoare, cu cautari ndelungi, cu momente de nepasari partiale, cu
intentii de mpacare, cu hotarri ntrerupte, cu aruncari orbesti n mocirle
instinctuale pentru a se razbuna. Noua lui experienta nu-i scoate din suflet totusi
dragostea pentru Ela; ea devenise parte componenta, din fiinta lui. mpacarea a fost
"o betie de dureri amare, transformata n bucurii tari, cum se schimba drojdiile

zacatorilor n alcool. Totul, trecutul mi aparea acum clar, mai ales dupa noi
explicatii, mai ales dupa fericirea ei, acum nestapnita".
Dar "fericirea" e scurta: concentrat la Dmbovicioara, Gheorghidiu si-aduce sotia
la Cmpulung ca sai fie mai aproape. Aici traieste nsa "ultima noapte de dragoste"
zvrcolindu-se din nou n apele tulburi, ale geloziei. ncepe nsa "ntia noapte de
razboi". C. Petrescu a transpus n paginile romanului, razboiul autentic, concret,
fara idealizare romantica si fara grotescul naturalist, razboiul crud si inutil, blamat
de cei care l duc efectiv, exploatat de cei care l provoaca. Scenele prezentate sunt de
un profund realism si ele par a fi notate la fata locului. Starile sufletesti ce preced
prima lupta denota o prospetime rascolitoare. Pe front, se ntretaie ordine
contradictorii, tragicul ntlnindu-se cu absurdul; eroismul alterneaza cu panica.
mpreuna cu oamenii din plutonul sau, St. Gheorghidiu, n retragerea din
Transilvania, trebuie sa asigure retragerea batalionului, iar acesta a diviziei. Dar
tirul artileriei dusmane rastoarna planul retragerii organizate. Capitolul Ne-a
acoperit pamntul lui Dumnezeu nregistreaza situatii dramatice, fiind o ilustrare
exceptionala, de nalta realizare artistica, a unei psihologii a groazei si a panicii. Cu
aceasta experienta tragica, la care se adauga altele, ulterior, St. Gheorghidiu
acumuleaza o cunoastere exacta a razboiului si a realitatii n general, nct
constiinta lui se limpezeste de framntarile minore care i umplusera sufletul de
veninul geloziei. napoiat acasa dupa zilele de spital, n care si-a vindecat rana
dobndita n razboi, St. Gheorghidiu este cuprins de o liniste caracteristica. Un bilet
anonim i dezvaluie ca nevasta-sa l nseala "cu un individ Grigoriade, care e la
cenzura, vezi bine". Cnd aceasta vine acasa, i arata scrisoarea "zmbind". La
protestele si explicatiile ei cu "platitudini ncalecate", i spune cu acelasi zmbet
binevoitor :"- Asculta, fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am desparti?".
A doua zi se muta la hotel si-i lasa "absolut tot ce e n casa, de la obiecte de pret, la
carti... de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul."
Cel de-al doilea plan constituie fundalul pe care se desfasoara drama lui Stefan
Gheorghidiu, fundal concentrat pe doua realitati: mostenirea si razboiul. Apoi
mostenirea genereaza conflictul cu o seama de personaje: mai nti cu familia. Apoi
la masa de la unchiul Tache, l va nfrunta pe batrnul avar si pe Nae Gheorghidiu,
ntr-o scema si decor balzacian, prin descrierea interiorului casei din strada
Dionisie: "casa veche, mare ct o cazarma". Unchiul Tache este si el un personaj
balzacian: ursuz, avar, batrn. Locuia ntr-o singura camera, care-i servea de
sufragerie, birou, dormitor. Un alt personaj balzacian, doar schitat, pe care
Gheorghidiu reuseste sa-l cunoasca tot datorita mostenirii, este Vasilescu
Lumnararu, milionarul analfabet.
O lume de negustori i nfatiseaza lui Gheorghidiu viata ca pe un imens hipodrom,
n care toti joaca la ntmplare si cstiga la ntmplare.
Personaj balzacian este si Nae Gheorghidiu, mbogatit prin zestre, ahtiat de a face
ct mai multa avere, un Stanica Ratiu ajuns n stadiul de a fi considerat "unul din

cei mai destepti si mai periculosi oameni din tara romneasca". mprejurarile
mostenirii i-o dezvaluie pentru prima data pe Ela ntr-o alta lumina. Interventia
acesteia i-o releveaza vulgara.
Problema razboiului, a intrarii n razboi, apare, n prima parte a cartii, n gura
proprietarului, a avocatului, latrator si demagog. Problema razboiului este
dezbatuta n tren, la Camera, n ziarele vremii, Discutia din tren, ca si cele de la
Camera, renvie spiritul lui Caragiale att prin personaje ct si prin atmosfera.
n prima parte a cartii, problema razboiului este dezbatuta astfel, nct sa justifice
psihologic numeroasele motive si detalii care vor interveni n "jurnalul de front",
cum a fost considerata cea de- a doua parte.
Subiectul romanului analizeaza deci ascutit tema casniciei nerealizate, devenita
calvar pentru cei doi soti care, neputnd comunica n mod esential, traiesc ntr-un
climat de suspiciune, gelozie si minciuna. Este o poveste de dragoste cu accese
dramatice de gelozie, interpolata n povestea, traita aievea, a unui fragment din
primul razboi mondial. Tragismul razboiului schimba optica eroului asupra lumii si
a sensurilor ei.
Personajele. Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, n primul
rnd, numai de probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din
speculatiile filozofice mediul fundamental n care se misca cu dexteritate. Faptul
acesta i da o putere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata.
Este, propriu-zis, o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare
ntr-o lume n care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gndi o alta
ornduiala. n aceasta lume vrea s-o ridice si pe sotia sa pentru a trai o dragoste
eliberata de contigentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor,
numai a lui. Pasiunea lui St. Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure
si absolute care spiritualizeaza actul erotic si acesta este si izvorul geloziei sale, care
l fac sa se zbata ntre certitudini si ndoieli.
Stefan Gheorghidiu este, cu toate acestea, un lucid. Sub luciditatea constiintei sale,
ca sub o lupa, sunt examinate si faptele Elei, si framntarile din constiinta sa.
Singurul adevar pe care l stie, este ca o iubeste pe Ela; aceasta iubire i da cosmarul
geloziei, desi neaga ca ar fi gelos. Cnd "certitudinile" sale l apropie de adevar si
hotaraste despartirea, o face totusi sub rezerva unui ndoieli; este motivul ce va
determina mpacarea ulterioara, dar si motivul care, spulberndu-se, va pecetlui
definitiva despartire.
Si-a cunoscut St. Gheorghidiu sotia, n esenta feminitatii sale? Desigur. Dar a socotit
ca o poate aduce n sfera unei puritati a iubirii, care sa nfrnga obisnuitul,
comunul, din relatiile sociale curente. Sotia sa nsa a ramas nauntrul acestor relatii,
adaptndu-se perfect.

Pe St. Gheorghidiu mostenirea nsa nu l-a integrat n societatea burgheza a timpului


sau, ca pe sotia sa; a ramas un neadaptat, un inadaptat superior pentru ca revolta
lui izvoraste din setea de cunoastere si din credinta ca nu exista salvare fara curajul
adevarului. Este, deci, St.Gheorghidiu un nvins? Este un nvins n cadrul societatii
burgheze pe care o detesta si deasupra careia se ridica. Dar el se desparte de sotia
sa- si implicit de anturajul acesteia - lasndu-i "tot trecutul". Face acesta cu
convingerea ca nu poate apartine unei asemenea lumi. Moraliceste, eroul nu este un
nvins. El a nvins sentimentul geloziei, care l dezumanizeaza; i-a nimicit
dimensiunile, pe care le socotea "enorme"; a pus ntr-un raport just framntarile
din constiinta cu framntarile obiective ale vietii sociale, cele din urma cntarind
mai greu n balanta constiintei. ntr-un cuvnt si-a nvins trecutul si si-a salvat astfel
personalitatea morala.
Ela, sotia lui Gheorghidiu, nu ntelege valoarea morala a acestuia. Este o instinctiva
pentru care dragostea este un joc de societate, n conditiile prielnice ale bogatiei
materiale. Nu sensul dragostei sotului ei o intereseaza, n fond, ci averea acestuia, ca
platforma pentru cochetaria ei erotica. Luxul n care traieste trebuie sa aiba pentru
ea un atribut sinequa nou: infidelitatea. St. Gheorghidiu i dezvaluie lacomia si
vulgaritatea si i le alimenteaza lasndu-i cu marinimie si dispret suveran, o buna
parte din avere. n gestul lui e o razbunare, dar si o eliberare morala.
Tanase- Vasilescu- Lumnararu si Nae Gheorghidiu sunt personaje prin crearea
carora Camil Petrescu paraseste problemele de constiinta, ramnnd n planul
social. Observatia subtila si exacta releva tablouri demne de o larga fresca sociala.
Lumnararu l concureaza pe Nae Gheorghidiu la cumpararea unei fabrici de
metalurgie, iar Nae Gheorghidiu. printr-o stratagema bancara, l anihileaza pe
Lumnararu si-l scoate din concurenta, umilindu-l. Asociatia lor, este o asociatie
banditeasca, pusa sub egida "desteptaciunii" politice a lui Gheorghidiu. n curnd
devin rechini ai razboiului, facnd afaceri necurate cu dusmanul, n defavoarea
tarii. Cei doi asociati sunt tipuri balzaciene, pe care nsa a utorul nu le dezvolta
pna la capat, dar le reia n romanul Patul lui Procust.