INTRODUCERE

Au fost timpuri in care, comunicatiile radio au reprezentat una dintre putinele metode pentru realizarea
comunicarii instantanee. Toti am vazut filmele alb-negru de razboi, in care operatorii radio trimiteau mesaje in codul
Morse, utilizand echipamente radio. Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, industria comunicatiilor s-a dezvoltat pe
alte tehnologii, inregistrandu-se primele succese in perioada 1960-1970. In prezent, domeniul undelor radio de inalta
frecventa (high frequency - HF), cunoscute si sub denumirea de unde scurte, inregistreaza o crestere importanta,
datorita unor noi tehnologii.
Tehnologia radio a aparut odata cu publicarea in 1873 a Tratatului asupra Electricitatii si Magnetismului de
catre James Clerk Maxwell, care a pus bazele teoriei propagarii undelor electromagnetice.
Dar, primele unde radio au fost detectate abia 15 ani mai tarziu. In 1888, Heinrich Rudolph Hertz (cel de la
care provine numele unitatii frecventei) demonstreaza ca perturbatiile generate de scanteia unei bobine de inductie,
prezinta caracteristicile undelor radio, asa cum sunt ele descrise de catre Maxwell. Munca acestuia este continuata de
catre Guglielmo Marconi in experimentele telegrafului fara fir, care utiliza codul Morse. Pana in 1896, Marconi
transmitea mesaje pe o distanta de cativa kilometri.
In aceasta perioada, se considera ca undele radio circula prin atmosfera in linie dreapta si prin urmare, nu sunt
folositoare pentru comunicatiile dincolo de orizont (over the - horizon - OTH). Aceasta parere nu l-a descurajat pe
Marconi, care a devenit primul om ce a demonstrat transmiterea undelor radio pe distante mari. In 1901 in
Newfoundland, Canada, el a detectat un semnal telegrafic transmis din Cornwall, Anglia, de la 3000 kilometri
departare. Pentru antena el a utilizat fire de 120 metri lungime tinute ridicate de un simplu zmeu.
Succesul lui Marconi a generat un efort intens pentru explicarea si exploatarea descoperirii sale. La intrebarea
cum pot fi receptionate undele radio pe suprafata pamantului, a raspuns Edward Appelton. Acesta a fost un fizician
englez, care a descoperit ca un strat incarcat electric sau particulele ionizate din atmosfera pamantului (ionosfera),
sunt capabile sa reflecte undele radio. Pana in anul 1920, oamenii de stiinta au testat aceasta teorie si au gasit metode
de masurare a proprietatilor reflective a ionosferei.
In timp, caracteristicile propagarii undelor radio de inalta frecventa (HF) au fost mai bine intelese. Operatorii
au aflat de exemplu, ca

Tehnologia HF s-a dezvoltat repede. Pana dupa al II-lea Razboi Mondial, radioul HF a fost principalul mijloc
de comunicatie pe distante lungi in domeniul militar deoarece permitea comunicarea cu pamantul, marea sau
aviatia.
In mainile unui operator talentat, cu ani de experienta si intelegand efectele propagarii in ionosfera, radioul HF
a permis legaturi pe mii de kilometrii. Astazi, radioul HF joaca un rol important in comunicatiile la scara nationala
printr-un sistem necostisitor si rapid.
Comunicatiile pe distante mari, utilizand satelitii lansati in anii 1960, au generat o perioada de scadere a
interesului fata de radioul HF. Satelitii permiteau utilizarea mai multor canale si transmiterea mai rapida a datelor. In
plus, legaturile prin satelit elimina necesitatea unor operatori foarte bine instruiti.
Pe masura ce s-au dezvoltat comunicatiile pe distante lungi utilizand sateliti, radioul HF a trecut pe o pozitie
secundara.
Cu timpul, a devenit evident faptul ca satelitii (cu toate avantajele lor) au limitari importante. Utilizatorii
militari au devenit ingrijorati de vulnerabilitatea satelitilor in ceea ce priveste pagubele generate de blocarea acestora.
Mai mult, satelitii si infrastructura acestora sunt foarte scump de construit si intretinut.
In deceniul 90, s-a observat o crestere a interesului fata de radioul HF. Cercetarea si dezvoltarea in acest
domeniu s-au intensificat si au aparut noi generatii de echipamente HF automatizate. Aceste sisteme au adus
imbunatatiri spectaculoase in ceea ce priveste stabilitatea legaturilor, eliminand in acelasi timp procedurile greoaie de
operare, caracteristice echipamentelor din generatiile mai vechi. Astazi, statiile HF adaptive, sunt la fel de usor de
utilizat ca si telefoanele mobile.
Totusi, ideea conform careia radioul HF este o tehnologie complexa, continua sa persiste. Aceasta idee
persista deoarece unii operatori isi amintesc cum era tehnologia HF traditionala.
Asa cum arata si acest capitol, HF este considerat un mijloc competitiv si robust pentru comunicarea pe
distante lungi, oferind posibilitati multiple. In aceasta introducere asupra comunicatiilor HF vom prezenta informatii
care vor ajuta la intelegerea tehnologiei moderne HF. Vom explica principiile radioului HF, vom discuta despre