Poluarea fonică

1.Introducere: .Noțiuni generale

2.Cuprins:
2.1Efecte ale zgomotelor și vibrațiilor
2.2.Surse și metode de măsurare a zgomotelor și vibrațiilor
2.3.Combaterea vibrațiilor și a zgomotelor
2.4.Poluarea fonica in Bucuresti
3.Concluzii
1.Noțiuni generale

În societatea contemporană, caracterizată prin acutizarea și globalizarea crizelor

(economică, socială, culturală, demografică etc.), problematica mediului ambiant devine o
prioritate a guvernelor și a specialiștilor din toate colțutile lumii.
Dacă ținem cont de faptul ca după 1990 România se confruntă cu grave probleme de
mediu, cauzate mai ales de o economie bazată pe consum excesiv de resurse și energie cu
utilizarea unor tehnologii poluante, propun ca în lucrarea de față să fie analizat un aspect legat
de probleme de mediu, și anume poluarea fonică.Sunt prezentate efectele agenților poluanți
asupra factorilor de mediu, cât și măsuri de diminuare sau combatere a acestora.
Ca și poluarea aerului, noxele acustice afectează profund colectivitățile umane. Ființa
umană este adaptată la un anumit interval de zgomot și vibrații, a cărui depășire într-un sens
sau altul este o sursă de indispoziție jenă sau chiar dereglări.S-a admis că pragul de intensitate
aximă pentru om este de 80 dB, peste care sunetul devine nociv.În mod practic, se consideră
că limita de suportabilitate a zgomotului la om este de 65 decibeli.
În condițiile civilizației contemporane, omul este supus unei agresiuni, practic contiue,
determinată de diferite zgomote produse de diverse mașini, utilaje, aparate casnice/industriale,
de toate activitățile umane.Această poluare, denumită poluare sonoră sau fonică reprezintă în
fond o degradare a mediului natural.
Pentru a putea analiza poluarea fonică vom începe cu câteva definiții:
Sunetul ete o vibrație a aerului care se propagă sub formă de unde elastice, cu viteza
v=340m/s:zgomotul este definit ca o suprapunere dezordonată a diferitelor sunete.
Principalele caracteristici fizice ale sunetelor sunt:
-perioada, T, timpul în care se produce o oscilație completă, se măsoară în secunde.
-frecvența sunetului este dată de numărul de oscilațiicomplete pe unitatea de timp și se
măsoaă în hertzi(Hz).
-lungimea de undă-distanța dintre două puncte succesive între care are lc o
comprimare/dilatare a mediului de propagare a undei elastice.
-presiunea sunetului,p-diferența de presiune dintre minimul și maximul unei oscilații,
care apare datorită comprimării și dilatării mediului în care se propagă unda sonoră.
Undele sonore sunt unde mecanice longitudinale, care se pot propaga în solide, lichide
și gaze.Particulele materiale care transmit o astfel de undă oscilează în direcția de propagare a
undei însăși.
Undele longitudinale din aer, atunci când vin în contact cu urechea, dau naștere
senzației de sunet.Deci putem afirma că sunetul reprezintă vibrația acustică capabilă să
producă o senzație auditivă.Urechea omenească este sensibilă la undele dn intervalul de
frevcență situat între aproximativ 20-20000 Hz.
 Cele mai simple unde sonore sunt undele sinuosidale de frecvență și amplitudine
cunoscute.Când acestea ajung la urevhe, provacă vibrația, cu aceeași frecvență și amplitudine,
al particulelor de aer din apropierea timpanului.Aceste vibrați pot fi descrise ca ca variații ale
presiunii aerului din acel punct.Un aspect esențial al al propagării undelor de toate felurile
este transferul de energie.
Nivelul de intensitate sonoră se măsoară în decibeli, a zecea parte dntr-un bel, acesta
fiind unitate adimensioală pentru compararea valorilor puterilor (respectiv intensităților).
Intensitatea maximă pe care o poate suporta urechea corespunde unui nivel de intensitate
sonoră de 120dB numit prag de durere. Din diferite studii s-a arătat că urechea are
sensibilitate maximă față de frecvențele situate între 2000 și 3000 Hz, unde pragul de
audibilitate, cum este numit, este aproximativ 5 dB.
În ceea ce privește înălțimea sunetului, care este corelată cu frecvența, cercetările au
arătat că pentru frecvențele situate sub 500 Hz, urechea efectuează o analiză de frecventă în
benzi de lărgime absolut constante de 10 Hz și abia peste 500 Hz, benile de trecere devin
procentual constante si egale cu 1/3 octava.

2.1.Efecte ale zgomotelor și vibrațiilor

Omul civilizației tehnice actuale are ca insoțitor permanent zgomote de diverse

proveniențe care, în funcție de nivelul lor de tărie, generează efecte de natură și gravitate
diferite. Primele care se manifestă sunt efectele psihice nedorite, și anume la niveluri de tărie,
cu mult inferioare față de acelea la care apar leziuni ale urechii interne sau se constată o
pierdere ireversibilă a sensibilității auditive.
S-a constatat că zgomote de intensitate scăzută, dar supărătoare care pătrund în
locuința omuui din circulația exterioară sau din încăperile învecinate, datorită acțiunii lor
permanente, ziua și noaptea, se constituie în niște iritanți cronici ai organismului uman.
Zgomotele pot ajunge la urechea internă și prin conducție osoasă. Astfel, zgomote izolate de
umai 40-50 dB sunt suficiente pentru a perturba odihna normalădin timpul nopții.În timpul
zilei nocivittea acelorași zgomote de intensitate scăzută depinde în primul rând de gradul de
solicitare psihică al organismului uman.Deosebit de afectați de aceste zgomote unt cei care
prestează o muncă intlectuală sau presupune un grad de concentrare sau atenție deosebită.
Evaluarea nocivității acestor zgomote slabe este dificilă pentru că influențează într-un mod
diferit sănătatea unor oameni care prestează același gen de activitate.Destul de nicive și
imediate sunt efectele unor zgomote cu nivele de tărie mai ridicate, ce depășesc cu 40-50 dB
pe cele corespunzătoare gradului de audibilitate.În aceste cazuri apar modificări în starea și
funcționarea organelor de simț și interne. De exemplu, s-a constatat o creștere a presiunii
intracraniene, modificarea cordului și a respirației, o scădere a acuității vizuale și altele.
Zgomotele foarte puternice al căror nivel oate depăși cu 85-90 dB pragul de audibilitate, pe
langă faptul că pot reduce la 0 inteligibilitatea vorbirii, cauzează o pierdere trepttă, până la
surditate, a sensibilității auditive.Surditatea permanentă poate să apară după numai 4-5 ani de
activitate în mediu cu zgomot deosebit de intens.(ex industria textilă, siderurgică etc)
Afecțiunile organului auditiv sunt însoțite aici și de agravarea tulburărilor psihice și
fiziologice amintite mai sus.
Efecte ale vibrațiilor se manifestă, de asemenea, în funcție de energia și direcția lor de
acțiune, prin deplasări relative, ruperi ale ligamentelor sau chiar hemoragii ale organelor
interne.
O altă situație este aceea în care numai anumite părți ale corpului omenesc, îndeosebi
mâinile sunt supuse direct acțiunii vibrațiilor produse de diverse unelte și instalații.Astfel, se
cunoaște sindromul de “degete albe” la muncitorii care utilizează fierăstraie mecanice și care
constă într-o degradare treptată a țesutului nervos și vascular al mâinilor până la pierderea
completă a sensibilității tactile.

2.2Surse și metode de măsurare a zgomotelor și vibrațiilor

Sursele majore de poluare sonoră sunt activitățile industriale și zgomorul urban. În

general, zgomotul constituie produsul secundar al conversiei energiei, fiind datorat
funcționării unor mașini de tipul buldozerelor, compresoarelor, betonierelor, agregatelor
pneumatice, avionaleor cu reacție(la avioanele cu reacție intensitatea zgomotului este de 120
dB, iar cele superioare depășesc „zidul sonic”, presiunea atmosferică crescând brusc, de la 0,1
la 1 mbarr).
Urmările dănătoare ale zgomotului depind de spectrul de frecvență al acestuia, de
nivelul lui și de poziția sursei.Zgomotele care au un spectru de frecvență înaltă sunt mai
dăunătoare pentru organism decât cele de frecvență joasă.În general zgomotul are o acțiune
coxplexă asupra organismului uman deoarece:
-este perceput selective.
-acționează asupra întregului organism.
-în funcție de durată ți intensitate, provoacă stare de obobseală, randament și
intelectual scăzut, instabilitate psihică, irascibilitate, culminând cu traumatismul sonor și
surditate profesională datorată unor leziuni interne ireversibile.
La efectele sunetelor audibile se adaugă efectele ultrasunetelor și cele datorate
infrasunetelor.Ultrasunetele sunt mai puțin agresive, efecte negative apărând doar doar prin
iradiere îndelungată.
Principalele tipuri de surse care produc vibrații și zgomote pot fi clasificate după cum
urmează
-mașini și produse tehnologice (mașini-unelte, mașini textile, ventilatoare etc)
-subansamble și organe de mașini (mecanisme cu roți dințate, rulmenți etc)
-instalații sanitare și de condiționare a aerului
 -mijloace de transport.
În centrele populate, sursele de zgomot sunt numeroase.Cele mai importante pot fi,
totuși, considerate următoarele:transportul urban, zborul avioanelor, circulația liberă pe străzi,
șantierele de construcții, circulația trenurilor, echipamentele cu manipulanți și pietoni. În
funcție de zona în care locuiește sau ucrează, o persoană va suferi influență negativă a unora
sau altora din sursele enumerate mai sus.Viața casnică este ea însăși o sursă de zgomote,
datorită proastei izolări acustice a caselor moderne, datorită dezvoltării aparatlor
electrocasnice (un aspirator produce 5 dB, un frigider 20 dB etc)
În ultimii ani, în marile centre urbane, un număr tot mai mare de persoane sunt afectate de
zgomotul ambiant.Studii sistematice recente au stabilit modul în care se distribuie diferitlele
tipuri de zgomot ambiant în reclamațiile populației referitoare la zgomot.

Distribuția pe tipuri de zgomot a reclamațiilor referiotare la zgomot

SURSE PROCENTE SPECIFICAȚIE PROCENTE

% %
Transport 37,4 Transport rutier 46,4
Transport aerian 28,3
Parcuri, încărcări, 19,3
opriri
Transport feroviar 5,3
Transport naval 0,5

Meșteșuguri și 35,7 Zgomote de 49,9

activități comerciale producție, reparații
Instalații de 19,5
condiționare a aerului
Restaurante, baruri 19,0
Comerț și ditribuție 11,6
Vecini 17,9 Instalații casnice 46,8
Animale (câini) 25,5
Copii și adolescenți 14,8
Instalații de înălzire 12,8
Șantiere de 7,2 Nespecificate 38,4
construcții Unelte pneumatice 21,1
Mașini 17,3
Baterii piloți 15,4
Vehicule (buldozere) 15,4
Alte surse 1,7 - -
 Așa cum rezultă și din tabel, ponderea cea mai mare în zgomotul urban o deține
transportul rutier.Creșterea puterii motoarelorcu care se echipează autovhiculele și creșterea
vitezei de deplasare a acestora, corelarea cu creșterea numărului de autovehicule sunt de
natură să complice problema combaterii zgomotului în orașele mari.Zgomotele produse au
tării diferite, în funcție de regimul de rulare(pornire, mers în gol, demaraj rapid de pe loc). S-a
stabiit că cele mai zgomotoase mașini sunt cele cu răcire cu aer și dotate cu motoare foarte
puternice.
Măsurarea și analiza de vibrații și zgomot presupune o atenție cu totul deosebită.
Acestea se pot face:
-pentru caracteristicile undei elastice la propagarea ei în mediul solid (vibrații), lichid
(hidroacustică), gazos(acustică).
-pentru determinări fiziologice și medicale.
-pentru caracteristicile aparaturii folosite în scopurile de mai sus, ale aparaturii de
comunicații, de înregitrare și redare a sunetuui.La măsurarea zgomotului se folosesc mai
multe instrumente diferite.Instrumentul principal folosit la măsurarea zgomotului este un
manometru de sunet.Anterior, se folosea n simplu manometru de sunet cu indicator. Astăzi se
folosesc instrumente digitale avansate capabile să indice valoarea medie și nivelul de zgomot
măsurat în multe feluri.
Legat de măsurarea zgomotului, pot apărea probleme și trebuie luate în considerare
următoarele aspecte importante:
-esențial ca toate condițiile de funcționare ale înreprinderii sa fie respectate simultan
cu efectuaea măsurătorilor.sursa de zgomot ce mai importantă a întreprinderii trebuie de
exemplu să fie în funcțiune în momentul măsurării.
-trebuie avut grijă ca nivelurle de zgomot măsurate să nu fie afectate de interferența
externă.Măsurătorile trebuie efectuate în momntele în care interferența extrenă este
nesemnificativă sau velul interferenței externe trebuie determinat și scăzut din nivelul de
zgomot măsurat.
-măsurătorile de zgomot sunt foarte dependente de condițiile meteorologice în special
când se efectuează măsurători la distnță mai mare de sursa de zgomot.De obicei zgomotul este
măsurat în următoarele condiții:
• Viteza vântului ;5m/s
• Direcția vântului ă fie de la sursă de zgomot spre punctul de măsurare
• Fără inversiune
• Fără strat de zăpadă

Din descrierile anterioare se desprinde complexitatea deosebită pe care o pot atinge

măsurătorile de vibrații și zgomot, analiza semnalului și implicit diversitatea și complexitatea
de alcătuire a schemelor.
Deoarece elementele componente sunt relativ costisitoare, proiectarea experimentului,
a schemelor de măsurare și control trebuie să considere nu numai posibilitățile tehnice, ci și
pe cele economice.
2.3Combaterea vibrațiilor și a zgomotelor

A discuta despre eliminarea poluării fonice presupune mai întâi a stabili care sunt
limitele rezonabile la care trebuie redus nivelul zgomotelor și apoi a vedea care sunt căile pe
care se poate realiza și cu ce eforturi, tehnologice și financiare.
Pnetru stabilirea normelor admise se folosește noțiunea de nivel acustic în dB al unui
zgomot stabil, care, acționând pe toată durata săptămânilor de lucru, de 48 de ore, are un efect
aditiv similar cu efectul rezultat al zgomotelor cu durate și tării variabile înregistrate la locul
de muncă în timpul săptămânii.
Recomandarea internațională I.S.O.-26-31/1974 stabilește curbele limită pentru
expunerea corpului omenesc la acțiunea vibrațiilor cu frecvență cuprinsă între 1 Hz ți 80Hz,
ce acționează ca durată variind între un minut si 12 ore.
Cea mai importantă și cea mai sigură cale pentru obținerea reducerii zgomotelor și
vibraților o constituie abordarea acestei probleme încă din faza de proiectare.atenția trebuie
concentrată în special asupra problemei stăpânirii vibrațiilor și zgomotelor în legătură cu
celelalte activități de proiectare și inginerie tehnologică.
Un prim element îl constituie stabilirea unor criterii de proiectare în vederea
controlului zgomotului.Este necesar să se facă măsurătorile zgomotului ambiant.
O a doua fază presupune măsurarea zgomotului de funcționare și a vibrațiilor,
stabilirea influențelor diferiților parametri, revizuirea costurilor, a performanțelor tehnice.
O cale de reducere a zgomotului industrial o constituie utilizarea unor mașini
silențioase, instalate pe fundații izolate împotriva vibrațiilor, în folosirea amortizoarelor de
zgomot și a carcaselor fonoizolante.O a doua cale o constituie amplasarea rațională pe teren a
clădirilor, în folosirea în teren a unor construcții speciale de izolare și absorbție fonică.
Reducerea transportului la sursă este cea mai eficientă și economică măsură.Astfel, în
cazul transportului orășenesc, datorită tramvaiului, măsurile de protecție vizează îmbunătățiri
constructive ale acestuia și ale căii de rulare.În cazul măsurărilor urbanistice, un oraș poate fi
împărțit în 3 zone:
1.zone zgomotoase, ce cuprind unități industriale cu nivel de zgomot peste 90 dB și
străzi cu trafic intens.Construcția de locuințe, școli și spitale, în aceste zone, trebuie
condiționată de asigurarea unei protecții corespunzătoare la acțiunea zgomotului.
2.zonele mixte cuprind locuințe, unități social-culturale, spitale, iar nivelul de decibeli
nu depășește 65 dB.
3.zonele liniștite cuprind numai locuințe și străzi de tranzit cu trafic limitat.
Protecția clădirilor și construcțiilor se realizează prin stăvilirea zgomotului la marginea unei
liziere verzi (plantație).Pentru a atinge o eficiență corespunzătoare a reducerii nivelului de
zgomot se recomandă perdele dese și plantații complexe de dferite mărimi.Prezența apei în
atmosferă (bazine de apă, fântâni arteziene) micșorază distanța de propagare și atenuează
zgomotul.
Protecția individuală împotriva zgomotelor constă în folosirea unor sisteme special
construite, denumite antifoane.Antifoanele se pot împărți în 2 categorii:de tip intern și de tip
extern.
Antifoanele de tip intern sunt dopuri sau tampoane care se introduce în canaul
auditiv.Antifoanele de tip extern sunt cășțti sau caschete, care acoperă întregul pavilion al
urechii.
În scopul reducerii nivelului de zgomot în traficul rutier, s-a introdus un nivel limită, a
cărui depășire implică retragerea cărții de înmatriculare a mașinii:
 -în momentul de față, firmele care produc pe plan mondial mașinile cele mai
silențioase sunt BMW(Germania), Renault și Citroen(Franța).
În perspectivă, se studiază înlocuirea actualului motor cu pisotne cu motoare cu turbină (mai
puțin zgomotoase), sau cu motoarele electrice (cele mai silențioase).
În ceeea ce privește locuințele, diminuarea zgomotului se poate rezliza prin:
-plantaea de perdele de arbori și arbuști între clădiri și șosea.
-așezarea blocurilor cu spatele la șosea.
-construirea locuințelor cu din materiale fotoizolante-beton celular autoclavizat.
-proiectarea de aparate electrocasnice cât mai silențioase.
-sporirea gradului de civilizare al locatarilor.

2.4.Poluarea fonica in Bucuresti

Bucuresti, primul oras al tarii este si cel mai poluat fonic.Masuratorile fectate arata ca
valoarea medie a zgomotului in Bucuresti este de 70dB, in timp ce limita e de 50 ziua si 40
noaptea.Cele mai zgomotoase zone sunt bulevardul Magheru si cartierul Ghencea, unde
valoarea zgomotului este de aproximativ 81 dB. Acestor zone li se alatura:
- Unirea (80dB)
- Universitate (75dB),
- Militari (75dB)
- Berceni(75dB)
- Dristor( 74 dB)
- Mircea Voda (Matei Basarab)-75 dB
- Bulevardul Ferdinand (Mihai Bravu) 78 dB.

Cea mai mica valoare s-a inregistrat in Drumul Taberei, pe strada Pascani, unde valoarea
maxima nu depaseste 58 dB.
Claxonarea prelungita sau ridicarea vocii ne agaseaza auzul cu 70 dB.Daca intr-o
inersectie claxoneaza 3 masini, 2 soferi tipa unul la altul, al 3-lea asculta muzica la maxim,
nivelul de decibeli e de 2 ori mai mare decat limita admisa.Conform reglementarilor UE,
Romania e obligata sa monitorizeze nivelul de zgomot din marile centre urbane, dar si pe
portiuni cu trafic mare.De asemenea este obligatorie intocmirea de harti fonice-soft
computerizat care arata in timp real nivelul de zgomot din zona monitorizata.
Expnerea prelungita la zgomot poate induce oamenilor stari de nervozitate,
hipertensiune arteriala, gastrita sau surditate temporara.

3.Concluzii
Activitatea de protecție a mediului nu se poate desfășura în mod eficient decât în
condițiile existenței unui cadru legislativ și instituțional adecvat.Măsurile concrete de
protecție a mediului se aplică la nivel de firmă, stat sau la nivel planetar. Pentru obținerea de
rezultate eficiente este necesar monitoring-ul de mediu, audit-ul ecologic și dezvoltarea pieței
ecoindustriilor.
Monitoring-ul de mediu reprezintă un ansamblu de operațiuni pentru supravegherea,
evaluarea, prognoza și avertizarea in scopul intervenției operative pentru menținerea calității
mediului.Activitatea de monitoring are ca efect evaluarea impactului asupra mediului.
Auditul de mediu se inscrie în analiza de impact asupra mediului.Poate ajuta la
protecția mediului, dar nu poate realiza această protecție, fiind doar un instrument pentru a
stabili daca reglementările de mediu sunt respectate, dacă și în ce măsură instalația
funcționează corect, atitudinea salariaților și a șefilor în problemele de mediu, punctele slabe
etc.
Piața ecoindustriilor este o piață a procedeelor și echipamentelor de depoluare, care se
adaugă elaborării de tehnologii curate.Totodată, această piață asigură serviciile de mediu.
Decizia privind protecția mediului se ia prin legile cu privire la poluare.În România,
interesul pentru protecția mediului sa manifestat începând cu prima lege pentru ocrotirea
mediului din 1930(specii ocrotite,rezervația naturală Retezat).Referitor la poluarea sonoră,
măsurile luate au fost prezentate în capitolul anterior.
În concluzie, efectele poluării sonore sunt multiple și nu trebuiesc neglijate, acestea
afectând sănătatea fizică și mentală omului.

Bibliografie:
1.”Protecția și ingineria mediului”-Vladimir Rojanschi,ed.Economică
2.”Managementul mediului”-studii de caz
3.”Mediul ambiant și dezvoltarea durabilă”,ed.ASE
4.Internet
5.”Poluarea sonoră și civilizația contemporană”,ed.Tehnică-Costin.A,Darabonț.Al.